Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Sentința nr. 132/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 132/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 732/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 732/2014
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2014
Completul compus din:
Președinte A. C.-C.
Judecător D. A.
Grefier C. A.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata S. E. împotriva sentinței penale nr. 132 din data de 05.06.2014, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, având ca punerea în circulație sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat (art.334 NCP).
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 12.11.2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror C. S. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
C. de A.,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 132 din data de 05.06.2014 a Judecătoriei P., s-a dispus condamnarea inculpatei S. E., fiica lui M. și M., născută la data de 1.05.1970 în ., cetățenie română, studii 12 clase, fără ocupație, cu antecedente penale, domiciliată în . Teiului, jud. N., CNP_, la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p.
În baza art. 12 din legea 187/2012 rap. la art. 71 alin. 1 C.p., i-a fost aplicată inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p.
S-a constatat că infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată definitiv prin sentința penală nr. 9/P/31.01.2013 a Tribunalului N. definitivă la 22.10.2013.
În baza art. 85 C.P. 1969, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 9/P/31.01.2013 a Tribunalului N. definitivă la 22.10.2013, iar pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare a fost descontopita, fiind repuse în individualitate pedepsele componente după cum urmează:
- pedeapsa de 500 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. e, teza II-a C.p.,
- 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal,
- 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal,
- 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal,
- 400 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. e teza ultimă Cod penal,
-1 lună închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu referire la art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. e teza ultimă Cod penal,
- 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. d.
În temeiul art. 36 C.p. 1969, și art. 34 lit. b și e Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare care a fost sporită la 1 an închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p.
În baza art. 81 și 85 alin. 3 C.p. 1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 C.p.1969 și care se calculează de la data de 22.10.2013 conform art. 85 alin. 3 C.p. 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.p.1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Potrivit art. 359 C.p.p. și 15 alin. 2 din Legea 187/2012, i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.p.1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor legale care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța aceasta soluție, în considerentele hotărârii date, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
”La data de 12.12.2013, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat sub nr._, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. nr. 2655/P/2013 din 10.12.2013 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei S. E. sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut în sarcina inculpatei că la data de 23.06.2013, în jurul orei 10:40 a condus pe .. F. autoturismul marc Ford cu nr. de înmatriculare MS_. În dreptul stației Peco de pe . localitate a fost oprită de un echipaj al poliției rutiere deoarece circula cu viteza de 74 km/h. Cu această ocazie, s-a stabilit că inculpata S. E. deține permis de conducere categoria B din anul 2001. În urma verificării în baza de date s-a constatat că autorizația de circulație provizorie pentru autoturismul Ford cu nr. MS_ era expirată începând cu data de 07.06.2013.
Din adresa cu nr._/1.07.2013 a reprezentanților SPCRPCIV Iași înaintată organelor de cercetare penală rezultă că autoturismul condus de inculpată „nu figura înmatriculat definitiv sau autorizat provizoriu”.
Numerele provizorii erau expirate în urmă cu 16 zile, iar la data de 23.06.2013 inculpata S. E. nu mai avea dreptul de a circula cu autoturismul pe drumurile publice.
Ulterior, la data de 22.09.2013, autoturismul a fost implicat într-un accident rutier, în urma căruia a fost distrus în totalitate și a intervenit decesul fiului inculpatului care se afla la volanul mașinii.
Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: proces verbal încheiat de reprezentanții Compartimentului Rutier, Poliția oraș Tg. F., încheiat cu ocazia opririi în trafic a inculpatei (f. 5-7); declarația martorului C. D., care a sistat la momentul când organele de poliție au constatat că autorizația de circulație provizorie era expirată începând cu data de 07.06.2013 (f. 8-9); adresa nr._/1.07.2013 (f. 12); declarațiile inculpatei S. E. (f.34-39).
La solicitarea instanței, la dosar s-a depus fișa de cazier judiciar a inculpatei (fila 11).
La termenul din 05.02.2014, inculpat a depus la dosar o . înscrisuri în circumstanțiere (filele 16-25).
