Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 531/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 531/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 531/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE PENALĂ Nr. 531/2014

Ședința publică de la 24 Septembrie 2014

Completul compus din:

Președinte D. A.

Judecător A. C.-C.

Grefier L. R.-C.

Pe rol judecarea apelului penal formulat de inculpatul P. C., asiguratorul B. Național de C. V. din Franța, părțile civile Hangaleț Mimoraș, M. B., L. V., Ț. A., Ț. G., Ț. G., Ț. M., Ș. R. și Ș. M. și reprezentantul legal Ț. C. împotriva sentinței penale nr. 145/19.01.2014 pronunțată de Judecătoria V., având ca obiect ucidere din culpă (art.178 C.p.).

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 03.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de_, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,

C. DE A.

Asupra apelurilor penale de față:

Prin sentinta penala nr. 145din 29 ianuarie 2014, a Judecatoriei V., dată în dosarul nr._, s-a hotărât:

„Condamnă inculpatul P. C., fiul lui V. și L., născut la 10.08.1990 în Negrești, domiciliat în ., cetățean român, studii-7 clase, necăsătorit, cu antecedente penale, C.N.P.-_, la următoarele pedepse:

- 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 184 al. 2, 4, 4 ind. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 al. 2, art. 76 lit. d Cod penal;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 al. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 al. 2, art. 76 lit. b Cod penal.

În baza art. 33 lit. b, art. 34 lit. b Cod penal contopește cele două pedepse aplicate, astfel că inculpatul P. C. va executa pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal în condițiile prevăzute de art. 71 al. 2 Cod penal.

În baza art. 86 ind. 1 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului și fixează termen de încercare de 8 ani, conform art. 86 ind. 2 Cod penal.

În temeiul art. 86 ind. 3 al. 1 Cod penal obligă inculpatul, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., organ desemnat cu supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86 ind. 3 al. 3 Cod penal impune inculpatului obligația ca, pe durata termenului de încercare, să nu conducă nici un vehicul.

În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 ind. 4 Cod penal privind condițiile revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 136 al. 1, 2 și art. 140 ind. 1 al. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată, pe cale incidentală, recunoaște pe teritoriul României efectele:

1. deciziei penale nr. 779/2012 pronunțată la data de 01.06.2012 de Tribunalul Corecțional din Douai (Franța), definitivă la 06.10.2012, dosar nr._, prin care a fost condamnat inculpatul P. C. fiul lui D. și Nușa, născut la 03.05.1980 în Iași, la o pedeapsă unică de 2 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt în grup, prevăzută de art. 311-4 1, art. 311.1 Cod penal și art. 311-4 al. 1, art. 311-14 al. 1, 2, 3, 4, 6 Cod penal.

Constată că fapta săvârșită de inculpatul P. C. la data de 08.03.2012 în Cuincy (Franța) este incriminată de legislația română în art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal.

2. deciziei penale nr.2520/12/. de 27.09.2012 de Tribunalul Corecțional din Bethune (Franța), definitivă la 18.10.2012, dosar nr._, prin care a fost condamnat inculpatul P. C., fiul lui D. și Nușa, născut la 03.05.1980 în Iași, la o pedeapsa rezultantă de 6 luni de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt agravată de două circumstanțe în recidivă, faptă prevăzute de art. 121-4 2, art. 121-5, art. 132-8 la 132-191-1 Cod penal.

Constată că fapta săvârșită de inculpatul P. C. la data de 25.09.2012 la Henin Beaumont (Franța) este incriminată de legislația română în art. 20 Cod penal raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal.

3. deciziei penale nr. 1649/2012 pronunțată la data de 30.11.2012 de Tribunalul Corecțional din Douai (Franța), definitivă la 21.12.2012, dosar nr._, prin care a fost condamnat inculpatul P. C., la o pedeapsă unică de 1 lună de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire a unui bun care provine din furt, prevăzută de art. 321-1 al. 1, 2, art. 311-1 Cod penal și art. 321-1, art. 321-3, art. 321-9, art. 321-10, art. 311-14 3, 6 Cod penal.

Constată că fapta săvârșită de inculpatul P. C. la data de 25.10.2010 în Somain (Franța) este incriminată de legislația română în art.221 Cod penal.

Constata că inculpatul P. C. a executat pedepsele sus-menționate pe teritoriul Franței, în perioada 26.09._13.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul P. C., după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, prelevare care se va realiza conform art. 7 alin. 2 din aceeași lege.

În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 aduce la cunoștință inculpatului P. C. că probele biologice recoltate, vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, a profilului său genetic.

O copie a prezentei minute se va comunica, la momentul rămânerii definitive a hotărârii, I.P.J V. – S. rutier.

Acțiunea civilă:

Admite acțiunea civilă formulată de părțile civile S. Județean de Ambulanță V. și S. C. de Urgență „Prof. N. O.” Iași și obligă inculpatul P. C. la plata către S. C. de Urgență ”Prof. N. O.” Iași a sumei de 10.350,80 lei și către S. Județean de Ambulanță V. a sumei de 2281,45 lei.

Admite, în parte, acțiunea civilă pornită și exercitată în cadrul procesului penal de către părțile civile: Hangaleț Mimoraș, M. B., Ț. G., Ț. A., Ț. M., Ț. G., Ș. R.

L. V., asistat de reprezentantul legal Ț. C., toate domiciliate în .

În baza art. 14 raportat la art. 346 alin. 1 Cod penal raportat la art. 998 și 999 Cod civil, art. 24 alin. 3 din Ordinul nr. 5/2010 emis de Comisia de Supraveghere a Asiguratorilor pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule - obligă pe inculpatul P. C. să achite părților civile:

1. Hangaleț Mimoraș suma de 30.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale;

2. M. B. suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale

3. Ș. R. suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale

4. Ț. G. suma de 15.000 lei-daune morale

5. Ț. A. suma de 15.000 lei-daune morale

6. Ț. M. suma de 15.000 lei-daune morale

7. Ț. G. suma de 15.000 lei-daune morale

8. L. V. suma de 5705,5 lei - despăgubiri materiale și suma de 25.000 lei - daune morale.

Respinge restul pretențiilor civile solicitate de părțile civile Hangaleț Mimoraș, M. B., Ș. R., Ț. G., Ț. A., Ț. M., Ț. G. și L. V., precum și acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. M. - reprezentată legal de Ș. R., ca neîntemeiate.

În baza art. 17 alin. 2 din Ordinul nr. 5/2010 emis de Comisia de Supraveghere a Asiguratorilor pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule - constată că B. Național de C. V. din Franța este garant al plății despăgubirilor civile acordate părților civile.

În baza art. 193 Cod procedură penală obligă inculpatul P. C. la plata către partea civilă Hangaleț Mimoraș a sumei de 2980 lei (onorariu avocat și cheltuieli transport), către partea civilă L. V. a sumei de 1860 lei (onorariu avocat) și către partea civilă Ș. R. a sumei de 2480 lei (onorariu avocat) și respinge restul solicitărilor cu titlu de cheltuieli de judecată ca neîntemeiate.

În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul P. C. la plata către stat a sumei de 2250 lei, cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și al judecății, din care suma de 433 lei reprezintă taxa raport expertiză medico-legală Nr. 184/N/03.09.2011 efectuată de S.M.L. V., 900 lei reprezintă taxă expertiză criminalistică nr. 42/2012 a LIEC Iași și 50 lei-parte onorariu avocat oficiu).”

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a argumentat în fapt și în drept după cum urmează:

“În seara zilei de 01.09.2011, numitul P. C. a plecat din localitatea Băcești, ., către orașul M., județ V., cu autoturismul marca Ford Galaxy cu numărul de înmatriculare AA 569 RT după ce, în prealabil, consumase băuturi alcoolice. În autoturism se mai aflau și numitul L. C., pasager pe locul din dreapta-față, Ț. R., pasager pe locul din stânga-spate și L. V., pasager pe locul din dreapta-spate.

În timp ce conducea autoturismul pe DN 24, la km 109+130m, pe raza comunei Muntenii de Jos, județ V., în afara localității, în jurul orei 23:40, după ce a ieșit dintr-o curbă deosebit de periculoasă, la stânga, semnalizată ca atare, conducătorul auto P. C. nu a respectat regimul legal de viteză și nu a adaptat-o condițiilor de drum, pierzând astfel controlul asupra direcției de mers. Autoturismul a părăsit suprafața părții carosabile, intrând în debleul din dreapta drumului, în sensul său de mers, unde a intrat în coliziune cu mai mulți arbori, răsturnându-se.

În urma accidentului a rezultat decesul pasagerului Ț. R. și vătămarea corporală a părții vătămate L. V., precum și vătămarea inculpatului P. C. și L. C..

Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 184/N din 03.09.2011 al Serviciului Medico-Legal Județean V., rezultă:

- moartea numitului Ț. R. a fost violentă și poate data din 01.09.2011;

- ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, survenite ca urmare a unui politraumatism cu fractură multieschiloasă de boltă și bază de craniu, contuzii și delacerare cerebrală, hemoragiei subarahnoidiană, fracturi costale cu perforare pleuro-pulmonară bilaterală și hemopneumotorax consecutiv, ruptură de splină și fractură de femur;

- leziunile s-au putut produce prin lovire de corpuri dure din interiorul autovehiculului în contextul unui accident rutier;

- între politraumatism și deces există o legătură de cauzalitate directă necondiționată;

- sângele, umoarea vitroasă și urina recoltate de la cadavru nu conțineau alcool;

- examenul toxicologic efectuat din probele biologice recoltate de la cadavru a fost negativ;

- pe suprafața corpului prezintă leziuni traumatice de tipul plăgii contuze, excoriației și echimozei, care au fost produse prin lovire de corpuri dure din interiorul autovehiculului, în contextul aceluiași accident rutier.

