Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 72/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 72/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 499/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
Ședința publică de la 17 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: E. S.
Judecător: C.-G. T.
Grefier: C.-M. Ș.
DECIZIE Nr. 499/2015
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul H. P., împotriva sentinței penale nr. 72 din 05.05.2015, pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.06.2015 (cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,
C. DE A.
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 72 din 05.05.2015, Tribunalul V. a dispus:
„In baza art.396 al.2,10 Cod proc.pen., condamnă pe inculpatul H. P., zis D., fiul lui M. și L., născut la data de 26.10.1978 in mun.C., jud.C., domiciliat in ., jud. V., CNP_, cetățenie română, studii 6 clase, necăsătorit, agricultor, recidivist, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art.32 Cod penal, raportat la art.188 Cod penal și art.199 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1,3 Cod penal (in continuare C.P.).
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a,b,h,k C.P. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.
In baza art.65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a,b,h,k C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie.
In baza art.43 alin.1 C.p. și art.44 rap. la art.39 alin.1 lit.d C.p., adaugă pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicată inculpatului in prezenta cauză la restul de pedeapsă de 656 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și o lună inchisoare, precum și la pedeapsa amenzii penale de 474 euro, aplicate inculpatului prin sentințele penale nr.797/2009, 967/2009,_/2010 ale Tribunalului Ordinar din Fererro – Italia, recunoscute prin sentința penală nr.228/1.06.2012 a Curtii de A. Bucuresti, pronunțată in dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.2820 din 13.09.2012 a Inaltei Curti de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 656 de zile de inchisoare și pedeapsa amenzii penale de 474 de euro.
In baza art.45 alin.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a,b,h,k C.P. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.
In baza art.45 alin.5 și art.65 al.1 C.p., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a,b,h,k C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie.
In baza art.399 alin.1 Cod proc.pen., menține măsura preventivă a arestului preventiv dispusă față de inculpatul H. P. prin incheierea Tribunalului V. nr.66/DLF din 23.12.2014.
În temeiul art. 404 al.4 lit.a Cod proc. pen., raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, deduce din durata pedepsei inchisorii aplicate în prezenta cauză durata reținerii și arestării preventive de la 22.12.2014 la zi.
În temeiul art.112 alin.1 lit.b Cod penal, dispune confiscarea specială de la inculpatul H. P. a unui cuțit tip briceag, de culoare argintie, cu lungimea totală de 19 cm și lama de 9 cm, folosit la comiterea infracțiunii, corp delict înregistrat la poziția nr.44/2015 în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului V..
In baza art.7 din Legea nr.76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul H. P. în vederea introducerii profilului genetic in S.N.D.G.J.
In baza art.19 și 23 al.2,3 Cod proc.pen.., art.397 al.1 Cod proc.pen., raportat la art.1357 C.civ. și art.313 din Legea nr.95/2006, admite pretențiile civile formulate de părțile civile S. Județean de Ambulanță V. și S. M. de Urgență E. B. B. și obligă inculpatul la plata umătoarelor sume:
-534 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță V.;
-2644,01 lei către S. M. de Urgență E. B. B..
Ia act că partea civilă I. A. a renunțat la pretențiile civile.
In baza art.274 al.1,3 C.P.P, obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 743 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat,
Suma de 200 de lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu rămâne in sarcina statului.”
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr.1061/P/2014 din 9.02.2015, s-a dispus trimiterea în judecată in stare de arest preventiv a inculpatului H. P. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art.32 Cod penal, raportat la art.188 Cod penal și art.199 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1,3 Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare că, in data de 6.12.2014, inculpatul H. P. a lovit-o pe persoana vătămată I. A. de două ori cu un cuțit, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viața in primejdie.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței la data de 10.02.2015 sub numărul_ .
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului V. din data de 30.03.2014, în baza art.346 al.2 C.P.P., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 1061/P/2014 din 9.02.2015, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauză.
Inculpatul H. P. a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale prin incheierea judecătorului de drepturi și libertăți de la Tribunalul V. nr.66/DLF din 23.12.2014 pe o durată de 30 de zile, măsură ce a fost menținută in mod succesiv de Tribunalul V..
