Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 444/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 444/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 17-07-2014 în dosarul nr. 444/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
Ședința publică de la 17 Iulie 2014
Completul compus din:
Președinte: C.-G. T.
Judecător: I. E. C.
Grefier: L. A.
DECIZIA PENALĂ NR.444/2014
S-au luat în examinare apelurile declarate de A. G. M., P. de pe lângă Tribunalul Iași și părțile civile C. P., C. C., C. E. C. și C. A. C., prin reprezentanți legali, C. petronela și C. C., împotriva sentinței penale nr. 384 din data de 17.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect - omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 01.07.2014, cu participarea, la acea dată, din partea Ministerului Public – P. de pe lângă C. de A. Iași, a doamnei procuror L. D., cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art.391 alin.2 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare pentru data de 10.07.2014 și, apoi, pentru astăzi.
C. DE A.,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală 384 din data de 17.04.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, s-a hotărât:
„În temeiul art. 386 Cod proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunile de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin.1 175 lit.a, c și e Cod penal cu referire la art.176 lit.a C.p. și distrugere prevăzută de art.217 alin.4,5,6 C.p. în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 189 lit.h, cu referire la art.199 Cod penal și distrugere prevăzută de art.253 alin.4 C.p. cu aplicarea art. 5 noul Cod penal.
Condamnă inculpatul A. G. M., fiul lui V. și M., născut la data de 26.09.1990, în mun. Iași, domiciliat în satul Chiperești, ., CNP_, fără antecedente penale, studii medii, de profesie electrician, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
a) omor calificat, prevăzută de art. 189 lit.h cu referire la art.199 Cod penal, cu aplicarea art. 5 noul Cod penal la pedeapsa de 22 (douăzeci și doi) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b noul Cod penal, ca pedeapsă complementară;
b) distrugere prevăzută de art.253 alin.4 C.p. cu aplicarea art. 5 noul Cod penal la pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare;
În baza art.33 lit. a și 34 lit. b din Codul penal din 1969 contopește pedepsele de la punctele a și b, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, pe care o sporește cu un an de închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 23 (douăzeci și trei) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b noul Cod penal, ca pedeapsă complementară.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul dispozițiilor art.399 alin.1 Cod proc. pen. menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul dispozițiilor art. 72 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 25.07.2013 la zi.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 obligă inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obținerii și stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului.
În baza art. 25 alin. 1 și art. 397 C.proc.pen. rap. la art. 1391 alin. 2 din legea 287/2009 (N.C.civ.) și art. 436 din legea 134/2010 (N. C.proc.civ.) obligă inculpatul la plata către părțile civile:
- C. P. a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale;
- C. C. a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale;
- C. E. C. a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale;
- C. A. C., prin reprezentanți legali C. P. și C. C., a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale;
În baza art. 25 alin. 1 și art. 397 C.proc.pen. rap. la art. 1391 alin. 2 din legea 287/2009 (N.C.civ.) și art. 436 din legea 134/2010 (N. C.proc.civ.) admite, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile C. P. și C. C. și, în consecință, obligă inculpatul la plata sumei de 25.000 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 25 și art. 397 C.proc.pen. rap. la art. 1381 și urm. din legea 287/2009, cu referire la art. 313 alin. 1 din legea nr. 95/2006, obligă inculpatul la plata către partea civilă S. C. de Urgență Sfântul S. Iași a sumei de 384,14 lei și către partea civilă S. C. de Urgențe R. și de Arși București a sumei de 28 085,993 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod proc. pen., obligă inculpatul să plătească statului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, întocmit la data de 17.10.2013, în dosarul nr.882/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A. G. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și distrugere în paguba proprietății private, prevăzute de art.174-175 lit.a,c,e C.p., cu referire la art.176 lit.a C.p. și, respectiv art.217 alin.4,5,6 din Codul penal din 1969, constând în aceea că în noaptea de 19/20.07.2013, inculpatul a turnat în mod voluntar benzină peste soția sa, A. O.-A., în vârstă de 19 ani și i-a dat foc prin declanșarea unei brichete, acțiune în urma căreia aceasta a suferit arsuri deosebit de grave pe circa 75% din suprafața corporală, care au condus ulterior la deces, iar incendiul produs s-a propagat imediat în tot imobilul situat în comuna Țuțora, ., care a ars în proporție de 80%, fiind pus în pericol și imobilul învecinat al părinților victimei, existând posibilitatea producerii unei explozii a buteliei cu gaz și a incendierii casei vecine aflată la trei metri, numai intervenția promptă a rudelor, vecinilor și a pompierilor făcând să nu se producă și alte consecințe deosebit de grave, faptele fiind comise în concurs real și ideal conform art. 33 Cod penal din 1969.
Prin rezoluția din 20.07.2013 a fost începută urmărirea penală față de A. G.-M. pentru fapta prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit.a), c) și e) Cod penal, combinat cu art. 176 lit.a) Cod penal,
Prin ordonanța din 25.07.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale și extinderea cercetărilor penale față de inculpat și pentru săvârșirea infracțiunii infracțiuni de distrugere în paguba proprietății private prin incendiere și cu consecințe deosebit de grave, conform art. 217 alin.4,5,6 cod penal, cu referire la art. 218 alin.1, teza I cod penal, faptă aflată în concurs real și ideal cu infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit.a), c), și e) Cod penal, combinat cu art. 176 lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a) și b) Cod penal;
Tot la data de 25.07.2013 s-a dispus prin altă ordonanță punerea în mișcare a acțiunii penale pentru faptele de mai sus, dispunându-se reținerea inculpatului de la data de 25.07.2013, orele 14, până la data de 26.07.2013, orele 14.
Prin Încheierea penală nr. 106/26.07.2013 a Tribunalului Iași dată în dosarul nr._ al acestei instanțe, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile.
A fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 52/U/26.07.2013.
Prin ordonanța din 14.08.2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei principale ca urmare a decesului victimei, din tentativă la omor deosebit de grav, în omor deosebit de grav, prev. de art. 174-175 lit.a), c), și e) Cod penal, cu referire la art. 176 lit. a) Cod penal.
La data de 14.08.2013 a fost reaudiat inculpatul A. G.-M., aducându-i-se la cunoștință și schimbarea încadrării juridice a faptei.
Prin Încheierea penală nr. 126/17.08.2013 a Tribunalului Iași dată în dosarul nr._ al acestei instanțe, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru 30 de zile.