Partea vătămată L. V., după acordarea primului-ajutor de către echipajele de pe ambulanță sosite la fața locului, a fost transportată, inițial, în stare de inconștiență, la S. Județean de Urgență V. și, ulterior, la S. C. de Urgență „Prof. Dr. N. O.” Iași.

Conform certificatelor medico-legale nr. 617 din 21.10.2011, respectiv nr. 215 din 02.05.2012 eliberate de către S. Medico-Legal Județean V., rezultă:

L. V. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii craniene occipitale bilaterale, cu iradiere temporară stângă, contuziei cerebrale, hemoragiei intraventriculare cu hidrocefalie secundară, fracturii crestei iliaci stângi, contuziei pulmonare, contuziei splenice, hematomului, plăgilor contuze, excoriațiilor și echimozelor;

- leziunile s-au putut produce prin lovire cu și de obiecte contondente, în condițiile unui accident de circulație;

- pot data din 01.09.2011;

- a necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor;

- leziunile au pus în primejdie viața sus-numitului;

- evaluarea clinică de specialitate nu a obiectivat alte consecințe posttraumatice prevăzute de art. 182 Cod penal, ca urmare a traumatismului din data de 01.09.2011.

În urma accidentului a rezultat și vătămarea corporală a pasagerului L. C., care a fost transportat la S. Județean de Urgență V. unde, conform biletului de externare nr._ din 03.09.2011, a fost diagnosticat cu „traumatism toraco-abdominal și contuzie umăr bilateral”.

Având în vedere vătămările suferite ca urmare a evenimentului rutier produs la data de 01.09.2011 și faptul că numitul L. C. cunoștea persoana care se afla la volanul autoturismului cu numărul de mai sus, la momentul producerii accidentului, acesta nu și-a exercitat dreptul legal, conform art. 279 și art. 284 din Codul de procedură penală, de a depune plângere prealabilă împotriva numitului P. C. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1, 3 Cod penal, la organul de cercetare penală sau procuror în termen de 2 luni din ziua în care a știut cine este făptuitorul.

De asemenea, a rezultat și vătămarea corporală a conducătorului auto P. C., posesor al permisului de conducere categoria B din 22.06.2011, care a fost transportat la S. Județean de Urgență V. unde, conform biletului de externare nr._ din 03.09.2011 a fost diagnosticat cu „traumatism toraco-abdominal, fractură metacarp I dreapta, traumatism facial, contuzie vertex, contuzie regiunea geniană”.

La data de 02.09.2011, acestuia i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la ora 02:15, rezultatul fiind, conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 956 din 06.09.2011, eliberat de S. Județean de Medicină-Legală V., de 1,20g/l alcool pur în sânge. Având în vedere intervalul de timp scurs de la momentul producerii accidentului și până la momentul recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în cauză s-a dispus efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei, în vederea stabilirii concentrației de alcool pe care o avea conducătorul auto la momentul producerii accidentului.

Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 677/R din 29.11.2011 privind calculul retroactiv al alcoolemiei, eliberat de Institutul de Medicină Legală Iași, se apreciază că numitul P. C. ar fi putut avea la ora 23:40 din data de 01.09.2011 o alcoolemie de aproximativ 1,60g/l alcool pur în sânge.

În cauză, în cursul urmăririi penale, a fost efectuată și o expertiză criminalistică de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași, în vederea stabilirii cauzelor și împrejurărilor producerii accidentului de circulație. Conform concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 41 din 01.03.2012, se constată următoarele:

Ajuns în zona km 109+130 m, pe raza comunei Muntenii de Jos, dar în afara localității, inculpatul P. C., care se afla sub influența băuturilor alcoolice (1,2g‰ – la ora 02:15), după ce a parcurs o succesiune de curbe, a intrat pe un aliniament rulând cu 131 km/h și, la un moment dat, pe un podeț, a pierdut controlul direcției de mers al autoturismului, părăsind carosabilul prin partea dreaptă.

Autoturismul a părăsit cu roțile din dreapta carosabilul rulând în acest mod o distanță de 22,5 m, pe toată această distanță coborând sub nivelul carosabilului cca. 1,5 m.

La un moment dat, la o distanță de cca. 3,15m față de marginea asfaltului, diferența de nivel scade brusc, fiind imposibil ca autoturismul, la viteza de deplasare pe care o avea, să mai păstreze contactul cu solul. În consecință, auto Ford efectiv a „decolat” de pe sol deplasându-se prin aer o distanță de cca 12 m, distanță măsurată paralel cu axul drumului, cel mai probabil rotindu-se în aer în sens invers trigonometric (sensul acelor de ceasornic) cca. 25⁰-30⁰ în jurul axei verticale, având loc și o rotație în jurul axei longitudinale astfel încât primul copac a fost lovit cu partea inferioară față atingând și partea inferioară a motorului și cutiei de viteze.

Se menționează, în mod sigur, că nu a avut loc un impact între partea frontală superioară a autoturismului și primul arbore întrucât se observă clar că spoilerul cu nr. de înmatriculare este intact. Un impact frontal ar fi distrus spoilerul, spărgându-l. În acel moment spoilerul a fost dislocat și a căzut la baza copacului, iar motorul și cutia de viteze s-au desprins.

La acest tip de autoturism, motorul și cutia de viteze se demontează prin partea inferioară a autovehiculului. Șocul enorm datorat impactului cu primul arbore a determinat efectiv „smulgerea” grupului moto-propulsor din tampoane și proiectarea acestuia pe direcția vectorului viteză „spre Bârlad” având loc și spargerea carcasei cutiei de viteze.

Forța impactului aplicată autoturismului în partea din față a amplificat foarte mult mișcarea de rotație astfel încât al doilea arbore a fost impactat cu stâlpul din stânga spate, impact care a cauzat numitului Ț. R. (aflat pe locul din stânga spate) expulzarea din autovehicul și traumatisme care au condus la deces.

S-a concluzionat că viteza autoturismului marca Ford Galaxy la incipiența urmelor de rulare-derapare a fost V1= 131 km/h, iar inculpatul P. C. putea evita impactul cu arborii situați în afara carosabilului dacă s-ar fi deplasat cu o viteză de cel mult 79 km/h.

Inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, nerecunoscând comiterea faptei, declarând că nu el a condus autoturismul, ci numitul L. C., așa cum acesta din urmă a declarat inițial organelor de cercetare penală.

Instanța nu va primi această apărare a inculpatului P. C. ca nefiind susținută de probe și, având în vedere faptul că toți pasagerii autoturismului implicat în accident au fost găsiți în afara habitaclului, situația de fapt reținută, în sensul conducerii autoturismului la momentul producerii accidentului de către inculpatul P. C., rezultând din coroborarea mai multor mijloace de probă.

Astfel, în declarația dată la procuror (fila 198 dosar urmărire penală) inculpatul P. C. se limitează doar la a afirma că nu el a condus autoturismul, invocând starea de beție în care se afla la momentul producerii accidentului, precum și o pretinsă boală psihică, pentru care nu a făcut nicio dovadă ulterior.

De asemenea, aceeași conduită este menținută de inculpat și cu prilejul declarațiilor din datele de 16.09.2011 și din 08.XI.2011 (filele 68-69 dosar de urmărire penală).

În fața instanței, cu prilejul audierii la data de 25.06.2013 (fila 114 volum II dosar instanță), inculpatul își menține în continuare declarația de nerecunoaștere a conducerii autoturismului, afirmând că a fost de acord să se deplaseze cu numiții Ț. R. și L. V. la M., cu mașina sa, care urma însă să fie condusă de L. C., care fusese solicitat în acest sens de către numitul Ț. C. (tatăl lui L. V.). Declară inculpatul că s-au deplasat cu autoturismul condus de numitul L. C. la un Peco, după care s-au întors la magazinul familiei B. unde au mai consumat alcool, după care au plecat spre M., el urcându-se pe bancheta din dreapta față, iar la volan L. C., acest din urmă aspect nefiind menționat în declarația din cursul urmăririi penale.

Afirmă acesta, de asemenea, că era într-o stare de ebrietate atât de avansată încât abia se ținea pe picioare și se clătina.

Susținerile sale sunt însă infirmate de probele și indiciile aflate la dosar.

Astfel, Ț. C. – audiat în calitate de reprezentant al părții civile L. V. (fila 292 volul I dosar instanță) arată că el nu a știut de intenția fiului său de a pleca la M., aflând despre plecarea acestuia abia atunci când a văzut că acesta nu s-a mai întors de la barul unde-l trimisese să cumpere țigări, fapt susținut și de partea vătămată L. V. în declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 140 dosar urmărire penală), declarație în care acesta descrie în amănunt modul în care au plecat cei patru la M. cu autoturismul condus de inculpatul P. C..

De altfel, declarația sa este confirmată întru-totul de depoziția martorului L. C. (fila 58 dosar urmărire penală) care descrie aceeași situație de fapt reținută.

