Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 66/2014. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 66/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 66/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI - NCPP - CPJ

DECIZIE PENALĂ NR. 66/2014

Ședința publică de la 29 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. S.

Grefier E. M. D.

Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – S. T. Iași este reprezentat de procuror C. M.

Pe rol judecarea contestației formulată de inculpatul R. N., fiul lui N. și A., născut la 19.11.1979 – deținut în P. Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 24 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 14.

La apelul nominal făcut de către grefier, se prezintă inculpatul contestator R. N., asistat de avocat Gust V., în calitate de apărător ales.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Interpelat, inculpatul precizează că își menține contestația promovată și nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației formulată de inculpat.

Avocat Gust V. solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii Tribunalului Iași din data de 23 septembrie 2014, prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului și a fost respinsă cererea formulată de inculpat de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.

Dacă se raportează la dispozițiile art. 202 alin. 3 din Codul de procedură penală, consideră că măsura preventivă, oricare ar fi ea, trebuie să fie proporțională și cu scopul urmărit.

A solicitat instanței de fond să dispună înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu. Ca și libertate, nu poate vorbi de una extraordinară, astfel că, considerentele instanței de fond pot crea o ocazie, în principal prin prisma probatoriului în acest moment, care vine în sprijinul cererii făcute de inculpat. La instanța de fond au fost admise probatorii, prin audierea coinculpatului Netcă, care a venit și a dat o declarație extinsă, acesta a atins anumite aspecte, cum ar fi, cu titlu de exemplu, cantitatea de substanțe care a fost reținută pentru inculpatul R. N., cantitate care a stat la baza începerii urmăririi penale și care a stat și la baza prelungirii măsurii arestării preventive.

Deși se vorbea de o cantitate de 300 de pastile ecstasy și o cantitate de jumătate de kg de cannabis, inculpatul a fost singurul care a cuantificat o oarecare cantitate, în acea declarație a venit și a arătat că el a perceput aceste cantități din spusele unor alți martori. Ca atare, apreciază că este singura temeinicie cu privire la cantitatea aceasta, o cantitate impresionantă, care nu poate sta în picioare, prin prisma mijlocului de probă.

Pe fondul măsurii preventive, solicită a se avea în vedere că inculpatul a avut o perioadă de detenție mare, este în arest preventiv încă din 13 martie 2014 până în prezent, astfel că, consideră că această măsură nu mai este proporțională cu scopul urmărit. Astăzi, după momentul audierii coinculpatului, și înainte de a citi declarația coinculpatului, scopul a fost atins prin procedura simplificată pe care a optat-o inculpatul. Alte elemente care să arate că un nou scop al prelungirii măsurii preventive nu au fost identificate de către judecătorul fondului prin considerentele încheierii pronunțate.

Având în vedere dispozițiile art. 242 alin. 2 din Codul de procedură penală se putea aprecia asupra oportunității înlocuirii măsurii arestării preventive. Ca și garanții pe care instanța le-ar putea avea prin aplicarea unei asemenea măsuri, sunt egale. Singurul element care ar fi diferit, ar fi mediul instituțional. Prin luarea măsurii arestului la domiciliu, practic nu s-ar schimba nimic, procesul penal nu ar putea fi afectat în niciun mod.

Pe cale de consecință, solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației și menținerea încheierii instanței de fond, consideră că judecătorul de la fond a apreciat cel mai corect la acest moment și stadiul procesual necesitatea menținerii în stare de arest a inculpatului R., raportat la probatoriul pe care urmează să-l administreze, în condițiile în care nu se poate discuta doar de declarația unui coinculpat la momentul respectiv, ci trebuie să fie administrate probatorii care să vină eventual să confirme sau nu vinovăția inculpatului. Dar a apreciat că la acest moment inculpatul nu oferă suficiente garanții ca odată înlocuită măsura scopul procesului penal să fie atins, așa cum este prevăzut de art. 202, sens în care a menținut starea de arest a inculpatului în mod corect, raportându-se la stadiul procesual, la declarațiile inculpatului R. până la acest moment, și la probatoriul pe care trebuie să-l administreze, și pentru a nu exista niciun fel de influențe din partea acestuia, în condițiile în care se cunoaște foarte bine care este poziția inculpatului R..

În aceste condiții, sigur nu lipsit de interes, și sigur unul din criteriile pentru care s-a menținut starea de arest au fost faptele și gravitatea faptelor pentru care acesta este cercetat, astfel că, solicită respingerea contestației și a se menține încheierea Tribunalului Iași ca fiind temeinică.

Având ultimul cuvânt, inculpatul contestator R. N. solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu până la rămânerea definitivă a prezentei cauze, având în vedere că mama sa este bolnavă, dorește s-o îngrijească, precum și faptul că are doi copii minori în întreținere.

Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza în pronunțare.

Ulterior deliberării,

Curtea,

Asupra contestației penale de față:

Prin încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2014 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:

„În baza dispozițiilor art. 362 aliniatul 1 Cod procedură penală rap. la dispozițiile art. 242 Cod procedură penală respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu formulată de inculpatul R. N..

În baza dispozițiilor art. 362 alin. 2 și ale art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, văzând și dispozițiile art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală, constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului R. N., fiul lui N. și A., născut la data de 19 noiembrie 1979 în municipiul Iași, județul Iași, domiciliat în municipiul Iași, Bulevardul Primăverii nr. 23B, ., parter, apartamentul 1, jud. Iași, de cetățenie română, studii medii, fără ocupație în țară, recidivist, CNP_, în prezent arestat preventiv în P. Iași, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc prev. de art. 3 alin. 1 din legea nr. 143/2000, republicată, introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din legea nr. 143/2000, republicată, trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000, republicată cu aplic. art. 35 alin. 1 Codul penal trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din legea nr. 143/2000, republicată cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 și 41 alin. 1 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 208 aliniatul 4 Cod procedură penală și a art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive față de inculpatul R. N., fiul lui N. și A., născut la data de 19 noiembrie 1979 în municipiul Iași, județul Iași, domiciliat în municipiul Iași, Bulevardul Primăverii nr. 23B, ., parter, apartamentul 1, jud. Iași, de cetățenie română, studii medii, fără ocupație în țară, recidivist, CNP_, în prezent arestat preventiv în P. Iași.

În baza disp. art. 46 Cod procedură penală disjunge judecarea cauzei față de inculpații R. N. și Mâți G. sub aspectul tuturor infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în latură penală și în latură civilă), iar dosarul astfel disjuns urmează a fi înregistrat sub un număr nou, ce va fi repartizat manual la același complet de judecată.

Acordă termen de judecată în cauza disjunsă la data de 13.10.2014, ora 9.00, termen pentru care se citează părțile, subiecții procesuali principali și se înștiințează cu adresă scrisă apărătorii aleși ai inculpatului R. N..

