Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 602/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 602/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 602/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 602/2014
Ședința publică de la 17 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. C.
Judecător A. G. O. M.
Grefier E. A.
Pe rol fiind pronunțarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași, inculpatul Ș. V. și partea civilă A. V., împotriva sentinței penale nr. 330 din 31.01.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală (art. 181 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 23 septembrie 2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a doamnei procuror L. D. E. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 7 octombrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la 10 octombrie 2014 când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi 17 octombrie 2014.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra apelurilor penale de fata:
Prin sentința penala nr. 330 din 31.01.2014 pronunțata de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
„Condamnă inculpatul Ș. V., fiul lui I. și E., născut la data de 13.08.1963 în Iași, județul Iași, domiciliat în satul S., ., C.N.P._, studii 12 clase, ocupație agricultor, căsătorit, 2 copii minori, cetățenie română, religie ortodox, stagiul militar efectuat, fără antecedente penale, la 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea, la data de 14.01.2012, a infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a, 76 lit. e Cod penal.
În baza dispozițiilor art.71 alin.(1) și (2) din Codul penal aplică inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În baza dispozițiilor art.81 alin.1, art.71 alin.5 din Codul penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii, pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 2 (două) luni, stabilit în conformitate cu prevederile art.82 alin.1 din Codul penal, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza dispozițiilor art.359 din Codul de procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 din Codul penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
În baza art.14, 346 Cod procedură penală, raportat la art.998, 999 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A. V., domiciliat în Iași, .. 43, ., ., fără forme legale în Iași, . nr. 1, ., județul Iași, C.N.P._ și obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 500 lei daune morale.
Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții ale părții civile.
În baza art.313 din Lg. 95/2006, modificată, admite acțiunile civile formulate de părțile civile S. C. de Urgență „P.. Dr. N.O.” Iași, S. C. de Urgență „Sf. S.” Iași, S. de Ambulanță Jud. Iași, și obligă inculpatul să plătească acestora sumele de 107,72 lei către S. C. de Urgență „P.. Dr. N.O.” Iași, 3300,20 lei, la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., până la achitarea prejudiciului, conform art.3 alin. 3 din O.G. nr.9/2000 către S. C. de Urgență „Sf. S.” Iași, respectiv 540 lei reprezentând cheltuieli de transport, către S. de Ambulanță Jud. Iași.
În baza art.193 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească părții civile A. V. suma de 700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul de avocat.
Ia act că părțile au avut apărători aleși.
În baza art.191 Cod procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.01.2014.”
Pentru a dispune in sensul celor de mai sus, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt si de drept:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași nr.5002/P/2012 din 12.06.2013, înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a inculpatului Ș. V., fiul lui I. și E., născut la data de 13.08.1963 în Iași, județul Iași, domiciliat în satul S., ., C.N.P._, studii 12 clase, ocupație agricultor, căsătorit, 2 copii minori, cetățenie română, religie ortodox, stagiul militar efectuat, fără antecedente penale, pentru comiterea, la data de 14.01.2012, a infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal.
In actul de sesizare a instanței s-a reținut ca, în data de 14 ianuarie 2012, inculpatul Ș. V. i-a aplicat părții vătămate A. V. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, în zona capului și a corpului, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 21-23 de zile de îngrijiri medicale.
In cursul urmăririi penale la reținerea situației de fapt menționate, au fost avute în vedere următoarele probe: plângerea și declarațiile părții vătămate A. V. (filele 6-10), certificatul medico-legal (filele 11-12), procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 12), scrisoarea medicală și foile de observație clinică (filele 13-16 și 21-22), declarațiile martorilor H. C. (filele 25-28), B. loan (filele 29-31), Ș. I. G. (filele 32-34), Ș. S. C. (fila 35), G. C. (filele 36-38), declarațiile învinuitului Ș. V. (40-45).
