Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 421/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 421/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 421/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE PENALĂ Nr. 421/2014
Ședința publică de la 27 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte A. C.-C.
Judecător D. A.
Grefier L. R.-C.
Pe rol judecarea apelurilor formulate de inculpat C. M. și partea civilă Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași împotriva sentințe penale nr. 410/NCPP/14.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar_, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de_, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
C. DE A.
asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 410 din 14.03.2014, a Judecătoriei Iași, dată în dosarul nr._, s-a hotărât:
„Condamnă pe inculpatul C. M., fiul lui V. și Z., născut la data de 17.09.1972 în Iași, CNP_,domiciliat în Iași, ., .. A, ., jud. Iași, cetățenie română, studii superioare, administrator al . IAȘI, cunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de “evaziune fiscală – reținerea și nevirarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” prev. și ped. de disp. art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea disp. art. 35 alin. 1 Noul Cod penal, art. 375 și 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de “evaziune fiscală – reținerea și nevirarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” prev. și ped. de disp. art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969.
În baza disp. art. 12 din Legea nr. 187/2012, interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza disp. art. 81 Cod penal și 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, potrivit disp. art. 82 alin. 1 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal, referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în perioada termenului de încercare.
În baza disp. art. 19 și art. 397 Noul Cod procedură penală, constată că inculpatul a acoperit integral prejudiciul în sumă de 21.059 lei cauzat părții civile Ministerul Finanțelor P. – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. R. a Finațelor P. Iași – cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași.
Respinge cererea părții civile privind instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente ., cu sediul în Iași ., camera nr. 2, jud. Iași. ”
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
“. Iași, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J22/1440/08.05.2008, cu sediul social în Iași, ., camera 2, jud. Iași, are ca obiect principal de activitate fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie – CAEN 1071. Asociații societății sunt C. G. și inculpatul C. M., acesta din urmă îndeplinind și funcția de administrator.
În perioada martie 2011 – octombrie 2011, Garda Financiară – Secția Județeană Iași a efectuat un control tematic la . Iași având ca obiectiv “impulsionarea efectuării de plăți – debite restante – către bugetul consolidat al statului, constând în impozite și contribuții cu reținere la sursă.
Așa cum rezultă din procesul – verbal din data de 28.10.2011, potrivit fișei sintetice totale, la data de 26.10.2011, . Iași înregistra obligații de plată restante către bugetul general consolidat al statului, cu caracter de stopaj la sursă, în sumă totală de 45.977 lei, din care suma de 29.175 lei debit și suma de_ lei dobândă și penalități, aferente perioadei octombrie 2008 – mai 2011.
Suma totală de 29.175 lei se compune din:
- 9439 lei – impozit pe venituri din salarii;
- 12.431 lei – contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați;
- 6689 lei – contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați;
- 616 lei – contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați.
În calitate de administrator al societății, inculpatul C. M. și-a însușit concluziile cuprinse în procesul verbal și a precizat că datoriile restante către bugetul general consolidat al statului, cu caracter de stopaj la sursă, aferente perioadei octombrie 2008 – mai 2011, nu au fost achitate din cauza lipsei de disponibilități bănești.
În cursul urmăririi penale au fost analizate documentele de evidență contabilă pentru perioada octombrie 2008 – mai 2011, respectiv certificatul de înregistrare fiscală, balanța lunară de verificare, bilanțul contabil la 31.12.2008, 31.12.2009 și 31.12.2010, statele de plată și extras de cont bancar.
Astfel, potrivit datelor menționate în balanța de verificare sintetică lunară . Iași, la clasa/grupa “Contul 5311 – CASA ÎN LEI” și “Contul 5121 – CONTURI CURENTE LA BĂNCI”, conturi ce concentrează disponibilitățile bănești ale societății, având funcția contabilă de activ, s-a constat că aceste conturi au sold final debitor care reprezintă disponibilitățile bănești existente la sfârșitul fiecărei luni.