Amână pronunțarea asupra fondului cauzei privind pe inculpatul NETCĂ NATANAEL A. la data de 30.09.2014.

Cu drept de contestație în 48 de ore de la pronunțare și, după caz, de la comunicare pentru procuror și pentru inculpatul R. N. cu privire la dispozițiile asupra măsurii arestării preventive a inculpatului și cu apel o dată cu fondul în rest.”

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

„Prin rechizitoriul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – S. T. Iași, emis în dosarul nr. 88D/P/2014 din înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 27 mai 2014 sub nr. de mai sus, s-a dispus trimiterea în judecată în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului R. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, republicată, introducere în țară de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. 2 din legea nr. 143/2000, republicată, trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000, republicată cu aplic. art. 35 alin. 1 Codul penal trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din legea nr. 143/2000, republicată cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, toate cu aplic. art. 38 alin. 1 și 41 alin. 1 Cod penal.

S-a reținut în sarcina inculpatului R. N. prin actul de sesizare că „începând cu data de 20.02.2014 și până în 02.03.2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut în vederea comercializării, a vândut sau a oferit cu titlu gratuit, atât personal cât și prin intermediari, consumatorilor din mun. Iași cantitatea de circa 500 grame cannabis, drog de risc prev. de Tabelul-anexă nr.III din Legea nr. 143/2000, republicată, cantitate pe care a achiziționat-o din Spania în prima jumătate a lunii februarie 2014, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal, că începând cu data de 20.02.2014 și până în 02.03.2014, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a deținut în vederea comercializării, a vândut sau a oferit cu titlu gratuit, atât personal cât și prin intermediari, consumatorilor din mun. Iași cantitatea de circa 300 comprimate ecstasy (MDMA), drog de mare risc prev. de Tabelul-anexă nr.I din Legea nr. 143/2000, republicată, cantitate pe care a achiziționat-o din Spania în prima jumătate a lunii februarie 2014, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea 143/2000, republicată, cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Noul Cod penal, că în prima jumătate a lunii februarie 2014 a expediat din localitatea Salou, Spania în mun. Iași - România un colet în care se afla disimulată cantitatea de 500 grame cannabis, drog de risc prev. de Tabelul-anexă nr.III din Legea nr. 143/2000, republicată, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc faptă prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, republicată și că în prima jumătate a lunii februarie 2014 a expediat din Spania un colet în care se afla disimulată cantitatea de 300 comprimate de ecstasy, drog de mare risc prev. de Tabelul-anexă nr.I din Legea nr. 143/2000, republicată, faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de introducere în țară, fără drept, de droguri de risc faptă prevăzută de art. 3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, republicată.

S-a mai arătat în actul de sesizare că în sarcina inculpatului R. N.se va reține aplicarea art. 38 alin. 1 din Noul Cod penal și art. 41 alin. 1 din Noul Cod penal.„

Prin încheierea penală nr. 15/JDL din 03 Martie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași – judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. N., pentru o durată de 30 de zile, pentru temeiul prev. de art. 202 și 223 alin. 2 Cod procedură penală, reținându-se existența unor indicii temeinice și chiar a unor probe certe în sensul art. 202 Cod procedură penală, care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele grave imputate.

S-a reținut în esență pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului R. N.:

„Judecătorul de drepturi și libertăți reține că existenta unei presupuneri rezonabile în sensul că inculpatul a săvârșit faptele de trafic de droguri pentru care este cercetat, rezultă din existența unui ansamblu de date verosimile și credibile, care, chiar și în contextul poziției de nerecunoaștere a inculpatului, făcută în cadrul ultimului cuvânt al său, conturează un ansamblu de indicii temeinice, în sensul noțiunii prevăzute de art. 202 Cod procedură penală, fără a se confunda cu probele certe de vinovăție.

În aprecierea elementelor de fapt, asemenea instanței europene în materia protecției drepturilor omului, judecătorul de drepturi și libertăți se bazează pe principiul probei "dincolo de orice îndoială rezonabilă", însă admite că o asemenea probă poate rezulta, în materia măsurilor preventive și dintr-un ansamblu de indicii sau de prezumții necontestate, suficient de grave, precise și concordante.

Activitatea susținută de trafic de droguri de risc și mare risc a inculpatului R. N. este dovedită și cu declarațiile suspecților audiați în cauză, după cum urmează:

- din declarația suspectului Netcă Natanael A., rezultă faptul că la data de 26.02.2014 la domiciliul său s-a prezentat inculpatul R. N., însoțit de mai multe persoane, care i-a comunicat că deține cca 300 comprimate ecstasy și aproximativ 500 grame cannabis, solicitându-i sprijin în comercializarea acestor substanțe atât en-gros cât și en-detail, astfel că în zilele următoare a cumpărat de la inculpat 10 grame cannabis la prețul de 50 lei/gram pe care le-a revândut la prețul de 60/gram consumatorilor din mun. Iași, precum și 10 comprimate ecstasy la prețul de 50 lei/comprimat pe care le-am vândut la același preț, în schimb primind de la inculpat cu titlu gratuit pentru vânzările făcute 3 comprimate ecstasy pe care le-a consumat împreună cu prietenii ( declarație file 152-154);

- din declarația suspectei C. N., rezultă că în cursul zile de 01.03.2014 a primit cu titlu gratuit un comprimat ecstasy din care ½ de comprimat l-a consumat, iar ½ a fost descoperită asupra sa cu ocazia efectuării percheziției domiciliare ( file 147-150).

Activitatea infracțională a inculpatului este dovedită cu următoare mijloace de probă:

- procese verbale de investigații,

- proces verbal întocmite de investigatorul acoperit cu ocazia efectuării cumpărărilor autorizate de droguri de risc și de mare risc,

- rapoarte de constatare tehnico științifică din care rezultă faptul că în probele înaintate s-au pus în evidență droguri de mare risc și droguri de risc,

- procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare;

- declarații suspecți;

- procese verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza ordonanțelor provizorii emise în cauză la data de 01.03.2014 ale DIICOT- S. T. Iași.

Cerința esențială pentru luarea măsurii preventive a arestării inculpatului este cea prevăzută de dispozițiile art. 223 Noul Cod de procedură penală respectiv existenta probelor din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune precum si a unuia din cazurile prevăzute de art. 223 din Noul Cod de procedură penală.