Prin ordonanța procurorului din 16.10.2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de distrugere calificată prev. de art. 218, reținută inițial, în infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 4, 5, și 6 Cod penal, în concurs real cu fapta de omor deosebit de grav, nefiind realizată condiția prev. de art. 146 Cod penal, iar estimarea valorii imobilului ars urmând a fi făcută de părțile civile păgubite în cadrul procesului penal.
În cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești s-au administrat următoarele mijloace de probă:
- Procesul verbal de sesizare a procurorului criminalist din cadrul PT Iași, ( fila 1);
- Rezolutia de incepere a urmaririi penale din 20.07.2013,( fila 2);
- Procesul verbal de sesizare al Secției Poliție Rurală Tomești, ( fila 3);
- Fișa de intervenție la eveniment a Secției Poliție Rurală Tomești, ( fila 4);
- Procesul verbal de cercetare la fața locului din 20.07.2013, ( fila 6);
- Plansa fotografica privind aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului, ( fila 10);
- Procesul verbal de examinare a hainelor arse ale victimei și plansa fotografica privind aspectele fixate cu ocazia examinării lor de către specialistul criminalist, ( fila 23);
- Procesul verbal de intervenție al ISU Pompieri – Iași, ( fila 31);
- Procesul verbal cuprinzând concluziile preliminare ale medicului legist, ( fila 34);
- Fișa de urgență prespitalicească (SMURD) a victimei A. O.-A., ( fila 37);
- Fișa de urgență prespitalicească (SMURD) a inculpatului A. G.-M., ( fila 38);
- Ordonanța de efectuare a constatării medico-legale de necropsie a victimei nr. 3789/P/05.08.2013 a PT București, ( fila 43);
- Ordonanța de declinare a cauzei de către PT București către PT Iași, nr. 3789/P/07.08.2013 a PT București, ( fila 41);
- Copia cărții de identitate a victimei, ( fila 44);
- Foaia de observație clinică generală a victimei A. O.-A. întocmită de S. C. de U. de C. P., R. si Arsuri București, la 20.07.2013, ( fila 46) ;
- Concluziile preliminare ale medicului legist din cadrul IML “M. Minovici” București, ( fila 57);
- Raportul medico-legal de necropsie al IML București nr. A_, ( fila 60);
- Planșa fotografică privind aspectele fixate cu ocazia efectuării necropsiei, ( fila 64);
- Ordonanța de efectuare a constatării medico-legale privind leziunile suferite de inculpate, ( fila 80);
- Biletul de externare a inculpatului de la Clinica de C. Plastică – Microchirurgie Reconstructivă și Arsuri Iași, ( fila 81);
- Biletul de externare a inculpatului de la S. de Psihiatrie “SOCOLA” din Iași, ( fila 82);
- Scrisoarea medicală privind pe inculpate întocmită de S. de Psihiatrie “SOCOLA” din Iași, ( fila 83);
- Raportul medico-legal nr. 3551/23.07.2013 al IML Iași privind leziunile suferite de inculpat, ( fila 85);
- Ordonanța de efectuare a expertizei psihiatrice a inculpatului, ( fila 88);
- Procesul verbal privind concluziile preliminare ale comisiei de expertiză psihiatrică, ( fila 89);
- Raportul medico-legal de expertiză psihiatrică nr. 3549/01.08.2013 al IML Iași privind pe inculpat, ( fila 90);
- Cazierul judiciar al inculpatului, ( fila 93);
- Ordonanța de extindere a cercetării penale față de inculpate și pentru infracțiunea de distrugere, ( fila 94);
-Declarațiile inculpatului, ( filele 95-97, 99, 102-103
- Ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, ( fila 98);
- Ordonanța de reținere din 25.07.2013, ( fila 100) ;
- Ordonanța de schimbare a încadrării juridice a faptelor, ( fila 101);
- Ordonanța din 20.07.2013 de delegare a efectuării unor acte de cercetare penală, ( fila 104);
- Ordonanța din 04.09.2013 de delegare a efectuării unor acte de cercetare penală, ( fila 107);
-Declarațiile martorilor:
- B. C.-D.,
- Dosca C.-A.,
- C. C.-E.,
- C. P.,
- C. C.,
- T. F.,
- B. S.-D.,
- Issa Raid,
- A. A. V.,
- A. M.;
În urma analizei materialului probator administrat în cauză, cu precădere a procesului verbal de cercetare la fața locului,a procesului verbal încheiat de ISU - Pompieri Iași, a examinării hainelor purtate de victimă și de inculpat, a concluziilor medico legale și a probelor testimoniale și cu declarațiile părților civile a rezultat aceeași situație de fapt cu cea reținută prin actul de sesizare a instanței, respectiv următoarele împrejurări reale:
Inculpatul A. G.-M. în vârstă de 22 de ani era căsătorit din luna iulie 2012 cu A. O.-A., în vârstă de 19 ani, locuind împreună într-o casă din ., jud. Iași, imobil ce a fost moștenit de părinți soției, C. C. și C. P..
Locuința socrilor inculpatului este situată în aceeași curte, dar despărțită cu un gard, la circa 3 metri de latura dreaptă a casei inculpatului, cu părinții victimei locuind și sora mai mică a victimei, de 17 ani, C. C.-E. și concubinul acesteia, T. F. ( coleg de serviciu cu inculpatul).
Camera în care obișnuiau să doarmă soții A. era aceea folosită inițial ca bucătărie (denumită de ei « paravan ») și care avea o fereastră spre casa socrilor, gardul despărțitor al curților fiind de circa 1,5 metri înălțime.
Inculpatul era mai mereu îngrijorat și chiar frustrat de faptul că socrii săi « nu i-au făcut acte pe casa în care locuiau », certându-se cu soția sa pe această temă ori de câte ori era sub influiența alcoolului, deși atât soția, cât și socrii îi explicau că nu au nici ei acte, moștenind în fapt imobilele și terenul, fără a se deschide vreo succesiune și nu aveau banii necesari pentru reglementarea acestei situații.
În seara zilei de 19 iulie 2013, în jurul orelor 22:30, A. O.-A. a venit de la serviciu din .. Iași, unde lucra ca vânzătoare la un magazin alimentar, împreună cu o mătușă de-a sa.
Inculpatul avusese zi de salariu ( lucra ca electrician la . Iași) și băuse câteva beri, pe fondul stării incipiente de ebrietate devenind irascibil și începând din nou să-i facă reproșuri soției în legătură cu actele casei.
La un moment dat ( cum mai procedase și în alte ocazii) a amenințat că își ia lucrurile și se mută înapoi la părinții săi.
