Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 06-10-2015 în dosarul nr. 103/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
Ședința publică de la 06 octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte M. M.
Grefier L. M. P.
Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – S. T. Iași –
procuror Z. L.
Decizia nr. 103
Pe rol se află judecarea contestației formulate de către inculpat Săvuță Ș. R. împotriva încheierii penale din data de 02.10.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 5 - menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul contestator Săvuță Ș. R. asistat de către apărător desemnat din oficiu, avocat G. L., lipsă fiind apărătorul ales al inculpatului, avocat M. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, prezența inculpatului contestator și că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei de către avocat M. I., în calitate de apărător ales al inculpatului contestator, cerere de strigarea cauzei după ora 14:00 și împuternicire avocațială.
Avocat G. L. depune la dosar delegație.
Instanța constată că apărătorul ales al inculpatului contestator a depus la dosar împuternicire avocațială și cerere de luare a cauzei după ora 14:00 fiind plecat la Suceava pentru a asigura asistența juridică în alt dosar fără a atașa o dovadă în susținerea afirmației.
Pune în discuție cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului contestator de luare a cauzei la ora 14:00.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu s-a făcut dovada în susținerea cererii formulate de avocat M. I. și nici nu a asigurat substituirea, motiv pentru care consideră că nu se impune luarea cauzei la ora 14:00.
Avocat G. L., având cuvântul, solicită instanței admiterea cererii apărătorului ales al inculpatului.
Inculpatul Săvuță Ș. R., având cuvântul, precizează că dorește să fie asistat de către apărătorul său ales.
Instanța, față de cererea apărătorului ales al inculpatului contestator, o încuviințează și lasă cauza la a doua strigare la ora 14:00.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare la ora 14:00, se prezintă inculpatul contestator Săvuță Ș. R. asistat de către avocat L. D. care substituie pe apărătorul ales al inculpatului, avocat M. I. și de către apărător desemnat din oficiu, avocat G. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, după care:
Avocat L. D. depune la dosar delegație de substituire.
Instanța constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu inculpatului contestator, avocat G. L., prin prezența apărătorului substituent, avocat L. D..
Avocat G. L. solicită instanței plata parțială a onorariului având în vedere că a studiat dosarul, s-a prezentat la termenul stabilit la prima strigare la ora 09:00 și la a doua strigare la ora 14:00.
Instanța pune în discuție cererea de plata parțială a onorariului apărătorului desemnat din oficiu inculpatului contestator.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită instanței admiterea cererii.
Instanța procedează la identificarea inculpatului contestator Săvuță Ș. R. după datele de stare civilă care, interpelat fiind, arată că își menține contestația formulată împotriva încheierii de ședință din data de 02.10.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 5.
Instanța constată că încheierea contestată este o încheiere de cameră preliminară, dar înainte de acest termen s-a dispus de către președintele completului citarea părților pentru prim termen de judecată ceea ce sugerează că s-a început faza judecății.
Avocat L. D. precizează că unul din motivele contestației este nulitatea absolută a încheierii de cameră preliminară având în vedere că s-a început judecata.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul cu privire la contestația formulată.
Avocat L. D., cu privire la legalitatea încheierii contestate, prin încheierea din data de 08.09.2015 s-a dispus începerea judecății în cauză și aceasta a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac, astfel încât, în mod greșit, prin încheierea din 02.10.2015 Tribunalul V. a verificat legalitatea măsurii arestării preventive în procedura de cameră preliminară în cameră de consiliu, fiind incidente dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, respectiv încheierea este lovită de nulitatea absolută.
Instanța, având în vedere concluziile puse cu privire la nulitatea absolută a încheierii contestate, pune în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Avocat L. D. consideră că nu se mai impune privarea de libertate a inculpatului având în vedere faptul că perioada petrecută în arest este suficientă. Nu există indicii sau suspiciuni că acesta ar impieta buna desfășurare a procesului penal, nefiind martori de influențat. Majoritatea probelor în cauză se bazează pe declarațiile persoanelor vătămate constituite părți civile în cauză. Nu se află în niciuna dintre situațiile în care inculpatul ar reprezintă un pericol pentru buna desfășurare a procesului penal.