În cursul cercetării judecătorești, au fost ascultați inculpatul – f.31 d.i., (care a solicitat ascultarea martorilor din lucrări și proba cu înscrisuri în circumstanțiere depunând la dosar, în copie, acte de stare civilă, înscrisuri adeverințe școlare, certificat de încadrare a copilului într-un grad de handicap, comunicări efectuate de parchetul de pe lângă Judecătoria Iași referitor la alte soluțiile dispuse în dosarul de urmărire penală în care s-a emis rechizitoriul din prezenta cauză), martorii din lucrări Ș. I. G., H. C., G. C., B. I., Ș. S. C. .
Partea vătămată, care a arătat că își menține plângerea și declarațiile date în prezenta cauză și nu mai are nimic de adăugat la acestea, a precizat că se constituie parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 lei reprezentând „contravaloarea tratamentelor medicale, a medicamentelor și a rețetelor”, sumei de 3.000 lei reprezentând „perioada de timp cât nu am putut lucra fiind nevoit să împrumut bani pentru a-mi întreține familia”, sumei de 5000 lei reprezentând „daune morale suferite ca urmare a infracțiunii”.
Partea civilă a solicitat încuviințarea administrării probei cu ascultarea martorilor din lucrări și a martorului O. M..
Instanța a dispus atașarea fișei de cazier judiciar a inculpatului.
Instanța, deliberând asupra ansamblului materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești, retine următoarele:
În ziua de 14 ianuarie 2012, partea vătămată A. V. a plecat de la domiciliul părinților săi, din satul Fântânele, spre gara din Șoldana, cu căruța condusă de martorul H. C.. Pe drum, i-a cerut martorului să oprească la magazinul din satul S., care funcționează și în regim de bar, pentru a-și cumpăra țigări și a-i oferi martorului ceva de băut. În incinta barului, între partea vătămată și inculpatul Ș. V. a început un conflict spontan, cei doi adresându-și cuvinte și expresii jignitoare, după cum a precizat martorul G. C., motiv pentru care amândoi au fost invitați de martorul B. I., gestionarul barului, să părăsească incinta. Partea vătămată a ieșit pe teresa barului, fiind urmată de inculpat după aprox. 5 minute, iar conflictul a continuat, cei doi au început să se îmbrâncească reciproc și să se lovească, căzând, aspect relatat de martorul H. Contantin, atât în cursul urmăriii penale cât și în fața instanței, unde a precizat că cei doi se loveau. Inculpatul recunoaște că i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate în zona feței și a corpului, cu pumnii, iar în urma uneia dintre lovituri, partea vătămată a căzut cu capul de o bancă aflată pe terasa barului. Partea vătămată, care a menționat că a foost lovită cu pumnul, în zona feței, afirmă și că a fost lovită și cu o bâtă, afirmație nesusținută însă de inculpat și nici de martorii audiați în cauză.
. fizică comisă de inculpat asupra părții vătămate a fost percepută direct de către martorul H. C. și de fiul inculpatului Ș. I. G. care i-a despărțit pe cei doi, Ș. S. C. ajungând la bar după ce a încetat ., astfel după cum rezultă din declarațiile celor doi. Martorul Ș. I. G. a arătat că a mers la bar în condițiile în care tatăl său i-a spus la telefon că are probleme cu o persoană care „s-a luat de el". Partea vătămată a urcat în căruță ) cu martorul H. și a plecat înspre gara Șoldana. Ajuns în gară, partea vătămată a apelat nr. de urgență 112 și solicitat intervenția ambulanței care l-a transportat la S. C. de Urgență „Sf. S." lași unde a rămas internat în perioada 15 ianuarie 2012 - 23 ianuarie 2012.
În urma loviturilor primite de la inculpatul Ș. V., partea vătămată a suferit mai multe leziuni ce au necesitat pentru vindecare 21-23 de zile de îngrijiri medicale, după cum rezultă din certificatul medico-legal depus la dosar. Potrivit acestui certificat medico-legal, partea vătămată, care a susținut că a lovită de 5-6 persoane cu pumnul, picioarele, bâte, a prezentat tumefacții, echimoze, excoriații, plăgi contuze, hemoragie conjunctivală, fractură latero-facială anterioară dreaptă și hemosinus, leziuni care s-au putut produce prin loviri active cu mijloace și obiecte contondente și pot data din 14.01.2012, necesitând 21-23 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Partea vătămată a susținut că a fost lovit și de numiții Ș. I. G. și Ș. S. C., afirmație care nu este însă susținută de niciuna dintre probele administrate în cauză. De asemenea, partea vătămată a susținut că i s-a sustras suma de 450 lei, aspect ce nu a fost dovedit, nefiind reținut în actul de sesizare al instanței.
