Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 71/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 71/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ
Ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: C.-G. T.
Grefier: L. A.
DECIZIA PENALĂ NR. 71/2014
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași – a fost reprezentat prin procuror: C. I..
S-a luat în examinare contestația formulată de inculpatul A. B. A., fiul lui R. și S., născut la data de 09.04.1990 în Haifa, Israel, cetățean israelian, C.N.P._, aflat în prezent în P. Iași, împotriva încheierii de ședință din 10.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul-contestator A. B. A., personal, asistat de avocat ales F. S., beneficiind de serviciile traducătorului autorizat de limbă arabă, Habron A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și prezența părților.
Interpelat, avocat F. S. învederează instanței că nu mai are alte înscrisuri de depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulate de inculpat.
Avocat F. S., pentru inculpat, cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, solicită ca instanța de control judiciar să aprecieze raportat la întreg materialul probatoriu administrat în cauză dacă se mai impune menținerea acestei măsuri. Apreciază că la acest moment poate fi înlocuită măsura de arest preventiv cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu, raportat la dispozițiile art.242 și art.202 Cod procedură penală, având în vedere că în cauză sunt îndeplinire condițiile impuse de lege. Astfel, rezultă din actele și lucrările dosarului că inculpatul a încheiat un contract de închiriere valabil până în luna iulie a anului 2015, contract care a fost înregistrat la Administrația Financiară a mun. Iași, locație în care inculpatul are depozitate lucrurile personale. De asemenea, precizează că familia acestuia ține în permanență legătura cu inculpatul.
Se susține în încheierea atacată faptul că inculpatul nu poate fi pus în libertate sau să îi fie înlocuită măsura arestării preventive întrucât ar putea primi vizite și ar avea posibilitatea de a lua legătura cu terțe persoane. Consideră că acesta nu este un motiv întemeiat, cu atât mai mult cu cât inculpatul, chiar și la locul de deținere – P. Iași, are dreptul de a primi vizite și de a purta convorbiri telefonice. Apreciază, astfel, că motivul invocat nu este plauzibil care să conducă la menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
S-a mai susținut de instanța de fond că inculpatul ar fi încercat să se sustragă urmăririi penale, fapt nereal, întrucât este contrazis de înscrisul înaintat de către Serviciul de Imigrări Iași care a comunicat instanței faptul că inculpatul, potrivit permisului de ședere, avea dreptul de a rămâne în România până la data de 27.09.2013. Această adresă denotă, fără echivoc, împrejurarea că inculpatul nu a formulat cerere prin care solicita prelungirea dreptului de ședere în România, iar dacă nu ar fi părăsit teritoriul țării, ar fi început demersurile pentru expulzarea acestuia.
În cauză, procedurile vor fi de lungă durată dat fiind probatoriul ce urmează a fi administrat, având în vedere că s-a solicitat și admis de către instanță un supliment de expertiză medico-legală. Indiciile, care la început erau certe, cu privire la intensitatea loviturii, au fost contestate și urmează a se verifica apărările inculpatului, care a fost și el lezat în acel conflict.
Totodată, solicită instanței a avea în vedere situația personală a inculpatului, împrejurarea că înainte de producerea acestui eveniment nefast inculpatul urma cursuri universitare, că este o persoană intelectuală, că era înscris la Universitatea de Medicină și farmacie Iași. În prezent, inculpatul este înscris la cursurile unei universități de medicină din A., fiind depusă la dosarul cauzei taxa de înscriere, din păcate, însă, familia acestuia neputând intra în posesia unei adeverințe care să ateste acest fapt, însă familia inculpatului a făcut demersuri și a angajat un avocat și pentru a despăgubi victima. Solicită a se avea în vedere și conduita inculpatului înainte și după comiterea faptei, care a fost dovediră cu înscrisurile depuse în circumstanțiere, respectiv caracterizări. Inculpatul a urmat cursurile facultății de medicină timp de patru ani, timp în care nu a avut nici un conflict cu legea penală, provine dintr-o familie organizată, este o persoană educată, are un domiciliu stabil, astfel că instanța poate dispune înlocuirea măsurii de arest preventiv cu o altă măsură mai blândă.
Mai mult decât atât, odată cu trecerea timpului, inculpatul fiind arestat preventiv încă din data de 12.11.2013, gradul de pericol social s-a estompat, astfel încât inculpatul poate fi pus în libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației formulate de inculpat și de menținere a încheierii contestate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond a evaluat corect toate aspectele, a ținut cont și de persoana inculpatului și a apreciat că la acest moment se impune menținerea măsurii de arest preventiv.
