Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 438/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 438/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 438/2014
Ședința publică de la 01 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător D. D.
Grefier C. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași, de părțile civile C. D. I., C. A., C. A., C. D., C. Tența și D. M., de partea responsabilă civilmente R. A. de T. P. Iași, asiguratorul . G. SA și de inculpatul D. D. C. împotriva sentinței penale nr. 2862 din 27 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul cu nr._ .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24 iunie 2014 (cu participare doamnei procuror E. D. L. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când:
C. de A.,
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 2862 din 11 octombrie 2013, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
„Condamnă inculpatul D. D. C., fiul lui P. și M., născut la data de 14.09.1975, în mun. Iași, CNP:_, legitimat cu carte de identitate ., nr._, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii medii, căsătorit, un copil minor, având ocupația de „spălător vehicule” la R. A. de T. P. SRL Iași, necunoscut cu antecedente penale, la următoarele pedepse:
1). 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare, pentru comiterea, în data de 21.03.2011, a unei infracțiuni de „ucidere din culpă”, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal (în contextul reținerii unei culpe concurente, în proporție de 30%, a victimei infracțiunii, C. D.);
2). 1 (un) an închisoare, pentru comiterea, în data de 21.03.2011, a unei infracțiuni de „vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal (parte vătămată D. M.);
3). 8 (opt) luni închisoare, pentru comiterea, în data de 21.03.2011, a unei infracțiuni de „vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal (parte vătămată A. E.);
4). 8 (opt) luni închisoare, pentru comiterea, în data de 21.03.2011, a unei infracțiuni de „vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal (parte vătămată B. G.);
5). 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea, în data de 21.03.2011, a unei infracțiuni de „neluare, din culpă, a vreuneia dintre măsurile legale de sănătate și securitate în muncă, de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă fapta a produs consecințe deosebite”, prevăzută de art. 37 alin. 3 teza a II-a raportat la art. 37 alin. 1 și 2 din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea și securitatea în muncă.
Constată că infracțiunile prevăzute mai sus, pentru care s-au stabilit pedepse cu închisoarea, au fost comise în condițiile concursului ideal și, în temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, cu referire la art. 33 alin. 1 lit. b Cod penal, dispune ca inculpatul D. D. C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare, pe care o sporește cu 4 (patru) luni: total pedeapsă stabilită pentru inculpat:
3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71, alin. 1 Cod penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64, al. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei principale rezultante aplicată, de 3(trei) ani închisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 (șase) ani, calculat conform art. 862 Cod penal.
Potrivit art. 71 alin 5 Cod penal, suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Stabilește drept organ desemnat cu supravegherea condamnatului, S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal, stabilește ca, pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
1. să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului ce urmează a-i fi întocmit de către această din urmă instituție;
2. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3. să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
4. să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 863 alin. 3 Cod penal, impune inculpatului, pe durata termenului de încercare, respectarea următoarei obligații:
1. să nu conducă nici un vehicul destinat asigurării transportului public de călători (autobuze, troleibuze, tramvaie)
În temeiul art.359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864, alin.1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cursul termenului de încercare și asupra dispozițiilor art.864, alin.2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege sau a obligației stabilite de instanță.
Conform art. 88 Cod penal, scade din durata pedepsei aplicată inculpatului, perioada reținerii de 24 de ore din data de 23.03.2011, începând cu ora 18,35, conform ordonanței de reținere emisă de Poliția municipiului Iași-Biroul Rutier. (fila 20, d.u.p., vol. I)
Potrivit art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, revocă măsura obligării de a nu părăsi țara, ce a fost dispusă față de inculpatul D. D. C. prin încheierea de ședință din data de 16.03.2012, dispoziție executorie, conform art. 350 alin. 4 Cod procedură penală.
Ia act că părțile vătămate B. G. (nume anterior I.), fiica lui C. și Marijeana, născută la data de 12.03.1958, în mun. Iași, CNP:_, cu domiciliul în mun. Iași, .. 24, .. C, . și fără forme legale în mun. Iași, .. 18, .. B, etaj 1, . și A. E. (nume anterior A.), fiica lui F. și Z., născută la data de 22.05.1932, în Ucraina, CNP:_, cu domiciliul în mun. București, ., sector 1, ambele cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „L. F.”, cu sediul în mun. Iași, ., parter, jud. Iași, au renunțat la pretențiile civile formulate în prezenta cauză, ca urmare a tranzacției încheiate cu asigurătorul de răspundere civilă și a plății sumelor convenite cu acesta.
În baza dispozițiilor art. 14-15 și art. 346 din Codul de procedură penală, raportate la art. 998-999 din Codul civil din 1864, coroborate cu art. 54 alin. 1, cu referire la art. 49 din Legea nr. 136/1995, cu referire la dispozițiile Ordinele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 și 22/2012, cu observarea dispozițiilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 pentru unitățile medicale, admite în parte acțiunile civile formulate în prezenta cauză și obligă asigurătorul de răspundere civilă S.C. “O. V. I. G.” S.A., cu sediul principal în mun. București, bulevardul Aviatorilor nr. 28, corp B, sector 1, ca prin reprezentanții săi legali, să plătească părților civile din prezenta cauză următoarele sume:
- către partea civilă C. A., legitimată cu carte de identitate ., nr._, CNP:_, cu domiciliul în mun. Iași, . nr. 70, ., ., suma totală de 274.500 lei, din care 24.500 lei reprezentând daune materiale și 250.000 lei daune morale.
- către partea civilă C. A., prin reprezentant legal C. A., cu domiciliul în mun. Iași, . nr. 70, ., ., jud. Iași, la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de daune morale, precum și la plata unei prestații periodice, în sumă de 700 lei/lunar, începând cu data de 21.03.2011 și până la împlinirea vârstei de 18 ani;
- către partea civilă C. D.-I., cu domiciliul în mun. Iași, . nr. 70, ., ., la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de daune morale, precum și la plata unei prestații periodice, în sumă de 700 lei/lunar, începând cu data de 21.03.2011 și până la finalizarea studiilor universitare, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani;
- către partea civilă C. D., cu domiciliul în mun. Iași, bulevardul N. I., .. 34, ., la plata sumei de 150.000 lei, reprezentând daune morale;
- către partea civilă C. Tența, cu domiciliul în mun. Iași, bulevardul N. I., .. 34, ., la plata sumei de 150.000 lei, reprezentând daune morale;
- către partea civilă D. M., legitimată cu carte de identitate ., nr._, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat „L. B.”, cu sediul în mun. Iași, bulevardul A. P. nr. 21, .. B, etaj 2, . echivalentului în lei a sumei de 10.000 euro, la cursul BNR aplicabil la data plății efective, cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 300.000 lei, reprezentând daune morale;
- către P. Iași, prin reprezentant legal, comisar-șef M. V., în calitate de director, cu sediul în mun. Iași, .. 10, jud. Iași, a sumei de 6166,87 lei, actualizată cu indicele de inflație calculat până la data plății efective, reprezentând daune materiale;
- către S. C. de R. Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 14, prin reprezentanții săi legali, la plata sumei de 406 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate D. M., la care se adaugă dobânda legală calculată începând cu data de 20.07.2011 și până la achitarea integrală a debitului principal;
- către S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în mun. Iași, ., prin reprezentantul legal al instituției, la plata sumei totale de 1021 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale părților vătămate D. M., B. G. și A. E.;
- către S. C. M. de Urgență Iași (U.M._), prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Iași, .. nr. 7-9, la plata sumei totale de 1.705,23 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate D. M., la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data efectuării cheltuielilor solicitate și până la achitarea integrală a debitului principal;
- către S. C. de U. București, prin reprezentant legal, cu sediul în mun. București, calea F. nr. 8, sector 1, la plata sumei de 11.354,15 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate D. M., la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului principal;
- către S. C. de Urgență P.. Dr. N. O., prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Iași, ., la plata sumei de 732,73 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate A. E.;
- către S. C. Județean de Urgență Sf. S. Iași, prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Iași, ., la plata sumei de 1752,21 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate D. M., la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data efectuării cheltuielilor solicitate și până la achitarea integrală a debitului principal și la plata sumei de 2076,21 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate B. G., la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data efectuării cheltuielilor solicitate și până la achitarea integrală a debitului principal.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de partea responsabilă civilmente R. A. de T. P. Iași, cu sediul în mun. Iași, ., prin reprezentanții săi legali (director general, inginer M. G. și director economic R. S.), având ca obiect obligarea inculpatului D. D. C. la plata echivalentului în lei a sumei de 19.657,15 euro și a sumei de 27.937,12 lei, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume, calculată până la data plății efective, reprezentând sumele avansate voluntar în cursul urmăririi penale de partea responsabilă civilmente către partea civilă D. M..
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 28.06.2012, au fost respinse cererile de constituire de părți civile în cauză formulate de . SRL, martorul M. P. și RATP Iași și că, prin încheierea de ședință din data de 20.09.2012, a fost respinsă cererea de constituire de parte civilă a ..