Martora B. E. (fila 173) arată, de asemenea, că inculpatul a plecat de la bar împreună cu numitul L. C., după care a închis magazinul, astfel că inculpatul nu s-a mai întors în seara respectivă la bar.

De asemeni, atât aceasta cât și martorul B. N. C. (fila 171), arată că inculpatul P. C., deși consumase alcool, nu părea a fi în stare de ebrietate.

Mai mult, instanța constată în urma vizionării înregistrării efectuate de camera video de la Peco-ul la care s-a deplasat inculpatul cu autoturismul pentru a alimenta, că acesta a coborât de la volan și tot el este cel care s-a urcat la volan după aceea, aspect confirmat de către inculpat în momentul în care, cu prilejul vizionării, a identificat personal pe cei patru tineri din filmare.

De asemeni, în cursul urmăririi penale, s-a procedat și la testarea poligraf (fila 79 dosar urmărire penală) a inculpatului P. C. și a numitului L. C., concluzionându-se că, în evoluția diagramelor poligraf, corespunzător răspunsurilor numitului L. C. la întrebările relevante ale cauzei nu au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional semnificativ caracteristice indicilor comportamentului simulat, pe când, corespunzător răspunsurilor inculpatului P. C. au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, semnificativ caracteristice indicilor comportamentului simulat.

Concluziile testului poligraf nu pot fi considerate ca furnizând probe în sensul procesual al noțiunii, această tehnică nefăcând parte din mijloacele de probă prevăzute de art. 64 Cod procedură penală. Acestea pot fi însă valorificate, în planul unei soluții, în calitatea lor de indicii care, coroborate cu alte elemente de fapt, conduc la concluzia instanței că inculpatul P. C. este cel care a condus autoturismul la momentul producerii accidentului.

Apărările inculpatului, în sensul că o persoană cu alcoolemia constatată a fi fost avută de el la momentul producerii accidentului (1,60g‰) nu ar putea conduce un autoturism pe distanța Băcești – Muntenii de Jos, față de natura drumului și intervalul orar stabilit, nu poate fi reținută motivat de faptul că, chiar la o alcoolemie ridicată, persoanele se comportă diferit și reflexele și atenția acestora este diferită.

Față de toate aceste considerente, rezultă în mod cert că autoturismul a fost condus, la momentul producerii accidentului, de către inculpatul P. C..

Raportat condițiilor în care a avut loc accidentul (timp de noapte, viteză excesivă, curbă, consum de alcool), așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză, acesta putea fi evitat dacă inculpatul P. C. nu se urca la volan având în sânge o alcoolemie mult peste limita legală de 0,80 și dacă ar fi circulat cu viteza permisă de lege (70km/h) pe sectorul de drum respectiv.

Prin urmare, inculpatul P. C. a încălcat prevederile art. 35, art. 48 raportat la art. 50 alin. 1 din OUG 195/2002 și art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 potrivit cărora:

Art. 35 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice prevede că participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.

Conform art. 48 din OUG 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Conform art. 50 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, vitezele maxime admise în afara localităților pentru categoriile și subcategoriile de autovehicule prevăzute la art. 15 alin. 2 sunt următoarele:

- 130 km/h pe autostrăzi, 100 km/h pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) și 90 km/h pe celelalte categorii de drumuri, pentru autovehiculele din categoriile A și B;

- viteza maximă admisă în afara localităților pentru autovehiculele ai căror conducători au mai puțin de un an practică de conducere sau pentru persoanele care efectuează pregătirea practică în vederea obținerii permisului de conducere este cu 20 km/h mai mică decât viteza maximă admisă pentru categoria din care fac parte autovehiculele conduse.

Conform art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Pentru a se reține această situație de fapt, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 63 Cod procedură penală care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”.

În lumina acestor principii, instanța a coroborat: - procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița și planșele cu fotografiile judiciare privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării locului faptei și efectuării necropsiei cadavrului numitului Ț. R.; raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 184/N din 03.09.2011, eliberat de către S. Medico-Legal Județean V.; raportul agentului principal V. M. din cadrul Poliției Municipiului V. – B. Rutier, din data de 02.09.2011; declarațiile numitului L. C. date în faza actelor premergătoare și a urmăririi penale, declarațiile inculpatului P. C. date în faza actelor premergătoare și a urmăririi penale; proces-verbal de confruntare între P. C. și L. C.; raport de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat nr._ din 13.09.2011, întocmit de către I.P.J. Bacău – S. Criminalistic; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 956 din 06.09.2011, eliberat de către S. Județean de Medicină Legală V. – Laboratorul de toxicologie, cerere de analiză, proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică seria_, privind pe P. C.; raport de expertiză medico-legală nr. 677/R din 29.11.2011 privind calculul retroactiv al alcoolemiei, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași; - planșa fotografică cu aspecte surprinse de camera de supraveghere situată la stația de alimentare cu carburanți Rompetrol – Punct de lucru Băcești, județ V., la data de 01.09.2011, între orele 22:43-22:48; - raport de expertiză criminalistică nr. 42 din 01.03.2012, întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași; - declarația părții vătămate L. V. și ale reprezentantului legal Ț. C.; - certificatul medico-legal nr. 617 din 21.10.2011 și certificatul medico-legal nr. 215 din 02.05.2012 privind pe L. V., eliberat de către S. Medico-Legal Județean V..

Fapta inculpatului P. C. care, în data de 01.09.2011, în jurul orelor 23:40, în timp ce se deplasa cu 131 km/h pe DN 24, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60g‰, pe raza localității Muntenii de Jos, la km 109+130 m, din cauza vitezei și a stării de ebrietate, a pierdut controlul autoturismului, care s-a răsturnat, iar în urma accidentului a rezultat moartea victimei Ț. R. și producerea de leziuni părții vătămate L. V., care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2, 3 Cod penal și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 și 4¹ Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

Instanța constată că nu se mai impune a fi analizată, motiv pentru care nici nu a mai pus-o în discuția părților, schimbarea de încadrare juridică solicitată de procuror la termenul din 22.01.2013, având în vedere că aceasta a fost făcută înainte de reluarea cercetării judecătorești dispusă prin Încheierea din 25.06.2013 (fila 115 volum II dosar instanță) ca urmare a faptului că anterior acestui moment inculpatul fusese arestat în Franța, aspect necunoscut la acel moment de către instanță, acesta fiind liberat abia în mai 2013, prezentându-se în fața instanței la termenul din 04.06.2013, considerându-se astfel, că dacă nu a mai fost reiterată ulterior acestui moment reprezentantul Ministerului Public a achiesat la încadrarea juridică reținută în rechizitoriu.

Instanța reține că, urmare a nerespectării de către inculpatul P. C., aflat sub influența băuturilor alcoolice, a regimului legal de viteză pe sectorul de drum respectiv, autovehiculul condus de acesta s-a răsturnat, rezultând decesul victimei Ț. R. și vătămarea numitului L. V., existând totodată legătură de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului P. C. îmbracă forma culpei cu prevedere (art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal), întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, dar a socotit fără temei că nu se va produce.

Reținând vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor sus-menționate, instanța îl va condamna pe acesta la câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare din acestea, în limitele prevăzute de textele incriminatoare.

La alegerea și individualizarea pedepselor care urmează a fi aplicate, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele pedepselor prevăzute de art. 178 alin. 1, 2,3 Cod penal și de art. 184 al. 2, 4, 4 ind. 1 Cod penal, împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, gradul concret de pericol social și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

D. examinarea textului de lege invocat, rezultă că aceste criterii sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei.

Pe de altă parte, art. 52 Cod penal prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pentru ca pedeapsa să își realizeze funcțiile și scopul, definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii sale gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Vor fi astfel avute în vedere datele personale ale inculpatului P. C., respectiv faptul că este tânăr, în vârstă de 23 de ani, s-a prezentat în fața instanței la termenele la care a fost chemat, dar care a avut o conduită nesinceră pe parcursul întregului proces și nu este la primul conflict cu legea penală raportat condamnărilor suferite în Franța și recunoscute pe cale incidentală în prezenta cauză.

Raportat vârstei inculpatului, faptul că s-a prezentat la toate termenele la care a fost chemat, instanța va reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 al.2 Cod penal și, ca efect al reținerii acesteia, făcând aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b),d) Cod penal, va coborî pedepsele ce îi vor fi aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise.

Față de toate aceste considerente, instanța apreciază că o pedeapsă de 10 (zece) luni închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2, 4, 4 ind. 1 Cod penal și de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 al. 2 Cod penal și art. 76 lit. d), b) Cod penal, sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal.

Infracțiunile reținute fiind comise în concurs ideal, conform art. 33 lit. b, art. 34 lit. b Cod penal, vor fi contopite cele două pedepse aplicate, astfel că inculpatul P. C. va executa, în final, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Raportat la cauza Hirst contra Marii Britanii și în baza prevederilor art. 71 Cod penal privind pedeapsa accesorie, va interzice inculpatului P. C., pe durata executării pedepsei aplicate, exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective, precum și a dreptului prevăzut la litera b) acela de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, față de soluția de condamnare instanța considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.

Instanța, având în vedere persoana inculpatului, atitudinea de prezentare în fața instanței de judecată, vârsta acestuia, apreciază că sunt suficiente temeiuri că inculpatul se va putea îndrepta și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate.

Raportat considerentelor mai sus-expuse, instanța apreciind că sunt suficiente temeiuri de îndreptare a inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și al reintegrării în societate, fiind îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art. 86¹ Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate.