La termenul din data de 02.10.2015, s-a prezentat personal una dintre persoanele vătămate care s-a constituit parte civilă, D. E. I. care a solicitat să dea o declarație. Cu privire la acest aspect, instanța a respins solicitarea apărării care a considerat că era o împrejurare nouă de natură a analiza din nou dacă mai subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestului preventiv, mai ales în condițiile în care marea parte a acuzațiilor se bazează pe declarațiile persoanelor vătămate.
Împrejurarea nouă care s-a vrut a fi demonstrată a fost că persoanelor vătămate nu le este frică de inculpat, D. E. I. s-a prezentat bună-voie în instanță, fără a fi amenințată sau influențată de cineva. Acest fapt arată că lăsarea inculpatului în libertate sau, în subsidiar, în arest la domiciliu, nu ar reprezenta un pericol concret nici pentru aceste persoane vătămate. A trecut o perioadă de timp suficientă în care impactul faptelor în opinia publică s-a diminuat.
Un alt element nou apărut în dosar este faptul că una dintre acele persoane vătămate pentru care s-a început inițial cercetarea, respectiv A. B. a refuzat să dea vreo declarație și a spus că nu este amenințată de nimeni, nu este constrânsă, aceasta fiind voința ei. Acesta este un element nou de natură de a oferi indicii că probele de la dosar nu duc la concluzia că există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de persoane. Acest element nou nu a fost luat în considerare, față de această persoană dosarul a fost disjuns și s-au continuat cercetările. Atitudinea aceste persoane coroborată cu atitudinea persoanei vătămate D. E. reprezintă o împrejurare că inculpatul nu prezintă un pericol social concret și nu se mai impune privarea sa de libertate.
Solicită instanței admiterea contestației, anularea încheierii contestate și să nu mai fie menținută măsura arestării preventive, iar dacă se consideră necesară o măsură preventivă, solicită să fie admisă cererea de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu, cererea formulată în fața instanței de la Tribunalul V..
Având în vedere reiterarea cererii de înlocuire a măsurii preventive, la interpelarea instanței, inculpatul arată că dorește să dea declarații cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Instanța procedează la audierea inculpatului Săvuță Ș. R., declarația acestuia fiind consemnată în scris și, după semnare, atașată la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 281 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, respectiv dispozițiile referitoare la publicitatea ședinței de judecată. În prezenta cauză era declanșată cercetarea judecătorească, în consecință, ședința ar fi trebuit să fie publică și nu în camera de consiliu, așa cum s-a consemnat în încheierea care a fost contestată și, sub acest aspect, solicită admiterea contestației.
În rejudecare, solicită instanței să mențină măsura arestului preventiv a inculpatului. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive subzistă și la acest moment atât sub aspectul suspiciunii rezonabile cu privire la săvârșirea infracțiunii, cât și sub aspectul gravității infracțiunilor, modalității concrete de săvârșire a acestora și a circumstanțelor personale ale inculpatului care nu se află la primul impact cu legea penală. Acesta a profitat de starea de vulnerabilitate a celor două victime.
Referitor la cererea de înlocuire a măsurii preventive, consideră că nu au intervenit împrejurări noi de natură să conducă la reevaluarea situației de fapt sau a conduitei procesuale a inculpatului, fiind invocate aspecte de ordin personal, aspecte care nu pot fi evaluate prioritar față de toate celelalte criterii.
În consecință, solicită instanței admiterea contestației formulate, iar în rejudecare, să fie menținută măsura arestului preventiv ca fiind legală și temeinică și respingerea cererii de înlocuire.
Instanța constată că, pe parcursul dezbaterilor, s-a prezentat și apărătorul ales, titular al delegației, al inculpatului, respectiv avocat M. I. care, interpelat fiind, solicită instanței să-i acorde cuvântul.
Avocat M. I. consideră necesar a face referire la temeinicia măsurii preventive în sensul că prin condamnarea inculpatului pentru asemenea fapte nu se face decât să se încurajeze prostituția. Persoanele vătămate vor să vină în fața instanței de judecată pentru a fi audiate. Acestea au fost concubinele inculpatului în perioada în care ele practicau prostituția, inculpatul știind de această practică. Cu fiecare dintre cele două a gospodărit câte doi ani, au avut o viață socială normală, fiind adevărat faptul că banii veneau la inculpat ca administrator al cuplului pentru că erau împreună.