În baza dispozițiilor art. 357 alin. 2 lit. f Cod procedură penală, dispune ca, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, să fie ridicate măsurile de indisponibilizare a vehiculelor implicate în accidentul de circulație din data de 21.03.2011 (tramvaiul marca BE 8/8, cu nr. de înregistrare IS 0356, autobuzul marca MAZ, cu nr. de înmatriculare B_, ambele proprietate a RATP Iași, autoturismul marca Chevrolet Aveo, cu nr. de înmatriculare_, proprietate a ., autoturismul marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea numitului I. M., autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, proprietate a ., autoturismul marca Mercedes, proprietate a . SRL, autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, proprietate a Penitenciarului Iași, autoturismul marca BMW, proprietate a ..)
Constată că inculpatul a fost asistat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, de apărători aleși.
În baza art. 191, alin. 1 și 3 Cod procedură penală, obligă inculpatul D. D. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente R. A. de T. P. Iași la plata sumei de 12.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 11.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale.
În temeiul dispozițiilor art. 193 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, coroborate cu art. 54 alin. 1, cu referire la art. 49 din Legea nr. 136/1995, obligă asigurătorul de răspundere civilă, S.C. “O. V. I. G.” S.A la plata către partea civilă C. A. a sumei de 4900 lei și către partea civilă C. D. a sumei de 2100 lei, reprezentând 70% din cheltuielile judiciare efectuate de acestea în cursul procesului penal (onorariul apărătorului ales, conform chitanțelor nr. 91/13.09.2013 și nr. 92 din 13.09.2013, emise de Cabinet Avocat L. M.).
În conformitate cu prevederile art. 193 alin. 3 Cod procedură penală, coroborate cu art. 54 alin. 1, cu referire la art. 49 din Legea nr. 136/1995, respinge, ca nefondată, cererea formulată de părțile civile A. E. și B. G., prin apărătorul ales, de obligare a asigurătorului de răspundere civilă la plata cheltuielilor judiciare efectuate de acestea în cursul urmăririi penale.
Potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, coroborate cu art. 54 alin. 1, cu referire la art. 49 din Legea nr. 136/1995, respinge cererea formulată de partea civilă D. M., de obligare a asigurătorului de răspundere civilă la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cursul procesului penal.”
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„PrinRechizitoriulParchetului de pe lângă Tribunalul Iași, emis în dosarul de urmărire penală având nr. 598/P/2011, din data de 02.03.2012, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D. D. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de „ucidere din culpă”, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, a trei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 al. 2 și 4 C.penal și a unei infracțiuni de neluare, din culpă, a vreuneia dintre masurile legale de securitate si sănătate in munca de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste masuri, daca fapta a produs consecințe deosebite prevăzută de art. 37 alin. 3 teza II raportat la alin. 1 si alin. 2 din Legea 319/2006, toate cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. b Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași – Secția penală la data de 15.03.2012, sub nr. _ .
În fapt, în cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în esență că inculpatul D. D. C., în ziua de 21.03.2011, în jurul orelor 14.05, în timp ce conducea tramvaiul RATP Iași cu nr. de înregistrare IS.0356 pe . municipiul Iași, în apropiere de intersecția semaforizată de la Piața M. E., întrucât nu a adaptat viteza la condițiile de trafic pentru a putea efectua orice manevră în condiții de siguranță și, totodată, nu a fost atent la traficul rutier, a tamponat din spate un număr de șapte autovehicule, provocând decesul conducătorului unuia dintre acestea, C. D., în vârstă de 43 ani, aflat la volanul autoturismului Dacia cu nr. de înmatriculare_, proprietatea Penitenciarului Iași și vătămarea gravă a părților vătămate Dragusanu M. (care a suferit leziuni ce au necesitat 100 - 110 zile îngrijiri medicale pentru vindecare), pasageră în auto Dacia cu nr. de înmatriculare_, A. E. (care a suferit leziuni ce au necesitat 90 - 100 zile îngrijiri medicale pentru vindecare) și B. G. (care a suferit leziuni ce au necesitat 110 - 120 zile îngrijiri medicale pentru vindecare) pasagere în autobuzul RATP implicat în accident.
S-a precizat și că în ziua de 21.03.2011, în jurul orelor 14.05, in timp ce se afla in exercitarea atribuțiilor de serviciu si conducea tramvaiul RATP cu nr. de inregistrare IS 0356 pe . mun. I., inculpatul a încălcat din culpa îndatoririle de serviciu, respectiv, art. 18 din instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă pentru conducătorii de tramvaie – vatmani IPSSM 2 (conform cărora “Pantele se coboară numai cu viteză redusă, astfel ca, în orice moment, tramvaiul să poată fi oprit”) și art. 22 din Lg. 319/2006 (conform cărora “Fiecare lucrător trebuie să-și desfășoare activitatea în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională, atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă”.), constând in aceea ca nu a coborât panta Copou cu viteza redusa, astfel ca in orice moment vagonul sa poată fi oprit, producând consecințe deosebite care au constat în coliziunea tramvaiului pe care-l conducea cu un număr de 7 autovehicule soldată cu vătămarea corporala grava a trei persoane
S-a mai menționat în cuprinsul actului de sesizare al instanței că, în urma administrării probelor cu expertiză tehnică și expertiză criminalistică, dar și pe baza evaluării declarațiilor martorilor audiați în cauză în cursul urmăririi penale a rezultat că culpa exclusivă a producerii accidentului de circulație aparține inculpatului, apreciindu-se, în urma interpretării dispozițiilor legale aplicabile circulației pe drumurile publice, că nu poate fi reținută o culpă în sarcina conducătorilor auto (inclusiv a victimei C. D.) care staționau, la momentul producerii accidentului pe linia de tramvai, înlăturând astfel concluziile expertului criminalist, care a apreciat că persoanele care conduceau autoturismele staționate pe linia de tramvai nu au respectat dispozițiile legale, întrucât aveau obligația de a lăsa liberă calea tramvaiului.
În ceea ce privește persoana inculpatului, procurorul a reținut că acesta a colaborat cu organele de anchetă pentru elucidarea împrejurărilor în care a avut loc accidentul, fără a-și asuma vreo culpă în producerea lui.
Pentru a reține această situație de fapt, în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă:
-concluzii medico-legale provizorii ale decesului victimei C. D.;
-raport de necropsie medico-legală nr.481/04.04.2011 intocmit de IML I.;
-declarații ale părți civile C. A., D. M., B. G. și A. E.;
-rapoarte de constatare medico-legală ale părților vătămate;
-documente medicale ale părților vătămate;
-declarațiile martorilor A. D., M. P., D. F., A. N. S., P. I. M., I. I., M. V., C. V., V. C. Venicius, C. A. M., I. M., R. Gorgiana;
-Raport de expertiză criminalistică;
-Raport de expertiză tehnică judiciară și anexe;
-fișa postului conducător tramvai și lista participanților la sesiunea de instruire pentru fișa postului (semnată de inculpat);
-fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă a inculpatului D. D. C. (semnată de inculpat);
-talonul tehnic al tramvaiului conținând reviziile tehnice la zi;
-Instrucțiuni proprii de securitate și sănătate în muncă pentru conducătorii de tramvaie (IPSSM);
-norme specifice de securitate a muncii pentru transportul urban cu tracțiune electrică (NSSM)
-documente RATP Iași (fișe reparații tramvai, revizii tehnice, fișa tramvaiului, referate constatare abateri inculpat, decizii de sancționare, fișe activități zilnice pentru autovehicule, rapoarte de accidente de circulație etc);
-dosar de cercetare accident de circulație întocmit de ITM Iași;
-proces-verbal de cercetare a accidentului de circulație întocmit de ITM Iași;
-dosar de cercetare a accidentului de circulație întocmit de P. Iași;
-proces – verbal de cercetare a accidentului de circulație întocmit de Comisia numită de Administrația Generală a Penitenciarelor;
-declaratii învinuit/inculpat D. D. C.;
În cursul cercetării judecătorești, au fost administrate următoarele mijloace de probă:
1. declarația inculpatului D. D. C. (fila 180, vol II, ds. inst.)
2. declarația părții vătămate C. Tența (fila 198, vol II, ds. inst.)
3. declarația părții civile C. A. (fila 204, vol II, ds. inst.)
4. declarația părții vătămate/civilă D. M. și supliment de declarație (filele 205-206, 209 vol II, ds.inst.)
5. declarația martorului M. P. (filele 207-208, vol II, ds. inst. )
6. declarația martorului A. D. (fila 333, vol II, ds. inst)
7. declarația martorului A. N. S. (fila 334-335, vol II, ds. inst)
8. declarația părții vătămate C. D. și supliment de declarație (fila 336, vol II, ds. inst)
9. adresa nr._/17.12.2012, emisă de Poliția Locală Iași (fila 360, vol II, ds. inst.)
10. adresa nr._/17.12.2012, emisă de Poliția municipiului Iași-Biroul Rutier (fila 361, 365 vol II, ds. inst.)
11. declarația martorului M. V. (fila 381, vol II, ds. inst.)
12. declarația martorului P. I. M. (fila 382, vol II, ds. inst.)
13. declarația martorului C. A. M. (fila 383, vol II, ds. inst.)