Prin urmare, organul de urmărire penală a constatat că, pentru perioada octombrie 2008 – mai 2011, deși a dispus de sumele necesare, inculpatul nu a achitat impozitele și contribuțiile formate prin reținere la sursă, mai puțin pentru perioada ianuarie 2010 – mai 2011 când nu au mai fost efectuate operațiuni prin cont bancar (rulaj).
Din analiza balanțelor lunare de verificare pentru perioada octombrie 2008 – mai 2011, la clas/grupa “C. 401 - FURNIZORI”, rubrica “Rulaj curent debitor” – reprezentând valoarea mărfurilor achiziționate, raportat la mențiunile operate în balanța de verificare sintetică lunară, rubrica stocuri de mărfuri (achiziții/aprovizionare), s-a constatat că nu există datorii ale agentului economic.
În perioada octombrie 2008 – mai 2011, evidența contabilă a societății a fost ținută de către numita C. G. și inculpatul C. M..
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, apreciem că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii.
În drept, fapta inculpatului C. M. constând în aceea că, în calitate de administrator al . Iași, în perioada octombrie 2008 – mai 2011, în baza aceleași rezoluții infracționale, a reținut și nu a virat la bugetul consolidat al statului impozite și contribuții cu caracter de stopaj la sursă în sumă totală de 29.175 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de “evaziune fiscală – reținere și nevirarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” prev. și ped. de disp. art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea disp. art. 35 alin. 1 Noul Cod. penal.
Față de încadrarea juridică a faptei din actul de sesizare a instanței, respectiv art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Codul penal din 1969, se va dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea disp. art. 35 alin. 1 Noul Cod penal.
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale și a adoptat o atitudine corespunzătoare pe parcursul procesului penal în sensul că a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a achitat integral prejudiciu cauzat.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că, prin ordonanța procurorului din 12.04.2011, dată în dosarul nr. 2682/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, a fost sancționat cu amendă administrativă în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de disp. art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Se constată că, deși era urmărit penal în dosarul nr. 2682/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale ci, dimpotrivă, a continuat activitatea infracțională.
În consecință, având în vedere conduita inculpatului, gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, gravitate ce constă în prejudicierea atât a bugetului consolidat al statului, dar și a angajaților . care, deși au achitat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, nu au putut beneficia de asigurări sociale sau asigurări de sănătate, forma continuată a infracțiunii, împrejurarea că inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către stat o perioadă de 2 ani și 6 luni, apreciem că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 80 alin. 1 Noul Cod penal pentru a se dispune renunțatea la aplicarea pedepsei.
Instanța va reține incidența disp. art. 375 alin 1 și art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală, va opera reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, urmând să aplice inculpatului o pedeapsă cu limitele între 8 luni și 2 ani închisoare, respectiv pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza disp. art. 12 din Legea nr. 187/2012, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal, se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În ceea ce privește modalitatea de executare, constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81 Cod penal, apreciem că scopul preventiv și educativ al pedepsei va putea fi atins și fără privarea de libertate. Prin urmare, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru o perioadă de 2 ani și 8 luni care, potrivit disp. art. 82 Cod penal, constituie termen de încercare.
În baza disp. art. 71 al. 5 Cod penal, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit a teza a II a și lit. b Cod penal.