Fiecare dintre cele două persoane vătămate sunt în continuare în practicarea prostituției în afara țării, iar inculpatul stă în stare de arest pentru că ar fi sechestrat aceste persoane, nerezultând de nicăieri violența și alte aspecte care să concure la existența și conturarea unei asemenea fapte.
Inculpatul contestator Săvuță Ș. R., având ultimul cuvânt, solicită instanței să fie lăsat să se opereze măcar pentru 2 zile după care se va întoarce în arest preventiv. Arată că suferă de dureri foarte mari.
Instanța reține cauza spre competenta soluționare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestației penale de față, constată:
Prin încheierea de ședință a camerei de consiliu din data de 02.10.2015 a Tribunalului V., s-a hotărât:
„În baza art. 348 alin. 2 din Cod de procedură penală raportat la art. 207 alin. 6 Cod de procedură penală, constată ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă prin Încheierea nr. 58/DLF din data de 17.07.2015 a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului V., în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 20/UP a inculpatului:
Săvuță Ș. R., fiul lui N. și R., născut la data de 26.12.1982 în V., jud.V., cu domiciliul în Negrești, ..62, jud. V., CNP._ pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.1 Cod penal(persoana vătămată B. B. M.) și trafic de persoane prev. de art.210 alin.1 lit. a Cod penal( persoana vătămată D. E. I.), cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal, arestare preventivă pe care o menține, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art.207 alin.6 Cod procedură penală.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpat, prin apărător, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.”
Deliberând asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului precum și asupra cererii acestuia privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, Tribunalul V. a constatat următoarele:
„Judecătorul de cameră preliminară verificând la acest termen legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă prin Încheierea nr. 58/DLF din data de 17.07.2015 a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului V., în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 20/UP a inculpatului, reține cele ce succed:
Prin încheierea de mai sus s-a dispus arestarea inculpatului Săvuță Ș. R., pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 210 alin.1 lit. a C.pen pedepsită de lege cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi și a unei infracțiuni de trafic de minori prev. de art. 211 alin.1 C.pen. pedepsită de lege cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, toate cu aplicarea art. 38 alin.1 lit. a C.pen. și aplicarea art. 41 alin.1 C.pen. pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 17.07.2015 până la 15.08.2015, inclusiv, respingându-se cererile formulate de inculpat, prin apărător ales, cu privire la luarea măsurilor preventive a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
Se reține incidența în speță a următoarelor texte de lege:
În conformitate cu prevederile art. 207 alin. 6 Cod de procedură penală în tot cursul procedurii de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu, dispozițiile alin. 2-5 aplicându-se corespunzător.
În conformitate cu prevederile art. 207 alin. 4 Cod de procedură penală, când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat.
În conformitate cu prevederile art. 207 alin. 5 Cod de procedură penală, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, judecătorul de cameră preliminară dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Se reține că prin încheierea din data de 8 septembrie 2015 în baza art. 348 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive dispuse prin încheierea nr. 58/DLF din data de 17.07.2015, menținându-se arestarea preventivă și stabilindu-se verificarea din nou a acesteia conform prevederilor art. 207 alin. 6, încheiere ce a fost menținută prin respingerea contestației formulată de inculpat prin încheierea nr. 82 C. din 14.09.2015 a Curții de Apel Iași.
Analizând actele și lucrările dosarului, se reține că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. De art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (persoană vătămată B. B. M.) și trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal (persoană vătămată D. E. I.) cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpatului, a persoanelor vătămate D. E. I. și B. B. M., declarațiile martorilor, procesele verbale de identificare, de percheziție, de identificare persoane, proces verbal de redare a convorbirilor telefonice, de percheziții domiciliare, acte se reține suspiciunea rezonabilă că acest inculpat a săvârșit faptele penale de care este acuzat prin rechizitoriu.
Se reține că legiuitorul român nu a condiționat luarea și menținerea unei măsuri preventive de administrarea unui anumit probatoriu, aceasta întrucât atât luarea cât și menținerea unei măsuri preventive, inclusiv în cursul judecății, nu implică pronunțarea asupra fondului procesului, adică și asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, ci doar asupra legalității și temeiniciei măsurii privative sau restrictive de libertate, aspecte care nu înlătură prezumția de nevinovăție de care inculpatul se bucură.