Atât partea vătămată cât și inculpatul, în declarația dată în fața instanței, au arătat că pentru a-i despărți au intervenit martorii G. C. și B. I., aspect confirmat și de martorul ocular H. C., dar și de martorul Ș. I. G., infirmat însă de cei doi martori. Instanța reține că prezența martorilor, la finalul conflictului, când au intervenit pentru a-i despărți pe cei doi, nu este de natură a influența situația de fapt, în condițiile în care incidentul s-a derulat în condițiile menționate.
Având în vedere declarațiile anterior menționate, instanța reține că, în condițiile în care partea vătămată era în stare de ebrietate (martorul H. C., care s-a aflat mai mult timp cu partea vătămată, în condițiile în care a transportat-o pe acesta până la gara din Șoldana), aceasta i-a adresat reproșuri referitor la o relație pe care inculpatul ar fi avut-o c o soră a lui, cei doi au discutat pe un ton ridicat, și-au adresat injurii (martorii G. C. și B. I., care se aflau), li s-a cerut să plece, în curea barului s-au îmbrâncit reciproc, au căzut și s-au rostogolit, lovindu-se. Raportat la aceste aspecte, instanța apreciază că nu se poate reține starea de provocare în care s-ar fi aflat inculpatul, care a ieșit din bar la câteva minute după partea vătămată, având astfel posibilitatea să evite incidentul.
În cauză nu s-a probat faptul că partea vătămată ar fi fost implicată într-u alt conflict, în acea zi, în condițiile în care a fost transportată de martorul H. C., până la gara din Șoldana, loc în care A. V. a solicitat intervenția ambulanței, după cum a precizat în plângerea și declarația dată în cursul urmăririi penale. Mai mult, în urma conflictului, partea vătămată era murdară de sânge în zona feței (declarația martorului Ș. I. G. d.u.p., inculpatul - în fața instanței, martorul H. C. - în fața instanței), inculpatul fiind zgâriat pe față. Inculpatul a susținut că nu a făcut decât să o împingă pe partea vătămată, care ar fi căzut peste o bancă și care ar fi prins-o de haină, context în care a căzut la rândul său, aspect infirmat însă de probele administrate în cauză, din care rezultă că cei doi s-au lovit reciproc.
Raportat la toate aceste aspecte, instanța apreciază că, în cauză, s-a probat faptul că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, în ziua de 14 ianuarie 2012, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 21-23 de zile de îngrijiri medicale, faptă care, în drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „vătămare corporala” prevăzuta de art.181 alin.1 Cod penal .
Sub aspectul laturii subiective, instanța apreciază, având in vedere modalitatea concreta de comitere, că inculpatul a săvârșit fapta pentru care s-a dispus trimiterea in judecata cu forma de vinovăție a intenției indirecte, prev.de art.19 alin.1 pct.1 lit.b Cod penal, acesta prevăzând rezultatul faptei sale si acceptând producerea acestuia.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicata inculpatului, instanța va avea in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 52 si 72 Cod penal si anume dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsa prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social al faptei rezultând din modul si modalitatea de săvârșire – fapta fiind comisă ., urmările produse – constând in vătămarea integrității corporale a părții vătămate, fapt ce a necesitat pentru vindecare un număr de 23-25 zile îngrijiri medicale, persoana inculpatului care este la primul contact cu legea penala, precum si atitudinea acestuia de recunoaștere nuanțată a faptei. Raportat la conduita anterioară a inculpatului, care nu are antecedente penale, are 3 copii minori, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, instanța va reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit. a Cod penal, și făcând aplicarea art.76 lit.a Cod penal, va aplica o pedeapsă ce va fi stabilită sub minimul prevăzut de lege.