Se va atrage atenția inculpatului asupra disp.art. 83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei dacă săvârșește o nouă infracțiune în perioada de încercare situație în care, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării în prezenta cauză, se cumulează.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei:
Așa cum s-a reținut în cursul urmăririi penale, prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii este de_ lei, prejudiciu acoperit parțial, respectiv suma de 8116 lei, dovada fiind făcută cu chitanșele atașate la dosar:
- chitanța . nr._ din 27.03.2012 – suma de 616 lei – contribuții individuale de asigurări pentru șomaj;
- chitanța setia TS8 nr._ din 30.05.2012 – suma de 2000 lei – impozit pe venituri din salarii;
- chitanța . nr._ din 28.09.2012 – suma de 2000 lei – impozit pe venituri din salarii;
- chitanța . nr._ din 30.04.2013 – suma de 1100 lei – impozit pe venituri din salarii;
- chitanța . nr._ din 22.05.2013 – suma de 1100 lei – impozit pe venituri din salarii;
- chitanța . .._ din 14.06.2013 – suma de 1300 lei – impozit pe venituri din salarii;
Pentru diferența de 21.059 lei, în cursul judecății, inculpatul a depus următoarele chitanțe:
- chitanța . 10 nr._ din 03.10.2013 – suma de 6689 lei – CASS;
- chitanța . nr._ din 24.09.2013 – suma de_ lei – CAS;
- chitanța . nr._ din 09.07.2013 – suma de 1939 lei – impozit pe venituri din salarii.
În consecință, în baza disp. art. 19 și 397 Noul Cod procedură penală, se va constata că inculpatul a acoperit integral prejudiciul în sumă de 21.059 lei, sumă cu care persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal și se va respinge ca neîntemeiată cererea părții civile privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și părții responsabile civilmente . Iași.”
În termen legal această sentință a fost atacată cu apel de inculpatul C. M. și partea civilă Ministerul Finanțelor P. – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. R. a Finațelor P. Iași, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Atât prin motivele de apel cât și oral în fața Curții inculpatul prin apărător a criticat sentința în latură penală, vizând greșita reținere de către instanța de fond a antecedentelor penale ale inculpatului și condamnarea la o pedeapsă, solicitând desființarea în parte a sentinței apelate și, renunțarea la aplicarea pedepsei în temeiul art. 80 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală sau în subsidiar, aplicarea unei amenzi penale sau administrative.
În susținerea acestor solicitări arată inculpatul prin apărător că, trebuie avut în vedere recunoașterea faptei și acoperirea prejudiciului până la primul termen de judecată. Se mai arată că prima instanța a făcut o trimitere greșită la antecedența sa penală având în vedere că prin ordonanța procurorului în urma cercetării infracțiunii săvârșite în perioada 2008-2010 s-a dispus încetarea urmăririi penale și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Partea civila a criticat sentința doar sub aspectul laturii civile, solicitând obligarea inculpatului și la plata accesoriilor aferente debitului, până la data plății efective, așa cum a solicitat în fața primei instanțe, conform art. 120 din Codul de procedură Fiscală.
Susține partea civilă că s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 21.059 lei reprezentând impozite și contribuții cu caracter de reținere la sursă, precum și accesoriile aferente ce urmează a fi calculate până la data efecivă a plății.
Este adevărat că inculaptul a achitat prejudiciul doar parțial, cel de bază, în sumă de 21. 059 lei și instanța fondului a constatat că prejudiciul a fost recuperat integral, respingând cererera părții civile de instituire a sechestrului asigurator pe bunurile inculpatului și a părții responsabile civilmente ..
Consideră partea civilă că debitul a fost acoperit doar parțial așa încât solicită obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente . și la plata restului de debit care constă în accesorii aferente debitului de bază și instituirea sechesctrului asigurator pe bunurile ibculatului și a părții responsabile civilmente, până la concurența valorii accesoriilor calculate până la data plății.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 al. 2 Cod proc. penală, instanța de control judiciar constată că apelurile inculpatului și a părții civile sunt întemeiate, așa cum se va argumenta în continuare.
Cu referire la apelul părții civile;
Calcul accesoriilor este reglementat de art. 119 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare, care stabilește că pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, calculate potrivit art. 120 și respectiv 120 al.1 din același act normativ.
Referitor la accesoriile solicitate de partea civilă-recurentă, ce au caracterul unor obligații fiscale accesorii, instanța de apel reține că, acestea au fost calculate de către organul fiscal, în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 120 și urm din OG 92/2003, ținând cont că în materie procesual-fiscală, prin derogare de la regulile de drept comun, este permisă calcularea atât de dobânzi, cât și de penalități și majorări de întârziere, motiv pentru care se impune a fi obligat inculpatul și la plata acestor accesorii, în sumă de 24.229 lei.