Se reține că recunoașterea prezumției de nevinovăție nu exclude luarea și menținerea măsurii preventive, ci garantează că aceasta nu va fi luată decâtîn cadrul și în condițiile riguros prevăzute de normele constituționaleși de dispozițiile procedurii penale.
Stabilirea vinovăției inculpatului urmează a se face numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza de urmărire penală punând, însă, în evidență existența unor probe/indicii temeinicie în înțelesul art. 202 Cod de procedură penală, care justifică menținerea măsurii arestării preventive față de acesta.
Nu se poate primi ca fiind întemeiată cererea formulată de inculpat prin apărător, de audiere la acest moment la care se verifică subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, a unei părți civile avându-se în vedere și faptul că nu s-ar respecta principiul contradictorialității administrării probelor.
De asemenea, audierea unei persoane vătămate este prevăzută de art. 380 din Codul de procedură penală a se efectua după ascultarea inculpatului.
Prin încheierea nr. 58/DLF din data de 17.07.2015 a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului V., s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat invocându-se ca temei dispozițiile art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală, reținându-se că acesta este si recidivist, și că este acuzat de fapte de o gravitate sporita ce aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, cu impact social deosebit, aceste fapte necesitând o ripostă fermă a societății, arestarea preventivă a inculpatului răspunzând cerințelor de oportunitate și proporționalitate a arestării preventive, privarea sa de libertate fiind actualmente necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale și a procesului penal.
Se reține de asemenea că infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt enumerate expres în dispozițiile art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală, reflectând astfel voința legiuitorului român ca pentru infracțiunea de trafic de persoane să se poată dispună arestarea preventivă a inculpatului dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că a comis această infracțiune și dacă pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, anturajului și a mediului din provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la inculpat privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Or, în această cauză, temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea și menținerea ulterior a măsurii arestării preventive se mențin și în prezent, neputându-se reține, în afara oricărui dubiu, că scopul prevăzut de art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală s-ar realiza prin luarea măsurii arestării preventive la domiciliu.
Se apreciază că circumstanțele cu privire la acuzațiile ce i se aduc inculpatului, gravitatea acestora, antecedentele sale penale impun la acest moment menținerea măsurii arestării preventive, măsura arestului la domiciliu apreciindu-se ca fiind insuficientă pentru împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată ori pentru prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, dispozițiile art. 218 din Codul de procedură penală impunând luarea acestei măsuri numai dacă este necesară și suficientă pentru realizarea unuia din scopurile prevăzute la art. 202 alin. 1.
În ceea ce privește înlocuirea arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, judecătorul de cameră preliminară apreciază, avându-se în vedere și cele reținute mai sus, că față de acest inculpat numai măsura arestării preventive ar duce la realizarea scopului prevăzut de art. 202 din Codul de procedură penală, calitatea inculpatului de recidivist, neputând duce la luarea unei măsuri preventive mai blânde (inculpatul a mai beneficiat de clemența legii, fiind liberat condiționat cu un rest de 661 de zile).
Se apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului, este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, răspunzând astfel exigențelor art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, până la acest moment nefiind administrată nici o probă în fața instanței de judecată.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzațiilor, fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) Cod de procedură penală.
Pentru aceste considerente urmează ca în baza art. 348 alin. 2 din Cod de procedură penală raportat la art. 207 alin. 6 Cod de procedură penală, să constate ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive dispusă prin Încheierea nr. 58/DLF din data de 17.07.2015 a Judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului V., în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 20/UP a inculpatului și a se dispune menținerea acesteia, precum și a se respinge ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.”
* * *
Împotriva încheierii penale din data 02.10.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 5 a formulat contestație inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
De altfel, motivele complete ale contestației au fost evidențiate și oral și consemnate în partea introductivă a prezentei decizii penale.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac promovate, a concluziilor reprezentantului Ministerului Public, a susținerilor inculpatului-contestator și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar, apreciază că prezenta contestație este fondată, însă în limitele și pentru motivele care vor fi dezvoltate în continuare.