In cauză s-au constituit părți civile I. A., S. Județean de Ambulanță V. și S. M. de Urgență E. B. B. (filele 30-58 d.u.p.).
La termenul de judecată din data de 22.04.2015, inculpatul, in prezența apărătorului desemnat din oficiu, a declarat in fața instanței că recunoaște comiterea faptei pentru care a fost trimis in judecată și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă doar în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, conform art.374 al.4, art.375 și art.377 C.P.P., declarația scrisă a inculpatului in acest sens fiind atașată la dosarul cauzei. De asemenea, a declarat inculpatul că recunoaște pretențiile civile formulate in cauză și se obligă să le achite. (fila 115).
Instanța a încuviințat cererea inculpatului și a dispus ca judecarea cauzei să se facă in baza probelor administrate in cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, conform art.377 C.P.P.
Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Tribunalul a constatat următoarea situație de fapt:
Persoana vătămată I. A. și inculpatul H. P. locuiesc în satul R., corn. I., jud. V. și sunt verișori primari.
În dimineața zilei de 6 decembrie 2014, I. A. a mers la Bîrlad, împreună cu martorii M. N., M. G.-A., I. I. și N. A., pentru a face cumpărături. S-au întors în . 16.00 și s-au oprit la magazinul LI. M. G., pentru a mai sta de vorbă. După ceva timp ai venit în bar și inculpatul H. P., însoțit de martorul V. D.. Inculpatul era în stare de ebrietate. L-a salutat pe I. A. și i-a cerut să-i facă cinste cu un pahar de cognac. Acesta i-a cumpărat băutura, inculpatul a băut-o, după care i-a cerut vătămatului să-i mai cumpere și un pahar cu suc. I. A. a cumpărat sucul, însă inculpatul a vărsat conținutul paharului în exteriorul barului, pe terasă, după care a ieșit afară.
I. A., deranjat fiind de gestul inculpatului, a ieșit după el afară, pentru a-i reproșa că a vărsat conținutul paharului. Era în jurul orelor 17.00, iar afară era întuneric, terasa nefiind luminată. Când a ajuns afară, I. A. i-a reproșat inculpatului gestul făcut și 1-a împins. Acesta, fiind în stare de ebrietate, s-a prins cu mâinile de hainele vătămatului și ambii au căzut la pământ. Atunci, inculpatul a scos din buzunarul de la pantaloni un cuțit tip briceag și i-a aplicat vătămatului două lovituri, una în brațul stâng și cealaltă în abdomen.
Auzind gălăgie în exteriorul barului, au ieșit afară și martorii, iar M. N. și M. G.-A. au mers la inculpat și l-au prins de mâini, M. N. călcându-1 pe mâna în care ținea cuțitul, pentru a-1 putea dezarma. M. G.-A. i-a luat cuțitul din mână, după care inculpatul s-a ridicat de la sol și a intrat în bar. Patronul barului, M. G., 1-a dat afară pe inculpat, trimitându-1 acasă.
Intre timp, persoana vătămată I. A. s-a ridicat de la pământ și a fugit însă, după aproximativ 10 metri, i s-a făcut rău și a căzut în drum. Frații M. au mers la el și l-au ridicat de jos, ducându-1 în magazin, de unde a fost preluat de către ambulanță și transportat la S. M. de Urgență „E. B." Bîrlad, unde a fost operat.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală traumatologică nr. 64/E/2014 întocmit de Cabinetul Medico-Legal Bîrlad, I. A. a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate, penetrante în cavitatea abdominală, plăgii tăiate-înțepate cot stâng și excoriației. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu obiect tăietor-înțepător aplicat în partea inferioară a abdomenului, la nivelul regiunii hipogastrice și la nivelul cotului stâng, într-o succesiune care nu se poate stabili; poziția victimă-agresor poate fi de față în față. Pot data din 6 decembrie 2014. Au necesitat 15-16 zile îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viața vătămatului, caracterul penetrant în cavitatea peritoneală al plăgii abdominale având potențial septic. Leziunile nu au produs alte consecințe posttraumatice prevăzute de art. 194 C.pen.