In ceea ce priveste pedepsele accesorii, instanta retine ca natura faptei savirsite conduce la concluzia existentei unei nedemnitati in exercitiul drepturilor de natura electorală, prevazute de art.64 lit.a teza II si b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice, precum si dreptul de a ocupa o functie implicind exercitiul autoritatii de stat,motiv pentru care exercitiul acestora va fi interzis pe perioada executarii pedepsei,in temeiul art.71 Cod penal.
Sub aspectul modalității concrete de executare a pedepsei principale, instanța apreciază că, în raport de ansamblul considerentelor mai sus arătate, scopul preventiv al pedepsei aplicate, care constituie un avertisment suficient pentru reconsiderarea în viitor a atitudinii inculpatului față de ordinea de drept, poate fi atins chiar și fără executarea ei efectivă în regim de penitenciar.
Văzând că sunt că sunt îndeplinite și celelalte două condiții prev. de art. 81 alin.1 lit.a și b Cod penal, respectiv inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu înschisoarea mai mare de 6 luni iar pedeapsa aplicată prin prezenta sentință este sub 3 ani, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2(două) luni, stabilit conform art. 82 Cod penal, ce curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Având în vedere dispozițiile art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale de 2 ani și 2 luni, instanța va dispune și suspendarea corespunzătoare a pedepsei accesorii aplicate.
În baza art. 359 Cod procedură penală, instanța va atrage atenția inculpatului asupra consecinței revocării suspendării condiționate a pedepsei dispuse prin prezenta hotărâre în cazul săvârșirii de către acesta, cu intenție, a unei noi infracțiuni în intervalul termenului de încercare de 2 ani și 2 luni sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.
In ce priveste latura civila a cauzei, instanta constata că partea vătămată, s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 2.000 lei reprezentând „contravaloarea tratamentelor medicale, a medicamentelor și a rețetelor”, sumei de 3.000 lei reprezentând „perioada de timp cât nu am putut lucra fiind nevoit să împrumut bani pentru a-mi întreține familia”, sumei de 5000 lei reprezentând „daune morale suferite ca urmare a infracțiunii”.
Martorul O. M., ascultat în cauză la solicitarea inculpatului, a precizat că apela la partea vătămată pentru a-l ajuta la muncile din gospodărie (activități de construcție, munci agricole, alte activități), o dată la o lună, două, când avea nevoie. Cunoaște că partea vătămată muncea în domeniul construcțiilor, fiind angajat, înainte de incident. După acest moment a împrumutat părții civile suma de aproximativ 3.000 lei deoarece i-a spus că nu are bani să cumpere alimente, medicamente, urmând ca partea vătămată să o ajute la muncile din gospodărie, atunci când se va simiți mai bine, ceea ce nu s-a mai întâmplat până la momentul ascultării sale în instanță, partea civilă spunându-i să o lase să se întremeze, pentru că nu se simte în putere. Nu cunoaște ce cheltuieli a efectuat partea civilă pentru medicamente și tratamente medicale, nici dacă a împrumutat bani din altă parte. Nu era prieten cu partea vătămată, pentru ca aceasta să îi relateze ce s-a întâmplat, însă i-a povestit că a intrat într-un bar, cineva i-a cerut o țigară și, pentru că nu a avut să îi dea, a fost bătut. Partea civilă, după incident, i s-a părut un om „spășit, fără vigoare, ca un om care a luat bătaie”.
Instanța reține că partea civilă nu a depus nici un înscris medical care să probeze cheltuielile efectuate pentru refacerea sănătății și, din susținerile martorului, care a menționat că a dat bani părții civile, rezultă că aceste sume aveau ca destinație atât achiziționarea de medicamente, cât și de alimente. De asemenea, partea civilă nu a depus la dosar vreun înscris din care să rezulte că ar fi avut vreun contract de muncă. Instanța are în vedere și natura leziunilor suferite de partea civilă care se localizează în zona feței și care nu au fost de natură a duce la diminuarea capacității de muncă.