A început să scoată hainele sale din dulapul situat pe peretele opus ușii de intrare, aruncându-le pe podea.
A. O.-A. l-a rugat să se liniștească și să rămână acasă, așezându-se pe hainele aruncate jos, rezemată cu spatele de dulap.
Aceasta era îmbrăcată cu un tricou tip maiou, pantaloni scurți și un hanorac cu glugă, fără mâneci.
Nervos, inculpatul a amenințat ca de obicei, când cearta avea acest subiect, că va da foc la casă, să ardă și ea și ai ei, a ieșit în curte, la circa 3 metri de ușă și a luat o canistră din plastic de 5 litri în care avea benzină pentru scuterul său și pentru a returna o datorie socrului său, aducând recipientul în cameră și amenințând-o pe soția sa că va da foc.
Cum aceasta nu se ridica de pe hainele pe care se așezase, inculpatul a deșurubat dopul canistrei și a stropit cu benzină, atât pe ea, cât și hainele de sub ea, punând apoi canistra cu restul de benzină pe plita sobei aflată în fața ferestrei ce dădea spre curtea socrilor, fără a-i mai înșuruba bușonul.
A continuat cu amenințările, timp în care a scos din buzunar o brichetă care deși nu mai avea gaz, piatra acesteia funcționa pentru a face scânteie.
Cearta a continuat și la un moment dat, văzând că soția sa nu credea că își va pune în practică amenințarea, în jurul orelor 00 25, inculpatul a apropiat bricheta de corpul soției, scăpărând piatra, iar flacăra izbucnită brusc l-a ars pe ambele palme și s-a retras imediat.
A. O.-A. a fost cuprinsă de flăcări pe toată partea anterioară a corpului, hainele îmbibate cu benzină arzând puternic.
Victima a țipat și a ieșit din casă singură, deoarece inculpatul a fugit pentru a deconecta rețeaua de curent electric.
În timp ce inculpatul se certa cu soția sa și o amenința, mama victimei, C. P., se afla în curtea sa, în dreptul ferestrei de la camera celor doi soți, la circa 3 metri și pregătea pentru vânzare produse agricole pe care urma să le vândă dimineața în Piața Tomești ( brânză, lapte, etc.).
Mama victimei a auzit cearta și a văzut apoi flăcările care au cuprins încăperea, a strigat la ceilalți din casa ei să se trezească, apoi a intrat în curtea casei fiicei sale, chiar în momentul în care aceasta ieșea cuprinsă de flăcări și țipând de durere.
C. P. a încercat să stingă focul de pe fiica ei cu palmele, apoi a acoperit-o cu un cearșaf pentru a înăbuși flăcările.
Din locuința lui C. P. a venit cealaltă fiică de 17 ani, C. C.-E. și concubinul acesteia, T. F..
T. F. a luat butelia cu gaz cu tot cu aragazul mic, tip - reșou, pentru a nu exploda, timp în care inculpatul revenise în curte pentru a scoate în drum o căruță ornamentală din lemn, pentru flori.
Toți cei prezenți au încercat să stingă focul declanșat în tot « paravanul », cărând apă cu găleata și apelând la vecinii de peste drum, pompierii sosind cu autospecialele în jurul orelor 01 și stingând focul în jurul orelor 04, dar casa arsese déjà în proporție de circa 80-85% și fumega încă la sosirea organelor de cercetare penală.
Fiind apelat numărul de urgențe « 112 » de către C. P., în timp ce toate persoanele prezente se agitau pentru stingerea focului puternic, A. O.-A. a plecat pe jos în întâmpinarea mașinii Ambulanței, circa 1 km, pentru ca mașina să nu rateze intersecția de la ..
Până a ajunge la locul de întâlnire, victima s-a abătut și pe la locuința martorei A. M., soacra fratelui inculpatului, care a observat starea de agitație a acesteia și faptul că victima prezenta arsuri pe corp, motiv pentru care s-a hotărât să o însoțească până la locul de sosire a ambulanței.
Fiind preluată de personalul medical de pe mașină, victima a fost întrebată cum s-a putut arde atât de grav, ea reușind să răspundă doar că « a fost stropită cu benzină », apoi a fost intubată.
În Fișa de urgență pre-spitalicească- « Echipaj de prim ajutor calificat « (echipa SMURD care a preluat victima din . transportat-o la S. de Urgențe Iași-Secția Arși)) aflată la prezentul dosar, se face mențiunea că victima era conștientă și a fost incendiată cu benzină.(Fila 37 verso).
De asemenea, din Fișa intervenție la eveniment întocmită de echipajul de poliție din comună la orele 01 42 ( fila 4), rezultă că « în urma unor discuții contradictorii avute cu soția, A. G. a luat o sticlă cu benzină și a incendiat imobilul », sesizarea fiind făcută la nr. « 112 » la orele 00 25.
Din procesul verbal de intervenție al ISU Iași (Pompieri) ( fila 5 și 31), rezultă că în conformitate cu relatările vecinilor și ale proprietarului imobilului, A. G., pe fondul consumului de alcool « a stropit cu benzină în casă și pe soție, dându-le foc ».
Inculpatul A. nu a ajutat la stingerea focului, având arsuri la ambele palme, doar udându-și mâinile pentru a-și potoli durerea.
Fiind întrebat de ce nu a dat el primul ajutor soției sale ( presupunând că ar fi fost un accident, cum a încercat să explice), inculpatul a declarat anchetatorului că a plecat să scoată siguranțele electrice de la panoul aflat în alt loc din cerdacul casei, temându-se « să nu ia foc casa de la scurt-circuit »,
În timp ce oamenii alertați se străduiau să limiteze incendiul puternic, inculpatul a aflat de la cineva că soția sa plecase în întâmpinarea Ambulanței, astfel încât a urmat și el același traseu pentru a primi ajutor medical.
Inculpatul a ajuns la mașina Ambulanței în care se afla soția sa chiar în momentul când aceasta trebuia să plece de urgență spre Iași, a întrebat de starea soției sale și a solicitat ajutor medical, dar, - conform procedurilor specifice în asemenea situații – i s-a solicitat prin « 112 » o altă mașină, rămânând să o aștepte în acel loc.
Ambii soți au fost transportați – pe rând - la Secția de Urgențe Copu a Spitalului « Sfântul S. » din Iași, Clinica « Arși ».