Situația de fapt expusă anterior din care rezultă fără nicio indoială existența faptei și vinovăția inculpatului H. P. este dovedită prin coroborarea următoarelor mijloace de probă:
- proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă;
- declarațiile persoanei vătămate;
- raport de expertiză medico-legală nr. 64/E/2014 întocmit de Cabinetul Medico-Legal Bîrlad;
- acte medicale;
- declarațiile inculpatului;
- declarațiile martorilor M. N., I. I., M. G. A., V. D., M. G., N. A..
În fața instanței de judecată, cu respectarea tuturor garanțiile și drepturilor procesuale, inclusiv dreptul la apărare, prevăzute de art. 10 și art. 83 C.pr.pen., inculpatul a fost audiat, prilej cu care acesta a recunoscut fără rezerve comiterea faptei de care este acuzat in prezenta cauză. Declarațiile inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate in cauză, probe care au inlăturat prezumția de nevinovăție de care beneficiază acesta, conform art.4 și art.99 al.2 C.P.P.
În drept:
Fapta inculpatului H. P. care, in data de 6.12.2014, in timp ce se afla ce se afla la magazinul aparținând I.I. M. G. din satul R., ., a lovit-o pe persoana vătămată I. A. de două ori cu un cuțit, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viața in primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art.32 Cod penal, raportat la art.188 Cod penal și art.199 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1,3 Cod penal.
Sub aspectul formei de vinovăție, din probele administrate in cauză rezultă că inculpatul a comis fapta cu intenție indirectă. Deși n-a urmărit suprimarea vieții victimei, totuși din intensitatea și numărul loviturilor aplicate, zonele vizate de actele de agresiune (abdomenul victimei), rezultă fără indoială că inculpatul a putut prevedea că actele sale agresive ar putea produce moartea victimei, insă acesta a manifestat o atitudine indiferentă față de posibilitatea producerii unei astfel de urmări, acceptând-o practic.
Tribunalul constată că inculpatul se află in stare de revidivă postcondamnatorie in raport de pedeapsa de 7 ani și o lună inchisoare, aplicate inculpatului prin sentințele penale nr.797/2009, 967/2009,_/2010 ale Tribunalului Ordinar din Fererro – Italia, recunoscute prin sentința penală nr.228/1.06.2012 a Curtii de A. Bucuresti, pronunțată in dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.2820 din 13.09.2012 a Inaltei Curti de Casație și Justiție, precum și ion stare de pluralitate intermediară in raport de pedeapsa amenzii penale in cuantum de 474 euro, recunoscută prin aceeasi hotărâre.
In consecință, urmează a se face aplicarea art.43 alin.1 C.p. și art.44 rap. la art.39 alin.1 lit.d C.p.
Având în vedere că din probele administrate in cauză rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta reținută in sarcina inculpatului H. P. există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat cu vinovăție, sub forma intenției indirecte, în temeiul art.396 alin.2,10 C.p.p. instanța va dispune condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art.32 Cod penal, raportat la art.188 Cod penal și art.199 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.1,3 Cod penal.
La stabilirea și individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.74 C.P., și anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
De asemenea, la stabilirea pedepsei vor fi avute in vedere și prevederile art.396 al.10 C.P.P., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă reducându-se cu o treime, ca urmare a recunoașterii de către inculpat a comiterii faptei.
Cu privire la fapta săvârșită, tribunalul reține că această faptă, constând in tentativa la uciderea unei persoane, prezintă in concret, prin ea insăși, o gravitate extrem de ridicată, aceasta aducând atingere celui mai important drept fundamental, viața omului, consacrat ca atare de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art.2). Dreptul la viață este un drept esențial, opozabil erga omnes, toți membrii societății fiind obligați să-l respecte și să se abțină de la orice acțiune care ar aduce atingere ori ar pune in pericol această valoare socială supremă.