Raportat la aceste aspecte, instanța va respinge ca neîntemeiate pretențiile civile referitoare la cheltuielile efectuate pentru refacerea sănătății dar și cele menționate ca fiind solicitate ca urmare a faptului că s-ar fi aflat în imposibilitate de a munci, fiind nevoit să împrumute bani pentru a-ș întreține familia.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța apreciază ca fiind dincolo de orice îndoială faptul că partea civilă a suferit un prejudiciu moral, în condițiile în care, urmare a agresiunii, a fost internată în spital, a suferit o fractură latero-facială anterioară dreaptă și hemosinus, leziunile reținute fiind de natură a-i produce suferințe fizice. De asemenea, instanța apreciază că, prin declarația martorului O. M., s-a probat existența unei traume morale determinate de acțiunea agresivă a inculpatului asupra părții civile. Pentru aceste considerente, apreciind că suma de 500 lei constituie o justă reparație pentru daunele morale suferite, în baza art.14, 346 Cod procedură penală, raportat la art.998,999 cod civil instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și va obliga inculpatul la plata acestei sume.
Referitor la pretențiile părților civile S. C. de Urgență „P.. Dr. N.O.” Iași, S. C. de Urgență „Sf. S.” Iași, S. de Ambulanță Jud. Iași, instanța reține că, potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, modificată prin OUG nr. 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru abrogarea unor dispoziții din alte acte normative în domeniul sanitar, „persoanele care prin faptelor lor aduc sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată”, iar „sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”.
În aceste condiții, stabilindu-se vinovăția inculpatului referitor la comiterea faptei prin care s-au produs leziuni părții vătămate, în baza art.313 din Lg. 95/2006, modificată, instanța va admite acțiunile civile formulate de părțile civile S. C. de Urgență „P.. Dr. N.O.” Iași, S. C. de Urgență „Sf. S.” Iași, S. de Ambulanță Jud. Iași, și va obliga inculpatul să plătească acestora sumele de 107,72 lei către S. C. de Urgență „P.. Dr. N.O.” Iași, 3300,20 lei, la care se adaugă dobânda de referință a B.N.R., până la achitarea prejudiciului, conform art.3 alin. 3 din O.G. nr.9/2000 către S. C. de Urgență „Sf. S.” Iași, respectiv 540 lei reprezentând cheltuieli de transport, către S. de Ambulanță Jud. Iași.
În baza art.193 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească părții civile A. V. suma de 700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul de avocat.
Instanța va lua act că părțile au avut apărători aleși.
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare avansate în cauză.”
În termen legal, hotărârea astfel pronunțată a fost apelată de procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria Iași, de inculpatul Ș. V. și partea civilă A. V., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Apelul procurorului vizează cuantumul pedepsei apreciat ca fiind prea mic raportat la gravitatea faptei comise de inculpat, concretizată prin consecințele avute asupra integrității corporale a părții vătămate, respectiv producerea unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 21-23 zile de îngrijiri medicale.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală conform Codului Penal din 1969 era de la 6 luni la 5 ani. Conform disp. art. 76 al. 1 lit. e Cod penal 1969 în cazul în care există circumstanțe atenuante iar minimul special al pedepsei este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul special, respectiv 15 zile.
La o primă analiză a cadrului legal se observă că dispozițiile cu privire la reducerea cuantumului pedepsei pleacă de la un minim special mai mic decât cel prevăzut pentru infracțiunea de vătămare corporală, astfel încât aplicarea unei pedepse apropiată de minimul general nu se justifică.
Arata procurorul ca practica judiciară a fost constantă în sensul reducerii graduale a cuantumului pedepsei funcție de numărul de circumstanțe atenuante incidente, o reducere semnificativă a pedepsei survenind numai în cazul concurentei mai multor asemenea circumstanțe. în cauză nu se pot reține în favoarea inculpatului alte circumstanțe sau elemente de circumstanțiere. Acesta a negat săvârșirea infracțiunii, nu a făcut nici un demers pentru a înlătura consecințele faptei sale, nu a manifestat empatie față de partea vătămată și nici nu a manifestat interes pentru acoperirea prejudiciilor materiale sau morale cauzate acesteia. în plus activitatea infracțională s-a concretizat prin aplicarea unor lovituri multiple, cu pumnii și picioarele, numărul și intensitatea loviturilor fiind determinante în producerea leziunilor.