Din concluziile preliminare ale medicului legist din cadrul IML Iași a rezultat că A. O.-A. a suferit arsuri gr.I,II,III și IV pe față, gât, torace anterior, regiunea abdominală, membre toracice și pelvine, pe aproximativ 75% din suprafața corporală.
Leziunile au fost deosebit de grave, medicul legist opinând că ar fi necesitat pentru vindecare - în caz de supraviețuire - 50-55 zile îngrijiri medicale.
A. O.-A. a fost operată în dimineața zilei de 20.07.2013, fiind apoi transferată în secția reanimare, iar în jurul orelor 13 a fost transportată cu un elicopter SMURD la București, fiind reoperată în cursul zilei de 22.07.2013 la S. C. de U. de C. P., R. si Arsuri București.
În copia foii de observație clinică generală întocmită la S. C. de U. de C. P., R. si Arsuri București, la 20.07.2013, orele 15 :51, se menționează că diagnosticul la internare a fost de agresiune prin incendiere, ( la fila 5 din foaie) făcându-se precizarea că « din declarațiile personalului medical din Iași și ale echipajului SMURD ( de pe elicopterul cu care a fost transportată victima la București) rezultă că leziunile au survenit în urma unei agresiuni prin incendiere cu benzină de către soț ». ( filele 46, 51, 52,
La data de 04 august 2013 A. O.-A. a decedat la S. C. de U. de C. P., R. si Arsuri București.
Din acest motiv, prin ordonanța din 14.08.2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei principale săvârșite de inculpat, din tentativă la omor deosebit de grav, în omor deosebit de grav.
Incendiul provocat de către inculpat s-a propagat imediat în tot imobilul, care a ars în proporție de 80%, fiind pus în pericol și imobilul învecinat al părinților victimei, aflat la numai 3 metri de fereastra « paravanului », numai intervenția promptă a rudelor, vecinilor și a ISU-Pompieri Iași ducând la limitarea și stingerea incendiului creat.
Institutul de Medicină Legală „M. Minovici” București a efectuat la data de 06.08.2013 necropsia cadavrului victimei A. O.-A., iar din concluziile Raportului de expertiză medico-legală de necropsie nr. A_ rezultă că “ moartea a fost violentă, având drept cauză insuficiențe funcționale multiple organo-sistemice survenite în evoluția unor leziuni de arsură grad II b-III pe 75% din suprafața corporală. Leziunile s-au putut produce prin flacără, în legătură de cauzalitate directă cu decesul ».
Cu excepția leziunilor de arsură, la auopsie nu s-au constatat alte leziuni traumatice externe sau interne.
Inculpatului i s-au acordat îngrijiri medicale pentru arsurile minore suferite la palme, fiind apoi expertizat psihiatric la data de 21.07.2013.
Din concluziile Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3549/01.08.2013 al IML Iași rezultă că acesta prezintă diagnosticul de « tulburare de personalitate de tip instabil-emoțional », iar faptele au fost comise cu discernământ.
Inculpatul avea înclinații spre violență fizică, fiind condamnat prin sentința penală nr. 3460/15.12.2011 a Judecătoriei Iași la 500 lei amendă penală pentru săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală prev. de art. 180 alin.1( Cod penal asupra unui consătean, achitând amenda la 21.03.2013.
Inițial, inculpatul nu a dorit să dea declarație în cursul anchetei penale, stăruind să fie audiat numai după ce soția sa se va face bine, sperând că aceasta va declara că a fost un accident și nu o acțiune intenționată de incendiere.
Fiind audiat în continuare la Tribunalul Iași inculpatul a susținut din nou că benzina a luat foc în mod accidental, afirmație nefondată și care urmează a fi înlăturată, ca atare, în condițiile în care hainele victimei au ars integral, provocând leziuni grave acesteia, în timp ce hainele inculpatului, cel care a declanșat bricheta și care se afla lângă victimă au rămas întregi, iar mama victimei, care trecea prin dreptul ferestrei de la camera în care locuiau soții A., a auzit cearta și amenințările cu incendierea, surprinzând și momentul izbucnirii incendiului și fiind prima persoană care a încercat să intervină imediat pentru a stinge flăcările de pe fiica sa.
Din mențiunile scrise făcute în fișele de internare a victimei de către personalul medical de specialitate din Iași și București rezultă că leziunile au avut drept cauză « . prin incendiere cu benzină de către soț», primele informații în acest sens fiind obținute chiar de la victimă, aceasta fiind conștientă pe timpul transportului către spital.
Modalitatea de a agresa victima, obiectele folosite și modul în care a conceput și executat fapta, care au depășit caracterul necesar unei corecții fizice sau al unei amenințări, cum a mai susținut inculpatul, în scopul de a o speria pe soția sa, neluarea vreunei măsuri de ajutorare a victimei după comiterea agresiunii, dar și urmările faptei comise, respectiv producerea unor leziuni grave, prin incendiere, care au creat victimei suferințe atroce, mult mai mari decât cele pe care le implică în mod firesc suprimarea violentă a vieții și au trezit în conștiința celor din jur un sentiment de oroare, impun concluzia că fapta de omor calificat a fost comisă cu intenție.
Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care a fost comisă fapta, de obiectele folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse.
Ori, atunci când inculpatul a amenințat victima că va da foc, a stropit mormanul de haine pe care se așezase aceasta, fiind atinse și hainele pe care le purta pe corp, după care a declanșat scânteia de la o brichetă, este evident că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit, așa cum susține, producerea unui rezultat letal, prin incendiere, a prevăzut și a acceptat producerea lui.
Cât privește circumstanța agravantă a premeditării, instanța constată că față de circumstanțele reale în care a fost realizată fapta și de trăsăturile subiective ale inculpatului, o asemenea împrejurare nu poate fi reținută.
Atât în literatura de specialitate cât și prin practica judiciară s-a stabilit că premeditarea trebuie să întrunească anumite condiții.
O primă condiție privește trecerea unui interval de timp din momentul luării rezoluției și până în momentul executării omorului.
Ori, în cauza de față, s-a stabilit că între inculpat și victimă s-a declanșat un conflict spontan, inițial acesta având caracterul unei dispute verbale, astfel cum au perceput în mod direct și susțin chiar părinții și sora victimei, care a degenerat ulterior.
O a doua condiție privește activitatea psihică a făptuitorului, de reflectare, de chibzuire asupra modului cum va săvârși infracțiunea.
În cazul de față, inculpatul nu a avut timp de reflecție și pentru a medita asupra șanselor de realizare a faptei, fiind într-o activitate continuă, trecând imediat de la amenințare la materializarea activității ilicite.