Prima instanță, în mod greșit, a soluționat cauza în camera de consiliu, și nu în ședință publică, astfel cum impun dispozițiile procedurale ale art. 352 Cod procedură penală, rap. la art. 362 alin. 2 Cod procedură penală, cauza aflându-se în acel moment procesual în faza judecății, urmarea a rămânerii definitive a încheierii de cameră preliminară prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanței, dispunându-se începerea judecății.
În al doilea rând, judecarea cauzei în prima instanță s-a făcut și cu încălcarea disp. art. 3 alin. 7 Cod procedură penală care prevede că ,,judecata se realizează de către instanță, în complete legal constituite.” Or, cauza a fost soluționată nu de către instanță, în complet de judecată compus din președintele completului, ci de către judecătorul de cameră preliminară.
Potrivit disp. art. 3 Cod procedură penală funcțiile judiciare în procesul penal sunt separate, fiecăreia aplicându-i-se reguli de procedură distincte.
Față de caracterul esențial al funcției de judecată, Codul de procedură penală a instituit sancțiunea nulității absolute în situația constatării încălcării unor atribute specifice procedurii aplicabile în faza judecății, cum ar fi, spre exemplu, compunerea completului de judecată și publicitatea ședinței de judecată.
Potrivit art. 281 alin. 2 Cod procedură penală, nulitatea absolută se constată din oficiu sau la cerere iar potrivit alin. 3, încălcarea dispozițiilor legale prev. la alin. 1 lit. a-d Cod procedură penală (lit. a: compunerea completului de judecată iar lit. c: publicitatea ședinței de judecată), poate fi invocată în orice stare a procesului.
Față de cauzele de nulitate absolută relevate mai sus, având în vedere imposibilitatea înlăturării neregularităților, altfel decât prin desființarea actului, dar și posibilitățile pe care legea le oferă instanței de control judiciar relativ la soluțiile pe care le poate da, se impune refacerea actului cu respectarea dispozițiilor legale, potrivit art. 280 alin. 3 Cod procedură penală.
Față de aceste considerente, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, instanța va admite contestația formulată de inculpatul-contestator Săvuță Ș. R., fiul lui N. și R., născut la data de 26.12.1982 în Mun. V., Jud. V., cu domiciliul în Negrești, .. 62, Jud. V., C.N.P._, în prezent deținut în P. V., împotriva încheierii de ședință din data de 02.10.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 5, încheiere pe care o va desființa integral și va proceda la rejudecarea cauzei.
În rejudecare, instanță de control judiciar, procedând în mod temeinic, echitabil și imparțial, la interpretarea, analizarea, și evaluarea tuturor probelor cauzei (în cadrul și limitele permise de verificarea măsurii preventive în cursul judecății), inclusiv din perspectiva susținerilor și apărărilor inculpatului, constată, și la acest moment procesual, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, continuând să existe suficiente probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul s-ar fi implicat în mod direct/activ în comiterea faptelor grave de care acesta este acuzat și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Pericolul concret pentru ordinea publică pus în evidență de pretinsa săvârșire a infracțiunilor imputate inculpatului rezultă, într-o măsură esențială din conținutul lor concret și modalitatea presupusă de implicare în comiterea activităților infracționale descrise in actul de sesizare a instanței, faptele descrise prezentând un grad ridicat de pericol social, atât abstract – relevat de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege care par a fi incidente în cauza de față - dar și concret, conturat de împrejurările în care se s-ar fi derulat actele infracționale materializate, în final, într-o pluralitate de infracțiuni, sub forma concursului real, cu implicarea directă/activă a inculpatului.
În pofida susținerilor apărării, instanța de control judiciar reține că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive și argumentele privind caracterul necesar, suficient și proporțional al acestei măsuri se mențin și subzistă nemodificate.
Curtea, potrivit propriei evaluări a cauzei, constată că în ceea ce privește activitatea pretins infracțională a inculpatului, se poate decela existența probelor care justifică suspiciunea rezonabilă pentru un observator obiectiv că acesta ar putea fi autorul infracțiunilor multiple și grave pentru care a fost trimis în judecată.
