Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 350/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 350/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 350/CJ/2014
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. D.
Grefier C. D.
Ministerul Public reprezentat de către procuror M. D.
Pe rol judecarea contestației penale formulate de către condamnatul S. C. împotriva Sentinței penale nr.833/NCPP din 8 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul S. C., în stare de arest, asistat de avocat H. A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele de mai sus cu privire la prezența părților, după care:
Interpelat fiind de către instanță, condamnatul S. Coprian precizează că își retrage contestația ce formează obiectul prezentei cauze.
Instanța procedează la consemnarea declarației de retragere a contestației formulate de către condamnat în proces verbal atașat la dosar.
Avocat H. A., pentru condamnat, solicită a se lua act de retragerea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită a se lua act de declarația condamnatului de retragere a contestației.
C. S. C., având cuvântul, solicită a se lua act de manifestarea sa de voință.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației penale de față,
Prin Sentința penală nr.833 din 8.07.2014, Tribunalul Iași în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, modificată prin OUG nr. 116/2013 și art. 595 NCPP, a respins contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de persoana condamnată S. C., fiul lui G. și M., născut la data de 19.01.1990, în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, în prezent deținut în P. Iași.
A constatat autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 713/NCPP din data de 17.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin necontestare la data de 25.06.2014.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat persoana condamnată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 27.06.2014 sub nr._ condamnatul S. C., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în raport de pedeapsa de 11 ani închisoare în a cărei executare se află.
În motivare, în esență, s-a arătat că pedeapsa este prea mare.
Instanța a procedat la încunoștințarea condamnatului referitor la termenul de judecată acordat, însă acesta nu a depus concluzii scrise la dosar.
Procedura în cauză s-a derulat conform disp. art. 23 din legea 255/2013, fără participarea procurorului sau a condamnatului.
Instanța, din oficiu, a invocat incidența autorității de lucru judecat.
Din interpelarea programului informatic ECRIS instanța a constatat că pe rolul Tribunalului Iași a fost înregistrată o cerere similară privind aplicarea legii penale mai favorabile formulată de același condamnat, sesizare deja soluționată prin sentința penală nr. 713/NCPP/17.06.2014. În acest context, s-a procedat la atașarea la dosarul cauzei a copiei sentințe penale.
În raport de sentința penală nr. 713/NCPP din data de 17.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin necontestare la data de 25.06.2014, instanța de față a invocat incidența autorității de lucru judecat cu privire la cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de condamnatul S. C..
Prin sentința precitată, a fost respinsă contestația la executare privind aplicarea legii penale mai favorabile, formulată de condamnatul S. C., fiul lui G. și M., născut la 19.01.1990 în Iași, județul Iași, deținut în P. Iași, privind pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 27 din 14.01.2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr.99 din 30.06.2009 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 281 din 27.01.2010 a Î.C.C.J.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 200 lei cheltuielile judiciare.
Pentru a pronunța aceasta soluție, Tribunalul Iași a reținut că prin contestația înregistrată sub nr._, condamnatul S. C., fiul lui G. și M., născut la 19.01.1990 în Iași, județul Iași, deținut în P. Iași, a solicitat aplicarea legii mai favorabile, cu privire la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a și b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 27 din 14.01.2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr.99 din 30.06.2009 a Curții de A. Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 281 din 27.01.2010 a Î.C.C.J.
În baza sentinței menționate, condamnatul S. C. execută pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a și b Cod penal, rezultată din contopirea pedepselor de :pentru săvârșirea infracțiunilor de.
-8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal,
-10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev de art. 197 alin.1-art.197 alin.2 lit. a- art.197 alin.3 Cod penal,
Examinând aplicabilitatea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor aplicate definitiv, instanța a reținut următoarele:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă;
- aplicare legii mai favorabile în cazul concursului de infracțiuni.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la limitele de pedeapsă, instanța a menționat că aceasta se face într-o singură etapă, urmând a se verifica dacă pedepsele aplicate sub legea veche depășesc maximul special din noua normă de incriminare.