Se va fixa termen de încercare de 8 ani, în condițiile prevăzute de art. 86 indice 2 Cod penal, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și se va atrage atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 86 indice 4 privind condițiile revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 86 indice 3 alin. 1 Cod penal va fi obligat inculpatul, ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., organ desemnat cu supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Va fi dispusă și suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

D. fișa de cazier judiciar a inculpatului P. C. rezultă că acesta a suferit mai multe condamnări în Franța.

Față de acest aspect, instanța a constatat că se impune recunoașterea pe cale incidentală, în cursul judecății prezentului dosar, a efectelor hotărârilor judecătorești străine de condamnare a inculpatului P. C., având în vedere că recunoașterea hotărârii penale străine se poate face pe cale incidentală și din oficiu, iar efectele acestora trebuie avute în vedere de instanța română, în prezenta cauză instanța analizând și comportamentul infracțional anterior al acestuia.

Astfel, prin decizia penală nr. 779/2012, pronunțată la data de 01.06.2012 de Tribunalul Corecțional din Douai (Franța), definitivă la 06.10.2012, în dosar nr._ (filele 63-65-vol.II)), inculpatul P. C. a fost condamnat la o pedeapsă unică de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă de furt în grup, prevăzută de art. 311-4 1, art. 311-1, art. 311-4 al.1, art. 311-14 al. 1, 2, 3, 4, 6 Cod penal francez, constând în aceea că, la data de 08.03.2012, la Cuincy, a încercat să sustragă fraudulos, împreună cu numiții M. F. și Murui Garofița, metale în prejudiciul Centrului de Colectare din localitatea respectivă.

Prin decizia penală nr. 2520/12/. de 27.09.2012 de Tribunalul Corecțional din Bethune (Franța), definitivă la 18.X.2012 (filele 86-88-vol.2), în dosar nr._, inculpatul P. C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt agravat de două circumstanțe în recidivă, prevăzută de art. 121-4 2, art.121-5, art.132-8, art.132-191-1 Cod penal francez, constând în aceea că, la data de 25.09.2012, la Henin Beaumont, în grup și intrând prin efracție, a fost tentat să sustragă fraudulos diferite obiecte în prejudiciul lui Bar T. „Le Relaise” .

De asemenea, prin decizia penală nr. 1649/2012 pronunțată la data de 30.11.2012 de Tribunalul Corecțional din Douai (Franța), definitivă la 21.XII.2012, dosar nr._ (filele 66-67-vol.2), inculpatul P. C. a fost condamnat la pedeapsa unică de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire a unui bun care provine din furt, prevăzută de art. 321-1 al.1,2, art.311-1 și art.321-1, art.321-3, art.321-9, art.321-10, art.311-14 3,6 Cod penal francez, constând în aceea că, la data de 25.10.2011, la Somain, a tăinuit un bun provenit din furt, faptă comisă împreună cu mai multe persoane și prin efracție, precum și că, la data de 04.09.2006, la Dijon, a sustras bunuri, bijuterii și telefoane mobile în prejudiciul mai multor părți vătămate, faptele fiind comise tot împreună cu mai multe persoane și prin efracție.

Potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, o hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată a consimțit la executarea pedepsei în România, în afară de cazul în care aceasta, după executarea pedepsei, ar fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

d) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la alin. (2). În cazul în care este incident vreunul din motivele prevăzute la alin. (2), instanța poate dispune recunoașterea numai dacă există convingerea că executarea pedepsei în România ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate;

e) executarea în România a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

Constatând că, în cauză, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 136 al. 1, 2 și ale art. 140 ind. 1 al. 2 din Legea nr. 302/2004 modificată, pe cale incidentală, instanța va recunoaște pe teritoriul României efectele: Deciziei penale nr. 779/2012, pronunțată la data de 01.06.2012 de Tribunalul Corecțional din Douai (Franța), definitivă la 06.10.2012 (filele 118 – 124), inculpatul P. C. a fost condamnat la o pedeapsă unică de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tentativă de furt în grup, prevăzută de art. 311-4 1, art. 311-1, art. 311-4 al.1, art. 311-14 al. 1, 2, 3, 4, 6 Cod penal francez; Deciziei penale nr. 2520/12/. de 27.09.2012 de Tribunalul Corecțional din Bethune (Franța), definitivă la 18.X.2012 (filele 134 – 141), inculpatul P. C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de furt agravat de două circumstanțe în recidivă, prevăzută de art. 121-4 2, art.121-5, art.132-8, art.132-191-1 Cod penal francez, și ale deciziei penale nr. 1649/2012 pronunțată la data de 30.11.2012 de Tribunalul Corecțional din Douai (Franța), definitivă la 21.XII.2012, dosar nr._ (filele 134 – 141), inculpatul P. C. a fost condamnat la pedeapsa unică de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire a unui bun care provine din furt, prevăzută de art. 321-1 al.1,2, art.311-1 și art.321-1, art.321-3, art.321-9, art.321-10, art.311-14 3,6 Cod penal francez.

Instanța va constata că faptele comise de inculpatul P. C. la: data de 08.03.2012 în Cuincy este incriminată de legislația română în art.20 rap. la art.208 al.1-art.209 al.1 lit.a C.pen., cea comisă la data de 25.09.2012 în Henin Beaumont (Franța) este incriminată de legislația română în art. 20 Cod penal raportat la art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. a, i Cod penal, și cea comisă la data de 25.10.2010 în Somain (Franța) este incriminată de legislația română în art. 221 Cod penal.

Având în vedere relațiile rezultate din fișa penală a petentului, înaintată de autoritățile franceze (filele 89-90-vol.2), acesta a fost întemnițat la Pușcăria din Bethune în perioada de 26.09._13, perioadă în care a executat pedepsele sus-menționate, instanța urmând a constata acest fapt.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 din Lg. nr.76/2008 se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul P. C., după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, urmând ca inculpatul să fie încunoștințat că probele recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de date Genetice Judiciare, a profilului său genetic.

O copie a prezentei minute, la data rămânerii definitive a hotărârii, va fi comunicată I.P.J. V..

Latura civilă

În latura civilă a cauzei, s-au constituit părți civile S. de Ambulanță V. cu suma de 2281,45 lei - reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu transportul părții vătămate L. V. (f. 15-vol.1), și S. C. de Urgență „Prof. N. O.” Iași cu suma de_,80 lei (f.18-vol.1)- reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate L. V., conform deconturilor depuse la dosar.

Instanța apreciază ca fiind întemeiate aceste solicitări, motiv pentru care le va admite și va obliga inculpatul P. C. la plata către aceste părți civile a sumelor solicitate.

Numiții A. E., A. V. și M. R.-frați ai victimei Ț. R., nu s-au constituit părți civile în cauză, instanța urmând a lua act de acest fapt.

Prin cererile scrise, depuse la dosar (filele 27-35 vol.1)), s-au constituit părți civile în cauză, după cum urmează:

1. Hangaleț Mimoraș (tatăl victimei Ț. R.) cu sumele de:

- 2.500.000 lei daune morale;

- 30.000 lei daune materiale, respectiv cheltuielile efectuate cu îndeplinirea ritualurilor creștinești de înmormântare, pomeni.

2. M. B. (mama victimei Ț. R.) cu suma de 2.500.000 lei daune morale;

3. Ș. R. (concubina victimei Ț. R.) cu suma de 2.500.000 lei daune morale;

4. Ș. M. (fiica victimei Ț. R.) cu sumele:

- 2.500.000 lei daune morale;

- 72.025 lei daune materiale reprezentând ½ din venitul net de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani, astfel: 215 luni×335 lei=72.025 lei.

5. Numiții Ț. G., Ț. A., Ț. M. și Ț. G. (frații victimei Ț. R.) cu câte 250.000 lei daune morale.

6. Partea vătămată L. V. prin reprezentant Ț. C. cu sumele de: - 1.000.000 lei daune morale; - 100.000 lei daune materiale (cheltuieli cu tratament, medicație, recuperare), depunând la dosar înscrisuri (filele 36 -54 volum I dosar instanță) și solicitând audierea martorului D. C..

D. examinarea actelor existente la dosarul cauzei – copie certificat de înmatriculare, copie de pe Cartea internațională de asigurare automobile (fila 117 dosar urmărire penală) și o interogare pe site-ul BAAR (fila 54 volum I dosar instanță) rezultă că autoturismul marca Ford Galaxy cu numărul de înmatriculare AA 569 RT era asigurat la Societatea MAAF Assurance S.A. din Franța, care ar avea ca și corespondent pe teritoriul României, S.C. „Omniasig Vienna Insurance Group”S.A.

În urma corespondenței purtate cu B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, în calitatea sa de mandatar legal al asigurătorilor din străinătate care eliberează documente de asigurare C. V. valabile pe teritoriul României, prin adresa nr. OJ 2783/23.XI.2012 (fila 115 volum I dosar instanță) s-a comunicat că, într-adevăr, S.C. „Omniasig Vienna Insurance Group” S.A. este corespondentul desemnat pe teritoriul României al MAAF Assurance din Franța, însă doar în cazul în care respectivul asigurător confirmă valabilitatea asigurării la data producerii accidentului.