Inculpatul contestator, A. B. A., având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului său, arătând că nu s-a mai putut reînmatricula la UMF Iași pentru că are o singură restanță din anul II pe care nu a promovat-o, astfel încât nu a putut trece în anul V, iar în A. i s-a permis înscrierea, chiar și cu această restanță. Va face dovada înscrierii la cursurile universității din A., având în vedere împrejurarea că la acest moment nu are o persoană care să se poată deplasa acolo. A luat legătura la acea unitate de învățământ, însă actele se eliberează doar studentului și nu altor persoane. Cu privire la măsura de arest preventiv, solicită să fie înlocuită măcar cu arest la domiciliu, pentru că din penitenciar poate lua legătura cu oricine, dar nu dorește acest lucru pentru că nu dorește să săvârșească infracțiuni.
Interpretul Habron Aly depune la dosar cerere și factură pentru plata serviciilor de interpretariat.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
C. DE A.,
Asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 10.10.2014 Tribunalul Iași pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr._ 14, s-a dispus:
„În temeiul disp. art.362 alin.2 C.proc.pen. coroborat cu disp. art.208 C.proc.pen. cu referire la art.207 alin.4 C.proc.pen., verifică și constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A. B. A., fiul lui R. și S., născut la data de 09.04.1990 în Haifa, Israel, cetățean israelian, CNP_, identificat cu pașaport turistic nr._ valabil până la 24.11.2018, aflat în prezent în P. Iași în baza mandatului de arestare preventivă nr. 77/U/30.09.2013 emis de Tribunalului Iași, măsură pe care o menține.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, respectiv, măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, formulată de inculpatul A. B. A..
C. de pe prezenta se va comunica Administrației locului de deținere a inculpatului.
Cu drept de contestație în ceea ce privește măsura preventivă, în termen de 48 de ore de la comunicare.”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
„În deliberare asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului A. B. A., precum și cu privire la cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu, formulată de inculpat, instanța reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași cu nr. 1183/P/2013 din data de 12.03.2014, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 14.03.2014 sub nr._ 14, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul A. B. A., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prev. de art.32 alin.1 raportat la art.188 alin.1 C.penal, faptă constând în aceea că în seara de 24/25.09.2013, în fața unui club din Iași, a aplicat lovituri cu cuțitul persoanei vătămate S. P. D., cauzându-i acestuia plagă tăiată fronto-occipitală și plagă înjunghiată abdominală hipocondrul stâng penetrantă cu interesare de mușchi drept abdominal și mare epiploon pentru care s-a intervenit chirurgical, leziuni care au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Prin încheierea de ședință nr. 157 din 30.09.2013 a Tribunalului Iași dată în dosarul nr._, s-a dispus, în temeiul art. 143 și art. 148 lit. a și f Cod procedură penală, arestarea preventivă în lipsă a inculpatului A. B. A. pentru o durată de 15 de zile, începând cu data punerii efective în executare.
Pentru a dispune arestarea preventivă a inculpatului, judecătorul a reținut, în esență, că sunt indicii temeinice care oferă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit pretinsa infracțiune de tentativă la omor calificat, constând în aceea că în seara de 24/25.09.2013, în fața unui club din Iași, a aplicat lovituri cu cuțitul persoanei vătămate S. P. D., cauzându-i acestuia plagă tăiată fronto-occipitală și plagă înjunghiată abdominală hipocondrul stâng penetrantă cu interesare de mușchi drept abdominal și mare epiploon pentru care s-a intervenit chirurgical.
S-a apreciat, de asemenea, că inculpatul se sustrage urmăririi penale demarate în cauză iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente extrase din mijloacele de probă administrate în cauză: gravitatea deosebită a faptei presupus a fi comisă, modalitatea concretă în care se presupune că inculpatul a acționat, natura și importanța valorilor sociale ocrotite de legea penală și lezate prin activitatea infracțională presupus întreprinsă de inculpat și sentimentul de insecuritate creat în rândul societății de comiterea de fapte de acest gen, respectiv tentativa de omor a unei persoane.
Mandatul de arestare preventivă nr. 77/U/30.09.2013 emis pe numele inculpatului a fost pus în executare la data de 06.03.2014, dată la care acesta a fost preluat de la autoritățile judiciare din A. (unde inculpatul a fost arestat la 12.11.2013, în vedere extrădării).