Inculpatul, prin comportamentul său extrem de violent, pare a fi un om care acționează in mod irațional, lăsându-se dominat de instincte primare.
Trebuie avută in vedere la individualizarea răspunderii penale și impactul emoțional extrem de puternic pe care fapta comisă de inculpat este de natură să il aibă in rândul opiniei publice, a comunității din care face parte inculpatul. Fapta inculpatului, indreptată impotriva vieții creează in mod inerent o puternică neliniște și nesiguranță in comunitatea locală unde s-a produs evenimentul.
De aceea, in asemenea situații, reacția autorităților judiciare trebuie să fie foarte fermă și rapidă, pentru a insufla in conștiința cetățenilor incredere și certitudinea că impotriva celor care comit astfel de fapte se iau măsurile corespunzătoare prevăzute de lege.
Cu privire la persoana inculpatului H. P., instanța reține că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se in stare de recidivă postcondamnatorie, asa cum s-a arătat mai sus. La data comiterii faptei, inculpatul se află in perioada de liberare condiționată dispusă prin sentința penală nr.1673/12,12.2013, rămânând un rest de pedeapsă de executat de 656 zile închisoare.
Inculpatul are 6 clase, este necăsătorit și se ocupă cu agricultura.
Ținând seama de toate aspectele enunțate anterior, referitoare la gravitatea faptei și imprejurarile comiterii acesteia, precum și la personalitatea inculpatului, tribunalul va aplica acestuia pedeapsa inchisorii de 5 ani, această pedeapsă fiind proporțională cu gravitatea faptei și imprejurările comiterii acesteia și suficientă pentru realizarea funcțiilor coercitivă, preventivă și de reeducare ale pedepsei.
In acord cu prevederile art.67 N.C.P., instanța consideră că, față de natura și gravitatea infracțiunii comise de inculpat, împrejurările cauzei și persoana infractorului, este necesară aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a,b,h,k C.P. pe o durată de 3 ani.
Tribunalul apreciază că pentru ocuparea unei funcții publice sau de demnitate publică, ori a unei functii de conducere in cadrul unei persoane juridice de drept public, o persoană trebuie să se bucure de un anumit prestigiu și să fi avut o conduită corespunzătoare in societate. Condamnarea unei persoane pentru comiterea unei infracțiuni grave, indreptate impotriva vieții, cum este cea comisă de inculpat, o face incompatibilă cu ocuparea unei funcții publice. Prin condamnarea sa, inculpatul devine nedemn și inapt din punct de vedere moral pentru exercitarea drepturilor la care face referire art.66 al.1 lit.a,b,k C.p.
Ținând seama că inculpatul a comis fapta folosindu-se de un obiect vulnerant, un cuțit), se impune și interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art.66 al.1 lit.h C.p. și anume a dreptului de a purta, deține și folosi orice categorie de arme.
Prin urmare, instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a,b,h,k C.P. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art.65 al.1 C.P., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară. Rezultă că in viziunea Noului cod penal, pedeapsa accesorie se aplică in mod automat alături de pedeapsa principală a inchisorii in cazul in care instanța a dispus față de inculpat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, cele două pedepse având același conținut, diferind doar perioada in care se execută acestea.
Prin urmare, în baza art.65 al.1 C.p., instanța va interzice inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a,b,k C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie.
In baza art.43 alin.1 C.p. și art.44 rap. la art.39 alin.1 lit.d C.p., instanța va adăuga pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicată inculpatului in prezenta cauză la restul de pedeapsă de 656 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani și o lună inchisoare, precum și la pedeapsa amenzii penale de 474 euro, aplicate inculpatului prin sentințele penale nr.797/2009, 967/2009,_/2010 ale Tribunalului Ordinar din Fererro – Italia, recunoscute prin sentința penală nr.228/1.06.2012 a Curtii de A. Bucuresti, pronunțată in dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.2820 din 13.09.2012 a Inaltei Curti de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și 656 de zile de inchisoare și pedeapsa amenzii penale de 474 de euro.