14. declarația martorului C. V. (fila 384-386, vol II, ds. inst.)
15. declarația martorului B. M. M. (fila 387, vol II, ds. inst.)
16. adresa nr. CM/RT/3138 din 18.12.2013, emisă de ING (fila 410, vol II, ds. inst)
17. declarația martorului I. M. (filele 417-418, vol II, ds. inst)
18. declarația martorului D. F. (fila 419, vol II, ds. inst)
19. declarația martorului I. I. (fila 420, vol II, ds. inst.)
20. declarația martorului V. C. Venicius (filele 421-423, vol II, ds. inst)
21. adresa nr._/17.12.2013, emisă de Poliția locală Iași (fila 424, vol II, ds. inst)
22. declarația martorului Guzel M. C. (filele 428-429, vol II, ds. inst )
23. declarația martorului A. C. E. (filele 431-432, vol II, ds. inst)
24. declarația martorului H. G. (filele 432, vol II, ds. inst)
25. declarația martorului R. M. (filele 433-434, vol II, ds. inst)
26. declarația martorului D. A.-F. (filele 435-436, vol II, ds. inst)
27. raportul de expertiză medico-legală având nr. 2301/OF din data de 04.02.2013, întocmit de IML Iași (filele 437-440, vol II, ds. inst.)
28. adresa nr. X/1009/PIIS/21.01.2013 emisă de P. Iași (fila nr. 466, vol II, ds. inst.)
29. Decizia nr._ din 11.07.2011 emisă de Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (fila 467, vol II, ds. inst.)
30. adeverința emisă de S. de R. Iași având nr. 2724 din 06.02.2013 (fila 468, vol II, ds. inst.)
31. facturile fiscale emise în data de 24.03.2011 și 28.03.2011 și alte facturi fiscale (filele 469-470 și urm., vol II, ds. inst.)
32. înscrisuri în dovedirea pretențiilor civile depuse de partea civilă C. A. (filele 473-528, vol II, ds. inst.)
33. declarația martorului N. I. C. (fila 529, vol II, ds. inst.)
34. declarația martorului M. P. (fila 530, vol II, ds. inst.)
35. declarația martorului B. A. (fila 531, vol II, ds. inst.)
36. înscrisuri depuse de partea civilă C. A. (filele 6-12, vol III, ds. inst)
37. declarația martorului C. P. (fila 13, vol III, ds. inst.)
38. declarația martorului L. C. G. (fila 14, vol III, ds. inst)
39. declarația martorului S. V. C. (fila 15, vol III, ds. inst.)
40. declarația martorului Lascarache D. I. junior (filele 16-17, vol III, ds. inst.)
41. sentința civilă nr. 6706 din 27.03.2012 a Judecătoriei Iași (filele 20-22, vol III, ds. inst.)
42. adresa nr. 794 din 13.06.2013, emisă de R.A.T.P. Iași și înscrisurile anexate acesteia (filele 36 și urm, vol III, ds. inst)
43. copie a contractului de tranzacție încheiat între asigurătorul de răspundere civilă și părțile civile B. G. și A. E. și dovada plății sumelor convenite prin contract (filele 61 și urm, vol III, ds. inst.)
44. înscrisuri depuse de partea vătămată/civilă D. M. (filele 69 și urm, vol III, ds. inst)
45. declarații olografe date de părțile civile B. G. și A. E. (filele 72-73, vol III, ds. inst.
La termenul din 16.05.2013, instanța a respins, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, cererea formulată de apărătorii inculpatului, de efectuare în cauză a unui supliment la raportul de expertiză tehnică, precum și cererea formulată de apărătorul părților civile C., de efectuare în cauză a unui supliment la raportul de expertiză criminalistică.
SITUAȚIA DE FAPT
Analizând coroborat întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța constată ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpatului D. D. C. cu privire la toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată și reține următoarea situație de fapt:
La data producerii accidentului de circulație din 21.03.2011, inculpatul D. D. C. era angajat ca vatman în cadrul Regiei Autonome de T. P. Iași (în continuare R.A.T.P. Iași), funcție pe care a ocupat-o din anul 1997 și se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În ziua de 21.03.2011, inculpatul și-a început activitatea conform programului de lucru la ora 06.00. Acesta s-a prezentat la Secția III a RATP Iași (.) și a preluat tramvaiul tip BE 8/8 cu numărul de înregistrare IS.0356 (Primăria Iași) cu care a ieșit din depou la ora 06.07.
Vatmanul D. D. C. și-a desfășurat activitatea în mod normal până la ora 10.00, când a revenit cu tramvaiul în depou (datorită capacității mari de transport de 221 pasageri, aceste tramvaie sunt utilizate numai la orele de vârf conform programului de ransforsare a RATP Iași).
După predarea tramvaiului revizorului tehnic Vicu G. (Anexa 19 din dosarul întocmit de ITM Iași), inculpatul a părăsit secția, fiind în timpul liber, conform programului de lucru stabilit.
În intervalul orar 10,00-13,00, tramvaiul a fost supus unei revizii tip R0 de către echipa de întreținere, în urma căreia s-a stabilit că este în stare bună de funcționare din punct de vedere tehnic (declarație Vicu G. – Anexa 19 dosar ITM Iași – f.77, d.u.p.).
Inculpatul D. D. C. a revenit la orele 13.00 la Secția III a RATP conform programului stabilit și a preluat tramvaiul cu care a părăsit depoul la ora 13.15 pentru a deservi traseul 13, ce are următorul circuit Rond Copou – Universitate- Târgu C. – Tatarasi – Baza 3–P. R.- Târgu C. – Rond Copou
În acest scop s-a deplasat cu tramvaiul până la rond Tg. C. unde a efectuat întoarcerea și încadrarea pe traseul 13, după care a urcat dealul Copou și a ajuns la Rond Agronomie.
Ajungând la capătul de linie, respectiv la Rond Copou, vatmanul a prezentat pentru ștampilare foaia de parcurs, iar la ora 13.52 (conform foii de deplasare . nr._ – Anexa 38 din dosarul ITM Iași), s-a angajat în coborârea pantei.
La acea oră, traficul era aglomerat, iar tramvaiul a fost oprit în toate stațiile amplasate în această zonă, inclusiv în stația de la „Universitate”, unde s-au îmbarcat mai mulți călători.
Următoarea stație pentru călători era amplasată după intersecția de la „Fundație”.
După ce inculpatul a plecat din stația de la Universitate, acesta a oprit tramvaiul în dreptul primului semafor amplasat la intersecția bulevardului C. I cu . acesta arăta culoarea roșie.
A pus din nou în mișcare tramvaiul și, pentru că următorul semafor arăta culoarea verde și-a continuat deplasarea înspre zona denumită „Fundație”. În timp ce inculpatul parcurgea acest traseu, semaforul amplasat la intersecția bulevardului C. I cu . roșie.
La acest moment, înainte de semafor, se aflau staționate următoarele autoturisme: pe prima banda, dinspre marcajul trecerii de pietoni spre Universitate, era oprit autoturismul VW Golf Is.44.MAR, condus de martorul I. M. si autoturismul Chevrolet Aveo cu nr. înmatriculare_, proprietatea S.C. Farmexpert DCI S.A., condus de martora C. A. M. in timp ce pe banda a II a (bandă pe care se afla amplasată calea de rulare a tramvaiului) erau oprite, în același sens, autobuzul marca MAZ cu nr. înmatriculare B -_, proprietatea RATP I., condus de martorul Ivanoaie loan, autoturismul BMW cu nr. înmatriculare_, proprietatea S.C. Artis Conf S.R.L. condus de martorul M. V., autoturismul Dacia 1310 cu nr. înmatriculare_, proprietatea Penitenciarului I., condus de numitul C. Danuț, autoturismul Dacia L. cu nr. înmatriculare_, proprietatea S.C. Compania N. S.R.L, condus de martorul A. N. S. si autoturismul marca Mercedes cu nr. înmatriculare 1S.03.WMT, proprietatea S.C. Style M&C SRL, condus de martorul M. P..
Traseul pe care se deplasa tramvaiul manevrat de către inculpat anterior producerii accidentului de circulație se afla în pantă, având o înclinare de 5%.
Toate aceste împrejurări au putut fi observate pe deplin de inculpat, având în vedere că vizibilitatea era perfectă pe o distanță de aproximativ 400 m.
Cu toate acestea, inculpatul a luat târziu decizia de a reduce progresiv viteza de deplasare a tramvaiului și de a acționa sistemul de frânare, pentru a încetini și ulterior opri tramvaiul în condiții de deplină siguranță, în spatele autoturismelor oprite la culoarea roșie a semaforului.
Această lipsă de diligență a inculpatului, de a aprecia și acționa corespunzător raportat la condițiile de trafic, a dus la coliziunea tramvaiului cu autoturismele ce se aflau staționate pe banda a II-a de circulație.
Prima coliziune s-a produs între tramvaiul cu nr. de înregistrare IS-0356 și autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea . SRL, condus de martorul M. P..
În urma impactului, autoturismul marca Mercedes a fost proiectat spre înainte, intrând în coliziune cu partea din spate a autoturismului marca Dacia L., ce staționa pe banda a II-a de circulație.