La data de 07.03.2014, inculpatul a fost prezentat judecătorului care a dispus arestarea sa preventivă, fiind audiat, iar prin încheierea de ședință din 07.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ *, s-a constatat parcursă procedura prevăzută de art. 231 Cod procedură penală și a fost confirmată măsura arestării preventive și executarea mandatului de arestare preventivă nr. 77/U/30.09.2013 emis de Tribunalul Iași pentru inculpatul A. B. A..
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută motivat, în procedura de cameră preliminară, în baza dispozițiilor art. 207 alin. (2) și (4) Cod procedură penală, cu referire la art. 348 Cod procedură penală, și ulterior în cursul cercetării judecătorești, conform încheierilor pronunțate de Tribunalul și respectiv, C. de A. Iași.
Ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului și evaluare asupra unei măsuri alternative a avut loc la data de 25.08.2014, când măsura arestării preventive a fost menținută motivat de către instanță, prin încheierea de la acea dată pronunțată în cauza de față. Împotriva acesteia a declarat contestație inculpatul, care a fost respinsă de către C. de A. Iași prin decizia nr.59 CPJ/29.08.2014, menținându-se încheierea atacată.
În ședința publică din data de 08.10.2014, instanța, din oficiu, a pus în discuția contradictorie a părților, verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului A. B. A., în conformitate cu disp. art.362 C.proc.pen. cu referire la art.208 C.proc.pen.
La aceeași dată, inculpatul prin apărătorii săi aleși a depus în scris la dosar cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv controlul judiciar sau, în subsidiar, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.
Cu privire la motivele pe care se întemeiază cererea de înlocuire formulată, inculpatul a dat declarație, care a fost consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Cererea a fost pusă în discuția contradictorie a părților, fiind susținută pentru motivele expuse pe larg în încheierea de dezbateri din data de 08.10.2014, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a stabilit pronunțarea asupra tuturor chestiunilor privind măsura preventivă, pentru data de 10.10.2014.
În motivarea cererii formulată în scris, privind înlocuirea măsurii arestării preventive, s-au invocat în esență următoarele aspecte: prin dezincriminarea condiției din vechiul cod penal ca infracțiunea de care este cercetat inculpatul să fie săvârșită în public, însuși legiuitorul a avut în vedere diminuarea gradului de pericol social al faptei; deși unul dintre motivele care au stat la baza menținerii măsurii arestării preventive și a respingerii cererilor de înlocuire formulate de inculpat a fost înlăturarea riscului de sustragere a inculpatului de la cercetarea penală, conform adresei emise de Serviciul de Imigrări din Iași rezultă că dreptul de ședere al inculpatului în anul 2013 expira pe data de 27.09.2013, fără ca inculpatul să efectueze vreun demers pentru prelungirea acestuia. În aceste împrejurări se poate reține fără dubiu că inculpatul urma să părăsească țara în perioada 25-27 septembrie 2013 și ca atare nu se poate reține că inculpatul prin plecarea sa în A. imediat după săvârșirea faptei a intenționat să se sustragă urmăririi penale. Aceasta alături de alte indicii (prezența inculpatului în locuri publice în ziua de 25.09.2014) trebuie interpretate în favoarea inculpatului. Mai mult, rezoluția de începere a urmăririi penale este din data de 26.09.2013, dată la care inculpatul părăsise deja țara. A mai solicitat inculpatul să se rețină că durata arestului preventiv a atins o durată rezonabilă, având în vedere că începând cu data de 11.11. 2014 acesta a fost arestat în A.. Mai mult, prin trecerea timpului gradul de pericol social și rezonanța socială a faptei presupus săvârșite s-au estompat. Eliberarea inculpatului poate fi supusă unor garanții și interdicții, măsura arestului la domiciliu sau controlul judiciar fiind măsuri menite să asigure buna desfășurare a procesului penal. Nu există date și indicii că inculpatul s-ar sustrage cercetării judecătorești, la acel moment inculpatul părăsind țara pentru a se înscrie și a urma cursurile unei Facultăți de Medicină din A.. Scopul măsurii arestării preventive a fost realizat prin extrădarea inculpatului din A. și prezentarea sa în fața organelor judiciare din România. S-au mai invocat chestiuni de ordin personal (impactul stării de detenție asupra inculpatului, împrejurarea că este la primul contact cu legea penală; este o persoană educată care dorește să-și continue studiile), dar și chestiuni ce țin de fondul cauzei cum ar fi motivul declanșării conflictului și inițiatorul acestuia – care ar fi partea vătămată. S-au mai adus în sprijinul cererii argumente privind jurisprudența CEDO.