Analizând materialul probator instrumentat în cauză până în acest moment procesual, respectiv:

- procese verbale de investigații,

- proces verbal întocmite de investigatorul acoperit cu ocazia efectuării cumpărărilor autorizate de droguri de risc și de mare risc,

- rapoarte de constatare tehnico științifică din care rezultă faptul că în probele înaintate s-au pus în evidență droguri de mare risc și droguri de risc,

- procese verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare;

- declarații suspecți;

- procese verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza ordonanțelor provizorii emise în cauză la data de 01.03.2014 ale DIICOT- S. T. Iași rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul R. N. a comis infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, fiind astfel îndeplinită condiția de la art. 309 alin (1) din Noul Cod procedură penală.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat patru motive fundamentale care pot justifica privarea de libertate a unei persoane acuzate de comiterea unei infractiuni: pericolul de fugă din partea acuzatului; riscul ca odata pus în libertate, acuzatul va incerca să influențeze buna administrare a procesului; riscul ca acesta va putea comite noi infractiuni sau starea de pericol asupra ordinii publice.

Argumentul stării de pericol asupra ordinii publice nu poate fi considerat suficient și pertinent decât dacă are la bază elemente de fapt din care rezultă că prin lăsarea în libertate a acuzatului s-ar periclita în mod real, efectiv ordinea publica.

În consecință, judecătorul de drepturi și libertăți va puncta motivele concrete, bazate pe elemente de fapt, care justifica reținerea împrejurării ca prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publica, oportunitatea luării masurilor alternative la măsura arestării preventive cuprinse in teza finala a art. 5 par 3 precum si situația personală a inculpatului pentru a furniza motive suficiente și pertinente care să justifice starea de arest a acestuia.

Deși admite că există o prezumție in favoarea libertății inculpatului, până la stabilirea definitivă a vinovăției acestuia, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că luarea măsurii arestării preventive se justifică întrucât, în cauză, există indicii concrete care relevă necesitatea protejării ordinii publice, care prevalează în raport de regula judecării unei persoane în stare de libertate.

În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți are în vedere totodată și valoarea socială ocrotită, precum și capacitatea redusă a inculpatului de a conștientiza pe deplin comportamentul antisocial, raportat atât la valorile comunității din care face parte, cât și la propria persoană.

La alegerea măsurii preventive vor fi avute în vedere dispozițiile art. 202 alin. 3 Cod procedură penală și criteriile enumerate de art. 223 alin. 2 teza finală Cod procedură penală, și anume gravitatea faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine inculpatul, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia. Măsura arestării preventive este o măsură excepțională care are drept scop, așa cum rezultă din prevederile art. 202 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală buna desfășurare a procesului penal.

Legiuitorul penal român a prevăzut în mod limitativ cazurile în care se poate lua și menține față de o persoană măsura arestării preventive.

Un caz în care se poate lua măsura arestării preventive este cel prevăzut de art. 223 alin. 2 Noul Cod de procedură penală potrivit căruia măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții:

1.) inculpatul a săvârșit o infracțiune de trafic de stupefiante.

Infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul R. N. sunt infracțiuni prevăzute de Legea 143/2000, fiind îndeplinită astfel prima condiție cerută de art. 223 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală.

2.) a doua condiție prevăzută de art. 223 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală este aceea că pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică

Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă în mod cert că privarea de libertate a inculpatului R. N. este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, rezultată din consecințele pe care le au drogurile asupra sănătății persoanelor care le consumă.

La înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică se au în vedere:

- perseverența infracțională a inculpatului R. N., astfel din actele dosarului rezultă faptul că în decursul a doar câteva zile inculpatul a comercializat cantități importante de droguri de risc și mare risc consumatorilor de astfel de substanțe din mun. Iași, aspect ce impune concluzia că pentru înlăturarea stării de pericol, reprezentată de consecințele drogurilor asupra sănătății consumatorilor, este necesară privarea de libertate a inculpatului pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică;

- gravitatea sancțiunilor pe care le riscă inculpatul;

- faptul că inculpatul a înțeles să obțină beneficii materiale ilicite rapide din activitatea de trafic de droguri și trafic de droguri de mare risc,

- - necesitatea descoperirii eventualilor cumpărători de astfel de substanțe, activități care ar fi îngreunate de lăsarea inculpatului în libertate,

- faptul că inculpatul este recidivist, acest fiind eliberat în anul 2013, an în care a fost prins de autoritățile din ANDORA având asupra sa o cantitate de cocaină,

Pe de altă parte, trebuie reținut și faptul că inculpatul a comercializat, nediferențiat, atât droguri de risc cât și droguri de mare risc, aspect care pledează pentru luarea celei mai severe măsuri preventive pentru a descuraja persoanele care ar intenționa să comercializeze astfel de substanțe aflate sub control național.

Cu privire la inculpat există indicii temeinice și motive credibile de a bănui că a săvârșit faptele de trafic de droguri de risc și respectiv trafic de droguri de mare risc, arestarea acestuia având drept scop prezervarea ordinii publice, prioritară judecării inculpatului în stare de libertate, dar și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă cu prisosință din natura infracțiunilor săvârșite, impactul social al acestui fenomen asupra membrilor societății care manifestă un puternic sentiment de revoltă colectivă raportat la faptele de genul celor imputate inculpatului.

Din coroborarea probelor din dosar rezultă o activitate ilicita a inculpatului în acest sens, în scopul de a obține în mod facil sume de bani. Pericolul pentru ordinea publică rezultă tocmai din faptul că această activitate a inculpatului R. N. poate fi considerată ca fiind singura modalitate a acestuia de a obține, în România, beneficii materiale. Mai mult activitatea de trafic de droguri s-a realizat în multiple modalități alternative, respectiv vânzarea și deținerea în vederea vânzării. Toate aceste elemente coroborate relevă o atitudine antisocială deosebit de periculoasă a inculpatului prin prisma consecințelor pe care le are în societate comercializarea de substanțe stupefiante.

Pe de altă parte, măsura arestării preventive apare ca oportună și datorită faptului că este necesară finalizarea urmăririi penale prin identificarea și audierea unor martori sau consumatori de droguri.

Nu se poate reduce un element esențial al ordinii publice la sfera intereselor private ale particularilor care ar fi tentați sa consume sau să încerce să consume astfel de substanțe calificate ca droguri ilegale, doar pe temeiul ca fiecare are dreptul de a dispune de propriul corp sau pe temeiul ca legiuitorul a îngăduit consumul altor plante sau substanțe cu efect asemănător cannabisului.

De la momentul incriminării traficului de canabis, ca drog de risc, legiuitorul a apreciat ca existența tetrahidrocannabinolului (THC), ca substanță psihotropă sintetizată de planta Cannabis, este periculoasă prin ea însăși într-o asemenea manieră încât se impune interzicerea ,,cultivării, producerii, fabricării, experimentării, extragerii, preparării, transformării, oferirii, punerii în vânzare, vânzării, distribuirii, livrării cu orice titlu, trimiterii, transportului, procurării, cumpărării, deținerii ori altor operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, pentru existenta infracțiunii fiind suficientă verificarea uneia din modalitățile normative alternative și respectiv stabilirea dacă probele ridicate conțin substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului conform Legii nr. 143/2000. Ori, din rapoartele de constatare tehnico – științifică întocmite în cauză, rezultă că substanța depistată este cannabis.