Practic, inculpatul când a achitat suma de 21.059 lei a achitat doar parțial adică debitul de baza, așa cum susține și partea civilă, însă prejudiciul total cuprinde și accesoriile aferente așa încât prima instanță a constatat greșit că prejudiciul a fost acoperit integral de inculpat.
Concluzionând, critica părții civile cu privire la prejudiciul neacoperit, este fondată și urmează să fie luată în considerare.
Critica privind instituirea sechestrului asigurator și obligare a inculpatului în solidar la plata prejudiciului cu partea responsabilă civilmente nu este îmbrățișată de Curte.
În doctrină s-a justificat oportunitatea atragerii în procesul penal, ca subiect pasiv al acțiunii civile, a persoaneiresponsabile civilmente pe un considerent de politică judiciară, dedus din necesitatea de a proteja persoana care a suferit un prejudiciu împotriva insolvabilității autorului prejudiciului.
Cu alte cuvinte, partea responsabilă civilmentepoate să răspundă pentru inculpat când acesta este insolvabil, ca în situația inculpatului minor, de pildă, ori poate să răspundă alături de inculpat, cum este cazul comitentului; un asemenea mod de reglementare este și în interesul unei mai bune administrări a justiției, deoarece,în acest fel întreaga activitate juridică se desfășoară o singură dată, conducând la opozabilitatea actelor de procedură efectuate față de toate persoanele chemate să suporte consecințele civile ale aceleiași infracțiuni.
În cazul de față inculpatul a achitat debitul de bază iar diferența este în sumă de 24.229 lei, sumă care nu reclama neapărat protejarea părții civile împotriva unei insolvabilități a inculpatului, organele statului putând duce la îndeplinire lesne executarea acestei dispoziții a instanței de control judiciar.
În ceea ce privește apelul inculpatului:
Instanța de fond a reținut în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcându-se și o încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpatul - apelant.
De altfel, fapta a și fost recunoscută de inculpat în fața primei instanțe, care a solicitat ca judecata să se facă în baza art. 375 noul Cod proc. penală iar pedeapsa aplicată s-a făcut în condițiile disp. art. 396 alin. 10 Noul Cod de procedură penală.
Solicitările inculpatului-apelant de renunțare la aplicarea pedepsei conform art. 80 Cod penal sau în subsidiar de aplicare a unei amenzi, nu pot fi primite de instanța de control judiciar cu motivarea reținută și de prima instanță conform căreia inculpatul a mai fost sancționat cu amendă administrativă în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de disp. art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 Cod penal si, cu toate acestea nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor legale ci, dimpotrivă, a continuat activitatea infracțională.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de de “evaziune fiscală – reținerea și nevirarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, s-a făcut cu respectarea tuturor exigențelor art. 74 noul cod penal. S-au avut în vedere atât modalitatea concretă de săvârșire a faptei și consecințele produse, precum și datele care caracterizează pe inculpat și limitele speciale ale pedepsei.
Recunosterea faptei, a fost avută în vedere de instanța fondului, care i-a aplicat pedeapsa redusă în condițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală ața cum s-a arătat mai sus.
Această pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare cu suspendare condiționată, va fi de natură să contribuie la reinserția socială a inculpatului și să îl determine ca pe viitor să nu mai comită alte fapte penale.
Constatându-se, așadar, că individualizarea pedepsei a fost realizat în mod judicios atât ca întindere, cât și ca mod de executare, criticile formulate de inculpatul-apelant apar ca neîntemeiate și urmează a fi înlăturate.
Apelul inculpatului apare totuși ca întemeiat doar sub aspectul greșitei aplicări a legii penale mai favorabile de prima instanță așa cum se va argumenta în continuare.