Analizând actele și lucrările dosarului în procedura de verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, examinând și temeinicia cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpat, instanța văzând dispozițiile legale incidente, constată că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul A. B. A. continuă să îndeplinească criteriile de legalitate și temeinicie prevăzute de lege.
Astfel, instanța constată că măsura este legală fiind dispusă și menținută față de inculpat, cu respectarea dispozițiilor legale, continuând să se circumscrie cazurilor prevăzute de legiuitor în art.223 alin. 1 lit.a și alin.2 C.proc.pen., în condițiile în care nu au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea acesteia.
Instanța reține că în faza urmăririi penale s-a administrat un cumul de probatorii care au fundamentat soluția de trimitere în judecată a inculpatului pentru săvârșirea unei infracțiuni de grave, o tentativă la infracțiunea de omor, faptă constând în aceea că, în noaptea de 24/25.09.2013, după o dispută minoră în interiorul unui club din Iași, ieșind în afara acestuia, inculpatul ar fi aplicat lovituri cu cuțitul persoanei vătămate S. P. D., cauzându-i acestuia plagă tăiată fronto-occipitală și plagă înjunghiată abdominală hipocondrul stâng penetrantă cu interesare de mușchi drept abdominal și mare epiploon pentru care s-a intervenit chirurgical, leziuni ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, fără a fi de natură să pună în primejdie viața victimei, ansambu probator care relevă suficiente indicii pe baza cărora un observator obiectiv poate aprecia asupra bănuielii rezonabile că inculpatul ar putea fi autorul faptei penale pentru care este cercetat și care au fost avute în vedere de instanță în procesul de evaluare a temeinicei și legalității măsurii arestării preventive a inculpatului, prin încheierile anterioare prin care s-a dispus menținerea acestei măsuri, încheieri rămase definitive în urma controlului efectuat de instanța superioară.
De la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în cauză s-au administrat probe, respectiv, s-a procedat la audierea persoanei vătămate S. P. D. și a martorei C. E., realizându-se și vizionarea și interpelarea celor audiați cu privire la înregistrările video prelevate de la locul faptei. Instanța reține că declarațiile celor doi nu sunt de natură să modifice baza factuală care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului.
Fără a nega importanța judiciară a elementelor circumstanțiale și a condițiilor cu rol cauzal pe fondul cauzei, instanța reține că în cadrul procesual actual al verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive sub puterea căreia inculpatul se găsește în prezent, este necesar și totodată suficient a se determina existența doar a unor probe și indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală. Din singura declarație făcută de inculpat în cauză, în fața judecătorului de drepturi și libertăți, acesta recunoaște lovirea propriu-zisă a persoanei vătămate cu cuțitul, însă neagă circumstanțele inițierii și desfășurării conflictului.
Or, instanța reține că măsura arestării preventive este suficient a se baza pe existența unui ansamblu de date verosimile și credibile, date care să se constituie într-o o bază factuală solidă, de natură a susține presupunerea rezonabila conform căreia persoana fața de care a fost pusă în mișcare acțiunea penala a săvârșit fapta de care este acuzat, iar exigența în analiza probelor sporește substanțial o dată cu necesitatea stabilirii vinovăției unei persoane (cauza CEDO „Murray împotriva Marii Britanii”).
Se constată că sunt astfel, îndeplinite condițiile impuse de art. 202 C.proc.pen., cu observația că baza factuală care a determinat luarea măsurii arestării preventive nu a suferit modificări de esență, persistența motivelor plauzibile de a bănui că o persoană privată de libertate ar fi comis o infracțiune fiind o condiție sine qua non a regularității menținerii în detenție.
În ceea ce privește persistența temeiurilor de arestare preventivă prev. de art.223 alin.1 lit.a și alin.2 C.proc.pen., instanța reține următoarele:
Așa cum a menționat și în încheierile anterioare, îndeplinirea condițiilor prev. de lege pentru reținerea ca temei al arestării și disp. art.148 lit.a din reglementarea anterioară – art.223 alin.1 lit.a NCPP, a fost verificată de instanțele de control judiciar, apărările inculpatului- aceleași ca și în fața instanței de față, fiind avute în vedere la examinarea legalității și temeiniciei încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive și ulterior menținerea acesteia.