În plus, contrar aserțiunilor apărării, și la acest moment procesual când cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, pentru bunul mers al procesului penal în continuare, pentru împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată dar și pentru prevenirea comiterii unei alte infracțiuni, se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Față de inculpat, raportat la acuzațiile aduse și la persoana acestuia (inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat pentru comiterea infracțiunii de viol la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 2640/07.11.2002 a Judecătoriei V., din executarea pedepsei fiind liberat condiționat la 09.11.2005 cu un rest rămas de executat de 661 zile închisoare), această măsură este, la acest moment, proporțională cu nivelul de gravitate a acțiunilor infracționale și necesară tocmai pentru realizarea finalității urmărite prin dispunerea sa: buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la procesul penal, prevenirea comiterii unei alte infracțiuni.
Până în acest moment, de la momentul când a fost dispusă măsura preventivă a arestului, nu a intervenit niciun element de fapt care să modifice aceste temeiuri. Curtea constată că în cauză nu s-au identificat elemente care să lase fără fundament faptic măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Evaluând gravitatea faptelor imputate, modul și circumstanțele de comitere a acestora (în mod repetat, prin întrebuințarea de amenințări și violențe, profitând de naivitatea și lipsa de educație, condițiile sociale și materiale precare ale persoanelor vătămate, iar presupusa comiterea a unor fapte de genul celor cercetate în cauză este de natură să producă o tulburare socială însemnată în societate în general), anturajul și mediul din care provine inculpatul (cunoscut cu antecedente penale si chiar recidivist (în raport cu fapta pretins comisă asupra persoanei vătămate B. B. M.), atitudinea procesuală a inculpatului, se poate decela existența unui risc considerabil asupra ordinii publice, în ipoteza în care inculpatul ar fi lăsat în libertate sau în arest la domiciliu.
Acest risc ar putea viza și influențarea în sens negativ a procesului penal, dar și comiterea de noi infracțiuni, în condițiile în care inculpatul pare să nu conștientizeze gravitatea situației în care se află.
Faptele pretins comise de inculpat au o gravitate deosebită raportat la modul și împrejurările concrete în care se bănuiește ca au fost săvârșite acestea, natura și importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală, urmările produse, impactul negativ puternic generat de comiterea unor astfel de fapte.
În acest context, această gravitate deosebită a faptelor califică și periculozitatea socială sporită a inculpatului.
Chiar dacă se poate admite că într-o anumită măsură, în mod generic, pericolul social se diluează odată cu trecerea timpului, în cauza concretă dedusă judecății, totuși, față de anvergura deosebită a activității infracționale, de implicațiile sociale negative puternice ale faptelor pretins comise, de natura relațiilor sociale lezate și de sfera subiecților pasivi vătămați, și la acest moment, după trecerea unui interval de timp relativ scurt, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol real și actual pentru ordinea publică.
Temeritatea deosebită cu care inculpatul a acționat în sfera unor valori fundamentale, strict legate de personalitatea umană, respectiv inviolabilitatea sexuală, libertatea de voință, mișcare și acțiune a persoanei, exploatând vulnerabilitatea specifică unor victime cu deficit educațional și cu situații materiale promiscue, în contextul în care acesta nu și-a sumat faptele pretins comise, reprezintă indicii ale unei reactivități infracționale potențiale deosebite, riscul reiterării acestei conduite fiind unul realizabil și actual.
În raport de modalitatea și împrejurările concrete în care s-ar fi comis faptele, asupra unor persoane caracterizate prin vulnerabilitate emoțională, de natura și importanța relațiilor sociale lezate, precum și consecințele de netăgăduit pe plan fizic dar mai ales pe plan psihic a unor astfel de gen de fapte (unele dintre acestea putând avea un caracter ireversibil în dezvoltarea psiho-emoțională a victimelor), lăsarea în libertate a inculpatului sau plasarea sa în arest la domiciliu prezintă un pericol acut, grav și actual pentru ordinea publică.
Fără a ignora prezumția de nevinovăție, pe deplin aplicabilă inculpatului, nu poate fi omis că acțiunile acestuia, marcate de o amplitudine cantitativă și calitativă deosebită, conturează, fără putință de tăgadă, existența unor indicii cu privire la modalitatea de raportare a acestuia la ansamblul valorilor sociale pretins lezate sau periclitate.