Stare de pericol pusă in evidenta de inculpat rezultă fără dubii din datele existente în cauză astfel cum au fost prezentate, privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale.

Traficul ilicit de droguri reprezintă o infracțiune internațională de o deosebită gravitate, având în vedere în special pericolul deosebit de mare pe care îl prezintă consumul de droguri asupra sănătății oamenilor.

Pentru a se da eficiență activităților de combatere a traficului de droguri, este necesară coordonarea eforturilor organelor specializate. Această cooperare și coordonare presupune nu numai arestarea persoanelor în cazul în care sunt descoperite cu droguri, ci și supravegherea lor pe traseul parcurs, controlul traficului până la destinație și la distribuirea lor către consumatori, situație careva conduce la descoperirea întregii rețele care este implicată în traficul de stupefiante.

O sarcina foarte importantă în combaterea acestui flagel o au organele specializate ale statului ale căror acțiuni trebuie îndreptate către finalitatea fireasca, scăderea consumului de droguri.„

Prin încheierile de ședință nr. 29/JDL/28.03.2014, pronunțate de Tribunalul Iași – judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul penal_ și nr. 43/JDL/2014 din 29 aprilie 2014, pronunțate de Tribunalul Iași – judecătorul de drepturi și libertăți în dosarul penal_, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului R. N. reținându-se în esență subzistența temeiurilor care au fundamentat hotărârea de arestare (baza factuală furnizată de probe sau indicii temeinice în accepțiunea art.202 Cod procedură penală); menținerea unui pericol concret pentru ordinea publică în înțelesul art.223 alin.2 Cpr.pen.; actualitatea criteriilor și a scopurilor prevăzute de norma procesual penală, a riscului de reiterare a acțiunilor prohibite de legea penală; menținerea riscului de alterare a probelor prin influențarea declarațiilor martorilor, insuficiența unei alte măsuri preventive.

Prin încheierile de ședință din 28 mai 2014, 20 iunie 2014, 13 iulie 2014, 8 august 2014 și 28 august, judecătorul de cameră preliminară și instanța de judecată de la Tribunalul Iași au procedat în conformitate cu dispozițiile art. 348, 362 și 207 Cod procedură penală și în temeiul dispozițiilor art. 207 aliniatul 4 Cod procedură penală, a art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală au menținut măsura arestării preventive față de inculpatul R. N..

Prin încheierea de ședință din 11.08.2014 pronunțată de Tribunalul Iași – judecătorul de cameră preliminară, menținută și rămasă definitivă prin încheierea nr. 41/27.08.2014 a Curții de Apel Iași - judecătorul de cameră preliminară, s-a dispus deschiderea judecății. A fost fixat termen de judecată la data de 09.09.2014.

Potrivit dispozițiilor art. 208 aliniatul 4 Cod procedură penală „în cursul judecății, instanța, din oficiu, verifică periodic dar, nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care determinat menținerea măsurii preventive față de inculpat, iar potrivit dispozițiilor art. 362 alin. 2 Cod procedură penală” „În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.”

Cu această ocazie, conform dispozițiilor citate și a celor cuprinse în art. 242 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, instanța poate fie să revoce măsura de arest preventiv - atunci când constată că este nelegală sau constată că temeiurile care au determinat luarea ei au încetat și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, fie să mențină măsura arestării preventive - atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea ei impun în continuare privarea de libertate sau constată că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate a inculpatului. De asemenea, atunci când se apreciază că o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea ei, măsura preventivă poate fi înlocuită cu o măsură preventivă mai ușoară.

Potrivit dispozițiilor art. 242 aliniatul 2 Cod procedură penală o măsură preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Măsura preventivă a fost luată la data de 3.03.2014 în considerarea dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, reținându-se că există suspiciunea rezonabilă că R. N. a comis o infracțiune de trafic de stupefiante și că pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări legate de persoana acestuia, s-a apreciat că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, s-a reținut că aceleași mijloace de probă aduse în sprijinul acuzațiilor formulate împotriva sa ar dovedi și că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Din interpretarea dispozițiilor legale prev. de art. 207 Cod procedură penală, citate mai sus, rezultă că menținerea măsurii preventive presupune menținerea temeiurilor care au determinat-o și lipsa vreunei împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii.

Analizând împrejurările noi intervenite în problematica dosarului de față, instanța reține că ele se referă la trecerea a încă unei perioade de timp de 25 de zile și la parcurgerea unei noi etape procesuale.

Sub aspect procesual legalitatea și temeinicia măsurii preventive la momentul de față se raportează la dispozițiile art. 202 și 223 alin. 2 Cod procedură penală.

Examinând aplicabilitatea dispozițiilor penale și procesuale, instanța constată, pe de o parte că în cauză există indicii temeinice sau probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul R. N. ar putea fi autorul unor infracțiuni de trafic de stupefiante pentru care a fost trimis în judecată, iar măsura arestării preventive a inculpatului, este legală și temeinică, proporțională cu gravitatea acuzațiilor formulate împotriva sa și necesară pentru realizarea scopului bunei desfășurări a procesului penal și al prevenirii săvârșirii de infracțiuni, nefiind totodată îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune înlocuirea acesteia cu arestul la domiciliu. Instanța de judecată reține că, deși la momentul de față, măsura arestării preventive durează de 7 luni de zile, nu a fost depășit termenul rezonabil al acesteia și că măsura preventivă este în continuare necesară pentru realizarea scopului legal și proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză, în limitele procedurii de față, inclusiv avându-se în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale după momentul arestării preventive a inculpatului și prelungirilor acestei măsuri, având în vedere și actele depuse în procedura de cameră preliminară, precum și cele îndeplinite la termenul de judecată din data de 23.09.2014, instanța de judecată reține, la fel ca și prin încheierile anterioare că de la data luării măsurii arestării preventive a inculpatului – nu a intervenit modificarea vreunuia dintre temeiurile care au justificat anterior luarea măsurii.