Totodată, premeditarea presupune efectuarea unor activități de pregătire, de procurare a obiectelor ce urmează a fi folosite în comiterea faptei, împrejurări care în speța de față nu se confirmă, întrucât s-a stabilit prin probatoriul testimonial și cu declarațiile părților civile că inculpatul aducea mereu cantități mici de benzină acasă pentru a le folosi la scuter, iar la acel moment pentru a restitui o datorie către socrul său, C. C..
În consecință, calificarea juridică dată faptei de omor calificat reținută în sarcina inculpatului corespunde doar modelului infracțional stabilit prin dispozițiile art.189 lit.h, cu referire la art.199 Cod penal și, respectiv art.253 alin.4 C.p., cu aplicarea art.5 din Noul Cod penal, în baza cărora se va dispune tragerea la răspundere penală a făptuitorului.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere atât gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, prin care s-a adus atingere, în principal, relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, concretizat și în limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală specială, dar și urmările grave ale faptei, respectiv suprimarea, prin acte de cruzime a vieții victimei, soția sa, o persoană foarte tânără, iar prin incendiere fiind puse în pericol și imobilele învecinate, existând posibilitatea producerii unei explozii a buteliei cu gaz și a incendierii casei vecine aflată la trei metri, precum și împrejurarea că, deși, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a adoptat o conduita procesuală incorectă, în sensul că nu a recunoscut integral comiterea faptelor, pe care le-a minimalizat pe tot parcursul procesului.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește persoana făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa trebuie să fie individualizată astfel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare.
Operațiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
Astfel fiind, instanța apreciază că datele și elementele reale și personale reținute în cauză pot constitui suficiente temeiuri pentru a concluziona că scopul pedepsei cu închisoarea poate fi realizat doar prin aplicarea unor sancțiuni penale orientate spre maximul prevăzut de lege și cu executarea efectivă a acestora.
În baza art.71 Cod penal instanța va interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și litera b Cod penal, pe întreaga perioadă a executării pedepsei cu închisoarea ca și pedeapsă accesorie și ulterior executării pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, ce se impune a fi aplicată „ope legis”.
Din acest motiv, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza de față, având în vedere natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, instanța apreciază că interdicția exercitării drepturilor subiective de natură electorală respectă atât principiul legitimității cât și pe cel al proporționalității cu învinuirea ce face obiectul prezentei cauze.
Este adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală, însă, din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al altor persoane, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale, ca pedeapsă accesorie, a cărei executare va însoți executarea pedepsei principale.
Având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii detenției provizorii a inculpatului nu doar că se mențin, ci chiar s-au consolidat prin probele administrate în cursul urmăririi penale și, ulterior, analizate și confirmate prin hotărâre odată cu stabilirea existenței faptelor de omor calificat și distrugere și vinovăției făptuitorului, instanța constată că în cauză se impune privarea de libertate a inculpatului și în continuare.
În consecință, în baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală se va menține măsura arestării preventive dispusă împotriva inculpatului, căruia în baza art.72 C.p. i se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 25.07.2013 la zi.
În baza art.7 din Legea nr.76/2008 instanța va obliga inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obținerii și stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al acestuia.
Referitor la latura civilă a cauzei, în cursul urmăririi penale s-au constituit părți civile în cauză atât părinții și frații victimei A. O. A., care au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de câte 176.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea casei distruse integral în incendiu și a daunelor morale pentru suferința psihică resimțită prin dispariția neașteptată a victimei, precum și S. C. de Urgență „Sf. S.” Iași și S. C. de Urgențe R. și de Arși București, unități medicale care au solicitat obligarea inculpatului la plata contravalorii serviciilor medicale de care a beneficiat victima agresiunii A. O. A..
Cât privește acțiunea civilă exercitată în cauză, instanța apreciază că aceasta este doar parțial dovedită cu înscrisurile și probele testimoniale administrate, urmând a fi admisă, ca atare.
Temeiul juridic al răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma comiterii infracțiunii îl constituie dispozițiile art.1357 din Codul civil aflat în vigoare la acel moment care prevedeau că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
În considerarea acestor dispoziții, instanța apreciază că despăgubirile materiale reprezentând contravaloarea casei distruse integral în incendiu sunt dovedite doar în parte cu înscrisurile atașate la dosar, urmând a fi acordate doar pentru suma de 25.000 lei, prețul mediu al unui imobil în mediul rural..
Cât privește daunele morale solicitate, instanța apreciază că dispariția neașteptată și deosebit de tragică a victimei, o tânără de 19 ani, a constituit o adevărată tragedie pentru părinți și pentru cei apropiați, provocând acestora suferințe psihice de necontestat.
În acord cu reglementările europene, și în literatura juridică națională, s-a arătat că daunele morale reprezintă prejudicii care, strict vorbind, nu pot fi evaluate din punct de vedere economic, pecuniar, astfel încât despăgubirile acordate pentru repararea lor au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate familiei victimei, cuantumul acestei compensații fiind determinat, între altele, prin raportare la gravitatea și urmările faptei cauzatoare de prejudiciu.
Astfel cum s-a arătat în doctrină, repararea bănească a daunelor morale a dobândit importanță în măsura în care a fost depășită concepția patrimonialistă, fiind din nou valorizate atributele personalității umane.
Instanța, evaluând daunele morale, are în vedere procurarea unor satisfacții de ordin moral, susceptibile să compenseze, oarecum, valoarea de care a fost privată, cu evitarea deturnării scopului răspunderii civile în sensul stabilirii unor pedepse private sau a acordării unei satisfacții pur teoretice. La stabilirea existenței daunelor morale trebuie avute în vedere și Recomandările Consiliului Europei prezentate cu ocazia Colocviului desfășurat la Londra între 21-25 iulie 1969 care subliniază, între altele, că principiul reparației daunelor morale trebuie recunoscut în cazul faptelor ce au ca urmare leziuni corporale sau suprimarea vieții produse unei persoane, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei sau familiei acesteia, cum este cazul de față, pentru prejudiciul nepatrimonial încercat, fără însă a constitui pentru părți o sursă de îmbogățire fără justă cauză.
Aceste recomandări au fost însușite de toate statele Comunității Europene, inclusiv de România care a devenit membră a Consiliului Europei, în scopul armonizării legislațiilor cu privire la repararea daunelor morale în caz de leziuni corporale.