La termenul din 12.02.2014, constatând că în cauză nu s-a declanșat cercetarea judecătorească, instanța, în baza art. 6 alin. 1 și 2 din Legea_ a dispus trecerea dosarului în procedură de cameră preliminară.
Prin încheierea de ședință din data de 10.04.2014 instanța a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul 2655/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P. și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpata S. E..
La termenul din 07.05.2014 instanța a audiat inculpata care a declarat că recunoaște comiterea faptelor în modalitatea descrisă în actul de sesizare și că dorește ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a sentinței penale nr. 9/P/2013 a Tribunalului N. cu referat întocmit de compartimentul executări penale al acestei instanțe (filele 46 - 87).
La ultimul termen de judecată, inculpata a depus acte în circumstanțiere, respectiv înscrisuri medicale și rezoluție de neîncepere a urmăririi penale.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că situația de fapt reținută în actul de sesizare are la baza coroborarea probatoriului administrat în cauză, declarațiile de recunoaștere ale inculpatei fiind concordante cu ansamblul probator administrat.
Astfel, reține instanța că procesul verbal de constatare întocmit de organele de poliție rutieră coroborat cu declarațiile inculpatei dovedește că la data de 23.06.2013, în jurul orei 10:40 a condus pe .. F. autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare MS_. De asemenea, faptul că numere de înmatriculare erau expirate din data de 07.06.2013 reiese din cu nr._/1.07.2013 a reprezentanților SPCRPCIV Iași.
În drept, fapta inculpatei S. E. care la data de 23.06.2013, în jurul orei 10:40 a condus pe drumurile publice autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare MS_ expirate din data de 07.06.2013 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.
Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpata a acționat cu intenție directă dedusă din împrejurarea că avea cunoștință atât de data la care expirau numerele de înmatriculare cât și de obligația de a le înnoi, obligație consacrată în legislația privind circulația pe drumurile publice a cărei cunoaștere este verificată la obținerea permisului de conducere.
De la data comiterii infracțiunii ce formează obiectul prezentei cauze și până la data pronunțării prezentei sentințe, în cauză a intervenit o succesiune de legi penale, instanța având obligația de a plica inculpatului legea penală mai favorabilă.
Infracțiunea reținută în sarcina inculpatei este incriminată și în noul cod penal în art. 334 alin. 1 fiind pedepsită cu închisoare de la 1 la 3 ani sau amendă.
Spre deosebire de noua incriminare, în OUG 195/2002 rep. pedeapsa prevăzută de legea era doar închisoarea de la 1 la 3 ani.
Raportat strict la pedeapsa aplicabilă, noua lege apare ca fiind mai favorabilă deoarece prevede și pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii.
Aplicarea legii penale mai favorabile trebuie însă făcută în acord cu decizia Curții Constituționale a României nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014 prin care s-a statuat că numai interpretarea prevederilor art.5 din
Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituționalitate.
Pentru a stabili legea penală mai favorabilă inculpatei S., instanța va avea în vedere situația concretă a acesteia, respectiv nu doar infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, ci și antecedența penală reținută în fișa de cazier urmând a face aplicarea legii penale mai favorabile în ansamblu.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatei, instanța reține că aceasta a suferit condamnări anterioare, respectiv i s-a aplicat pedeapsa de 3 luni închisoare prin sentința penală nr. 9/P/31.01.2013 a Tribunalului N. definitivă la 22.10.2013.
Față de momentul comiterii faptei ce formează obiectul prezentei cauze – 23.06.2013 și data rămânerii definitive a sentinței sus-menționate, instanța constată că în cauză sunt incidente dispozițiile privind concursul de infracțiuni.
Cu privire la această instituție, legea penală mai favorabilă este în mod evident legea veche în care regimul sancționator prevedea aplicarea unui spor de pedeapsă facultativ (art. 34 lit. b C.p. 1969) iar nu obligatoriu cum este reglementat în actuala lege penală (art. 39 alin. 1 lit. b C.p.).