În continuare, autoturismele marca Mercedes și Dacia L. s-au deplasat oblic, înspre banda întâi, efectuând în același timp o mișcare în sens orar.
Pe durata acestei faze, autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ a intrat cu partea stângă față în coliziune cu partea dreaptă-spate a autoturismului Dacia 1310, condus de victima C. D., pe durata impactului partea din spate a autoturismul Dacia L. fiind ridicată.
În continuare, autoturismul marca Mercedes și-a continuat mișcarea prin rotație, acroșând cu aripa stângă-spate autoturismul marca Dacia 1310, în timp ce autoturismul marca Dacia L. a intrat în coliziune cu partea stângă a autoturismului Chevrolet Alveo, ce era staționat pe prima bandă.
La rândul său, autoturismul marca Dacia 1310 a intrat în coliziune cu autoturismul marca BMW, cu nr. înmatriculare_ ,ce se afla staționat în fața sa, proiectându-l pe acesta în autobuzul MAZ.
Tramvaiul și-a continuat deplasarea, moment la care autoturismele rămase în fața acestuia (autoturismul marca Dacia 1310 și autoturismul marca BMW) au început efectuarea unei mișcări de rotație în sens opus, părțile laterale dreapta ale acestora intrând în contact și, totodată, s-a produs coliziunea părților din spate ale autoturismelor marca Mercedes și V.W Golf.
În momentele următoare, autoturismul marca Dacia 1310 a fost prins sub caroseria tramvaiului care și-a continuat deplasarea către piața M. E., în timp ce autoturismul marca BMW a fost împins către partea laterală stângă.
Ultima coliziune s-a produs între tramvai și autobuzul marca MAZ, impact în urma căruia autobuzul a fost proiectat către înainte, oprindu-se la aproximativ 25 de metri față de poziția de repaus a tramvaiului, care, în cele din urmă, după ultimul impact s-a oprit.
Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, accidentul de circulație s-a produs pe bulevardul C., în dreptul Bibliotecii Universitare „M. E.", pe sensul de mers Rond Agronomie - Piața E.; in zona producerii accidentului, circulația se desfășura în ambele sensuri, pe câte doua benzi de circulație pe sens.
Sensul de mers al producerii accidentului măsoară lățimea de 6 metri si este mărginit in partea dreapta de trotuar pietonal având lățimea de 3,80 metri, fiind despărțit de celalalt sens de mers printr-o zona de spațiu verde ce măsoară lățimea de 5.80 metri.
A doua banda de circulație este prevăzuta cu o cale de rulare a tramvaielor.
Cele doua benzi de circulație, având in vedere sensul de mers al producerii accidentului, nu sunt despărțite de marcaj rutier.
Pe . intersecția cu . identificate indicatoarele rutiere „sfârșitul drumului cu prioritate", „atenție urmează semafoare" și „staționarea interzisa"; la intersecția cu . identificate indicatoarele rutiere „trecere pentru pietoni", „cedează trecerea" si semafor electric funcțional.
Carosabilul este acoperit cu asfalt, în pantă, având în vedere sensul producerii accidentului, și nu prezintă denivelări sau declivități. Suprafața carosabilă este uscată.
La fata locului au fost identificate vehiculele implicate în accident, după cum urmează: tramvaiul marca BE 8/8 cu numărul de înregistrare IS.0356 aparținând RATP I., condus de inculpatul D. D. C. – aflat în staționare pe . de deplasare Rond Agronomie – Piața E., pe calea de rulare a tramvaielor, îndreptat cu partea din față către Piața E.; auto marca Chevrolet Aveo cu numărul de înmatriculare_ condus de C. A. M. – aflat în staționare pe bld. C., pe sensul de mers Rond Agronomie – Piața E., în poziție orizontală față de axul străzii, îndreptat cu partea din spate către Biblioteca Universitară „M. E.”; auto VW Golf cu numărul de înmatriculare_ condus de I. M. - aflat în staționare pe bld. C., pe sensul de mers Rond Agronomie – Piața E., pe prima bandă de circulație, îndreptat cu partea din față către Piața E.; auto Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ condus de A. N. S. - aflat în staționare pe bld. C., pe sensul de mers Rond Agronomie – Piața E., în poziție orizontală față de axul străzii, îndreptat cu partea din spate către Biblioteca Universitară „M. E.”; auto marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, condus de M. P. - aflat în staționare pe bld. C., pe sensul de mers Rond Agronomie – Piața E., în poziție verticală față de axul străzii, îndreptat cu partea din față către Rond Agronomie; auto Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_, aparținând Penitenciarului I., aflat în partea stângă a terasamentului căii de rulare a tramvaiului, în poziție verticală față de axul străzii, îndreptat cu partea din față către Rond Agronomie, condus de C. D., al cărui cadavru a fost găsit in dreptul boghiului 2 al tramvaiului; auto marca BMW cu nr. de înmatriculare_, condus de Mindru V. – aflat pe spațiul verde ce desparte sensurile de deplasare, în poziție verticală față de axul străzii, îndreptat cu partea din față către Piața E.; autobuzul marca MAZ cu nr. de înmatriculare B_, proprietatea RATP, condus de lvanoaie loan - aflat în staționare pe bld. C., pe sensul de mers Rond Agronomie – Piața E., pe a doua bandă de circulație, în poziție verticală față de axul străzii, îndreptat cu partea din față către Piața E..
Pentru poziționarea locului accidentului, s-a stabilit ca reper fix stâlpul cu nr. 14 poziționat in partea dreapta a străzii, având in vedere sensul producerii accidentului, stâlp la care au fost raportate măsurătorile efectuate la fata locului.
La fața locului a fost identificata o urmă de târâre cu lungimea de 20,70 metri, urmă care se termina in partea din spate a tramvaiului. Totodată, pe prima bandă de circulație, pe sensul de mers Rond Agronomie – Piața E., au fost identificate cioburi de sticlă și bucăți de plastic.
Toți conducătorii auto au fost supuși testării cu aparatul alcooltest, constatându-se ca nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice; au fost conduși la spital, unde au fost examinați din punct de vedere clinic si li s-a recoltat cate o proba biologica de sânge.
În ambulanțele sosite la fața locului au fost identificate victimele accidentului rutier, după cum urmează:
- D. M., de 44 ani, angajata a Penitenciarului I., ocupanta scaunului din dreapta conducătorului auto C. D. (al cărui deces a fost constatat la fata locului), ambii aflându-se in auto Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ ; conform raportului de constátare medico-legala nr. 533/OF din 08.04.2011, aceasta a prezentat un „politraumatism cu excoriatii. plaga contuza, luxatie scapulo - humérala dreapta, . baza metacarpian II stg., luxații carpointermetacarpiene D II, D V, . bilaterala ischio- pubiana, dublu traiect de . ram ilio - pubian drept, luxatie posterioara coxo -femurala stânga, . cominutiva cotil stâng coloana posterioara." Pentru leziunile suferite, a necesitat 100 - 110 zile îngrijiri medicale; Conform raportului de expertiză medico-legală efectuat în cursul cercetării judecătorești, având nr. 2301/OF din data de 04.02.2013, întocmit de IML Iași (filele 437-440, vol II, ds. inst.), partea vătămată D. M. a prezentat excoriații, plagă contuză, luxație scupolo-humerală dreaptă fractură bază metacarpian II stânga, luxații carpo-intermetacarpiene D II, D V, fractură bilaterală ischio-pubiană, dublu traiect de fractură ram ilio pubian drept, luxație posterioară coxo-femurală stânga, fractură cominutivă cotil stâng coloană posterioară. S-a precizat că, la data examinării, aceasta prezenta sechele după fractură bazin și cotil stâng cu luxația capului femural stâng operată, necroză septică de cap femural cu coxatroză secundară și sechele după luxația posttraumatică a umărului drept. S-a menționat că necroza aseptică de cap femural cu coxatroza secundară va necesita proteză totală necimentată de șold, la momentul la care va fi stabilit de către medicul de specialitate. S-a concluzionat că leziunile constatate au putut fi produse în cadrul unui accident rutier la data de 21.03.2011, că au necesitat un număr de 120-150 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, timp care a inclus și recuperarea funcțională și că partea vătămată este „apt limitat” pentru îndeplinirea serviciului în sistemul Administrației Penitenciarelor.
-B. G., de 53 ani, bibliotecar la BCU I., pasagera în autobuzul RATP cu nr. de înmatriculare B_, care se deplasa pe traseul 28; conform raportului de constatare medico-legala nr. 534 din 31.05.2011, aceasta a prezentat „contuzie toracica si . platou tibial extern cu deplasare redusa chirurgical", leziunile necesitând 110 - 120 zile îngrijiri medicale pentru vindecare;
-A. E., de 78 ani, pasagera în autobuzul RATP I. cu nr. de înmatriculare B_, care, conform raportului de constatare medico-legala nr. 546/OF din 06.04.2011, a prezentat „. apofiza spinoasa C5 si . odontoida tip II", necesitând 90 - 100 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, li s-au acordat îngrijiri medicale si persoanelor vătămate Ailincai D. (3-4 zile ingrjiri medicale pentru echimoză, excoriații, contuzii - raport de constatare medico-legala nr. 545/OF din 06.04.2011) si P. I. - M. de 17 ani (care a prezentat un traumatism vertebro-medular cervical amielic ce nu a necesitat zile de îngrijire medicală pentru vindecare - raport constatare medico-legala nr. 544 din 06.04.2011). Nici unul dintre cei doi nu a formulat în cauză plângere penală prealabilă sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, astfel încât au fost audiați de către organele de anchetă și de instanța de judecată în calitate de martori.