Pentru angajarea răspunderii civile, elementul de la care se pornește este prejudiciul, care în cazul daunelor morale este imaterial, nesusceptibil prin el însuși de a fi evaluat în bani, adesea dificil de perceput, ceea ce face dificilă și repararea lui.
Atât doctrina cât și jurisprudența au concluzionat că daunele morale constau în atingerile aduse ființei umane și personalității sale, cum sunt în special durerile fizice și psihice încercate de victimele loviturilor, rănirilor și mutilărilor, ori cauzarea morții unei persoane apropiate, precum și alte asemenea prejudicii privind viața personală, familială și socială a oamenilor.
Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au apreciat în jurisprudența sa (ce are ca obiect acordarea de daune morale), că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare.
În acest scop, pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din actele medicale ori din alte probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, cum s-a susținut și în cauza de față, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită
Prin nivelul despăgubirilor solicitate de părțile civile, Tribunalul apreciază că suma precizată cu titlu de daune morale nu este exagerată, fiind chiar rezonabilă în raport de circumstanțele reale și consecințele faptei cauzatoare a prejudiciului, ce au în vedere nu doar intenția inculpatului de a agresa victima, prin incendiere ci și urmarea mai gravă, decesul victimei.
De altfel, atât practica instanțelor naționale cât și a celor europene recunosc repararea daunelor morale provocate persoanelor ce au legături de rudenie sau afinitate cu persoanele ce și-au pierdut viața în urma agresiunilor suferite, caz în care sunt considerate indemnizabile doar relațiile afective profund lezate de durerea provocată de dispariția unei persoane apropiate.
În consecință, acordarea sumei de câte 50.000 lei, fraților victimei și de câte 100.000 lei părinților acesteia, cu titlu de daune morale apare ca fiind pe deplin justificată și corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, urmând ca principala satisfacție morală să fie obținută de părțile civile din tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru faptele săvârșite.
Totodată, față de înscrisurile depuse de unitățile spitalicești, instanța va obliga inculpatul și la plata cheltuielilor de spitalizare ale victimei.
Văzând și dispozițiile art.274 alin.1 C.pr.pen.”
***
În termenul prev. de art. 410 din C. proc. pen., hotărârea Tribunalului Iași fost apelată de către P. de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul A. G. M. și părțile civile C. P., C. C., C. E. C. și C. A. C., care au criticat-o sub aspectul legalității și temeiniciei.
Astfel, P. de pe lângă Tribunalul Iași a invocat faptul că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, respectiv a disp. art. 5 din Codul penal, având în vedere că a combinat dispoziții din codul penal anterior și cel în vigoare, creând inculpatului o situație mai favorabilă decât cea avută în vedere de legiuitor. Totodată sentința penală este neîntemeiată sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere violența extremă și cruzimea cu care a acționat inculpatul, precum și lipsa totală de empatie după momentul producerii leziunilor prin incendiere.
Inculpatul, prin avocatul desemnat din oficiu, a criticat sentința penală sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acestuia, în raport de dispozițiile legii penale vechi, care-i sunt mai favorabile, de împrejurările de fapt în care a comis fapta, urmând a se avea în vedere că acesta a fost comisă în urma unui conflict spontan, a dorit să sperie victima prin stropirea hainelor cu benzină, precum și datele care caracterizează în mod pozitiv persoana sa, respectiv că nu are antecedente penale și a fost încadrat în muncă.
Părțile civile C. P., C. C., C. E. C. și C. A. C., au criticat sentința penală în latură penală, solicitând a se reține circumstanțele de calificare prev. de art. a și b ale art. 189 din noul Cod penal, și aplicarea pedepsei maxime prevăzute de lege sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, precum și în latură civilă, solicitând acordarea integrală a daunelor materiale, reprezentând contravaloarea imobilului care a ars în totalitate.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelanți, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prev. de art. 471 din Codul de procedură penală, C. constată următoarele:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, C. de A. constată că, în cauză, instanța de fond a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reținându-se în mod corect atât situația de fapt cât și vinovăția inculpatului A. G. M., ce nu au fost criticate prin motivele de apel.
Astfel, constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului A. G. M., instanța de fond a hotărât, în mod corect, în opinia Curții de A., condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de omor, reținând în sarcina acestuia, în esență, următoarele: în noaptea de 19/20.07.2013, în urma unui conflict verbal spontan, inculpatul a turnat în mod voluntar benzină peste soția sa, A. O.-A., în vârstă de 19 ani și i-a dat foc prin declanșarea unei brichete, acțiune în urma căreia aceasta a suferit arsuri deosebit de grave pe circa 75% din suprafața corporală, care au condus ulterior la deces, iar incendiul produs s-a propagat imediat în tot imobilul situat în ., care a ars în proporție de 80%, fiind pus în pericol și imobilul învecinat al părinților victimei.
În ceea ce privește circumstanțele agravante în care s-a comis fapta de omor, C. constată că în mod just instanța de fond a înlăturat din încadrarea juridică circumstanța agravantă a premeditării, având în vedere că nu sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) luarea rezoluției infracționale trebuie să preceadă cu un oarecare interval de timp acțiunea agresivă;
b) chibzuirea infractorului trebuie să fie suficientă;
c) hotărârea luată anterior să se concretizeze în anumite activități de pregătire care trebuie să fie de natură a înlesni săvârșirea infracțiunii;
În cauza de față, toate probele converg către un conflict spontan, pe fondul unor discuții contradictorii legate de actele casei, conflict care a escaladat, inculpatul amenințând că dă foc la haine și la casă, victima a încercat să oprească a această intenție distructivă așezându-se peste hainele aruncate pe jos, fiind, astfel, stropită cu benzină împreună cu hainele din jurul acesteia, iar incendierea acesteia a fost provocată cu intenție indirectă de către inculpat, care a apăsat pe piatra de la brichetă pentru a demonstra că amenințările sunt reale, însă i-au luat foc ambele palme, de la care focul s-a propagat la victimă.
Mai mult, așa cum a reținut și instanța de fond inculpatul a acționat cu intenție indirectă, respectiv nu a urmărit producerea rezultatul letal dar a prevăzut și acceptat producerea lui, formă de vinovăție care exclude premeditarea.
Părțile civile au solicitat a se reține agravanta de calificare a omorului din interes material, dar și această solicitare este nefondată, având în vedere că inculpatul prin săvârșirea faptei nu a urmărit obținerea vreunui folos, avantaj sau beneficiu de natură patrimonială (de ex: se deschide succesiunea, se sting anumite obligații, se modifică unele drepturi, etc..).