Apreciind, față de gravitatea concretă a faptei deduse judecății și de persoana inculpatei cu referire la antecedența sa penală (fiind condamnată anterior pentru nu mai puțin de 7 infracțiuni), că aplicarea pedepsei amenzii ar fi nejustificat de blândă, având în vedere și dispozițiile mai favorabile din codul penal anterior ce reglementează regimul sancționator al concursului de infracțiuni, instanța apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatei este legea în vigoare la data comiterii faptei, respectiv codul penal din 1969.
Instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 rep.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează să fie aplicate inculpatei, instanța va avea in vedere și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C.p., scopul pedepsei prevăzut în art. 52 C.p. și necesitatea realizării prevenției generale și speciale.
La stabilirea pedepselor ce urmează a fi aplicate, instanța va avea în vedere perseverența infracțională a inculpatei care a comis prezenta faptă pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la o alte 7 infracțiuni, împrejurarea că ulterior comiterii acestei fapte a fost iarăși surprinsă conducând același autoturism cu aceleași numere expirate (ordonanța Parchetului de pe lângă judecătoria Târgu N. din 19.12.2013 aflată la filele 17-18) dar și faptul că se bucură de o imagine pozitivă în comunitate dovedită de caracterizările depuse la dosarul cauzei.
Față de aceste considerente, instanța va aplica inculpatei pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.p.p.
Potrivit art. 71 C.p. „condamnarea la pedeapsa .... închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute in art. 64 lit. a-c ...”. În aplicarea acestui articol instanța va avea in vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și dispozițiile art. 53 alin. 2 din Constituția României potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. Totodată, instanța reține și considerentele hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza Hirst împotriva Marii Britanii în care s-a reținut că interzicerea ope legis a drepturilor electorale ale unei persoane condamnate la pedeapsa închisorii reprezintă o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 al Convenției.
Pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului prin prezenta sentința, respectiv de 8 luni închisoare, îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat (prevăzute la art. 64 lit. a teza a II a și b C.p.) întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o ținută morala ireproșabilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 12 din legea 187/2012 rap. la art. 71 alin. 1 C.p se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a teza II și b C.p.
Constatând că infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată definitiv prin sentința penală nr. 9/P/31.01.2013 a Tribunalului N. definitivă la 22.10.2013, în baza art. 85 C.P. 1969 instanța va anula suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 9/P/31.01.2013 a Tribunalului N. definitivă la 22.10.2013 și va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor după cum urmează:
-pedeapsa de 500 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. e, teza II-a C.p.,
-3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal,
-3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal,
-3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal,
-400 lei amendă penală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. e teza ultimă Cod penal,
-1 lună închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu referire la art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. e teza ultimă Cod penal,
-3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 320 ind. 1 C.p.p., art. 74 lit. a și c Cp., art. 76 alin. 1 lit. d.
În temeiul art. 36 C.p. 1969, și art. 34 lit. b și e Cod penal 1969 instanța va contopi pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare pe care o va spori la 1 an închisoare și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b C.p.
La aplicarea sporului de pedeapsă instanța are în vedere numărul mare de infracțiuni reținute în sarcina inculpatei (8) ce dovedesc o perseverență infracțională deosebită.
Apreciind că reeducarea inculpatei se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, având în vedere vârsta acestei și starea de sănătate, în baza art. 81 și 85 alin. 3 C.p. 1969 instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 C.p.1969 și care se calculează de la data de 22.10.2013 conform art. 85 alin. 3 C.p. 1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.p.1969 se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Potrivit art. 359 C.p.p. și 15 alin. 2 din Legea 187/2012 se va atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.p.1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 274 C.p.p., se va obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare în cuantum total de 800 lei.”
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționate, inculpata S. E. a promovat calea ordinara de atac a apelului.
În motivarea apelului formulat, inculpata S. E. a criticat dispoziția instanței de fond constând în descontopirea pedepsei rezultante aplicata prin hotărârea anterioara de condamnare și recontopirea tuturor pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente cu consecința aplicării unui spor de pedeapsa.