In privința modalității de executare a pedepsei principale, ținând seama de cuantumul pedepsei aplicate, inculpatul H. P. urmează să execute efectiv pedeapsa aplicată, in regim de detenție. Numai pe această cale, se poate asigura reeducarea inculpatului in spiritul respectării legii penale, a drepturilor și libertăților cetățenilor și, totodată prevenirea comiterii de noi infracțiuni.
In baza art.45 alin.1 C.p., va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a,b,h,k C.P. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.
In baza art.45 alin.5 și art.65 al.1 C.p., va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 al.1 lit.a,b,h,k C.P., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art.399 alin.1 Cod proc.pen., tribunalul va menține măsura preventivă a arestului preventiv dispusă față de inculpatul H. P. prin incheierea Tribunalului V. nr.66/DLF din 23.12.2014.
Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, o altă măsură preventivă. Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar crea temerea că justiția, în cazul unor infracțiuni de o gravitate deosebită, nu acționează suficient de ferm și poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Instanța consideră că măsura răspunde exigențelor art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal în continuare, pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei de 5 ani și 656 de zile de inchisoare, precum și pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni de către acesta.
În temeiul art. 404 al.4 lit.a Cod proc. pen., raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal, va deduce din durata pedepsei inchisorii aplicate în prezenta cauză durata reținerii și arestării preventive de la 22.12.2014 la zi.
În temeiul art.112 alin.1 lit.b Cod penal, va dispune confiscarea specială de la inculpatul H. P. a unui cuțit tip briceag, de culoare argintie, cu lungimea totală de 19 cm și lama de 9 cm, folosit la comiterea infracțiunii, corp delict înregistrat la poziția nr.44/2015 în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului V..
In baza art.7 din Legea nr.76/2008, instanța va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul H. P. in vederea introducerii profilului genetic in S.N.D.G.J.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că, potrivit art.19 al.1,4,5 N.C.P.P., acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Acțiunea civilă se soluționează în cadrul procesului penal, dacă prin aceasta nu se depășește durata rezonabilă a procesului. Repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.
Conform art.313 din Legea nr.95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Instanța constată că S. Județean de Ambulanță V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 534 lei lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu transportul părții civile I. A. pe traseul Stație B.-Țifesti - S. M. de Urgență E. B. B. – Stație B., precum și a contravalorii asistenței medicale acordate victimei, S. M. de Urgență E. B. B. cu suma de2644,01 lei, reprezentând cheltuieli medicale de specialitate efectuate cu victima I. A. (fl.30-58 dosar de urm.pen.).
La termenul de judecată din 22.04.2015, partea civilă I. A. a declarat că-și retrage pretențiile civile formulate (fila 116 dosar instanță).
In susținerea pretențiilor civile formulate, părțile civile S. M. de Urgență E. B. B. și S. Județean de Ambulanță V. au depus la dosar inscrisuri doveditoare.
Potrivit art.23 alin.2,3 Cod proc.pen., inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile. În cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.
Tribunalul constată că la termenul de judecată din 22.04.2015, cu prilejul audierii, inculpatul a declarat că recunoaste pretențiile civile formulate in cauză și se obligă să le achite.
Prin urmare, în baza art.19 și 23 al.2,3 Cod proc.pen.., art.397 al.1 Cod proc.pen., raportat la art.1357 C.civ. și art.313 din Legea nr.95/2006, tribunalul va admite pretențiile civile formulate de părțile civile S. Județean de Ambulanță V. și S. M. de Urgență E. B. B. și va obliga inculpatul la plata umătoarelor sume:
-534 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță V.;
-2644,01 lei către S. M. de Urgență E. B. B..
Va lua act că partea civilă I. A. a renunțat la pretențiile civile.
Stabilindu-se culpa procesuală a inculpatului prin pronunțarea unei soluții de condamnare, în baza art.274 al.1,3 C.P.P, va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 743 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat,
Suma de 200 de lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu va rămâne in sarcina statului.”