În ceea ce privește critica tuturor apelanților privind greșita individualizare a pedepsei aplicate acestuia de instanța de fond, solicitându-se fie reducerea pedepsei și majorarea acesteia până la maximul special, C. de A., la analizarea acesteia, se va raporta la criteriile generale de individualizare, prev. de disp. art. 74 alin. 2 din Codul penal, și anume:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Or, din formularea dată de textele de lege mai sus arătate acestor criterii, rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie avute în vedere în totalitate de fiecare dată la stabilirea și aplicarea pedepsei.
În baza propriului examen, C. constată că instanța de fond a aplicat în just toate aceste criterii de individualizare judiciară a pedepsei dând o relevanță corespunzătoare atât datelor care caracterizează gravitatea faptelor săvârșită, gravitate ce nu poate fi pusă la îndoială, având în vedere urmarea cea mai importantă produsă, respectiv suprimarea vieții unei persoane în vârstă de 19 ani, dar și împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, respectiv prin incendiere, prin care s-a pus în pericol și imobilele învecinate, într-un moment de necenzurare a pornirilor agresive, dar și datelor care caracterizează persoana inculpatului, respectiv acesta, deși nu prezintă antecedente penale, are o fire violentă, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 3549/01.08.2013 stabilizându-se diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil-emoțional, precum și faptul că are o personalitate labilă emoțional cu manifestări impulsive.
S-a avut în vedere și poziția procesuală a inculpatului care nu a recunoscut în integralitate comiterea faptelor și a minimalizat răspunderea sa pe tot parcursul procesului penal.
Concluzionând, C. constată că pedeapsa individualizată de instanța de fond spre maximul special prevăzut de lege răspunde principiului proporționalității între gravitatea faptei, avându-se în vedere infracțiunile săvârșite, precum și urmările produse, concretizate în lezarea unui drept fundamental, respectiv dreptul la viață, și este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală,.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, ca urmare a intervenirii la data de 01.02.2014 a noului Cod penal, C. va analiza, potrivit criteriului aprecierii globale (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în M. OF. nr. 372/20.05.2014), dacă dispozițiile din noul cod penal este mai favorabil prin aplicarea exclusiv a dispozițiilor din legea nouă.
- Astfel, în ceea ce privește calificarea juridică și limitele de pedeapsă, se constată că legea penală nouă incriminează:
- fapta de omor, comisă de inculpat, la art. 188, 189 alin. 1, lit, h) din noul Cod penal cu aplic. art. 199 alin. 1 din noul Cod penal, limitele pedepsei închisorii fiind de la 15 la 30 ani.
- fapta de distrugere, comisă de inculpat, la art. 253 alin. 4 din noul Cod penal, limitele pedepsei închisorii fiind de la 2 ani la 7 ani.
Referitor la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, noul Cod penal la art. 39 alin. 1, lit. b, prevede că se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Deși instanța de fond a stabilit pedepsele pentru fiecare infracțiune în raport de dispozițiile din noul Cod penal, în mod nelegal a aplicat tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni din Codul penal din 1969, combinând, astfel, în mod nepermis, prevederile din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii mai favorabile.
Aplicând criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, C. constată că în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile deduse judecății, în conformitate cu disp. art. 39 alin. 1, lit. b din noul Cod penal, pedeapsa rezultantă aplicabilă inculpatului ar fi de 24 ani și 4 luni închisoare (22 ani +1/3 din 7 ani), și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a lit. b din Codul penal, ca pedeapsa complementară.
- Referitor la calificarea juridică și limitele de pedeapsă, potrivit dispozițiilor din Codul penal din 1969, C. constată că legea penală veche, în vigoare la momentul săvârșirii faptelor, incriminează:
- fapta de omor, comisă de inculpat, la art. 174 alin.1, 175 lit. c și e, art. 176 lit. a din Codul penal din 1969 (prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 lit. a, c și e, art. 176 lit. a din Cod penal din 1969), limitele pedepsei închisorii fiind de la 15 la 25 ani.
- fapta de distrugere, comisă de inculpat, la art. 217 alin. 4, 5 și 6 din Codul penal din 1969 , limitele pedepsei închisorii fiind de la 3 ani la 15 ani.
Față de criteriile de individualizate mai sus analizate, C. constată că individualizarea judiciară a pedepsei spre maximul special prevăzut de Codul penal din 1969, în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, impune stabilirea unei pedepse de 22 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a lit. b din Codul penal din 1969, ca pedeapsa complementară, iar, în cazul infracțiunii de „distrugere”, se impune individualizarea sub mediul special prevăzut de lege (având în vedere limitele foarte largi de individualizare de la 3 la 15 ani), impunându-se stabilirea unei pedepse de 7 ani închisoare.
Aplicându-se tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni prev. de art. 34 alin. 1, lit. b și art. 35 alin. 1 din Codul penal din 1969, se va stabili pedeapsa cea mai grea de 22 de ani, la care se va aplica un spor de 1 (un) an închisoare, pedeapsa totală aplicabilă inculpatului, potrivit Codului penal din 1969, fiind de 23 ani și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a lit. b din Codul penal din 1969, ca pedeapsa complementară.
Cum, în baza legii noi, inculpatului i-ar fi aplicabilă o pedeapsă principală rezultantă cu închisoarea de 24 ani și 4 luni închisoare, iar potrivit legii vechi, respectiv Codul penal din 1969, o pedeapsă principală rezultantă cu închisoarea de 23 ani, se constată că dispozițiile Codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului, urmând a se reține, în consecință, în mod global dispozițiile acestui Cod penal, cu aplic. disp. art. 5 din noul Cod penal.
Având în vedere că, potrivit disp. art. 12 din Legea 187/2012, vor fi aplicate pedepsele accesorii potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunile comise, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a și b din Codul penal, pe durata și condițiile prev. de art. 71 din Codul penal din 1969.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, C. constată că instanța de fond a apreciat în mod corect, în cazul despăgubirilor materiale reprezentând contravaloarea casei distruse integral în incendiu(doar cuantumul acestora a fost criticat de părțile civile C. P. și C. C.), că sunt dovedite în parte cu înscrisurile depuse la dosar, obligând inculpatul l pata sumei de_ lei.
Astfel, potrivit disp. art. 249 din Codul de procedură penală, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
În cauza de față, părțile civile Cârja P. și C. C. au solicitat să fie despăgubite cu suma de 176.000 lei, reprezentând contravaloarea casei distruse prin fapta inculpatului, depunând ca dovadă un deviz cuprinzând cantități de lucrări și manopera în cazul construirii unei locuințe pe fundația existentă.