Instanța reține că în prezent inculpatul se prevalează de un început de dovadă, respectiv relații depuse de Serviciul Imigrări, din care rezultă că viza de reședință a sa în țara gazdă expira la 27.09.2014, și ca atare, acesta nu ar fi părăsit teritoriul țării pentru a se sustrage ci pentru a se înscrie la o universitate din A..
Instanța reține că această împrejurare privită singular nu face dovada motivului pentru care inculpatul ar fi părăsit România, în mod intempestiv, în noaptea imediat următoare conflictului cu partea vătămată, apelând la o persoană contactată în cursul serii de 25.09.2014, care să-l conducă într-o țară situată la cea mai apropiată frontieră, în condițiile în care sunt date ( a se vedea declarația martorei A. V.) că acesta cunoștea faptul că în cursul zilei de 25.09.2013 fusese căutat la domiciliu de lucrători de poliție care doreau să-i ia declarații în legătură cu conflictul din noaptea precedentă.
Susținerea inculpatului că are dovezi că s-ar fi înscris la o facultate din A., fără ca instanța să facă aprecieri la acest moment asupra relevanței unei atari dovezi, rămâne la nivelul unei simple alegații.
Ca atare, instanța apreciază că în cauză continuă să persiste o puternică bănuială că inculpatul ar fi părăsit teritoriul țării pentru a se sustrage de la cercetările ce se efectuau în cauză, temeiul prev. de art.223 alin.1 lit.a C.proc.pen., continuând să se mențină.
Așa cum a menționat și în încheierea anterioară, instanța nu poate primi motivația apărării cum că scopul măsurii arestării preventive a fost atins odată cu extrădarea din A. a inculpatului, întrucât măsura arestării preventive nu s-a luat împotriva inculpatului în vederea extrădării sale, ci actul extrădării s-a vădit a fi necesar tocmai pentru punerea în executare a măsurii arestării preventive, care a fost dispusă în cauză pentru motivele arătate în cele ce preced.
Evaluând dacă în raport de gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și a mediul din care inculpatul provine, antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana acestuia, privarea de libertate a inculpatului mai este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, instanța reține că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este deosebit de gravă, gravitate ce rezidă atât din limitele sancționatorii dintre cele mai ridicate prevăzute de legiuitor, pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani, cât și din modul și circumstanțele concrete de comiterea a presupusei fapte penale –presupusa agresare a părții vătămate cu un cuțit – obiect apt de a produce moartea -, prin lovituri multiple într-un loc public – caracteristică care deși fără relevanță sub aspectul noii încadrări juridice, imprimă faptei un caracter mai grav din perspectiva impactului pe care l-ar putea prezenta pentru cei care puteau lua cunoștință de comiterea faptei, împrejurările comiterii presupusei fapte (pe fondul unui conflict spontan ivit cel mai probabil datorită consumului exagerat de alcool) și urmările produse, toate acestea fiind de natură să releve în continuare o stare de pericol actual și concret pentru ordinea publică, vădind temeinicia măsurii preventive sub imperiul căreia inculpatul se află în prezent.
Este adevărat că gravitatea faptei pretins a fi comise nu poate justifica sine die o măsură preventivă, dar în examenul pe care instanța îl face, pe lângă gravitatea in abstracto a faptei, are în vedere și împrejurările și modul în care se presupune că s-a comis aceasta ( reținându-se că dintr-un motiv aparent minor, care părea epuizat, într-o primă etapă în incinta clubului, s-au creat premisele unei fapte de o gravitate deosebită în condițiile în care la agresarea persoanei vătămate s-a folosit un cuțit, cu care, în raport de numărul leziunilor prezentate de certificatul medico-legal, s-au aplicat mai multe lovituri, unele dintre acestea vizând zone vitale ale corpului).
Instanța mai reține că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și se afla pe teritoriul țării în condițiile în care urmase anterior cursurile unei instituții de învățământ superior (în prezent se neagă că acesta mai intenționa să urmeze în țara noastră cursurile UMF). Or, în ceea ce privește lipsa antecedentelor penale, aceasta reflectă e stare de normalitate și va fi avută în vedere, alături de poziția procesuală adoptată de inculpat în examenul pe care instanța îl va face asupra fondului cauzei.