A solicitat inculpata apelanta ca instanța de control judiciar să reverifice toate circumstanțele săvârșirii faptelor din prezentul dosar, să aiba în vedere și circumstanțele sale personale, elemente în raport cu care să dispună o reducere a pedepsei aplicata de prima instanță.
A solicitat inculpata S. E. admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale apelate și rejudecarea cauzei, ocazie în care instanța de control judiciar să reaprecieze circumstanțele reale și pe cele personale și să reindividualizeze sancțiunea penală.
Examinând sentința penală apelată, pe baza tuturor lucrărilor și a materialului probator existent la dosarul cauzei, atât prin prisma motivului de apel invocat, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, C. constată următoarele:
Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria P. din 10.12.2013 dat în dosarul de urmărire penală numărul 2655/P/2013, Judecătoria P. a fost investită cu judecarea în primă instanța a inculpatei S. E. pentru comiterea infracțiunii de ”conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat”, în varianta normativă prevăzută de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, constând în aceea că, în ziua de 23.06.2013, în jurul orei 10:40, inculpata a condus pe . Târgu F. autoturismul marca Ford, cu număr de înmatriculare MS_ și, în condițiile în care a fost oprită de un echipaj al poliției rutiere, s-a constatat că autorizația de circulație provizorie pentru autoturismul Ford cu nr. MS_ era expirată începând cu data de 07.06.2013, autoturismul nefigurând înmatriculat definitiv sau autorizat provizoriu în baza de date a autorităților statului.
Fiind investită cu judecarea cauzei, instanța de fond, pe baza unei judicioase analize și evaluări a întregului material probator strâns în cursul urmăririi penale, a reținut o situație de fapt corectă, conformă cu realitatea obiectiva dovedit petrecută în ziua de 23.06.2013, pe care, de altfel, și inculpata S. E. a recunoscut-o în totalitate în condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) Cod procedura penală.
Judecătorul fondului a dat eficiență dispozițiilor art. 103 Cod de procedură penală, făcând o apreciere și o interpretare corecta a probelor administrate în cauza, după prealabila examinare a tuturor mijloacelor de proba existente la dosar.
În considerentele sentinței penale supusa prezentei analize, sunt prezentate, într-o manieră dezvoltată, argumentele care au stat la baza soluției de condamnare dispusa, fiind explicitată vinovăția, sub forma intenției, reținută în sarcina inculpatei S. E. în comiterea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
Pe baza situației de fapt dovedita, dincolo de orice îndoială, de probatoriu strâns în cauză, prima instanță a procedat la o corecta încadrare în drept a faptei dovedit comisă de către inculpata S. E., stabilind că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, în varianta normativa prevăzută de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată.
Referitor la încadrarea în drept a faptei ce formează obiectul judecății de față, în contextul intrării în vigoare la data de 01 februarie 2014 a unui nou Cod penal, C. ține să arate că infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, în varianta normativa prevăzută de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, are continuitate de incriminare în Codul penal actual, în textul de incriminare prevăzute la art. 334 alin. (1) care a preluat condițiile de incriminare din norma corespondenta din vechea reglementare, iar în ceea ce privește regimul sancționator noua lege penală a adus o atenuare prin aceea că alternativ cu pedeapsa închisorii care a păstrat aceleași limite (de la 1 la 3 ani) a fost prevăzută și pedeapsa amenzii.
Față de aceasta împrejurare, instanța de fond a efectuat o analiza comparativa și globala a celor doua legi penale generale (Codul penal din 1969 și Codul penal actual), în deplin acord cu cele statuate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, analiza la finele căreia, în mod corect, data fiind incidența în speța a mai multor instituții de drept penal, a identificat ca fiind mai favorabila pentru inculpata S. E., legea penala veche.
La stabilirea regimului sancționator, prima instanță a avut în vedere și a dat eficiență criteriilor generale de individualizare judiciara înscrise la art. 72 din Codul penal din 1969, fiind evidențiată perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpata în condițiile în care a comis infracțiunea ce formează obiectul prezentului dosar în timp ce rea implicata într-un alt dosar penal care se afla pe rolul tribunalului N..