Astfel, în cauză există probe sau indicii temeinice în sensul art. 202 C.p.p.( extrase din mijloacele de probă administrate: proces verbal al investigatorului acoperit DIMITORS – nume de cod – fila 28,proces verbal întocmite de investigatorul acoperit cu ocazia efectuării cumpărărilor autorizate de droguri de risc și de mare risc – fila 29,raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 28.02.2014 – filele 31 – 36, proces verbal întocmite de investigatorul acoperit cu ocazia efectuării cumpărărilor autorizate de droguri de risc și de mare risc – filele 39 - 42,raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 28.02.2014 – filele 44 – 50, procesul verbal de identificare a numărului de telefon utilizat de R. N. – fila 52,procesul verbal a investigatorului acoperit DIMITROS nume de cod ,,proces verbal de percheziție domiciliară efectuată în imobilul din Iași . – filele 62 – 65, raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 02.03.2013 – filele 69 – 73, procesul verbal de percheziție domiciliară efectuată la imobilul situat în mun. Iași, ., ., jud. Iași – filele 74 – 75, procesul verbal a investigatorului acoperit DIMITROS – nume de cod – fila 81,proces verbal de percheziție domiciliară efectuată în imobilul din mun. Iași, .. 6, ., - filele 88 – 90, raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 02.03.2013 – filele 93 – 111,raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 02.03.2013 – filele 113 – 119, proces verbal de efectuare a percheziției corporale asupra lui Mâți G. – fila 120, raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 02.03.2013 – filele 122 – 128, proces verbal de efectuare a percheziției autovehiculului cu nr. ESPANA/4672CFR – fila 129, raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 02.03.2013 – fila 131 -137,formulare transfer bani – filele 138 – 144, Proces verbal de efectuare a percheziției informatice asupra telefonului mobil marca DAYTONA având codul IMEI:_ în care se afla cartela telefonică S. ORANGE cu numărul de apelare_ bunuri ridicate de la inculpatul R. N. – filele 164 – 165,Listări de pe CD-ul pe care se află datele descoperite cu ocazia efectuării perchezițiilor informatice – filele 166 – 171, proces verbal de efectuare a percheziției informatice din 27.03.2014 – filele 191 – 192,proces verbal de transcriere a datelor aflate pe cardul micro-sd din telefonul mobil marca Daytona ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la inculpatul R. N.; din procesul verbal rezultă faptul că inculpatul R. N. avea preocupări în sfera traficului internațional de droguri - filele 193 – 226, adresa_ din 28.04.2014 a IPJ IAȘI – S. de Criminalistică - fila 229,Raportul de constatare criminalistică nr._ din 29.04.2014– filele 230 – 241, Proces verbal de transcriere a agendei Whatsapp și a conversațiilor purtate prin intermediul Whatsapp aflate pe cardul micro-sd din telefonul mobil marca Daytona ridicat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la inculpatul R. N.; (fila 12 a procesului verbal) – filele 242 – 250 buletinul de analiză toxicologică-droguri nr. 11/D din data de 11 aprilie 2014 privind pe suspecta C. N.– filele 271 – 273, procese verbale de redare a convorbirilor interceptate în baza ordonanțelor provizorii emise în cauză la data de 01.03.2014 ale DIICOT- S. T. Iași – filele 20 – 26,procesele verbale de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică nr. 47UP și 48/UP – filele 1 – 8, declarație martor L. A.-E. – filele 13 – 17, declarație martor COMERA-RINCON JOSE – filele 31 – 33, declarație martor LOPEZ-MOMPEL – filele 34 – 36,declarație martor amenințat „V. B.” (fila 111 – 112 vol. II), declarația suspectului Mâți G. - filele 50 – 54. declarația suspectului NETCĂ NATANAEL A. - filele 62 – 64, declarația inculpatului NETCĂ NATANAEL A. – filele 70 – 72) care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor legate de circulația și deținerea stupefiantelor pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa.

Instanța constată că faptele pentru care inculpatul R. N. a fost arestat preventiv și trimis în judecată sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni de trafic de droguri și introducere în țară de droguri – legea nr. 143/2000 republicată și sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpatul provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate prin măsura arestării preventive este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Tribunalul reține că în cursul cercetării judecătorești a fost audiat la termenul de față inculpatul Netcă Natanael A. care a arătat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi penale și că solicită să fie judecat conform dispozițiilor art. 375 Cod procedură penală, astfel încât declarația sa nu a schimbat în nici un mod temeiurile care au fondat luarea, prelungirea și menținerea măsurii.

La termenul de față, inculpatul R. N., prin apărătorii săi aleși, a susținut că temeiurile care au justificat anterior luarea măsurii preventive s-au diminuat până la dispariție. Măsura nu corespunde, în opinia apărării, scopului pentru care a fost dispusă, neexistând rațional vreo temere că inculpatul ar putea influența negativ cercetarea judecătorească. S-a mai solicitat ca instanța să aibă în vedere că temeiurile inițiale au dispărut și altele noi nu justifică menținerea măsurii, că măsura nu mai este proporțională cu gravitatea faptei și nu mai este necesară. S-a arătat că prelungirea măsurii în cauză este justificată exclusiv de gravitatea faptei, însă gravitatea faptei nu poate justifica menținerea măsurii preventive a lungă perioadă de timp, iar invocarea cu caracter general a unor motive teoretice nu este suficientă pentru a justifica menținerea măsurii, care este una excepțională. În același timp, pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie să fie invocat generic.

Tribunalul reține că susținerile inculpatului sunt corecte teoretic, dar nu se verifică în cauză, întrucât motivele pentru care în mod general Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite că justifică menținerea unei detenții provizorii sunt concrete și descrise și încheierile anterioare, el fiind indicate și valorificate, pe baza probelor dosarului, iar nu enumerate teoretic.

Raportând susținerile inculpatului R. N. la dispozițiile legale citate, instanța de judecată reține că se invocă schimbarea temeiurilor prev. de art. 202 alin. 1 teza a –II-a – cerința necesității măsurii în scopul său legal, de art. 202 aliniatul 3 Cod proc. pen. – cerința proporționalității, de art. 223 aliniatul 2 Cod procedură penală cerința particulară a necesității privării de libertate pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, Tribunalul reține că argumentele sale nu sunt fondate.

Instanța reține că trecerea timpului, prin sine însăși, poate diminua, treptat, ecoul unei fapte negative în societate. Este adevărat că odată cu trecerea timpului pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică se estompează (CEDO, J. împotriva României), dar raportându-se la specificul presupusei activități infracționale, la valorile sociale presupus a fi lezate prin activitatea inculpatului, instanța consideră că ecoul infracțiunilor presupus comise de inculpat și dezavuate opiniei publice este actual. Acțiunile inculpatului, astfel cum sunt descrise în actul de sesizare, nu par a fi fapte izolate, lipsite de importanță sau de efecte sociale majore, ci, dimpotrivă, par se fi înscris într-o activitate ilicită mai amplă derulată pe o întindere spațiala foarte largă, pentru a pune într-un real pericol mulți membri ai comunității și o valoare fundamentală a societății, respectiv sănătatea persoanelor tinere expuse tentației consumului de droguri.