Apelul părții civile vizează atât latura penala, apreciind, similar procurorului, cuantumul derizoriu al pedepsei aplicate inculpatului, cat si latura civila. Cu privire la aceasta, partea vătămata arata ca raportat leziunilor produse prin fapta ilicita a inculpatului si consecințele asupra stării de sănătate, ce au determinat suferințe fizice si morale semnificative, cuantumul acordat de prima instanța cu acest titlu nu sunt in măsura sa compenseze aceste suferințe.
Inculpatul critica sentința primei instanțe pentru nelegalitate si netemeinice sub aspectul greșitei condamnări, având in vedere ca nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecata, astfel cum se constata din probele cauzei.
C. examinând sentința penală apelată, în temeiul dispozițiilor art.417 Cod procedură penală raportat la temeiurile invocate de procurorul-apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege.
Instanța de apel retine privitor la situația de fapt ca în data de 14 ianuarie 2012, inculpatul Ș. V. i-a aplicat părții vătămate A. V. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, în zona capului și a corpului, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 21-23 de zile de îngrijiri medicale.
In ciuda poziției de nerecunoaștere adoptata de către inculpat, inclusiv prin apelul declarat, astfel cum a reținut întemeiat prima instanța, . fizică comisă de inculpat asupra părții vătămate a fost percepută direct de către martorul H. C. și de fiul inculpatului Ș. I. G. care i-a despărțit pe cei doi, Ș. S. C. ajungând la bar după ce a încetat ., astfel după cum rezultă din declarațiile celor doi. Martorul Ș. I. G. a arătat că a mers la bar în condițiile în care tatăl său i-a spus la telefon că are probleme cu o persoană care „s-a luat de el". Partea vătămată a urcat în căruță cu martorul H. și a plecat înspre gara Șoldana. Ajuns în gară, partea vătămată a apelat nr. de urgență 112 și solicitat intervenția ambulanței care l-a transportat la S. C. de Urgență „Sf. S." lași unde a rămas internat în perioada 15 ianuarie 2012 - 23 ianuarie 2012.
Existența faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție în forma cerută de lege au fost constatate de prima instanța pe baza unui probator concludent si suficient, care confirma pe deplin situația reținuta prin actul de inculpare, respectiv: plângerea și declarațiile părții vătămate A. V., certificatul medico-legal, scrisoarea medicală și foile de observație clinică, declarațiile martorilor H. C., B. loan, Ș. I. G., Ș. S. C., G. C., declarațiile inculpatului Ș. V..
Pentru a se putea ajunge la o soluție de condamnare, legea prevede ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în favoarea inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia.
Nevinovăția este prezumată, inculpatul nefiind dator să-și probeze nevinovăția atâta timp cât nu s-a dovedit în contra sa, acest principiu regăsindu-se înscris în art.11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.14.2 din Pactul Internațional asupra Drepturilor Civile și Politice și art.23 din Constituția României.
Prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 4 din Codul de procedură penală statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă”.
Prin adoptarea prezumției de nevinovăție ca principiu de bază, distinct de celelalte drepturi care garantează și ele libertatea persoanei – dreptul la apărare, respectarea demnității umane – s-au produs o . restructurări ale procesului penal și a concepției organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerințe:
- vinovăția se stabilește în cadrul unui proces, cu respectarea garanțiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă și stabilirea vinovăției;
- sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului;
- la adoptarea unei hotărâri de condamnare, până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată; la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumția de nevinovăție este răsturnată cu efecte „erga omnes”;
- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăție, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunțe o soluție de achitare.
C. de apel constata așadar ca solicitarea inculpatului privind achitarea motivat de faptul că nu se face vinovat de comiterea faptei, este neîntemeiata întrucât, starea de fapt expusă anterior și probele reținute ca fiind pertinente și concludente în cauză confirmă că inculpatul prin violențele comise asupra părții vătămate, în ziua de 14 ianuarie 2012, producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 21-23 de zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de „vătămare corporala” prevăzuta de art.181 alin.1 Cod penal.