Potențialul criminogen al inculpatului relevat de materialitatea presupusei fapte ce i se impută, de ușurința în care s-ar fi implicat în comiterea unei fapte grave, modalitatea concretă în care se conturează, din mijloacele de probă administrate până la acest moment, că ar fi fost comisă fapta denotă un pericol social sporit din partea inculpatului.
În raport de acestea se poate conchide că privarea de libertate a inculpatului continuă să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, pericol care își menține actualitatea.
Examinând, din oficiu dar și la cererea inculpatului care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, dacă, la acest moment procesual, scopul măsurilor preventive nu s-ar putea realiza și prin intermediul unei măsuri preventive mai ușoare, instanța reține următoarele:
În urma evaluării împrejurărilor cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, așa cum impun disp. art.242 C.proc.pen., măsura preventivă mai ușoară este insuficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, în condițiile în care se reține existența de date care relevă suspiciunea rezonabilă că inculpatul s-a sustras anterior în cauză, precum și necesitatea înlăturării oricărui risc ca inculpatul să obstaculeze aflarea adevărului în cauză – cercetarea judecătorească fiind în plină desfășurare, în cauză urmând a fi audiați un număr important de martori, unii dintre aceștia urmând să testeze asupra unor aspecte deosebit de relevante.
Este adevărat că atât măsura preventivă a arestului la domiciliu cât și cea a controlului judiciar, prevăd posibilitatea instituirii unor obligații, cum ar fi cea de a nu părăsi imobilul în care locuiește sau o anumită limită teritorială, fapt, ce ar presupune implicit izolarea inculpatului, însă doar într-o anumită măsură, în condițiile în care acestuia deși îi este restricționată libertatea de mișcare nu îi poate fi restricționat și nici efectiv supravegheat dreptul de a primi vizitele altor persoane.
Din această perspectivă, instanța apreciază că, cel puțin la acest moment procesual, o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru a asigura buna desfășurarea a procesului penal.
Instanța reține că apărările referitoare la condițiile de detenție și la impactul acestora asupra inculpatului privit ca minoritate religioasă, nu pot determina în sine soluția instanței privind eventuala înlocuire a măsurii arestării preventive (însemnând ca persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni deosebit de grave să nu poată fi menținute în stare de arest doar din perspectiva unor aspecte similare, ceea ce nu poate fi primit în cauză).
De aceea, în aprecierea interesului particular al inculpatului privind dreptul la libertate și al interesului general a societății de apărare a ordinii de drept, instanța va constata preeminența celui din urmă, menținerea arestării preventive a inculpatului impunându-se pentru realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art. 202 C.proc.pen.
Ceea ce se impune a fi examinat în speță este durata rezonabilă a detenției preventive.
În legătură cu acest aspect, instanța reține că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea, cu titlu de exemplu, cauza Slezevicius c. Lituaniei; cauza T. c. României), caracterul rezonabil al procedurilor în materie penală se apreciază în funcție de complexitatea cauzei, atitudinea inculpatului și comportamentul autorităților. În condițiile în care nu se poate imputa organelor judiciare perioade de inactivitate, durata procedurilor fiind influențată în faza urmăririi penale de demersurile necesare aducerii inculpatului ca urmare a extrădării de pe teritoriul altui stat, de cumulul și natura probelor ce se impun a fi administrate (parte dintre acestea chiar la solicitarea inculpatului), durata arestării preventive a inculpatului – se înscrie la acest moment în limite procesuale rezonabile, temeiurile arestării preventive impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Instanța reține că punerea și menținerea inculpatului sub o măsură preventivă nu implică, în nici un caz, o încălcare a prezumției de nevinovăție, jurisprudența ÎCCJ și jurisprudența CEDO fiind constantă în acest sens și în deplin acord cu legislația procesual-penală. Luarea unei măsuri procesuale preventive se face în vederea atingerii scopurilor procesului penal (reglementate de art. 202 C.p.p.) și a unei mai bune desfășurări a anchetei penale, fără legătură cu prezumția de nevinovăție, care se păstrează și față de cel cu privire la care s-a luat o asemenea măsură.
Pentru considerentele expuse în cele ce preced, instanța apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului A. B. A. se mențin, constatând atât legalitatea cât și temeinicia măsurii arestării preventive luate împotriva inculpatului, va menține starea de arest a acestuia.
Ca urmare, apreciind că solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv cea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, nu este întemeiată, o va respinge ca atare.”
* **
Împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Iași, în termen legal, a formulat contestație inculpatul A. B. A..