Instanța de judecată reține din probatoriul administrat că, față de conținutul presupuselor fapte imputate inculpatuluiR. N.prin actul de sesizare (constând în introducere în țară a unei importante cantități de droguri de risc și de mare risc, deținerea, comercializarea, distribuirea și oferirea cu titlu gratuit a unor cantități de drog de risc și mare risc), împrejurările comiterii presupuselor fapte (în mod repetat, prin atragerea unor tineri pe linia traficului și consumului de droguri, în locuri publice), urmările presupus produse dar și cele ireversibile care se puteau produce prin continuarea plasării pe piața consumatorilor de droguri din municipiul Iași a unor cantități de drog și atragerea unor tineri neangrenați în astfel de activități pe linia consumului de droguri, presupusele fapte ce se impută inculpatului, și pentru care există indicii temeinice de comitere, prezintă un grad de pericol social sporit.

Așa cum s-a reținut cu ocazia arestării preventive și a menținerii anterioare a măsurii starea de pericol pentru ordinea publică este dovedită în mod concret de aceleași mijloace probatorii care fundamentează și acuzațiile și este reliefat, în primul rând de gravitatea deosebită a faptelor pentru care există motive verosimile de a se bănui că au fost comise de inculpat, de modalitățile și împrejurările în care se presupune că s-au săvârșit faptele, astfel cum au fost descrise pe larg mai sus, de mijloacele utilizate, clandestinitatea în care s-a acționat, precum și din metodele folosite pentru a reuși introducerea frauduloasă în țară a drogurilor de risc și mare risc, de natura relațiilor sociale lezate, de urmările efectiv produse și care s-ar fi putut produce, de caracterul transfrontalier al infracțiunilor imputate, din anvergura investigațiilor necesare identificării condițiilor de preluare, transport și comercializare a acestor produse și de impactul negativ puternic generat de comiterea unor astfel de fapte.

Prin raportare și la persoana inculpatului R. N. care nu are un loc de muncă stabil sau de natură a fi verificat de organele de drept, la indiciile privind presupusa activitate a inculpatului de exploatare a dependenței de droguri a unor persoane, și la pericolul social generic al faptelor pentru care este trimis în judecată, fapte care sunt de natură a încuraja alte persoane la consumarea și traficarea de droguri, de a mări piața de desfacere a drogurilor prin mărirea numărului de dependenți potențial exploatabili, fără a conștientiza urmările grave ale consumului de droguri și alte substanțe halucinogene, instanța apreciază că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură a încuraja alte persoane să consume droguri sau să încerce obținerea unor venituri substanțiale în mod facil din vânzarea de droguri.

Inculpatul a arătat că a este tatăl a doi copii și nu are în anturaj consumatori de droguri, că a venit în țară pentru a avea grijă de mama sa, grav bolnavă, ceea ce ar face și dacă ar fi pus în libertate. Din probele dosarului rezultă că mama inculpatului suferă de grave afecțiuni ale stării de sănătate, situație umană dificilă și regretabilă, dar și faptul că inculpatul, în perioada de referință reținută în rechizitoriu, ar fi locuit într-un alt imobil decât casa mamei sale sau casa sa aflată în proximitate imediată, împreună cu martori audiați în cauză, care se declară consumatori de droguri. De aceea a reținut instanța anterior că anturajul inculpatului pare a fi compus din persoane cu preocupări legate de deținerea și circulația drogurilor.

Tribunalul își menține concluziile formulate în camera preliminară cu privire la aceste aspect, concluzii actuale. Cum termenul anturaj nu are o definiție legală, în sensul legii procesual penale va primi înțelesul din vorbirea curentă, reținând că această noțiune se referă la „Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjură în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva.” Analizând depozițiile martorilor audiați, precum și datele extrase cu ocazia percheziției informatice efectuate asupra memoriei telefonului mobil al inculpatului, judecătorul de cameră preliminară reține că inculpatul pare să afișeze apetență pentru expunerea ostentativă a unor sume de bani importante, a stupefiantelor și armelor de foc și pare să agreeze compania consumatorilor de droguri.

Antecedentele penale ale inculpatului R. N. nu constituie în sine motiv sau temei de arestare așa cum a arătat apărătorul acestuia în mod susținut la termenele anterioare, însă legea procesual penală obligă judecătorul să aibă în vedere în ansamblu datele care caracterizează persoana inculpatului – anturaj, antecedente penale, mediul din care provine inculpatul și alte date care caracterizează persoana acestuia. În cadrul acestei analize, instanța reține că inculpatul nu are un loc de muncă, frecventează un anturaj compus, se pare, din consumatori de droguri, a fost încarcerat în executarea unei pedepse cu închisoare până la data de 26.03.2013, reținut pe teritoriul unui stat străin la 7 decembrie 2013 pentru posesia unei mici cantități de cocaină, iar în prezent pare să nu conștientizeze gravitatea urmărilor consumului ori traficului de droguri.

De altfel, în acest sens este și jurisprudența Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că „gravitatea unei infracțiuni poate determina autoritățile să dispună și să mențină arestarea pentru împiedicarea săvârșirii de noi infracțiuni, dacă circumstanțele cauzei, în special antecedentele și personalitatea acuzatului, fac ca riscul săvârșirii unei noi infracțiuni să fie plauzibil, iar măsura arestării adecvată” (cauza Dumont-Maliverg c. Franței).

Pentru a aprecia dacă măsura arestării preventive este în continuarea necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică sunt prevăzute criteriile legate analizate mai sus (gravitatea faptei, a modul și circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care acesta provine, antecedentele penale și alte împrejurări privitoare la persoana acestuia,) Or, aceste criterii pledează pentru caracterul necesar al măsurii în continuare.

S-a arătat de către inculpatul R. N. că măsura arestării preventive nu răspunde în prezent scopului legal, că dacă ea a fost inițial justificată de un pericol potențial chiar și acesta s-a diminuat prin trecerea timpului, că nu există date concrete care dă justifice ideea că inculpatul ar putea influența buna desfășurare a procesului penal dacă ar fi lăsat în libertate și că măsura preventivă și-a pierdut caracterul rezonabilității temporare.

Tribunalul reține că măsura arestării preventive nu a fost luată numai pentru a asigura buna desfășurarea a procesului penal, dar și pentru a asigura prevenirea săvârșirii de infracțiuni, așa cum s-a arătat și mai sus.