S-a constatat că pedepsele principale aplicate condamnatului S. C. pentru infracțiunile menționate nu depășesc maximul prevăzut de lege în actuala reglementare.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la concursul de infracțiuni, ținând seama că infracțiunile menționate au fost săvârșite în concurs real, instanța a constatat că sub acest aspect legea mai favorabilă o constituie Codul penal din 1969, respectiv dispozițiile art. 33 lit. a și 34 Cod penal, întrucât dacă ar fi aplicate dispozițiile noi care reglementează concursul de infracțiuni, condamnatul ar trebui să execute o pedeapsă mai mare decât cea pe care o execută în prezent condamnatul.
În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi ,potrivit disp. .art.66 alin.1 din Noul Cod penal, aceasta nu poate depăși 5 ani, iar aceasta a fost aplicată în aceste limite.
Având în vedere că pedeapsa principală de 11 ani închisoare, pe care o execută în prezent condamnatul nu depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, iar conform art.4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr.187/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, ,,pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi,” instanța a constatat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal în vigoare cu privire la pedeapsa principală.
În acest context, prima instanță a constatat că există identitate de persoană, de obiect și de apărări între cauza soluționată prin pronunțarea sentinței penale nr. 713/NCPP din data de 17.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin necontestare la data de 25.06.2014, și prezenta cauză, instanța de față fiind obligată să țină seama de soluția pronunțată anterior.
Este adevărat că în prezent Codul de procedură penală nu se stabilește expres inadmisibilitatea formulării unor cereri repetate de aplicare a legii penale mai favorabile conform art. 595 C.proc.pen., dar o atare dispoziție există în materia contestației la executare, materie identică celei de față – art. 599 alin. 5 C.proc.pen.
În plus, cât timp o soluție pronunțată de o instanță de judecată a dobândit autoritate de lucru judecat prin rămânerea definitivă, dispozițiile ei sunt obligatorii pentru toate persoanele și autoritățile cărora se adresează, cu putere de lege. Acesta este principiul autorității de lucru judecat, fundament al statului de drept, principiu aplicabil pe deplin și cauzei de față.
Așa cum reține și C. Constituțională în cuprinsul deciziei nr. 1470 din 08.11.2011 (MO nr. 853/02.12.2011) rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executării dispozitivului hotărârii și poartă denumirea de puterea lucrului judecat.
Dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 CEDO, interpretat în lumina preambulului la Convenție care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante, reclamă securitatea raporturilor juridice, deci ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării (cauza Brumărescu vs. România).
Astfel, soluția dispusă prin sentința penală nr. 713/NCPP din data de 17.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin necontestare la data de 25.06.2014 se impune cu autoritate de lucru judecat cauzei de față, nemaiputând fi soluționată în fond o altă cerere de aplicare a legii penale mai favorabile referitor la același condamnat și aceeași pedeapsă cu închisoarea, în contextul în care dispozițiile legale incidente cauzei sunt aceleași.
Față de considerentele anterior expuse, cererea condamnatului dedusă judecății de față a fost respinsă întrucât există deja o soluție pronunțată de o instanță de judecată referitor la problema de drept invocată, soluție ce se impune cu autoritate de lucru judecat.”
Hotărârea primei instanțe a fost contestată de condamnatul S. C..
Prezent în instanță, la termenul de judecată din data de 15 octombrie 2014, condamnatul a declarat că își retrage contestația formulată.
În baza art.23 din Legea nr.255/2013 raportat la art.599 alin.3 Cod procedură penală, C. urmează să ia act de manifestarea de voință a contestatorului.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală condamnatul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de declarația condamnatului S. C., fiul lui G. și M., născut la 19.01.1990, deținut în P. Iași de retragere a contestației promovate împotriva Sentinței penale nr.833/NCPP din 8 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași.
Obligă contestatorul să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare, în care a fost inclus onorariul de 100 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2014.
Președinte,
D. D.
Grefier,
C. D.
Redactat D.D.
Tehnoredactat D.C
2 ex/16.10.2014
Tribunalul Iași
Judecător M. M.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 2585/2014. Curtea de... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Sentința nr. 335/2014.... → |
|---|