Ca urmare a demersului de verificare efectuat de S.C. „Omniasig Vienna Insurance Group”S.A., așa cum rezultă din actele înaintate (filele 112-113 volum I dosar instanță), societatea de asigurare MAAF Assurances din Franța a infirmat valabilitatea asigurării autovehiculului cu numărul de înmatriculare AA 569 RT, la data producerii accidentului (01.09.2011).

De asemeni, prin adresa nr. OJ 2910/10.XII.2012 (fila 142 volum I dosar instanță) BAAR a comunicat instanței că:

- B. Național de C. V. din Franța nu a identificat o societate de asigurare la care să fi fost asigurat autovehiculul marca Ford Galaxy cu numărul de înmatriculare AA 569 RT, implicat în accidentul din data de 01.09.2011, dar a confirmat că autovehiculul respectiv era legal înmatriculat în Franța la data producerii accidentului;

- B. Național de C. V. din Franța este semnatar al Acordului Multilateral de garantare, acord la care a aderat și B. Național de C. V. din România (BAAR) începând cu 01.08.2007;

- Prin semnarea Acordului Multilateral de Garantare, birourile semnatare garantează plata despăgubirilor la care au dreptul persoanele prejudiciate prin accidente produse de autovehicule care au locul obișnuit de staționare în aria lor de competență și care nu sunt asigurate pentru RCA/C. V..

Față de aceste aspecte, se angajează obligația de garantare a Biroului Național de C. V. din Franța pentru despăgubirea persoanelor prejudiciate prin accidentul produs de inculpatul P. C. cu autovehiculul cu numărul de înmatriculare AA 569 RT la data de 01.09.2011, iar BAAR, în calitate de Birou Național din România și având în vedere prevederile art. 3 din Regulamentul General al Consiliului Birourilor (Jurnalul Oficial al U.E. nr. L 192/31.07.2003) reprezintă în prezenta cauză B. Național de C. V. din Franța.

Pentru aceste motive, instanța a introdus în cauză B. Național de C. V. din Franța (Bureau Central Francais) în calitate de garant, la sediul mandatarului său din România - BAAR.

Referitor la acțiunile civile promovate de părțile civile: Hangaleț Mimoraș, M. B., Ș. R., Ș. M., Ț. G., Ț. A., Ț. M., Ț. G. – în calitate de moștenitori ai victimei Ț. R. și de partea civilă L. V., prin reprezentant Ț. C., instanța reține următoarele:

Angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului P. C. este întemeiată pe disp. art.998-999 Vechiul Cod Civil(față de data săvârșirii faptei), în cauză fiind îndeplinite condițiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului:

fapta ilicită-infracțiunea de ucidere din culpă, respectiv vătămare corporală din culpă;

existența unui prejudiciu

legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs

vinovăția inculpatului sub forma culpei cu previziune.

Totodată, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite următoarele condiții: să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta să fie sigur atât în privința existenței, cât și în privința posibilităților de evaluare.

În ceea ce privește pretențiile materiale formulate de partea civilă Hangaleț Mimoraș - tatăl victimei Ț. R., instanța reține următoarele:

Sub aspectul despăgubirilor materiale solicitate, acestea constau în sumele de bani pe care acesta a fost nevoit să le cheltuiască pentru organizarea ritualului de înmormântare și de comemorare a victimei, monument funerar, suma solicitată de 30.000 lei fiind apreciată de instanță ca fiind justificată, motiv pentru care o va admite în acest cuantum pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Moartea victimei Ț. R. a fost neașteptată, membrii familiei nefiind pregătiți în acest sens, fiind necesar ca pentru organizarea înmormântării să facă cheltuieli pentru respectare tradițiilor și obiceiurilor potrivit cultului religios din care fac parte. Ambii martori audiați în cauză: M. Filostra (fila 195) și S. E. (fila 210-vol.2) au confirmat faptul că au fost prezente foarte multe persoane la înmormântarea victimei, fiind achiziționate cele necesare pentru înmormântare, că a fost organizată o masă după înmormântare, fiind amenajat și locul de veci, aspecte confirmate și de fotografiile depuse la dosar, cheltuindu-se aproximativ 30.000 lei.

La dosar nu au fost depuse și înscrisuri cu privire la achiziționarea de alimente sau de alte produse pentru înmormântare și praznic și nici pentru celelalte cheltuieli invocate. Instanța reține însă, că sistemul nostru de drept are la bază principiul liberei aprecieri a probelor, acesta fiind reglementat expres de art. 63 al. 2 C.pr.pen., conf. căruia probele nu au o valoare mai dinainte stabilită; aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate, iar mijloacele de probă sunt enumerate în art. 64 C.pr.pen., printre acestea fiind nu numai înscrisurile, ci și declarațiile părții civile și ale martorilor. De altfel, ar fi absurd și inechitabil să se pretindă părinților victimei ca, în momente de maximă tristețe pricinuite de decesul fiului lor, să se îngrijească în principal de preconstituirea de probe pentru procesul penal.

Referitor la daunele morale solicitate de părțile civile Hangaleț Mimoraș-tatăl victimei, împreună cu care acesta și locuia, M. B.-mama victimei, Ș. R.-concubina, Ț. G., Ț. A., Ț. M. și Ț. G.-frații victimei, instanța apreciază că prejudiciul afectiv vizează lezarea relațiilor bazate pe legături sufletești, legături specifice vieții de familie

Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecății avându-se în vedere: poziția socială a părților, calitatea acestora și gravitatea urmărilor produse. Așadar, încălcarea acestor valori generează dreptul și obligația la repararea consecințelor și chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate pin fapta ilicită, stabilindu-se că atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret permit aprecierea intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune și consecințe.

Mai mult, valoarea socială lezată este reprezentată de dreptul la viață, valoare fundamentală garantată de art. 21 alin.1 din Constituția României și protejat prin lege conform art. 2 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așadar, nu este vorba de o reparare propriu-zisă, respectiv o repunere în situația anterioară, care de altfel nici nu este posibilă, dauna morală având doar menirea de a ușura suferințele părților civile, pricinuite de pierderea într-un moment total neașteptat a unor ființe foarte dragi.

Deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, jurisprudența a stabilit câteva criterii de apreciere:

- criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv;

- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.

De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

În prezenta cauză, din analiza probatoriului administrat a rezultat că victima Ț. R. locuia cu concubina sa, Ș. R., la locuința tatălui său- Hangaleț Mimoraș, căruia i-a fost încredințat spre creștere și educare după divorțul părinților săi (Hangaleț-fost Ț. Mimoraș de M. B.), între aceștia existând o strânsă legătură afectivă.

Chiar dacă mama victimei nu locuia împreună cu aceasta, iar tatăl său mai pleca la muncă în Anglia pentru diferite perioade de timp, nu poate fi negat faptul că acestea au suferit un prejudiciu moral ca urmare a consecințelor negative suferite în plan psihic și afectiv, aspect valabil și în cazul fraților și concubinei.

În cazul lezării relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, pentru cuantificarea prejudiciului moral judecătorul este singurul care, în raport de consecințele vătămării pe oricare plan, suferite de părțile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze suferința cauzată de pierderea celui drag.

Această sumă nu trebuie să reprezinte echivalentul existenței fizice a victimei și nici nu trebuie să aibă un cuantum ridicat încât să-i imprime un caracter imoral prin aceea că ar putea constitui o sursă de îmbogățire. Astfel, este de reținut că această sumă urmează a fi stabilită, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la:

- consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, avându-se în vedere și relațiile afective existente între acestea și victimă anterior producerii accidentului;

- intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării;

măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părților civile.

Aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs fiecăreia dintre părțile civile, prin acordarea sumelor de bani cu titlu de daune morale urmărindu-se compensarea suferințelor produse prin dispariția celui drag și nu refacerea climatului existent anterior evenimentului nefast.

Sunt evidente consecințele negative suferite de părțile civile Hangaleț Mimoraș și M. B.-părinții victimei, Ș. R. – concubină și Ț. G., Ț. A., Ț. M. și Ț. G.-frații victimei, dată fiind legătura sentimentală și spirituală profundă a acestora cu victima, traumele psihice suferite, decesul unei persoane –și foarte tânără- antrenând suferințe profunde pentru cei apropiați.

Statuând în echitate, față de considerentele expuse mai sus, instanța apreciază că acordarea sumei de câte 150.000 lei fiecare părților civile Hangaleț Mimoraș, M. B. și Ș. R., și de câte 15.000 lei părților civile Ț. G., Ț. A., Ț. M. și Ț. G., sunt proporționale și suficiente prejudiciului moral suferit și o satisfacție echitabilă și o justă și integrală reparare a prejudiciului nepatrimonial cauzat lor.

În privința despăgubirilor materiale și morale solicitate de partea civilă Ș. M.-prin reprezentantul său legal Ș. R., instanța constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă cu certitudine că aceasta ar fi fiica victimei Ț. R.. Astfel, deși aceasta este născută la data de 18.07.2011(anterior decesului victimei, prilej cu care i-a fost eliberat și certificat de naștere, aceasta nu a fost recunoscută de victimă, deși avea această posibilitate, la rubrica „tatăl” din certificat (f.47-vol.1) nefiind menționat numele victimei.

Așadar, în lipsa unor dovezi certe care să ateste filiația părții civile Ș. M. față de victima Ț. R., instanța nu poate reține vreun grad de rudenie al acesteia cu victima, de natură să justifice acordarea vreunei sume de bani în acest sens.

Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă Ș. M.-prin reprezentant Ș. R..