Instanța de judecată, având în vedere aceste motive, precum și dispozițiile art. 242 Cod procedură penală, reține că o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru asigurarea scopurilor prev. de art. 202 Cod procedură penală, inculpatul R. N. neprezentând la acest moment nicio garanție că se va abține de la comiterea faptelor prevăzute de legea penală, de la adoptarea unei conduite procesuale de natură să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Simpla afirmație, făcută la termenul de față, că măsura arestării preventive i-a atras atenția inculpatului asupra comportamentului pe care trebuie să-l adopte pe parcursul procesului penal nu schimbă această considerație, avută în vedere și anterior. Trebuie avut în vedere însă faptul că martorii cauzei se regăsesc între persoanele din anturajul inculpatului de care am făcut vorbire mai sus, că în cauză procurorul a autorizat acordarea statului de martor amenințat unei persoane audiate sub numele V. B. și că în sine datele extrase din cazierul judiciar al inculpatului R. N. justifică un potențial criminogen ridicat, că inculpatul Netcă Natanael A., precum și martorul V. B. sunt cei care s-au referit la preocupări infracționale ale inculpatului R. N. pe teritoriul Spaniei în legătură cu traficul și consumul de stupefiante. Inculpatul a invocat faptul că pe teritoriul Spaniei a avut venituri licite și că a întreținut în mod onest familia, limitându-se să arate că va aduce dovezi, la fel cum a făcut și la termenele anterioare la care s-a verificat legalitatea și temeinica măsurii preventive.

Tribunalul reține că, față de natura și multitudinea infracțiunilor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului R. N. și pentru comiterea cărora este îndeplinită condiția impusă de art. 202 aliniatul 1 teza I Cod procedură penală, față de gravitatea abstractă și concretă a acuzațiilor formulate împotriva inculpatului este satisfăcută cerința proporționalității măsurii arestării preventive, iar măsura își păstrează caracterul rezonabil și necesar în vederea bunei asigurări a procesului penal, în prezența inculpatului, fără ca probele administrate să poată fi influențate în sens negativ de inculpat, dat fiind că martorii ce trebuie audiați provin din anturajul inculpatului și fără ca inculpatul să mai poate comite noi infracțiuni. Sub acest aspect, instanța de judecată observă că inculpatul a fost arestat în prezenta cauză la mai puțin de 1 an după data eliberării sale din închisoare.

În aprecierea interesului particular al inculpatului privind dreptul la libertate și al interesului general a societății de apărare a ordinii de drept, instanța va constata preeminența celui din urmă, menținerea arestării preventive a inculpatului R. N. impunându-se și la acest moment, pentru realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art. 202 C.proc.pen., în scopul bunei desfășurări a procesului penal, dar și pentru a-l împiedica pe inculpat să reitereze comportamentul presupus antisocial, acțiunea organelor judiciare având nu doar rolul de a descoperi pretinsa activitate infracțională a acestuia, dar și pe acela de a-l opri din continuarea ei.

Instanța constată că, în raport cu persoana inculpatului R. N. (limbajul care rezultă din convorbirile telefonice), gravitatea faptelor penale pentru care este cercetat și cu privire la care există indicii temeinice de comitere, conștientizarea minimă a pericolului social al faptelor comise și clandestinitatea comiterii infracțiunilor de trafic de droguri, mai ales când au ca obiect o cantitate mare de substanțe psihotrope, o altă măsură preventivă, restrictivă și nu privativă de libertate, nu poate asigura, la acest moment procesual, realizarea scopului anterior enunțat.

Instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului R. N. ar crea o stare de insecuritate pentru raporturile sociale, un sentiment de dezaprobare din partea membrilor comunității locale din care provine acesta și de neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, stare de pericol concret care este actuală. Din declarațiile martorilor audiați pare să rezulte că activitatea presupusă a inculpatului în legătură cu circulația drogurilor pare să fi avut caracter transfrontalier. Din aceleași depoziții pare să rezulte că inculpatul este consumator de droguri și cunoscut în lumea interlopă. Aceste aspecte justifică o dată în plus concluzia că datele concrete privind personalitatea inculpatului îndreptățesc instanța să aprecieze că inculpatul nu prezintă garanții că eliberat din detenție provizorie, nu va mai comite alte fapte prevăzute de legea penală.

Deși admite ca exista o prezumție in favoarea libertății inculpatului R. N. pana la stabilirea definitiva a vinovăției sau nevinovăției acestuia, văzând și persoana inculpatului (inculpatul, este o persoană care a mai fost implicată în comiterea de fapte prevăzute de legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, instanța apreciază ca menținerea măsurii arestării preventive se justifica întrucât în cauză există indicii concrete care releva necesitatea protejării ordinii publice, care prevalează in raport de regula judecării unei persoane in stare de libertate.

Potențialul criminogen extrem de ridicat dovedit de materialitatea presupuselor fapte ce i se impută inculpatului, de ușurința în care s-ar fi implicat în comiterea unei fapte grave, modalitatea concretă în care se conturează din mijloacele de probă administrate până la acest moment că ar fi fost comisă faptele denotă un pericol social sporit din partea inculpatului,

Din această perspectivă, instanța apreciază că o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru a asigura supravegherea predispoziției infracționale a inculpatului R. N., chiar dacă această măsură preventiv durează de șapte luni, durată care nu-și pierde caracterul rezonabil în condițiile date, avându-se în vedere complexitatea dosarului, amploarea investigațiilor efectuate, atitudinea inculpatului și a autorităților judiciare. În cauză, inculpatul se află în stare de arest preventiv de la data de 3.03.2014, iar măsura arestării preventive nu a depășit în niciun caz o durată rezonabilă, față de complexitatea procedurilor, numărul inculpaților și atitudinea autorităților judiciare. Potrivit dispozițiilor art. 239 aliniatul 2 Cod procedură penală termenele stabilite de legiuitor în aliniatul 1 curg de la data sesizării instanței, în cauză, de la 28 mai 2014.

De aceea, în aprecierea interesului particular al inculpatului R. N., privind dreptul la libertate și al interesului general a societății de apărare a ordinii de drept, judecătorul de cameră preliminară va constata preeminența celui din urmă, menținerea arestării preventive a inculpatului impunându-se pentru realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art. 202 C.proc.pen..

Instanța constată că și în prezent sunt întrunite în continuare cumulativ condițiile prevăzute de art. 202 C.p.p. art. 223 aliniatul 2 Cod procedură penală, că măsura preventivă arestării dispusă față de inculpatul R. N. este necesară și proporțională cu gravitatea acuzației formulate împotriva sa, că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu au dispărut și nici nu s-au modificat, în mod substanțial, nici unul dintre temeiurile ce au stat la baza luării, și prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului R. N., și având în vedere și motivele expuse pe larg mai sus, instanța de judecată reține că arestarea preventivă este în continuare singura măsură aptă să realizeze scopul prev. de art. 202 Cod proc. pen. și că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu nu este fondată, urmând a fi respinsă .