Conform Raportului medico-legal de necropsie nr. 481/04.04.2011 întocmit de IML Iași, „moartea victimei C. D. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutivă unui politraumatism obiectivat prin fracturi la nivelul bazei craniului, hemoragie subarhnoidiană, rupturi și contuzii pulmonare, fracturi costale multiple, infiltrat hemoragic pericardic, ruptura aortei toracice, rupturi diafragmatice, infiltrate hemoragice parietale gastrice (…). Leziunile traumatice constatate la cadavru s-au putut produce prin lovire de corpuri dure din interiorul mașinii și comprimare între elementele autovehiculului, în cadrul unui accident rutier, în condiții stabilite pe cale de anchetă.(…)”.
Inculpatul nu a recunoscut, nici în cursul urmăririi penale, nici în cel al cercetării judecătorești, că ar avea vreo culpă în producerea acestui accident de circulație. Conform rechizitoriului întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul a colaborat cu organele de anchetă pentru elucidarea împrejurărilor în care a avut loc accidentul, fără a-și asuma vreo culpă în producerea lui.
Susținerile constante ale inculpatului au vizat existența unor deficiențe în funcționarea sistemului de frânare. Mai exact, acesta a arătat (fila 180, vol. II, ds. inst.) că după ce a plecat din stația de la „Universitate”, a oprit la primul semafor amplasat pe direcția sa de mers, după care și-a continuat deplasarea, întrucât la următorul semafor se aprinsese culoarea verde. La momentul la care se afla în dreptul Spitalului CFR a încercat să reducă viteza, observând că semaforul de la Fundație indica culoarea roșie, ocazie cu care a putut vizualiza, oprite înainte de semafor, pe linia destinată circulației tramvaiului, un număr de trei-patru autoturisme. A menționat că, potrivit aprecierii sale, la acel moment ar fi avut o viteză de aproximativ 25-30 de km/h, viteză pe care a evaluat-o empiric, întrucât, tramvaiele de acest gen fie nu au kilometraj, fie acesta nu este funcțional.
La momentul la care a acționat frâna electrodinamică, pentru a reduce viteza, aceasta a ținut „un contact-două”, respectiv o fracțiune de secundă, după care a „scăpat”, respectiv nu a mai acționat deloc. A mai încercat să dea un contact frânei electrodinamice, dar, văzând că aceasta nu ține, s-a ridicat în picioare și s-a dus cu această frână până la capăt, trăgând în același timp de „frâna de aer”. A învederat că, în timp ce efectua aceste manevre ar fi strigat cât a putut de tare „Nu mai am frâne!” și că ar fi atenționat călătorii din tramvai să fugă cât mai spate și să se țină, întrucât nu-l mai țin frânele, iar la momentul imediat următor a intrat în coliziune cu autoturismele.
Inculpatul a mai precizat că, de la momentul la care a început să conducă acest tramvai a mai întâmpinat probleme legate de funcționarea frânei electrodinamice și că ar fi sesizat acest lucru revizorului tehnic și că are cunoștință de împrejurarea că, alți colegi ai săi, ce conduceau același tip de tramvai, s-au mai confruntat cu deficiențe de ordin tehnic, ce au ținut tot de sistemul de frânare.
A menționat, în ceea ce privește eficiența sistemului de frânare cu care era dotat tramvaiul, că în situații de urgență, cum este cea în care a avut loc accidentul rutier, pentru ipoteza în care frâna electrodinamică nu ar fi funcționat, aș fi putut frâna mai rapid și mai ușor folosind în mod exclusiv celelalte două sisteme de frânare, dacă drumul ar fi fost drept și dacă tramvaiul ar fi fost mai puțin încărcat.
Susținerile constante ale inculpatului, în sensul celor expuse mai sus, au fost contrazise însă de probele ce au fost administrate în prezenta cauză, probe ce converg în sensul conturării situației de fapt reținute de instanță.
Analiza probatoriului administrat în cauză
1. Starea tehnică a tramvaiului
Tramvaiul a fost supus unei verificări tehnice inițiale, în cadrul căreia s-a constatat că acesta corespundea din punct de vedere al siguranței traficului (sistemul de frânare funcțional, fară a se stabili valori ale deceleratiei, sistemul de semnalizare acustica si luminoasa, de asemenea funcțional, sistemul de rulare - corespunzător, avariile constatate in urma accidentului fiind: bara fata, panou fata, far, parbriz, poarta stânga si dreapta față, geamul doi stânga. In aceeași zi, a fost efectuata verificarea dinamica, cu aparatură specifică pentru determinarea valorilor de decelerare).
Raportul de constatare tehnico-stiintifíca întocmit de catre experții tehnici judiciari în care s-a concretizat această primă verificare a tramvaiului, fundamentat pe verificările tehnice si dinamice efectuate in ziua de 22.03.2011, a concluzionat următoarele: „toate sistemele de frânare ale tramvaiului se găseau in stare tehnica buna de funcționare înainte, in momentul accidentului si dupa. Mărimile care definesc eficienta frânării au valori care se încadrează in limitele acceptate la noi in tara. În momentul producerii accidentului tramvaiul tip BE 8/8 cu nr. IS.0356 se gasea in stare tehnica buna de funcționare. Defecțiunile apărute la tramvai în timpul accidentului nu au afectat sistemul de siguranța, insa trebuiesc remediate din motive estetice si de confort".
Această constatare tehnico-științifică efectuată de către 2 experți a fost necesară în cauză întrucât verificarea tehnică a tramvaiului, imediat după producerea accidentului, verificare uzuală și absolut obligatorie pentru orice autovehicul implicat într-un accident rutier, nu era posibilă altfel întrucât, actualmente, în România, pentru tramvaie, nu există unități independente, specializate și abilitate în condițiile legii (de ex. similar RAR), cu dotare specifică în vederea supervizării performanțelor funcționale care țin de siguranță și parametrilor dinamici pentru acordarea permisiunii introducerii și folosirii în circulație a tramvaielor și asigurarea respectării standardelor în vigoare aferente siguranței circulației. D. RATP –ul efectuează activitatea de revizie și verificare tehnică a tramvaielor, astfel încât s-a impus efectuarea inspecției tehnice de către experți în vederea asigurării obiectivității și imparțialității.
La data de 06.04.2011, organele de cercetare penala au dispus efectuarea in cauza a unei expertize tehnice auto, având ca obiect verificarea stării tehnice din punct de vedere a siguranței circulației, a tramvaiului marca BE 8/8 condus de inculpat în momentul producerii accidentului. Aceasta a fost efectuată de dl.expert tehnic judiciar dr.ing. L. D. din cadrul Biroului Local de Expertize tehnice și contabile - Tribunalul Iași, autorizat de Ministerul Justiției în specialitatea Autovehicule și Circulație rutieră, la lucrări luând parte și dl. expert tehnic judiciar N. D. N., din cadrul aceluiași birou, expert consultant al părții vătămate D. M..
În cadrul acestei expertize, organele de anchetă au solicitat expertului oficial desemnat clarificarea tuturor aspectelor care ar fi putut influența producerea accidentului, și anume: performanțele funcționale care se impuneau sistemelor de frânare ale tramvaiului și modul cum acestea au funcționat în momentul accidentului; fiabilitatea acestui tip de tramvai în condițiile exploatării în cadrul RATP Iași; starea căii de rulare și dacă ea putea influența în vreun fel capacitatea de frânare a tramvaiului.
Potrivit raportului de expertiză tehnică, tramvaiul implicat în accident este marca BE 8/8, varianta 721, având nr. de înregistrare IS-0356 și numărul de parc 0164.
În ceea ce privește sistemul de frânare cu care era echipat tramvaiul, s-a precizat că acest mijloc de transport are în construcție trei astfel de sisteme, respectiv:
1. frâna electrodinamică, care se realizează prin punerea în regim de generator a motoarelor de tracțiune în curent continuu;
2. frâna pneumatică, care este de fapt o frână cu saboți pe disc, care este comandată pneumatic;
3. frâna cu patină, care este o frână electrică care, prin inducție, acționează o patină care apasă pe calea de rulare.
Referitor la eficiența acestui sistem de frânare, expertul tehnic a precizat, pe de o parte, că acționarea tuturor celor trei sisteme de frânare concomitent determină o capacitate de frânare maximă, că frâna electrodinamică este acționată în combinație cu celelalte două tipuri de frână, caz în care este gestionată de blocul electronic. Pe de altă parte, s-a precizat că frâna pneumatică și frâna cu patină pot fi declanșate la orice moment la controlul vatmanului și că, în cazul acestora, eficacitatea nu depinde de tensiunea de alimentare de la rețeaua electrică.