În privința acțiunii civile formulate de partea vătămată, constituită parte civilă, L. V., instanța va admite în parte pretențiile formulate de aceasta pentru următoarele considerente.

Partea civilă L. V., prin reprezentant Ț. C., a solicitat suma de 100.000 lei-despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamentul medicamentos, recuperare, și suma de 1.000.000 lei – daune morale, depunând la dosar înscrisuri (f.179-208 și f.218-231 vol.2) și solicitând audierea martorului D. C. (f.196-vol.2).

Referitor la cuantumul despăgubirile solicitate de partea vătămată, instanța va avea în vedere că, în cadrul unui proces penal, în soluționarea acțiunii civile se aplică dispozițiile de drept material civil, potrivit art. 14 Cod pr.pen., respectiv regulile care guvernează sarcina probei în procesul civil, adică, așa cum prevede art. 1169 Vechiul Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate, respectiv suma de 100.000 lei, instanța constată că la dosarul cauzei au fost depuse chitanțe sau facturi precum și înscrisuri (f.218-231) care atestă fără putință de tăgadă caracterul cert și lichid al prejudiciului material în limita sumei de 1805,52 lei.

De asemenea, instanța constată că, din declarația martorului D. C., audiat în instanță (fila 196), rezultă cu certitudine faptul că acesta s-a deplasat la spital la partea civilă L. V. cu numitul Ț. C.-curatorul părții civile, aproximativ o lună de zile și a perceput în mod direct că acesta cheltuia cam 100 lei pe zi, la care se adăuga suma de 30 lei pe zi-contravaloarea transportului, rezultând o sumă de totală de 3.900 lei în cele 30 de zile. Instanța nu va reține la calculul despăgubirilor materiale solicitate de partea civilă L. V. suma de 16.000 Euro menționată de martor în declarația sa întrucât acesta a aflat de această sumă de la reprezentantul părții civile-Ț. C..

Raportat la cele expuse, instanța urmează a acorda suma de 5705,5 lei cu titlu de despăgubiri materiale, rezultând din cumularea sumei de 1805,5 lei cu suma de 3.900 lei, astfel cum au fost acestea individualizate mai sus.

În privința daunelor morale, instanța reține că prejudiciul moral, consecința negativă, nesusceptibilă de evaluare pecuniară, care rezultă din lezarea unui drept (în speță dreptul la integritatea fizică/psihică a persoanei) este măsurat cu oarecare relativitate, ce ține de persoana victimei, de consecințele negative suferite de aceasta în plan fizic și psihic, de importanța valorilor morale lezate și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către victimă.

În privința stabilirii cuantumului despăgubirii acordate pentru repararea daunelor morale, este necesară o analiză in concret și subiectivă a existenței și întinderii prejudiciului, precum și corelarea despăgubirii cu realitatea măsurată a suferințelor îndurate de victimă.

Atingerea de orice fel adusă integrității fizice sau sănătății unei persoane se concretizează într-o suită de rezultate negative, între care se pot identifica aproape întotdeauna consecințe de natură morală.

În acest sens, vătămarea integrității corporale a unei persoane, atingerea dreptului la integritatea fizică - ca drept nepatrimonial, are ca rezultat producerea unui prejudiciu nepatrimonial, constând în suferințele fizice încercate prin săvârșirea faptului culpabil, tratamentul medical aplicat, perioada de spitalizare la care a fost supusă partea vătămată, suferințele psihice pe care aceasta le-a încercat ca urmare a modificării cursului firesc al vieții pe care o ducea anterior.

Astfel, sub aspectul daunelor morale, ținând cont și de Recomandarea Consiliului Europei din 1959 de la Londra care sublinia între altele că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei instanța va avea în vedere că au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice și psihice suferite, sechele post traumatice care au afectat negativ participarea părții vătămate la viața socială și de familie comparativ cu situația anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.

Întinderea daunelor morale va fi stabilită în raport cu gravitatea vătămărilor produse și cu intensitatea suferințelor cauzate, pentru ca suma acordată cu acest titlu să prezinte o justă satisfacție acordată victimelor pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără a constitui pentru acestea o sursă de îmbogățire fără justă cauză.

Potrivit jurisprudenței CEDO, la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecății, avându-se în vedere gravitatea urmărilor, suferințele fizice și psihice apărute ca urmare a leziunilor suferite. Așadar, încălcarea acestor valori generează drepturi și obligații la repararea consecințelor și, chiar dacă s-a statuat că prejudiciul nepatrimonial nu are conținut economic, nefiind vorba de o reparare propriu-zisă, de o repunere în situația anterioară, care nici nu mai este posibilă, daunele morale au menirea de a ușura suferințele fizice și psihice pricinuite părții civile, care a avut nevoie de un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus viața în pericol.

D. certificatul medico-legal nr.215 din 02 mai 2012(f.148-ds. U.P.) rezultă că partea vătămată L. V. a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii craniene occipitale bilaterale, cu iradiere temporală stângă, contuziei cerebrale, hemoragiei intraventriculare cu hidrocefalie secundară, fracturii creasta iliacă stângă, contuziei pulmonare, contuziei splenice, hematomului, plăgilor contuze, excoriației și echimozelor. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure în contextul unui accident rutier și pot data din 1 septembrie 2011; a necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale de la data producerii. Leziunile au pus în primejdie viața sus-numitului.

Instanța reține astfel, că prin săvârșirea infracțiunii, părții vătămate i-au fost provocate suferințe fizice și psihice, datorate leziunilor atestate atât prin certificatul medico-legal, cât și prin declarația martorului audiat în cauză, astfel încât acordarea de daune morale reprezintă o justă reparare a prejudiciului încercat de către aceasta.

Pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța va avea în vedere natura infracțiunii, modul și împrejurările în care a fost comisă fapta, vârsta părții vătămate precum și repercusiunile pe care fapta inculpatului le-a avut asupra stării fizice și psihice a părții vătămate. Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective ci doar pe baza unei aprecieri subiective. De aceea, referitor la daunele morale, s-a arătat că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica, prin ea însăși, pe judecător ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor, care în circumstanțele unui caz dat, ar putea constitui o reparație suficientă.

Față de cele constatate prin actele medico legale existente la dosarul cauzei, instanța apreciază că suma de 25.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, este proporțională, echitabilă și suficientă cu prejudiciul moral suferit.

Raportat considerentelor mai sus - expuse, în baza art. 14 raportat la art. 346 alin.1 Cod penal raportat la art. 998 și 999 Cod civil, art. 24 alin.3 din Ordinul nr. 5/2010 emis de Comisia de Supraveghere a Asiguratorilor pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asiguratorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule – va obliga pe inculpatul P. C. să achite părților civile:

1. Hangaleț Mimoraș suma de 30.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale;

2. M. B. suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale

3. Ș. R. suma de 150.000 lei cu titlu de daune morale

4. Ț. G. suma de 15.000 lei-daune morale

5. Ț. A. suma de 15.000 lei-daune morale

6. Ț. M. suma de 15.000 lei-daune morale

7. Ț. G. suma de 15.000 lei-daune morale

8. L. V. suma de 5705,5 lei - despăgubiri materiale și suma de 25.000 lei - daune morale.

Va lua act că numiții A. E., A. V. și M. R.- frați ai victimei, nu s-au constituit părți civile în cauză.

Constatând culpa procesuală a inculpatului P. C., în baza art. 189 și 191 alin.1 Cod procedură penală, acesta urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 2250 lei— cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și al judecății, din care suma de 433 lei reprezintă taxa raport expertiză medico-legală Nr. 184/N/03.09.2011 efectuată de S.M.L. V., 900 lei reprezintă taxă expertiză criminalistică nr. 42/2012 a LIEC Iași și 50 lei-parte onorariu avocat oficiu).

În baza art. 193 alin.1 și 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpatul P. C. la plata către partea civilă Hangaleț Mimoraș a sumei de 2980 lei (onorariu avocat și cheltuieli transport), către partea civilă L. V. a sumei de 1860 lei (onorariu avocat) și către partea civilă Ș. R. a sumei de 2480 lei (onorariu avocat) și respinge restul solicitărilor cu titlu de cheltuieli de judecată ca neîntemeiate.”

În termen legal această sentință a fost atacată cu apel de inculpatul P. C., de asiguratorul B. Național de C. V. din Franța, de părțile civile Hangaleț Mimoraș, M. B., L. V., Ț. A., Ț. G., Ț. G., Ț. M., Ș. R. și Ș. M. și de reprezentantul legal Ț. C., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile inculpatul vizează atât netemeinicia cât și nelegalitatea sentinței apelate.

Avocatul inculpatului a arătat că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția invocată de inculpat privind faptul că urmărirea penală a fost efectuată de un procuror stagiar, actul de sesizare a fost semnat de acesta, dar la final și de un procuror definitiv. În mod greșit și nelegal instanța de fond a respins excepția nulității rechizitoriului, deși au fost invocate dispozițiile ce reglementează competența procurorului, nulitate ce atrage și nulitatea sentinței. Având în vedere că, la acest moment, ne aflăm sub imperiul unei noi legi penale, intrată în vigoare după condamnarea inculpatului de prima instanță, apărătorul inculpatului solicita aplicarea legii penal mai favorabile susținând că, cea de-a doua faptă reținută în sarcina inculpatului nu mai este de natură penală intervenind dezincriminarea ei întrucât victima a necesitat doar 40-45 de zile de îngrijiri medicale invocând art. 193 lit. b, noul Cod penal.