Rezultă din considerentele sentinței penale analizate că, în operațiunea de individualizare judiciara au fost avute în vedere, pe lângă antecedența penală a inculpatei și alte elemente ce caracterizează persoana acesteia, reținându-se că S. E. se bucura de o imagine pozitiva în comunitate.
Se reține astfel că elementele referitoare la persoana inculpatei invocate de acesta în motivarea căii de atac de față au fost avute în vedere și ”cântărite” de judecătorul fondului atunci când a stabilit cuantumul pedepsei principale.
În condițiile în care, judecata în primă instanță s-a desfășurat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, limitele de pedeapsa prevăzute de textul de incriminare au fost reduse cu o treime, iar pedeapsa concret aplicata a fost stabilită la nivelul minimul special redus cu o treime.
Pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare aplicate inculpatei apelante S. E. de către prima instanță, analizată în raport cu gravitatea infracțiunii comisă, cu împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, cu urmarea produsă și cu elementele referitoare la trecutul infracțional al inculpatei, apare ca fiind proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială a inculpatei.
În considerarea argumentelor sus redate, C. reține ca pedeapsa aplicata inculpatei este proporțională cu gravitatea concreta a faptei comisă și cu elementele referitoare la persoana inculpatei, iar critica acesteia referitoare la cuantumul pedepsei aplicată de instanța de fond apare ca fiind nejustificată, hotărârea examinata fiind legală și temeinică sub acest aspect.
Analizând actele și lucrările dosarul și sub aspectul modului în care a fost rezolvata antecedența penală a inculpatei S. E., C. constată că prima instanță a făcut o corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente în speță. Astfel, în raport de data la care hotărârea anterioara de condamnare – sentința penală nr. 9/P/31.01.2013 a Tribunalului N., definitiva la data de 22.10.2013 – se reține că infracțiunea comisa la data de 23.06.2013 se afla în concurs real cu fiecare dintre infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei S. E. prin hotărârea anterioara. Față de aceasta situație, în mod legal, instanța de fond a constata existența concursului real de infracțiuni și, consecința a unei atare împrejurări, a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementeaza sancționarea concursului de infracțiuni, contopind pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente. În raport cu numărul mare al infracțiunilor dovedit ca au fost comise de inculpata S. E. în perioada 2008 – 2013, cu diversitatea valorilor sociale încălcate de acesta, cu faptul că atunci când a constatat ca împotriva sa sunt formulate acuzații de natura penală nu a înțeles să-și corecteze conduita, ci dimpotrivă a perseverat în domeniul infracțional, instanța de control judiciar reține că sporul de pedeapsa de 4 luni închisoare aplicat de instanța de fond este pe deplin justificat, neexistând motive pentru înlăturarea sau, cel puțin, pentru diminuarea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarul și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, C. constată că judecata în primă instanță s-a desfășurat cu respectarea tuturor normelor de procedura penală incidente în cauză, iar sentința penală pronunțata la finele acestei prime judecăți, a fost data în deplină consonanță cu materialul probator administrat în cauză și în acord cu dispozițiile de drept material și procesual incidente în speță, neexistând motive de modificare a acesteia.
Pentru toate considerentele prezentate, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, C. urmează să dispună respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul apelant S. E. împotriva sentinței penale nr. 132 din 05.06.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul cu numărul_ , sentință pe care o va menține întrucât este legală și temeinică.
Se va face aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazul respingerii unei căi de atac.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata S. E., fiica lui M. și M., născută la data de 01.05.1970 în ., domiciliată în com. Poiana Teiului, ., împotriva sentinței penale nr. 132 din 05.06.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul cu numărul_, sentință pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obligă pe inculpata S. E. să plătească statului suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat cu ocazia judecării prezentului apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2014.
Președinte, Judecător,
A. C.-C. D. A.
Grefier,
C. A.
Redactat/Tehnoredactare jud. C.C.A
2exemplare/13.01.2015
Jud. fond: C. A. N.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 712/2015. Curtea de Apel IAŞI | Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 87/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