S-a menționat că eficiența celor trei sisteme de frânare este diferită, lucru acceptat și de prevederile standardelor în vigoare, însă nu există posibilitatea ca tramvaiul să rămână vreun moment fără capacitatea de a putea fi frânat cu vreunul din cele trei sisteme de frânare, chiar dacă eficiența lor este diferită. Suplimentar, tramvaiul este dotat cu un sistem de însipare care, în condițiile frânării de urgență cu intensitate maximă, împroașcă nisip pe calea de rulare cu scopul ridicării sau asigurării unei valori ridicate a coeficientului de aderență.
Prealabil verificării sistemelor de frânare pe traseu s-a procedat la refacerea tuturor verificărilor tehnice care se execută în mod normal în depou în cadrul unei revizii tehnice de gradul I și s-a procedat la citirea memoriei dispozitivului de înregistrare a parametrilor tehnici ai tramvaiului („recorder-ul”), constatându-se că acesta are o capacitate maximă de stocare de 2000 metri, dar că, din analiza graficului identificat în acest „recorder” s-a apreciat că acesta nu acoperă și momentul accidentului ce a avut loc la data de 21.03.2011.
Din aceste verificări a rezultat că starea tuturor sistemelor a fost una corespunzătoare, fără a se observa urme de deteriorare a echipamentelor electrice care să ducă la concluzia că ar fi posibilă existența unor anumite defecte sporadice de natură electrică ce ar fi putut duce la un comportament necorespunzător sporadic al frânelor.
Pe parcursul verificărilor în traseu s-au definit următoarele combinații de sisteme de frânare: urgență, electrodinamic, patină și pneumatic (împreună și separat), la viteze de 30 de km/h, 40 km/h și 50 km/h și nu au fost înregistrate blocaje sau întreruperi ale sistemelor de frânare.
Cu titlu de exemplu, se impune a se menționa că la o viteză de 41 de km/h, prin acționarea sistemului de frânare de urgență (ce presupune acționarea combinată a tuturor celor trei sisteme de frânare), spațiul de frânare ar fi fost de 21 metri. (proba 15); prin acționarea doar a frânei electrodinamice, la o viteză de 48 de km/h, spațiul de frânare ar fi fost de 35 de metri (proba 6) ; prin acționarea doar a frânei de patină, la o viteză de 44 km/h, spațiul de frânare ar fi fost de 50 metri (proba 8), prin punerea în funcțiune doar a frânei pneumatice, la o viteză de 34 km/h, spațiul de frânare a fost de 44 metri (proba 9).
Raportat la obiectivele propuse de inculpat, la întrebarea dacă exista posibilitatea ca frâna electrodinamică să funcționeze pentru scurt timp (1-2 secunde) după care, deși acționată, să nu funcționeze câteva secunde, după care să funcționeze în regim de normalitate, expertul tehnic a analizat următoarele aspecte.
S-a solicitat R.A.T.P. Iași să prezinte situația statistică a tuturor defecțiunilor reclamate de vatmani și reparate în perioada 2008-2011 pentru întreg parcul de tramvaie (Anexa 6), statistică din care reiese, pe de o parte, că au fost reclamate unele întreruperi la controlerele acționării electrodinamice, dar nu au fost necesare intervenții substanțiale și consumuri de materiale și, pe de altă parte, că niciodată nu a fost reclamat un astfel de simptom la tramvaiul în cauză, cu nr. de parc 0164.
Expertul a precizat, totodată că probabilitatea existenței unui defect sporadic, de natură electrică, la comenzile frânei electrodinamice, la momentul accidentului, era foarte mică, nu s-a găsit nici o probă materială care să presupună o astfel de situație, iar orice apel la un caz fortuit de această manieră se situează doar în limite pur teoretice. A precizat, în plus, că și în condițiile supoziției unui astfel de defect sporadic, tramvaiul tot rămânea cu posibilitățile frânării cu frâna pneumatică și frâna pe patină, care au prevăzute și comenzi individuale separate.
S-a arătat, în continuarea celor expuse anterior, că tramvaiul putea fi oprit cu oricare din sistemele de frânare cu care este dotat acesta, dar că eficacitatea acestora este una diferită și că, în cadrul manevrelor efectuate, nu s-au constatat situații în care vreunul din sistemele de frânare acționate independent să nu poată opri tramvaiul.
Expertul tehnic a analizat și elementele de natură să ducă la o eficiență scăzută a frânei electromagnetice, precum starea generală a sistemului electric, uzurile contactelor dintre acestea, uzura efectivă a elementelor aflate în contact de frecare (discuri și saboți), dar și cele care pot afecta eficiența frânei pe patină, precum starea de uzură a căii de rulare sau a patinei, însă elementele verificate au fost apreciate ca fiind corespunzătoare.
Mai mult, față de susținerile inculpatului din cursul cercetării judecătorești, care a făcut referire la ineficiența sistemului de frânare raportat la starea căii de rulare, ce ar fi putut fi afectată de existența unor „curenți de dispersie în curent continuu”, este relevant și se impune a se menționa că, potrivit măsurătorilor efectuate de expertul tehnic (fila 34, vol I, expertiza tehnică), starea căii de rulare în zona producerii accidentului și starea elementelor sistemelor de frânare nu prezentau, la data producerii accidentului, uzuri care puteau afecta eficacitatea necesară pentru sistemele de frânare ale tramvaiului.
Raportat la toate aceste elemente, în concluziile formulate, expertul a precizat următoarele: „Accidentul s-a petrecut in condiții de vizibilitate si meteorologice care nu au influențat cu nimic producerea accidentului. In cadrul cercetării s-a invocat posibilitatea existentei unor defecte la tramvai care ar fi redus eficienta sistemelor de frânare. Pentru a elucida aceasta ipoteza, in cadrul expertizei s-a verificat: documentația tehnica a tramvaiului, parametrii impuși prin proiectare, prescripțiile menționate in standardele in vigoare relativ la acești parametri, starea efectiva a tramvaiului si performantele sistemelor de frânare, fiabilitatea tramvaiului, condițiile in care a funcționat tramvaiul ( rețea de alimentare si cale), condițiile in care a fost condus tramvaiul ( instruirea vatmanului si însușirile sale psihotehnice. Accidentul s-a petrecut pe un traseu aflat in panta (5%) . de aprox. 150 - 160 m. Având in vedere cele constatate si prezentate in capitolele precedente, apreciez ca tramvaiul a avut o funcționare corespunzătoare in momentul accidentului. Nu poate fi invocata ca si motiv al producerii accidentului o defecțiune tehnica a tramvaiului sau o funcționare in afara parametrilor normali a sistemelor de frânare. Vatmanul cunoștea modul de funcționare si conducere al tramvaiului si a fost antrenat pentru conducerea lui. Apreciez ca sistemele de frânare ale tramvaiului, cu parametrii tehnici identificați pe parcursul expertizei, au permis vatmanului, la momentul accidentului, un control corect al tramvaiului, in limitele tehnice acceptate, cu condiția respectării regulilor de circulație. Motivul accidentului nu a fost de natura tehnică."
Față de cele expuse, declarațiile martorilor Cretulescu V. si V. C. Venicius, ambii vatmani la RATP, propuși de inculpat în dovedirea versiunii avansate de acesta, respectiv aceea că motivul producerii accidentului a fost unul de natură tehnică, martori ce au fost audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în instanță, nu au fost în măsură să ofere elemente de natură să înlăture concluziile fundamentate din punct de vedere științific ale expertului tehnic sau măcar, să fie susceptibile a crea o îndoială rezonabilă cu privire la corectitudinea concluziilor expertizei tehnice.
În acest sens, instanța reține că martorul C. V., vatman la RATP Iași în cursul urmăririi penale, a arătat că s-a confruntat de două ori cu situația de deficiență a frânei electrodinamice, acționând în aceste condiții frâna de patine și frâna de aer și reușind să oprească în această manieră. A apreciat că starea căii de rulare ar fi putut duce la producerea acestei defecțiuni, considerând că starea acesteia era destul de precară la data producerii accidentului. A menționat că, la momentul la care a intrat cu tramvaiul în Depou, frâna electrodinamică nu i-a funcționat, motiv pentru care a intrat prin ușile de la Depou, a reclamant defecțiunea, dar nu cunoaște dacă aceasta a fost remediată, explicația care i-a fost oferită în legătură cu existența acestei defecțiuni fiind în directă legătură cu temperatura scăzută de la acel moment. În opinia sa, doar o disfuncționalitate a frânei electrodinamice ar fi fost în măsură să ducă la producerea acestui accident. A precizat, la fel ca în cursul urmăririi penale, că conducerea acestui tip de vagon necesită o conduită preventivă destul de mare din partea vatmanului, având în vedere că acest tip de vagon are dimensiuni mai mari decât alte tipuri de vagoane, motiv pentru care a apreciat că manevrarea lui în condiții de siguranță impune o atenție mai mare din partea celui care îl conduce. Același martor a arătat că viteza aproximativă cu care ar circula pe acest traseu, în condițiile în care calea de rulare ar fi liberă, ar fi de maxim 10-15 km/h. De asemenea, martorul a precizat că avea cunoștință de viteza cu care se deplasa tramvaiul datorită vitezometrului pe care îl avea la bord, vitezometru cu care era prevăzut și vagonul BE 8/8 cu care circula inculpatul.