***
În termenul prev. de art. 410 din C. proc. pen., hotărârea Tribunalului V. a fost apelată de către inculpatul H. P., care a criticat-o sub aspectul temeiniciei, solicitând redozarea pedepsei, în sensul orientării către minimul special, ținând cont de circumstanțele reale de săvârșirea a faptei și de conduita sa procesuală, ce a fost una sinceră, asumându-și responsabilitatea pentru faptele comise.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 417 din Codul de procedură penală, C. constată următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului H. P., ce nu au fost criticate prin motivele de apel.
Astfel, constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului H. P., instanța de fond a hotărât, în mod corect, în opinia Curții de A., condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, reținând în sarcina acestuia, în esență, următoarele: în data de 6.12.2014, in timp ce se afla ce se afla la magazinul aparținând I.I. M. G. din satul R., ., a lovit-o pe persoana vătămată I. A. de două ori cu un cuțit, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viața in primejdie.
În ceea ce privește critica inculpatului apelant privind greșita individualizare a pedepsei aplicate acestuia de instanța de fond, solicitându-se reducerea acesteia până la minimul special, C., la analizarea acesteia, se va raporta la criteriile generale de individualizare, prev. de disp. art. 74 alin. 2 din Codul penal, și anume:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Or, din formularea dată de textele de lege mai sus arătate acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.
În baza propriului examen, C. constată că instanța de fond a aplicat în just toate aceste criterii de individualizare judiciară a pedepsei dând o relevanță corespunzătoare atât datelor care caracterizează gravitatea faptei săvârșită, gravitate ce nu poate fi pusă la îndoială, având în vedere urmarea importantă ce s-ar fi putut produce, dar și împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, respectiv acesta a aplicat două lovituri cu un cuțit tip briceag persoanei vătămate I. A., una în brațul stâng și cealaltă în abdomen, ultima lovitură punând în primejdie viața persoanei vătămate, și periculozitatea deosebită a inculpatului, care, pe fondul consumului de alcool, nu a dat dovadă de o minimă cenzură a pornirilor agresive, împrejurare care demonstrează și un potențial infracțional deosebit și un risc de recidivă.
În ceea ce privește persoana inculpatului H. P., în mod corect, s-a constatat că, potrivit fișei de cazier judiciar, acesta prezintă antecedente panele, fiind condamnat de mai multe ori, faptele deduse judecății fiind comise în perioada liberării condiționate din executarea unei pedepse de 7 ani și o lună închisoare, aplicată de o instanță din Italia și recunoscută prin sent. pen. nr. 228/01.06.2012 a Curții de A. București, restul neexecutat fiind de 656 zile închisoare, apreciindu-se, în mod just, că aceste avertismente nu au fost suficiente pentru reeducarea sa și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.
Concluzionând, C. constată că pedeapsa individualizată de instanța de fond peste minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a reținerii disp. art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, răspunde principiului proporționalității între gravitatea faptei, avându-se în vedere infracțiunea săvârșită, precum și urmările ce sa-r fi putut produce produse, concretizate în lezarea unui drept fundamental, respectiv dreptul la viață, și este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
C. are în vedere la menținerea pedepsei aplicate de către instanța de fond și faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de astfel de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.
Pentru toate aceste considerente, C. va dispune, în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. b din Codul de procedură penală, respingerea apelului declarat de inculpatul H. P. împotriva sentinței penale nr. 72 din data de 05.5.2015 pronunțată de Tribunalul V., ce va fi menținută ca legală și temeinică.
Se va dispune deducerea, din pedeapsa aplicată inculpatului H. P., a perioadei executate, de la data de 05 mai 2015 la zi.
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H. P., zis D., fiul lui M. și L., născut la data de 26.10.1978, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 72 din 05.05.2015, pronunțată de Tribunalul V., sentință pe care o menține.
În baza art. 424 al. 2 Cod procedură penală, deduce durata arestării preventive a inculpatului H. P. de la data de 05.05.2015 la zi.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 300 lei, cu titlu cheltuielile judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2015.
Președinte, Judecător,
E. S. C.-G. T.
Grefier,
C.-M. Ș.
Red./tehnoredactat T.G.
9 ex./09.10.2015
Tribunalul V. – judecător V. M.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