Se susține că, în prezenta cauză penală nu există suficiente probe care să dovedească vinovăția inculpatului, astfel că în baza art. 396 pct. 5 raportat la art. 16 lit. c Cod procedură penală, solicită să constate că nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă și astfel să dispună achitarea inculpatului pentru această infracțiune, în baza dispozițiilor art. 16 lit. b Cod procedură penală si achitarea pentru cea de-a doua infracțiune, de vătămare corporală din culpă, având în vedere că în noua lege penală pentru existența infracțiunii sunt necesare peste 90 de zile de îngrijiri medicale.

Dacă instanța de control judiciar nu va primi aceste puncte de vedere, prin aplicarea noilor dispoziții procedural penale, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului se solicita în subsidiar, redozarea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia.

Criticile asiguratorului privesc doar latura civilă a cauzei, în concret se susține că daunele morale acordate părților civile Hangaleț Mimoraș, M. B., S. R. și L. V., sunt nejustificat de mari în raport de împrejurările cauzei și de practica judiciară în materie.

Se solicită reducerea cuantumului daunelor morale la câte 50.000 lei pentru părțile civile Hangaleț Mimoraș și M. B. și la 15.000 lei pentru L. V. și respingerea ca neîntemeiata a acțiunii civile formulată de partea civilă Ș. R..

Criticile părților civile vizează atât latura penală, cât și latura civila a cauzei.

Se solicită în concret, majorarea pedepsei aplicată inculpatului P. Comandat; majorarea daunelor materiale către L. V.; acordarea daunelor morale către Ș. M., prin reprezentat legal Ș. R.; majorarea daunelor morale către: Hangaleț Mimoraș, M. B., Ș. R., Ș. M. prin reprezentant legal Ș. R.,Ț. G.,Ț. A., Ț. M., Ț. G. și L. V..

Expunerile pe larg făcute de apărătorii apelanților se regăsesc în încheierea de ședință din data de 17.09.2014 când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 al. 2 Cod proc. penală, instanța de control judiciar constată că apelul părților civile este fondat iar a inculpatului și a asiguratorului sunt nefondate din următoarele motive:

Cu referire la criticile formulate de asigurator relativ la latura civilă a cauzei și prin care se solicită reducerea cuantumului daunelor morale la câte 50.000 lei pentru părțile civile Hangaleț Mimoraș si M. B. si la 15.000 lei, pentru L. V. și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile formulată de partea civilă Ș. R., C. constată că acestea nu sunt întemeiate.

Latura civilă a cauzei a fost rezolvată legal și temeinic de instanța fondului.

În ceea ce privește daunele morale, acordate părților civile: Hangaleț Mimoraș, M. B., L. V. si S. R., în cadrul prezentului proces penal, instanța de control judiciar arată că acestea, au suferit prin fapta culpabilă a inculpatului, în mod cert, și un prejudiciu moral, ce reprezintă, în esență, rezultatul dăunător direct de natură nepatrimonială al faptei ilicite și culpabile a inculpatului, prin care li s-au adus părților civile sus - menționate o vătămare (a) valorilor și drepturilor lor extrapatrimoniale, constând în dreptul la integritate psihică.

Instanța de apel arata, sub acest aspect, că, orice suferință se repercutează inevitabil în planul afectivității și psihicului persoanei, care suportă astfel în mod automat și o suferință psihică.

În acord cu argumentarea primei instanțe și C. reține că, în cazul lezării relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, pentru cuantificarea prejudiciului moral judecătorul este singurul care, în raport de consecințele vătămării pe oricare plan, suferite de părțile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze suferința cauzată de pierderea celui drag.

Suma de bani nu trebuie să reprezinte echivalentul existenței fizice a victimei și nici nu trebuie să aibă un cuantum ridicat încât să-i imprime un caracter imoral prin aceea că ar putea constitui o sursă de îmbogățire.

Instanța fondului a reținut corect că, această sumă urmează va fi stabilită, prin apreciere, urmare a aplicării criteriilor referitoare la:

- consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, avându-se în vedere și relațiile afective existente între acestea și victimă anterior producerii accidentului;

- intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării;

- măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părților civile.

Sumele acordate drept daune morale acestor părți civile sunt în măsură să compenseze suferințele psihice încercate prin pierderea persoanei dragi așa încât nu se impune reducerea cuantumului acestora sau înlăturarea în tot, așa cum se solicită de asigurator.

Relativ la criticile inculpatului:

Critica privind nulitatea rechizitoriului și respectiv nulitatea sentinței atacate, nici nu poate fi vorba în aceasta speță din moment ce prima instanță în cadrul verificării regularității actului de sesizare a instanței a constatat că este legal sesizată.

Cât privește nevinovăția sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, din lipsa de probe, C. arată că, instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcându-se și o încadrare juridică a acestei fapte săvârșite de inculpatul - apelant.

La stabilirea vinovăției inculpatului prima instanța a coroborat următoarele mijloace de probă: - procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița și planșele cu fotografiile judiciare privind aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării locului faptei și efectuării necropsiei cadavrului numitului Ț. R.; raportul de expertiză medico-legală (autopsie) nr. 184/N din 03.09.2011, eliberat de către S. Medico - Legal Județean V.; raportul agentului principal V. M. din cadrul Poliției Municipiului V. – B. Rutier, din data de 02.09.2011; declarațiile numitului L. C. date în faza actelor premergătoare și a urmăririi penale, declarațiile inculpatului P. C. date în faza actelor premergătoare și a urmăririi penale; proces-verbal de confruntare între P. C. și L. C.; raport de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat nr._ din 13.09.2011, întocmit de către I.P.J. Bacău – S. Criminalistic; buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 956 din 06.09.2011, eliberat de către S. Județean de Medicină Legală V. – Laboratorul de toxicologie, cerere de analiză, proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică seria_, privind pe P. C.; raport de expertiză medico-legală nr. 677/R din 29.11.2011 privind calculul retroactiv al alcoolemiei, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași; - planșa fotografică cu aspecte surprinse de camera de supraveghere situată la stația de alimentare cu carburanți Rompetrol – Punct de lucru Băcești, județ V., la data de 01.09.2011, între orele 22:43-22:48; - raport de expertiză criminalistică nr. 42 din 01.03.2012, întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași; - declarația părții vătămate L. V. și ale reprezentantului legal Ț. C.; - certificatul medico-legal nr. 617 din 21.10.2011 și certificatul medico-legal nr. 215 din 02.05.2012 privind pe L. V., eliberat de către S. Medico - Legal Județean V..

Acestea constituie probe solide și nicidecum nu poate fi primită critica conform căreia nu sunt probe în dovedirea vinovăției sale.

Cu referire la dezincriminarea pentru cea de-a doua infracțiune, de vătămare corporală din culpă, având în vedere că în noua lege penală pentru existența infracțiunii sunt necesare peste 90 de zile de îngrijiri medicale C. constată că nici această solicitare nu este întemeiată.

Conform art. 184 alin 2 Cod penal 1968: dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

În alin. 4 se stipulează: fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Articolul 193 al. 2 Noul cod penal incriminează: Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 182 alin 2 Cod penal 1968, Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecințe: pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieții persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani.

Se poate observa că în speța de față, prin fapta inculpatului așa cum a fost reținută mai sus de prima instanța a condus la producerea de leziuni părții vătămate L. V., care i-au pus în primejdie viața, așa încât nu poate fi vorba de o dezincriminare așa cum susține apărarea inculpatului.

Concluzionând, și C. reține ca și prima instanță că, fapta inculpatului P. C. care, în data de 01.09.2011, în jurul orelor 23:40, în timp ce se deplasa cu 131 km/h pe DN 24, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60g‰, pe raza localității Muntenii de Jos, la km 109+130 m, din cauza vitezei și a stării de ebrietate, a pierdut controlul autoturismului, care s-a răsturnat, iar în urma accidentului a rezultat moartea victimei Ț. R. și producerea de leziuni părții vătămate L. V., care i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2, 3 Cod penal și vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2, 4 și 4¹ Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

Solicitările inculpatului-apelant de reducerea cuantumului pedepsei nu pot fi primite de instanța de control judiciar.

Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, s-a făcut cu respectarea tuturor exigențelor art. 72 vechiul Cod penal-art. 74 noul cod penal. S-au avut în vedere atât modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și consecințele produse, precum și datele care caracterizează pe inculpat și limitele speciale ale pedepselor.

C. constata că nu se impune reducerea pedepsei aplicate ci dimpotrivă consideră că pedepsele aplicate sunt mici așa cum se va dezvolta cu ocazia analizării criticilor părților civile referitoare la cuantumul pedepselor.

Răspunzând criticilor aduse de părțile civile instanța de control judiciar constată că acestea sunt fondate ața cum se va arăta în continuare.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt prevăzute în disp. art. 74 din noul Cod penal și anume:

(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Individualizarea pedepsei presupune o activitate de cântărire a tuturor împrejurărilor care caracterizează fapta și persoana infractorului în scopul stabilirii unei pedepse care să asigure realizarea scopului acesteia. În această activitate, instanța de judecată trebuie să asigure un echilibru între criteriile de individualizare a pedepsei și scopurile pedepsei. O judecată echitabilă trebuie să aibă ca finalitate realizarea unei proporționalități juste, corespunzătoare faptei comise și vinovăției infractorului, reeducarea și reinserția socială a acestuia în restabilirea ordinii de drept prin stabilirea pedepsei de o manieră în care să funcționeze ca o forță socială pedagogică în societate.