În ciuda poziției adoptate de către inculpatul apelant în cursul judecații in prima instanța în sensul că nu se face vinovat de fapta reținuta în sarcina sa, deosebit de faptul că acestea nu este susținuta, confirmata de probele administrate și analizate anterior, ele au fost în mod just și temeinic argumentat, înlăturate de instanța de fond neavând corespondent în probatoriul cauzei.
C. reține la rândul său că probele administrate în cauză a răsturnat prezumția de nevinovăție a inculpatului, că fapta există și a fost comisa de inculpat cu vinovăție, astfel că apelul acestuia este nefondat.
Cu privire la individualizarea pedepsei, C. constata că în cadrul procesului de individualizare a pedepsei, instanța de judecată are obligația de a analiza toate împrejurările de natură a caracteriza atât circumstanțele reale, împrejurările în care s-a comis infracțiunea, cât și circumstanțele personale ce privesc persoana infractorului și să dea eficiență acestora.
Este real că prima instanță a stabilit în mod corespunzător faptul că există infracțiunea și că fapta a fost săvârșită de inculpați cu vinovăție sub forma cerută de lege pentru a atrage răspunderea penală – intenție directă, dar a apreciat neconcordant cu împrejurările cauzei o . aspecte ca fiind de natură a determina diminuarea acestei răspunderi.
Astfel, gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpatul nu a fost apreciat în funcție de toate elementele circumscrise faptei, referitoare la modalitatea de comitere, la consecințele produse la gradul concret de pericol social al acestei, și nici cele referitoare la persoana inculpatului, vârsta acestuia, conduita adoptată după comiterea faptei.
S-a reținut ca in urma loviturilor primite de la inculpatul Ș. V., partea vătămată a suferit mai multe leziuni ce au necesitat pentru vindecare 21-23 de zile de îngrijiri medicale, după cum rezultă din certificatul medico-legal depus la dosar. Potrivit acestui certificat medico-legal, partea vătămată a prezentat tumefacții, echimoze, excoriații, plăgi contuze, hemoragie conjunctivală, fractură latero - facială anterioară dreaptă și hemosinus, leziuni care s-au putut produce prin loviri active cu mijloace și obiecte contondente și pot data din 14.01.2012, necesitând 21-23 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Raportat acestor elementele de circumstanțiere a cauzei și persoanei inculpatului, care nu si-a asumat nici un moment responsabilitatea pentru fapta comisa, în demersul de cuantificare a sancțiunii penale, prima instanță, manifestând clemență față de situația inculpatului, a apreciat că în cauză se identifică elementele de o valoare circumstanțială de așa natură încât să conducă la reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, și cărora le-a conferit efectul prevăzut constând în reducerea pedepsei sub limita minimă de încriminare.
C. constată că în mod greșit s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a cod penal din 1968.
Argumentele prezentate de prima instanța pentru reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului nu sunt suficiente, în condițiile în care conduita bună invocată vizează exclusiv lipsa antecedentelor penale și conduita corectă anterior comiterii faptei.
Instanța are posibilitatea de a reține în favoarea inculpatului una dintre circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 cod penal din 1968 – identificata în mod corect de prima instanța ca fiind legea mai favorabila - dar numai în măsura în care consideră că împrejurarea ce ar putea constitui circumstanță atenuată rezultă din dosarul cauzei și relevă pericolul social mai redus al faptei sau făptuitorului.
Lipsa antecedentelor penale constituie starea normală a unei persoane, conformarea firească la valorile sociale ocrotite de legea penală și nu poate justifica reținerea vreunei circumstanțe atenuante judiciare, nicidecum nu este un merit al persoanei, așa că în raport de faptele comise nu se justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen.
În consecință, C. apreciază că se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute de instanța de apel, cu consecința majorării pedepsei aplicate inculpatului Ș. V. la un cuantum care sa reflecte in mod real si just gradul de pericol social al faptei reținute in sarcina acestuia, gravitate care nu justifica orientarea in procesul de cuantificare spre/la limita minima prevăzuta de norma de incriminare, respectiv 6 luni închisoare, ci spre un cuantum mai ridicat.