Față de cele ce preced, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite toate condițiile legii procesual penale pentru a se dispune menținerea măsurii preventive dispuse față de inculpatul R. N., că la acest moment procesual, perioada arestării preventive se înscrie în limite temporale rezonabile, astfel cum sunt ele apreciate în jurisprudența CEDO, iar temeiurile arestării preventive impun cu necesitate în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal, raportat și la necesitatea ocrotirii ordinii publice și atingerii finalității legii penale, văzând că măsura este proporțională cu gravitatea acuzației, judecătorul de cameră preliminară, în baza dispozițiilor art. art. 362 aliniatul 2 și ale art. 208 alin. 4 C.p.p, a art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală,va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, și, în consecință:

În temeiul dispozițiilor 208 alin. 4, a art. 202 și 223 aliniatul 2 Cod procedură penală se va menține măsura arestării preventive față de inculpatul R. N..

Constatând că inculpatul Netcă Natanael A. a solicitat că judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală și a recunoscut integral comiterea faptelor, instanța admițând cererea sa la termenul de judecată din 23.09.2014, Tribunalul reține că judecarea separată, cu celeritate a inculpatului Netcă Natanael A. se constituie într-un motiv temeinic ce justifică disjungerea judecății, conducând la o mai bună desfășurare a judecății și la asigurarea soluționării cu celeritate a cauzei și văzând că disjungerea judecății nu afectează în mod negativ drepturile procesuale ale părților, fiind îndeplinite condițiile legale, în temeiul dispozițiilor art. 46 Cod procedură penală se va disjunge judecarea cauzei față de inculpații R. N. și Mâți G. sub aspectul tuturor infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în latură penală și în latură civilă), iar dosarul astfel disjuns urmează a fi înregistrat sub un număr nou, ce va fi repartizat manual la același complet de judecată.

Se va acorda termen de judecată în cauza disjunsă la data de 13.10.2014, ora 9.00, termen pentru care se vor cita părțile, subiecții procesuali principali și se vor înștiința cu adresă scrisă apărătorii aleși ai inculpatului R. N..

Având nevoie de timp pentru a delibera, instanța va amâna pronunțarea asupra fondului cauzei privind pe inculpatul NETCĂ NATANAEL A. la data de 30.09.2014.”

Împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Iași, în termen legal, a formulat contestație inculpatul R. N..

În esență, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pentru considerentele expuse în introducerea prezentei decizii.

Contestația formulată de inculpat este nefondată, pentru următoarele considerente:

Art. 242 alin. 2 Cod procedură penală prevede că măsura preventivă a arestării se înlocuiește din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt întrunite situațiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma reevaluării împrejurărilor cunoscute ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Potrivit art. 202 alin. 1 Cod procedură penală măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.

Astfel, față de inculpatul R. N., judecătorul reține, totodată, că sunt întrunite cumulativ exigentele art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, și anume din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile suspectate iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat este închisoarea de 5 ani sau mai mare, privarea acestuia de libertate fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, din caracterul organizat al activității infracționale, din gravitatea sancțiunilor pe care le riscă inculpatul, din faptul că inculpatul a înțeles să obțină beneficii materiale ilicite rapide din activitatea de trafic de droguri de risc și mare risc, din urmările produse și din atitudinea adoptată de inculpat, de nesocotire a normelor penale.

În plus, nu poate fi ignorată nici perseverența infracțională a inculpatului, aspect care impune concluzia că pentru înlăturarea stării de pericol, reprezentată de consecințele activității de trafic de droguri de risc și mare risc și pentru climatul de securitate transfrontalieră, este necesară privarea de libertate a inculpatului.

Cu privire la acest inculpat, măsura arestării are drept scop prezervarea ordinii publice, prioritară judecării inculpatului în stare de libertate, dar și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Starea de pericol pusă în evidență de inculpat rezultă fără dubii din datele existente în cauză astfel cum au fost prezentate, privitoare la împrejurările și modul organizat de desfășurare a activității infracționale, mai ales în contextul unor acțiuni transfrontaliere, reprezintă infracțiuni de o deosebită gravitate, având în vedere în special pericolul deosebit de mare pe care îl prezintă pentru climatul de securitate transfrontalieră.

Pentru a se da eficiență activităților de combatere a acestor acțiuni, constituite într-un flagel, este necesară coordonarea eforturilor organelor specializate. Această cooperare și coordonare presupune nu numai arestarea persoanelor în cazul în care sunt descoperite astfel de fapte. O sarcină foarte importantă în combaterea acestui flagel o au organele specializate ale statului ale căror acțiuni trebuie îndreptate către finalitatea firească, scăderea și stoparea fenomenului traficului de droguri (atât în latura sa activă, cât și în latura sa pasivă), anihilarea grupărilor infracționale organizate în acest scop, suprimarea activităților de trafic transfrontalier.

În lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare împotriva celor bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, se transmite societății, prin membrii săi onești, mesajul unei neîncrederi în actul de justiție, teama pentru viitorul lor în condiții de viață licite, frustrarea și revolta determinate de impactul pe care afișarea ostentativă a bunurilor (de lux) ilicite obținute de inculpați din activitățile infracționale le are asupra membrilor societății care se conformează regulilor de drept.

Față de cele anterior menționate, apreciază judecătorul că, în privința inculpatului R. N. măsura arestului preventiv este cea mai adecvată în raport cu scopul și finalitatea măsurilor preventive, a altă măsură preventivă, neprivativă de libertate sau mai puțin restrictivă de libertate nefiind apreciată ca suficientă pentru asigurarea preîntâmpinării comiterii de alte infracțiuni, bunei desfășurări a procesului penal, dincolo de riscul sustragerii inculpatului de la desfășurarea procedurilor judiciare și al influențării negative a activității de administrare a probelor.

În consecință, față de presupunerea rezonabilă că inculpatul R. N. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, de pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea lui în libertate, menținerea măsurii arestării preventive este proporțională și necesară pentru asigurarea scopurilor prevăzute de art. 202 Cod procedură penală.

Pentru toate aceste considerente, se reține că motivele formulate în contestație sunt neîntemeiate, sens în care, potrivit art. 204 rap. la art. 223 și 242 alin. 2 Cod procedură penală, contestația de față va fi respinsă ca nefondată și va fi menținută încheierea penală atacată ca fiind legală și temeinică.

Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul R. N., fiul lui N. și A., născut la 19.11.1979 – deținut în P. Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 24 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ 14, încheiere pe care o menține.

Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 29.09.2014.

Președinte,

E. S.

Grefier,

E. M. D.

Red. ES

Tehnored. EMD

(2 ex. – 10.10.2014)

Tribunalul Iași – O. C. A.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din...		Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 531/2014. Curtea de Apel IAŞI Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 535/2014. Curtea de Apel IAŞI Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 142/2014. Curtea de Apel IAŞI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din 26-09-2014, Curtea de Apel IAŞI Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 343/2014. Curtea de Apel IAŞI Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 543/2014. Curtea de Apel IAŞI Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 352/2014. Curtea de Apel IAŞI Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 38/2014. Curtea de Apel IAŞI