Rezultă astfel că martorul sus-menționat, a cărui audiere a fost propusă de către inculpat încă din cursul urmăririi penale a oferit doar detalii legate de constatarea, în cadrul propriei activități, a existenței unor disfuncționalități în funcționarea frânei electrodinamice, cu precizarea că, în primul caz la care a făcut referire, cauza tehnică a fost identificată imediat după sesizarea acesteia iar, în ceea ce privește incidentul ce ar fi avut loc în Depou, martorul nu a verificat cauza disfuncționalității frânei și nu cunoaște măsurile luate pentru remedierea acesteia.
Prin urmare, se poate concluziona, pe de o parte, că cele două situații relevate de martor au fost întâlnite pe un alt vagon decât cel pe care îl conducea inculpatul (deși de același tip), că cel puțin într-una din cele două situații constatate, cauza disfuncționalității frânei a fost una de natură obiectivă, remediată în timp util și că împrejurările relatate de martor nu pot duce în nici un caz la concluzia că exista probabilitatea reală ca și în vagonul condus de către inculpat să se înregistreze o situație similară, de nefuncționare temporară a frânei electrodinamice, deși, în acest caz, expertul tehnic nu a putut identifica nici o cauză obiectivă ce ar fi putut sta la baza acesteia.
Declarația acestui martor este importantă însă sub două aspecte majore, în care contrazice susținerile proprii ale inculpatului: martorul a arătat că, pentru evaluarea vitezei cu care se deplasa se ghidează după vitezometru, în condițiile în care inculpatul a pretins că, la aceste tipuri de vagoane, vitezometrele fie nu există, fie nu sunt funcționale și a apreciat, raportat la configurația pantei și la tipul de vagon, că la locul producerii accidentului, s-ar fi deplasat cu o viteză de maxim 10-15 km/h, în condițiile în care inculpatul a precizat că îi revenea exclusiv obligația de a se deplasa cu viteza legală în localitate, de maxim 50 km/h.
Martorul V. C. Venicius, angajat al RATP din 1982, vatman pana in februarie 2011, în prezent revizor tehnic la RATP Iași, a precizat că pentru traseul Copou-Tg. C. este evaluat un traseu de o durată de 12-15 minute. A afirmat că, de regulă, inculpatul nu respecta graficul evaluat pentru un anumit traseu, acumulând astfel întârzieri, datorită faptului că acționa cu prudență în trafic. A precizat că, în ipoteza unei disfuncționalități a frânei electrodinamice, se pot acționa celelalte două sisteme de frânare, însă eficiența acestora scade, lucru care se materializează în mărirea distanței de frânare. A menționat că, față de specificul zonei în care s-a produs accidentul, având în vedere, mai exact, gradul de înclinare a pantei, consideră că viteza medie cu care se putea circula în acea zonă era cuprinsă între 15-30 km/h. În ceea ce privește deținerea de către tramvai a unui dispozitiv de înregistrare de tip cutia neagră, a aflat ulterior producerii accidentului, de existența unui astfel de sistem, ce permite înregistrarea unor parametri referitor la ultimii 2000 metri parcurși, însă a menționat că nu au fost instruiți cu privire la existența unui astfel de dispozitiv și nici în prezent nu cunoaște alte date referitoare la posibilitățile acestui sistem.
În cursul urmăririi penale, același martor a mai arătat că personal, cunoaște două cazuri în care același tip de vagon (deci nu același vagon!) a avut probleme cu frâna electrodinamică, însă, în ambele cazuri s-a identificat defecțiunea care a condus la ineficiența sistemului de frânare, în sensul că unul dintre vagoane a avut probleme cu un cablu secționat (cazul relatat de martorul Cretulescu V.), iar celălalt cu un contactor de forță (care avea o garnitură deteriorată). Acest tramvai era condus de vatmanul R. C., audiat în dosarul ITM - f.69.
Vatmanul a arătat următoarele: „lucrez pe acest tip de vagon din iunie 2008. Cu acest vagon am avut probleme cu frâna electrodinamică (contactori cu garnitură deteriorată), dar fără probleme în a opri vagonul (…)”). Aceste defecțiuni au fost remediate deîndată ce au fost semnalate. Cu privire la vagonul condus de inculpat, revizorul R.A.T.P. a precizat ca nu au fost semnalate defecțiuni la frâna electrodinamică.
De asemenea, declarațiile martorilor care au circulat cu tramvaiul implicat în accidentul de circulație nu au fost în măsură să susțină versiunea expusă de către inculpat, în sensul că, la momentul la care a constatat că nu reușește să oprească tramvaiul, ar fi strigat către călători să se țină, că nu-l mai țin frânele.
Prealabil instanța ține să sublinieze că, deși tramvaiul avea o capacitate mare, fiind destinat să circule tocmai la "orele de vârf", și la momentul producerii accidentului acesta era supraaglomerat, inculpatul estimând că ar fi fost la acel moment un număr de 150 de călători, ulterior producerii accidentului nu a fost identificată și audiată în calitate de martor nici o persoană din cele care au circulat cu tramvaiul, motiv pentru care s-au solicitat relații și s-a răspuns în acest sens de către reprezentanții Poliției municpiului Iași-S. Rutier.
Au fost audiați, în consecință, cu privire la această împrejurare și doar în faza cercetării judecătorești, martorii B. M. M., S. V. C. și Lascarache D. I. Junior.
Primul martor menționat a circulat cu tramvaiul implicat în accident, aflându-se în partea stângă față a tramvaiului și fiind așezat pe al doilea sau al treilea rând de scaune duble. Acesta a menționat că circula zilnic cu tramvaiul pe ruta Piața Unirii-Agronomiei și i s-a părut că, în ziua producerii accidentului de circulație, tramvaiul circula cu aceeași viteză ca de obicei, nu l-a putut observa pe vatman din locul în care era așezat și a negat că i-ar fi spus martorului A. D. că vatmanul ar fi strigat că nu-l țin frânele, întrucât nu a auzit acest lucru. A precizat că a auzit soneria tramvaiului aproximativ în același moment în care a avut loc impactul.
Martorul S. V. C., s-a urcat în tramvai din rodul de la Agronomie și s-a așezat în partea din spate a tramvaiului. Acesta s-a aglomerat foarte tare, s-a oprit în stația de la Universitate, după care a perceput că acesta s-ar fi oprit sau, cel puțin, a încetinit; nu a remarcat nimic deosebit în modul în care a circulat tramvaiul, estimând că acesta nu putea avea mai mult de 35/40 de km/oră. În tramvai nu s-a resimțit puternic impactul acestuia cu autoturismele, iar el, pentru că stătea în spate, nu a auzit ca vatmanul să fi spus ceva și nici nu a auzit soneria tramvaiului. Cu toate acestea, după ce a coborând din tramvai a auzit mai multe persoane spunând că vatmanul ar fi strigat că nu-l mai țin frânele, persoane a căror identitate nu o cunoaște. Anterior impactului, nu a resimțit crearea unei stări de panică în mijlocul de transport, mai exact nu a observat ca oamenii din față să fi încercat să ajungă în spatele tramvaiului.
Martorul Lascarache D. I. Junior, s-a urcat în tramvai din stația de la Super Copou, mijlocul de transport era aglomerat deja, așa că a călătorit în picioare, între ușa de la mijloc și cea din spatele tramvaiului. A auzit la un moment dat un pocnet, după care l-ar fi auzit pe vatman spunând cu aproximație următoarele: „Vă rog să vă țineți că nu mai avem frâne!”, după care a perceput că tramvaiul a început să prindă viteză. A mai susținut că, cu siguranță, mesajul pe care vatmanul l-ar fi transmis a fost auzit de către toate persoanele din tramvai, întrucât a fost perpetuat de oamenii aflați în mijlocul de transport. Martorul a precizat că „pocnetul” la care a făcut referire provenea cel mai probabil de la un cablu rupt și că, împreună cu el, la momentul producerii accidentului, se aflau și alți colegi de școală, dar nu mai cunoaște identitatea acestora.
Rezultă astfel, din examinarea coroborată a declarațiilor acestor trei martori că, deși aceștia s-au aflat în același mijloc de transport, în aceleași circumstanțe de timp, versiunile expuse diferă substanțial în ceea ce privește aspectele esențiale ale cauzei.
Astfel, se impune a se remarca că, deși martorul B. M. circula în partea din față a tramvaiului, nu a remarcat perceperea vreunei reacții din partea vatmanului, aspect pe care nu l-a remarcat nici martorul S. V. C. care însă circula în spatele tramvaiului, dar care a precizat că nu a resimțit existența vreunei stări de panică în mijlocul de transport în momentele premergătoare producerii accidentului.
În aceste condiții, instanța nu poate accepta versiunea expusă de martorul Lascarache D. I. care a precizat că l-ar fi auzit pe vatman strigând că nu-l mai țin frânele și că, anterior producerii accidentului, exista o stare de panică ca urmare a mesajului transmis de către vatman, mesaj pe care martorul afirmă că l-ar fi auzit toți cei care se aflau în mijlocul de transport, întrucât a fost perpetuat de către toți cei care se aflau în tramvai la acel moment.