Art. 6 din Legea 241/2005 din vechea reglementare stipula: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Art. 6 din Legea 241/2005 din noua reglementare stipuleză: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.
Art. 35 al. (1) NCP prevede: Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Art. 41 al. 2 vechi Cod penal prevedea: Infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
Art. 13 vechi Cod penal prevedea: În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
Art.5 alin. (1) NCP stipulează: în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Se observă că, în speța de față, fapta inculpatului a fost comisă în anul 2011 sub imperiul legii vechi, nemodificată în privință limitelor de pedeapsă, așa încât apare mai favorabilă reglementarea veche.
În lumina celor expuse mai sus se vor admite apelurile inculpatului și a părții civile în sensul înlăturării din încadrarea în drept a faptelor a dispozițiilor art. 35 alin. 1 Noul Cod penal si a reținerii dispozițiilor art. 41 alin. (2) si art. 13 din Codul penal din 1969 și, în latură civilă, în sensul înlăturării dispoziției referitoare la constatarea că inculpatul a acoperit integral prejudiciul cauzat părții civile și a admiterii acțiunii civile pentru diferența de prejudiciu.
În rejudecare: în aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, faptele de reținerea și nevirarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadentă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă pentru a căror săvârșire s-a dispus condamnarea inculpatului C. M. se vor încadra în drept în art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 si a art. 13 din Codul penal din 1969.
Se va constata că inculpatul a acoperit parțial, prin plata sumei de 21.059 lei, prejudiciul cauzat părții civile.
Va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă și va obliga inculpatul să plătească părții civile suma de 24.229 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente debitului principal ce a fost achitat anterior.
Se vor menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentelor apeluri, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de inculpatul C. M., fiul lui V. și Zîna, născut la data de 17.09.1972 în mun. Iași, jud. Iași, cu domiciliul în mun. Iași, ., ., ., cu domiciliu în mun. Iași, CNP_, și de partea civilă ministerul Finanțelor P. - Agenția Națională de Administrare Fiscala – Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 26, jud. Iași, împotriva sentinței penale nr. 410/NCPP din 14.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință pe care o desființează, în parte, în latura penală, în sensul înlăturării din încadrarea în drept a faptelor a dispozițiilor art. 35 alin. 1 Noul Cod penal și a reținerii dispozițiilor art. 41 alin. (2) și art. 13 din Codul penal din 1969 și, în latura civila, în sensul înlăturării dispoziției referitoare la constatarea că inculpatul a acoperit integral prejudiciul cauzat părții civile Ministerul Finanțelor P. - Agenția Națională de Administrare Fiscala – Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași și a admiterii acțiunii civile pentru diferența de prejudiciu.
Rejudecând cauza in limitele arătate:
În aplicarea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, faptele de reținerea și nevirarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa pentru a căror săvârșire s-a dispus condamnarea inculpatului C. M. prin sentința penală apelată, le încadrează în drept în art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Codul penal din 1969 și a art. 13 din Codul penal din 1969.
Constată că inculpatul C. M. a acoperit parțial, prin plata sumei de 21.059 lei, prejudiciul cauzat părții civile Ministerul Finanțelor P. - Agenția Națională de Administrare Fiscala – Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași.
În temeiul dispozițiilor art. 19, art. 23 alin. (2) și art. 397 Cod procedura penală raportat la art. 1357 Cod civil, admite acțiunea civila formulata de partea civila Ministerul Finanțelor P. - Agenția Națională de Administrare Fiscala – Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 26, jud. Iași și, în consecință, obligă pe inculpatul C. M. să plătească părții civile suma de 24.229 lei, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente debitului principal ce a fost achitat anterior.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate ce nu au fost modificate prin prezenta decizie penală.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentelor apeluri, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată in ședința publica azi, 26.06.2014.
Președinte, Judecător,
A. C.-C. D. A.
Grefier,
L. R.-C.
Red jud AD_
Tehnored gref RCL_
2 EX
Jud fond G. I.
| ← Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 444/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Hotărâre din... → |
|---|