Analizând acest în scris, C. constată că acesta nu poate face dovada contravalorii casei distruse, având în vedere că, deși ca mărime și arhitectură ne-am afla în fața unui imobil similar, în realitate vorbim de o construcție nouă, alte materiale ce s-ar folosi la construcție, de o valoare mai mare decât cele ce au făcut parte din casa distrusă de incendiu (ca exemplu, din fotografiile depuse de părțile civile, rezultă că ferestrele și ușile casei erau din lemn, iar în devizul de lucrări regăsim tâmplărie din PVC).
Mai mult, potrivit disp. art. 1385 din Codul civil, prejudiciul se repară integral (alin. 1).
Principiul reparării integrale a pagubelor cauzate prin fapta ilicită săvârșită trebuie avut în vedere de fiecare dată de către instanță la soluționarea laturii civile, principiu care urmărește asigurarea restabilirii situației anterioare a victimei prejudiciului.
Pentru a se asigura repararea integrală, singurul criteriu pentru determinarea cuantumului despăgubirii este cel al întinderii lui.
În cauza de față, părțile civile nu au făcut dovada contravalorii casei distruse, ci doar dovada contravalorii construcției unei locuințe noi, contravaloare care evident este cu mult peste valoarea casei distruse, care reprezintă prejudiciul efectiv cauzat.
În lipsa unei evaluări a imobilului distrus, C. constată că, în mod just, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata unei sume ce reprezintă prețul mediu al unui imobil în mediu rural, preț ce nu a fost contestat de nici o parte (așa cum s-a precizat părțile civile au solicitat prețul unei case noi, deși imobilul distrus nu era o construcție nouă).
Pentru toate aceste considerente, C. constată că doar motivele de apel privind aplicarea legii penale mai favorabile sunt întemeiate, urmând a dispune, în consecință, în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. a din Codul de procedură penală, admiterea apelului declarat de procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 384/17.04.2014 a Tribunalului Iași, ce va fi desființată, în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza, pentru argumentele mai sus prezentate, se va dispune descontopirea pedepsei rezultante de 23 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b din Codul penal, ca pedeapsă complementară în pedepsele componente și sporul de pedeapsă de 1 an închisoare, ce va fi înlăturat.
Se vot înlătură dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, cele privind condamnarea inculpatului, precum și cele privind aplicarea pedepsei accesorii.
Se va dispune condamnarea inculpatului A. G. M., întemeiul dispozițiilor Codului penal din 1969, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- „omor deosebit de grav”, prev. și ped. de art. 174 alin. 1, art. 175 lit. c și e, art. 176 lit. a din Codul penal din 1969, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 lit. a, c și e, art. 176 lit. a din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 din Codul penal, la pedeapsa de 22 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, ca pedeapsă complementară;
- „distrugere”, prev. și ped. de art. 217 alin. 4, 5 și 6 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 din Codul penal, la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b) și art. 35 alin. 1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, se va dispune contopirea pedepselor aplicate inculpatului A. G. M. pentru infracțiunile deduse judecății, în pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, ce va fi sporită cu un an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 23 (douăzeci și trei) ani și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, ca pedeapsă complementară
Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a și b din Codul penal, pe durata și condițiile prev. de art. 71 din Codul penal din 1969.
Se vor menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 424 alin. 3 din Codul de procedură penală se va deduce din pedeapsa de executat durata arestării preventive de după 17.04.2014 la zi.
În temeiul disp. art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat cu ocazia soluționării apelului procurorului, rămân în sarcina acestuia.
În ceea ce privește apelurile formulate de inculpatul A. G. M. și părțile civile C. P., C. C., C. E. C., C. A. C., constatând că motivele de apel invocate sunt nefondate, se va dispune, în temeiul disp. art. 421 pct. 2, lit. b din Codul de procedură penală, respingerea acestor apeluri, declarate împotriva aceleiași sentințe penale a Tribunalul Iași.
Se va respinge cererea părților civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, având în vedere că s-a respins apelul formulat de către aceste părți.
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, va fi obligat inculpatul și fiecare parte civilă apelantă să plătească statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
I. Admite apelul declarat de procurorul de la P. de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 384/17.04.2014 a Tribunalului Iași, pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a și b din Codul penal, ca pedeapsă complementară în pedepsele componente și sporul de pedeapsă de 1 an închisoare,pe care-l înlătură.
Înlătură dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare, cele privind condamnarea inculpatului, precum și cele privind aplicarea pedepsei accesorii.
Condamnă pe inculpatul A. G. M., fiul lui V. și M., născut la data de 26.09.1990, în mun. Iași, domiciliat în satul Chiperești, ., CNP_, fără antecedente penale, studii medii, de profesie electrician, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- „omor deosebit de grav”, prev. și ped. de art. 174 alin. 1, art. 175 lit. c și e, art. 176 lit. a din Codul penal din 1969, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 lit. a, c și e, art. 176 lit. a din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 din Codul penal, la pedeapsa de 22 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, ca pedeapsă complementară;
- „distrugere”, prev. și ped. de art. 217 alin. 4, 5 și 6 din Codul penal din 1969, cu aplic. art. 5 din Codul penal, la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b) și art. 35 alin. 1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, contopește pedepsele aplicate inculpatului A. G. M. pentru infracțiunile deduse judecății, în pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare, pe care o sorește cu un an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 23 (douăzeci și trei) ani și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b din Codul penal din 1969, ca pedeapsă complementară
Aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1, lit. a și b din Codul penal, pe durata și condițiile prev. de art. 71 din Codul penal din 1969.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 424 alin. 3 din Codul de procedură penală deduce din pedeapsa de executat durata arestării preventive de după 17.04.2014 la zi.
În temeiul disp. art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat cu ocazia soluționării apelului procurorului, rămân în sarcina acestuia.
II. Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul A. G. M. și părțile civile C. P., C. C., C. E. C., C. A. C., împotriva aceleiași sentințe penale a Tribunalului Iași.
Respinge cererea părților civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă inculpatul să plătească statului suma de 400 lei, din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce va fi avansata Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, obligă fiecare parte civilă apelantă să plătească statului câte o sumă de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.07.2014.
Președinte, Judecăor,
C.-G. T. I.-E. C.
Grefier,
L. A.
Red./tehnored.T.C.G.
12 ex.-16.10.2014
Tribunalul Iași
Judecător: N. L.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 421/2014. Curtea... → |
|---|