Săvârșirea mai multor infracțiuni de către aceeași persoană, demonstrează perseverența infracțională a acesteia, impunându-se sisteme de sancționare adecvate pentru asigurarea constrângerii, reeducării, dar și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Concret, se impune ca instanța de control judiciar să aibă în vedere pericolul social semnificativ pe care îl prezintă tipul de infracțiuni pentru care inculpatul P. C. a fost condamnat.

Prima instanță a reținutîn mod netemeinic circumstanța atenuantă prev. de art 74 alin. 2 Cod penal anterior.

Reținerea circumstanței atenuante nu este obligatorie conform Codului penal vechi, decât în măsura în care o astfel de modalitate de micțorare a pedepsei se justifică în raport cu scopul ei și cu criteriile de individualizare a pedepsei.

Vârsta inculpatului tânără nu poate constitui o circumstanță atenuantă judiciară iar reținerea că inculpatul s-a prezentat la termenele de judecată nu este reală, ci dimpotrivă, inculpatul a lipsit de la judecată pe perioada derulării lui.

Pentru aceste considerente, instanța de control judiciar constată că se impune funcție de modul și circumstanțele comiterii faptelor așa cum au fost descrise de prima instanță înlăturarea circumstanței atenuante reținută în favoarea inculpatului și ca și consecință majorarea cuantumului celor două pedepse aplicate inculpatului apelant și intimat.

Concluzionând, instanța de control judiciar constată că în cauza de față prima instanța nu a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului apelant și intimat, în raport cu criteriile prevăzute de lege. Pedepsele de 10 luni, respectiv 3 ani închisoare aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor susmenționate, nu au fost just proporționate raportat la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, la gradul ridicat de pericol social al faptelor, rezultat din importanța valorilor sociale ocrotite. Pedeapsa rezultantă stabilită pentru inculpat nu este în măsură să asigure, sub aspectul cuantumului, reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, conform scopului prev. de art. 52 Cod penal anterior, mai ales în condițiile în care, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii.

Împrejurările comiterii infracțiunilor, atitudinea sa și condamnările din afara țării conduc la concluzia că reeducarea inculpatului și apărarea societății civile prin descurajarea săvârșirii unor astfel de fapte de către alte persoane, se pot realiza prin majorarea cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului.

C. constată din oficiu și urmează să dispună înlăturarea din cuprinsul sentinței penale apelate a dispoziției referitoare la recunoașterea pe teritoriul României a efectelor deciziilor penale nr. 779/2012 pronunțată la data de 01.06.2012 de Tribunalul Corecțional din Douai - Franța, nr. 2520/12/. de 27.09.2012 de Tribunalul Corecțional din Bethune - Franța și nr. 1649/2012 pronunțată la data de 30.11.2012 de Tribunalul Corecțional din Douai - Franța, precum și dispoziția de constatare a executării pedepselor aplicate prin hotărârile judecătorești străine de condamnare, cu motivarea că această recunoaștere se face doar pentru deciziile pronunțate de state terțe față de Uniunea Europeana, ori în cauză deciziile amintite au fost pronunțate în statele din Uniunea Europeană, respectiv Franța.

Dispozițiile art. 136 al. 1, 2 și art. 140 ind. 1 al. 2 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, invocate de judecătorul fondului cu ocazia recunoașterii celor trei hotărâri sunt cuprinse în titlul V din Legea 302/2004, titlu care se referă la recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, a ordonanțelor penale și a actelor judiciare în relația cu statele terțe.

Potrivit art 140 indice 1 din Legea 302/2004: Recunoașterea, pe cale principală, a hotărârilor judecătorești străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenție a pedepsei, se face la sesizarea persoanei interesate sau a procurorului, în condițiile tratatului aplicabil între România și statul emitent, de către judecătoria în a cărei circumscripție aceasta domiciliază.

Potrivit art. 142 din Legea nr. 302/2004 alin. 1 atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată este deținută într-un alt stat membru al Uniunii Europene, recunoașterea și punerea în executare, pe teritoriul României, a hotărârii judecătorești străine, în vederea transferării persoanei condamnate, este de competența curții de apel în a cărei circumscripție aceasta domiciliază. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competența aparține Curții de A. București.

Iar potrivit alineatului 2 al aceluiași articol: atunci când România este stat de executare, iar persoana condamnată se află pe teritoriul României, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent este de competența curții de apel în a cărei circumscripție teritorială domiciliază persoana condamnată. În cazul în care persoana condamnată nu are domiciliul pe teritoriul României, competența aparține Curții de A. București. Atunci când persoana condamnată se află în România, în executarea unei pedepse, competența recunoașterii și punerii în executare aparține curții de apel în a cărei circumscripție teritorială se află instanța locului de deținere.

Acest text de lege este cuprins în disp. Tilului VI din Legea nr. 302/2004 care reglementează dispozițiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană

Având în vedere aceste reglementări legale recunoașterea pe cale principal a unor hotărâri judecătorești apraține de competența Curții de A., și nu a Judecătoriei.

Concluzionând, în speța de față instanța de fond nu putea face recunoașterea pe cale incidentală a deciziilor penale pronunțate de Franța ca stat membru al Uniunii Europene și amintite mai sus.

În lumina acestor considerente apelul părților civile va fi admis iar ale inculpatului și asiguratorului vor fi respinse.

Văzând și disp. art. 275 al. 2 din noul Cod de procedură penală inculpatul-apelant și asiguratorul vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și disp. art. 275 al. 3 din noul Cod de procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului părților civile rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de persoanele vătămate constituite părți civile Hangaleț Mimoraș, M. B., Ț. G., Ț. G., Ț. M., Ț. A., Ș. M., Ș. R. și L. V., prin reprezentant legal Ț. C., împotriva sentinței penale nr. 145 din 29.01.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._, sentința pe care o desființează, în parte, în latura penala.

Rejudecând cauza:

Descontopește pedeapsa rezultanta de 3 (trei) ani închisoare ce i-a fost aplicata inculpatului P. C. prin sentința penală apelata și, repune în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 10 luni închisoare stabilita pentru comiterea infracțiunii prevăzuta de art. 184 alin. (2) și (4) indice 1 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. d) din Codul penal din 1968;

- pedeapsa de 3 ani închisoare stabilita pentru comiterea infracțiunii prevăzuta de art. 178 alin. (1), (2) și (3) din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 74 alin. (2) raportat la art. 76 lit. b) din Codul penal din 1968.

Înlătura reținerea în favoarea inculpatului P. C. a circumstanței atenuante judiciare prevăzuta de art. 74 alin. (2) din Codul penal din 1968 în raport cu fiecare dintre infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestuia.

Majorează cuantumul pedepselor aplicate inculpatului prin hotărârea apelată, după cum urmează:

- de la 10 (zece) luni închisoare la 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ”vătămare corporală din culpă” prevăzuta și pedepsită de art. 184 alin. (2) și (4) indice 1 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal;

- de la 3 (trei) ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii ”ucidere din culpă” prevăzuta și pedepsită de art. 178 alin. (1), (2) și (3) din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, contopește cele doua pedepse cu închisoarea aplicate inculpatului prin prezenta decizie penală pentru infracțiunile concurente, urmând a fi executată pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

Înlătura dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii, precum și dispoziția de suspendare a executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1968.

Dispune ca inculpatul P. C. să execute în regim privativ de liberate pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare ce i-a fost aplicata prin prezenta hotărâre penală.

Înlătură din cuprinsul sentinței penale apelate dispoziția referitoare la recunoașterea pe teritoriul României a efectelor deciziilor penale nr. 779/2012 pronunțată la data de 01.06.2012 de Tribunalul Corecțional din Douai - Franța, nr. 2520/12/. de 27.09.2012 de Tribunalul Corecțional din Bethune - Franța și nr. 1649/2012 pronunțată la data de 30.11.2012 de Tribunalul Corecțional din Douai - Franța, precum și dispoziția de constatare a executării pedepselor aplicate prin hotărârile judecătorești străine de condamnare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul apelant P. C., domiciliat în . și de asiguratorul apelant B. Național C. V. din Franța, cu sediul în Franța, cu reședința procesuală la mandatarul din România, B. Asiguratorilor Auto România, cu sediul în București, .. 40 – 40 bis, sector 2, împotriva sentinței penale nr. 145 din 29.01.2014 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr._ .

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de persoanele vătămate constituite părți civile Hangaleț Mimoraș, M. B., Ț. G., Ț. G., Ț. M., Ț. A., Ș. M., Ș. R. și L. V., prin reprezentant legal Ț. C., rămân în sarcina statului.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) Cod procedura penală, obliga pe inculpatul apelant P. C. și pe asigurătorul apelantB. Național C. V. din Franța,prinmandatarul din România, B. Asiguratorilor Auto România, să plătească statului câte 200 lei, cu titlu de cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentelor apeluri.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publica azi, 24 septembrie 2014.

Președinte, Judecător,

D. A. A. C.-C.

Grefier,

L. R.-C.

Red și tehnored jud AD_

Tehnored gref RCL_

2ex

Jud fond L. S.

← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr....		Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 531/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 531/2014. Curtea de Apel IAŞI