În motivarea contestației, apărătorul ales al inculpatului a susținut că sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca acesta să beneficieze de înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu, întrucât nu există elemente care să ateste că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar conduce la sustragerea acestuia de la judecată sau la impietarea bunului mers al procesului penal.
De asemenea au fost invocate elemente de circumstanțiere a inculpatului, respectiv conduita acestuia înainte și după comiterea faptei, nivelul de pregătire a inculpatului – care este student la facultatea de medicină, provine dintr-o familia organizată, are un domiciliu stabil, astfel că instanța poate dispune înlocuirea măsurii de arest preventiv cu o altă măsură mai blândă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva căii de atac promovate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control constată contestația promovată de inculpat ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În mod corect judecătorul fondului a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a menținut această măsură și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului A. B. A. cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 242 raportat la art. 218 C.proc. pen. și respectiv art. 211 din Codul de procedură penală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C. proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C. proc. pen.
Or, corect a statuat judecătorul de la instanța de fond că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de legiuitor, împrejurările concrete ale cauzei penale de față neputând conduce la concluzia că măsura arestului la domiciliu sau cea a controlului judiciar ar fi suficientă și oportună, proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse prin actul de sesizare, în situația inculpatului A. B. A., pentru realizarea scopului art. 202 alin. 1 C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 223 alin. 1, lit. a din Codul de procedură penală se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului când acesta a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală ori de la judecată, iar, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, atunci când din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune de omor și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, potrivit art. 202 alin.1 C .proc. pen., masurile preventive au drept scop:
- asigurarea bunei desfășurări a procesului penal;
- împiedicarea sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penala sau de la judecată;
- prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Arestarea preventiva a inculpatului A. B. A., la data de 30.09.2013, a fost determinată atât de pericolul social concret ilustrat si de necesitatea prezervării ordinii publice, cât și de conduita avută de inculpat imediat după comiterea faptei de părăsire a țării și de sustragere de la urmărirea penală. C. reține că, așa cum a statuat si C. Europeana a Drepturilor Omului, detenția preventivă nu se justifică într-o anumită speță decât dacă indicii concrete demonstrează o cerință veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumției de nevinovăție, asupra regulii respectării libertății individuale stabilită la art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (a se vedea, McKay împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, C. împotriva României).
Orice plasare sub arest preventiv a unui acuzat, chiar si pentru o scurta durata, trebuie sa fie justificata in mod convingător de către autorități, afirmă în mod constant CEDO in jurisprudența sa ( Chichkov impotriva Bulgariei, Musuc impotriva Moldovei, Tarau împotriva României).
Instanța de fond a analizat deopotrivă existența probelor în sensul art. 202 C.p.p., din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul A. B. A. a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor pentru care a fost trimis în judecată, respectiv că, în seara de 24/25.09.2013, ar fi aplicat lovituri cu un cuțit părții vătămate S. P. D., în fața unui club din Iași, cauzându-i acesteia o plagă tăiată fronto-occipitală și plagă înjunghiată abdominală hipocondrul stâng penetrantă cu interesare de mușchi drept abdominal și mare epiploon pentru care s-a intervenit chirurgical.
Evaluând în ansamblul lor datele prevăzute de art. 223 aliniatul 2 Cod procedură penală prin raportare la fapta descrisă pe scurt mai sus și la persoana inculpatului, C. constată că inculpatul A. B. A. este acuzat de fapte de o gravitate sporită, având în vedere urmarea produsă, precum și cea ce s-ar fi putut produce, și anume decesul unei persoane, evaluarea gravității faptei, potrivit art. 223 C. proc. pen. constituind, un criteriu pentru a dispune asupra instituirii unei măsuri preventive.
Instanța de control judiciar observă că detenția sa preventivă se impune a fi dispusă în scopul prevenirii comiterii de infracțiuni de același tip dar și a bunei desfășurări a procesului penal, măsura preventivă a arestului la domiciliu ori cea a controlului judiciar nefiind suficiente pentru atingerea acestor scopuri, în condițiile în care inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, părăsind teritoriul țării, fiind extrădat, în baza mandatului de arestare preventivă cu nr. 77/U/30.09.2013, la data de 06.03.2014 din A..