Cu privire la latura civila, C. retine ca, in speță în mod indubitabil s-au constatat întrunite cumulativ condițiile de existență ale răspunderii civile delictuale, prev. de art. 1357 Cod civil, prejudiciul, fapta cu caracter ilicit, culpa autorului și legătura de cauzalitate, și anume:
1. Existența faptei ilicite (fapta ilicită este reprezentată de actul infracțional realizat de inculpat, norma legală încălcată cuprinsă în disp. art. 17 Cod penal – infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, fapta săvârșită cu vinovăție și fapta prevăzută de legea penală).
2. Existența prejudiciului (prejudiciul este reprezentat de dauna cauzată în patrimoniul părților civile, urmare imediată a faptei ilicite a inculpatului).
3. Existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu (fapta ilicită, actul infracțional a determinat o pagubă în forul afectiv al părților civile recurente, care în lipsa actului ilicit al inculpatului nu ar fi generat astfel de prejudicii).
4. Existența vinovăției inculpatului (vinovăția acestuia este reflectată de forma intenției).
Dauna morala fost denumita pe rând in doctrina dreptului “orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane sau “prejudiciul care rezulta dintr-o atingere adusa intereselor personale si care se manifesta prin suferințe fizice sau morale pe care le resimte victima.
Prejudiciile morale sunt cele care rezulta din vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Ele nu sunt susceptibile de evaluare băneasca. Astfel sunt: moartea, atingerile aduse integrității fizice, sănătății sau altor atribute ale personalității, cum ar fi, spre pilda, onoarea si reputația.
Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicita. Cum în cauza dedusă judecății, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale au fost dovedite, in mod just prima instanța a apreciat ca întemeiata si dovedita cererea parților civile privind acordarea de daune morale.
Având in vedere consecințele pe planul social, afectiv cauzat părții civile prin suferințele cauzate de leziunile produse prin lovirea de către inculpat, C. apreciază că pentru o reparare justă, cel puțin din punct de vedere material a prejudiciului nepatrimonial, se impune cu necesitate majorarea corespunzătoare a daunelor morale la cuantumul solicitat de către partea civila, suma acordata cu acest titlu de către prima instanța fiind mai mult decât derizorie.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, instanța de apel urmează ca, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. ”a” cod proc. pen., să admită apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și partea civilă A. V., împotriva sentinței penale nr. 330 din 31.01.2014 pronunțate de Judecătoria Iași, pe care o va desființa, în parte.
În rejudecare, va înlătura aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. e cod penal (din 1968).
Va majora la 1(un) an închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului Ș. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 cod penal (din 1968) împotriva părții vătămate A. V..
Va majora la 5.000 lei cuantumul daunelor morale la care inculpatul Ș. V. a fost obligat către partea civilă A. V..
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
De asemenea, instanța de apel urmează ca, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. ”b” cod proc. pen., să respingă, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ș. V. împotriva aceleiași sentințe penale
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 si alin. 3 cod proc. pen.,
Pentru aceste motive
În numele legii,
Decide:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și partea civilă A. V., împotriva sentinței penale nr. 330 din 31.01.2014 pronunțate de Judecătoria Iași, pe care o desființează în parte, în latură penală și în latură civilă.
Rejudecând:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a și art. 76 lit. e cod penal (din 1968).
Majorează de la 2 luni închisoare la 1(un) an închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului Ș. V. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 cod penal (din 1968) împotriva părții vătămate A. V..
Majorează de la 500 lei la 5.000 lei cuantumul daunelor morale la care inculpatul Ș. V. a fost obligat către partea civilă A. V..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
2. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ș. V. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul Ș. V. la plata sumei de 300 lei cheltuielile judiciare către stat.
În baza dispozițiilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile declarat de procuror și de partea civilă rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.10.2014.
Președinte,Judecător,
I. E. CiobanuAncuța G.
O. M.
Grefier,
E. A.
Red./tehn. C.I.E.
2 ex. – 12.11.2014
Jud. Iași – jud. Ț. I.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 48/2015.... → |
|---|