În concluzie, menținerea măsurii arestării preventive si imposibilitatea luării unei alte măsuri preventive alternative se impune și respectiv rezultă din necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, precum și din necesitatea prezervării ordinii publice (față de gravitatea deosebită a faptelor pretins comise de inculpat și de reacția publicului la săvârșirea acestora, infracțiunile cercetate suscitând o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie pe o durată rezonabilă).
În raport de cele prezentate anterior, analizând măsura preventivă luată față de inculpat în raport de actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, precum și evaluând împrejurările concrete ale cauzei, se apreciază că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive nu poate fi realizat la acest moment prin dispunerea unei măsuri preventive mai ușoare, măsura preventivă dispusă inițial fiind în continuare proporțională cu scopul urmărit, potrivit celor expuse mai sus, cercetarea judecătorească fiind în plină desfășurare.
Este adevărat că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, însă, în speță, la fel de real este și că tulburarea socială produsă de faptele presupus comise de inculpat și cea care, escaladată, s-ar putea produce prin însăși prezența acestuia în libertate trebuie să rămână excepții de la climatul social guvernat de ordinea de drept, ca principiu general.
Instanța reține că menținerea, în mod preventiv, a măsurii arestării față de inculpat privește în principal un interes obiectiv, public, concretizând dreptul prioritar al societății, prin membrii săi, de a se apăra împotriva oricărei fapte ilicite. Desigur că orice măsură preventivă produce consecințe negative asupra drepturilor individuale, dar acesta este numai urmarea directă a protejării interesului general, care este precumpănitor în raport cu interesul particular, subiectiv al inculpatului de cercetare în stare de libertate.
În contextul celor menționate, instanța apreciază că este respectat justul echilibru între interesul individual al inculpatului și interesele generale ale societății, societate care, la rândul ei, în fața unor fapte ce aduc atingere gravă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu reprezintă o entitate abstractă, ci o sumă de interese individuale, care trebuie, fiecare în parte, ocrotite de justiția penală, astfel că la acest moment procesual se impune față de inculpat menținerea măsurii arestării preventive și din perspectiva atingerii scopului prevăzut de art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală, constând în prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, măsura arestării preventive a inculpaților, fiind de natură a asigura, în mod efectiv și eficient, realizarea acestui scop.
Obiectivul general al aflării adevărului presupune și necesitatea obținerii a numeroase informații din mai multe surse, în contextul descoperirii în cursul investigației a unor date esențiale în economia aflării adevărului, situație în care temerea existenței unor presiuni asupra martorilor sau victimelor, ori a distrugerii probelor sau a compromiterii fidelității acestora, cel puțin la momentul actual când cercetarea judecătorească încă nu s-a finalizat, este una realizabilă și justificată și nu una abstractă și pur virtuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, admite contestația formulată de inculpatul-contestator Săvuță Ș. R., fiul lui N. și R., născut la data de 26.12.1982 în Mun. V., Jud. V., cu domiciliul în Negrești, .. 62, Jud. V., C.N.P._, în prezent deținut în P. V., împotriva încheierii de ședință din data de 02.10.2015 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 5, încheiere pe care o desființează integral.
Rejudecând cauza:
În temeiul disp. art. 362 alin. 2 Cod procedură penală coroborat cu disp. art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, cu referire la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul Săvuță Ș. R., fiul lui N. și R., născut la data de 26.12.1982 în Mun. V., Jud. V., cu domiciliul în Negrești, .. 62, Jud. V., C.N.P._, în prezent deținut în P. V., măsură pe care o menține.
În baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
C. de pe prezenta se va comunica Administrației locului de deținere a inculpatului.
În baza art. 272 Cod procedură penală, onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul-contestator Săvuță Ș. R., în sumă de 65 lei (av. G. L.-delegația nr._/06.10.2015), se va achita din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, urmând a fi inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei contestații, în cuantumul cărora este inclus și onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul-contestator, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.10.2015.
Președinte,
Grefier,
Red./ Tehnored.M.M.
4 ex./20.10.2015
Tribunalul V. : M. E. E.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 712/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