Inculpatul, prin motivele de contestație, a invocat că nu s-a sustras de la urmărirea penală, ci a plecat în A. pentru a-și definitiva studiile, dar aceste apărări au fost verificate de judecătorului care a confirmat măsura arestării preventive la data de 07.03.2014 prin încheierea pronunțară în dosarul cu nr._ *, argumentele instanței fiind verificate și de instanța de control judiciar, care a menținut încheierea. În lipsa unor noi date și argumente, C. nu va mai analiza din nou aceste apărări, ce au fost verificate și analizate în mod definitiv, bucurându-se de puterea lucrului judecat.
Durata de peste 7 luni a măsurii arestului preventiv, și de 11 luni de detenție (inculpatul fiind arestat de autoritățile din A. la data de 12.11.2013 în vederea extrădării) nu este una excesivă, corespunzând criteriilor enunțate de CEDO pentru stabilirea termenului rezonabil, respectiv complexitatea cauzei, comportamentul părților (așa cum s-a menționat mai sus inculpatul s-a sustras urmăririi penale, ceea ce a determinat ca probatoriul în apărarea sa să fie propus și administrat în faza cercetării judecătorești), comportamentul autorităților ce a fost unul activ și diligent, la momentul de față cauza penală, având ca obiect tentativă la omor, aflându-se în faza cercetării judecătorești.
Durata de peste 7 luni a arestului preventiv nu poate constitui un temei pentru admiterea cererii de înlocuire, dacă nu este sprijinită de alte elemente care să prefigureze suficiența, în cazul concret al inculpatului, care s-a sustras de la urmărirea penală a măsurii preventive a arestului la domiciliu sau a măsurii controlului judiciar.
O activitate infracțională de tipul celei imputate prin actul de sesizare inculpatului este suficientă, dar și proporțională, justificând plasarea inculpatului sub puterea măsurii arestării preventive.
Instanța reține prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, faptele de natura celei reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului A. B. A. sunt considerate că suscită o tulburare importantă a societății.
În aceste condiții, instanța apreciază că valorile sociale ocrotite, respectiv integritatea dar și viața persoanei, înfrânte prin pretinsa săvârșire a faptei, raportat la valorile comunității din care face parte, cât și la propria persoană, care deși este caracterizată pozitiv de înscrisurile în circumstanțiere, nu are antecedente penale și are un nivel intelectual ridicat, în concret vorbim de o persoană cu un potențial ridicat de agresivitate, și cu o conduită antisocială, elemente care conturează, deopotrivă, atât gradul de pericol al faptei, cât și periculozitatea socială a inculpatului.
Necesitatea arestării preventive a inculpatului se impune nu numai pentru împiedicarea acestuia de a comite alte infracțiuni împotriva vieții ori sănătăți persoanei, cu privire la care există o suspiciune rezonabilă că ar săvârșit, dar și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată.
Față de aceste considerente, C., în baza dispozițiilor art. 206 Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul A. B. A., împotriva încheierii din 10.10.2014 a Tribunalului Iași, încheiere pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. B. A., fiul lui R. și S., născut la data de 09.04.1990 în Haifa, Israel, cetățean israelian, C.N.P._, aflat în prezent în P. Iași, împotriva încheierii de ședință din 10.10.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr._ 14, încheiere pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 273 Cod procedură penală dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 35 lei, reprezentând retribuția pentru serviciile de interpretariat prestate de interpretul desemnat în cauză (factura . nr._ din 17.10.2014).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2014.
Președinte,
C.-G. T.
Grefier,
L. A.
Red/teh. T.C.G.
5 ex. – 07.01.2015
Tribunalul Iași
Judecător S. L.
Dosar nr._
din data de
CĂTRE
SERVICIUL FINANCIAR CONTABIL
DIN C. CURȚII DE A. IAȘI
Prin prezenta, vă solicităm să achitați domnului traducător autorizat de limba rusă, Habron A., contravaloarea onorariului solicitat, în conformitate cu decontul depus de acesta, cât și cu dispozițiile legale incidente în materie, respectiv Ordinul M.J. nr. 1375/2005 (art. 1.B) și Legea 178/1997 (art. 7 alin. 3), respectiv suma de 35 lei, (conform facturii nr.40 din 17.10.2014) reprezentând contravaloarea serviciilor de interpretariat.
Atașăm alăturat copia Deciziei penale nr.71 din 17.10.2014 pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus, prin care s-a dispus plata onorariului, cât și factura nr.40 din 17.10.2014, în original.
Președinte,
C.-G. T.
Grefier,
L. A.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Hotărâre din 26-11-2014,... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 602/2014.... → |
|---|