Or, chiar dacă posibilitățile de recepție și de redare a evenimentelor în cazul persoanelor aflate în situații similare pot fi diferite, fiind în legătură directă cu particularitățile psiho-fizice ale fiecăruia, nu poate fi conceput ca una dintre aceste persoane să perceapă existența unei stări generalizate de panică, precum și avertismentul vatmanului în sensul că frânele nu mai funcționează, iar alte două persoane, inclusiv una plasată într-o poziție mult mai bună pentru a putea percepe modalitatea de derulare a evenimentelor (precum martorul B.) să nu fi perceput absolut nimic din aceleași evenimente. Din aceste considerente, instanța nu va reține versiunea expusă de către martorul Lascarache, întrucât aceasta, deși pare a susține versiunea expusă de inculpat, nu este concordantă cu aspectele relatate nemijlocit de alte două persoane care s-au aflat în același interval de timp în tramvaiul condus de către inculpat.
Se impune a se menționa că ipoteza unei disfuncționalități a frânei electrodinamice a fost verificată și prin verificarea existenței, la momentul producerii accidentului, și a unei întreruperi în rețeaua de alimentare cu energie electrică, însă prin adresa nr.7295/31.03.2011 a E-ON Electrica s-a răspuns, încă din cursul urmăririi penale că „în data de 21.03.2011, orele 13.55-14.10, în instalațiile de medie tensiune aparținând E-ON M. Distribuție, ce alimentează cu energie orașul Iași și stațiile de redresare aparținând RATP nu au fost înregistrate evenimente care să conducă la sistarea furnizării energiei electrice sau căderi de tensiune.
De asemenea, prin adresa nr._/17.12.2012, emisă de Poliția Locală Iași (fila 360, vol II, ds. inst.), s-a precizat, că la data producerii accidentului de circulație, niciuna din cele zece camere de supraveghere nu funcționa, defecțiunea datorându-se secționării cablurilor de fibră optică de pe acel traseu și era anterioară zilei de 21.03.2011, mai exact defecțiunea data din săptămâna anterioară producerii accidentului.
În același sens, prin adresa nr. CM/RT/3138 din 18.12.2013, emisă de ING (fila 410, vol II, ds. inst) s-a răspuns solicitărilor instanței în sensul că imaginile video de pe camera de supraveghere amplasată la sediul sucursalei ING Iași, din .. 21, nu mai sunt disponibile, întrucât, conform Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, perioada de arhivare a imaginilor înregistrate este de 20 de zile.
În plus, se impune a se menționa că, potrivit concluziilor expertizei criminalistice efectuate în cauză, „la coliziunile succesive cu autovehiculele existente în culoarul său de deplasare, tramvaiul se afla în proces de frânare”
S-a susținut în mod constant de către inculpat, prin apărătorii aleși că lipsa evaluării înregistrărilor existente pe recorderul cu care era dotat tramvaiul (așa numita cutie neagră), precum și lipsa înregistrărilor video de pe camerele de supraveghere a traficului stradal din zona producerii accidentului sunt în măsură să indice o lipsă de diligență a autorităților în instrumentarea cauzei, întrucât existența acestora și valorificarea ca mijloace de probă în prezenta cauză ar fi putut duce la dovedirea nevinovăției inculpatului.
Aceste împrejurări sunt considerate apte să ducă la nașterea unui dubiu cu privire la vinovăția inculpatului, dubiu ce ar fi trebuit să-i profite acestuia. Se consideră astfel, fără nici o justificare obiectivă, că eventuala existență și valorificare a datelor existente pe "recorder" și a imaginilor ce ar fi putut fi surprinse de camerele de supraveghere a traficului stradal, ar fi putut dovedi realitatea versiunii expuse de către inculpat.
Instanța reține că existența unor astfel de mijloace de probă ar fi fost de natură să aducă un aport semnificativ modalității de soluționare a prezentei cauze, întrucât acestea ar fi fost în măsură să evidențieze aspecte concomitente producerii accidentului, aspecte pe care celelalte probe care au fost administrate în cauză, datorită naturii lor, nu au fost în măsură să o facă.
Cu toate acestea, nu poate reține, în lipsa oricărui fundament logic în acest sens, că simpla imposibilitate de administrare a unor anumite probe, indiferent de cauza care a dus la existența acetei situații, poate echivala, prin ea însăși, cu nedovedirea acuzațiilor aduse inculpatului, atât timp cât restul probatoriului administrat nu a dus la concluzia existenței unei disfuncționalități în modul de funcționare a frânei electrodinamice la momentul producerii accidentului.
În acest sens, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 62 Cod procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Probele administrate în ceea ce privește starea tehnică a tramvaiului la momentul producerii accidentului nu au fost în măsură să contureze măcar existența unui dubiu rezonabil cu privire la probabilitatea existenței unei deficiențe de ordin tehnic, care să se fi constituit în cauza producerii accidentului.
În acest sens sunt relevante, pe de o parte, atât faptul că ultima revizie tehnică a tramvaiului a avut loc în data de 09.03.2011, iar prealabil traseului efectuat în data de 21.03.2011, tramvaiul a fost suspus unei revizii de tip RO în urma căreia s-a stabilit că tramvaiul este în perfectă stare de funcționare, iar pe de altă parte, conținutul expertizei tehnice efectuate în cauză, care a presupus o examinare amplă și argumentată asupra tuturor aspectelor de ordin tehnic care s-ar fi putut converti în cauze ale accidentului de circulație, analiză în urma căreia expertul tehnic a conchis, iar instanța își însușește concluziile sale, în sensul că cauza accidentului nu a fost una de ordin tehnic.
Prin urmare, în demersul de aflare a adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, acționând în conformitate cu dispozițiile art. 3 Cod procedură penală, ("în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului"), trebuie să se concluzioneze că adevărul judiciar, respectiv aspectele pe deplin stabilite prin instrumentele probatorii obținute, este reprezentat de inexistența unei cauzalități de ordin tehnic în ceea ce privește accidentul de circulație în care a fost implicat inculpatul.
Este adevărat că toate probele care au dus la formularea unei astfel de concluzii sunt, în esență, probe indirecte, întrucât atestă împrejurări anterioare și ulterioare producerii accidentului, însă acestea sunt suficient de precise și de concordante încât pot duce la concluzia indubitabilă că accidentul de circulație produs din culpa inculpatului nu s-a datorat unor împrejurări exterioare voinței acestuia, respectiv nu s-a datorat unor deficiențe de ordin tehnic.
Această concluzie se impune, cu atât mai mult cu cât, cu toate demersurile întreprinse, nu au putut fi administrate probe directe, care să vizeze și să surprindă momentul producerii accidentului sau măcar să fie în măsură să determine o îndoială rezonabilă cu privire la existența unei cauzalități de ordin tehnic.
2. Dinamica producerii accidentului
După cum reiese din expunerea situației de fapt reținute de instanță, modalitatea concretă în care s-a derulat accidentul de circulație, ce presupune, în prealabil, stabilirea poziției fiecărui participant la trafic, mecanismul de coliziune a tramvaiului cu autoturismele și posibilitățile de prevenire a accidentului, astfel cum au fost menționate în raportul de expertiză criminalistică, au fost însușite pe deplin de instanță, care le-a apreciat ca fiind pe deplin argumentate și concordante cu probatoriul testimonial administrat în prezenta cauză.
În cadrul aspectelor la care s-a făcut referire de către acest raport, intens contestat a fost cel legat de poziționarea autoturismului Dacia 1310, condus de către victima C. D., cu privire la care s-a afirmat constant de către partea vătămată D. M., că acesta ar fi fost staționat pe banda I de circulație. (inițial partea vătămată a precizat că autoturismul ar fi fost primul oprit la semafor, după care a menționat că nu a fost atentă la autoturismele aflate în trafic și la poziționarea lor.).
Această susținere a părții vătămate D. M. nu se coroborează însă cu niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză.
Prin urmare, instanța constată că, în mod corect s-a reținut de către expertul criminalist că în cadrul dinamicii accidentului rutier, poziția autovehiculelor în momentul producerii impactului și succesiunea coliziunilor a fost stabilită pe baza deformațiilor suferite de acestea și pe baza urmelor dinamice prezente pe caroserii. Poziția autovehiculelor este în conformitate cu probatoriul testimonial administrat în cauză, mai puțin susținerile pasagerului autoturismului Dacia 1310 cu nr._, în persoana numitei D. M. care afirmă faptul că în momentele premergătoare producerii coliziunilor, autoturismul în care aceasta se afla era poziționat pe prima bandă, fiind primul la semafor. Atât urmele de culoare gri ce se regăsesc pe capota autoturismului Dacia 1310 cât și urmele de culoare galbenă de pe aripa dreaptă-spate, îl plasează pe acesta între autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ și autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ ... În ipoteza în care autoturismul Dacia 1310 cu numărul_ era oprit pe prima bandă, fiind primul la semafor, datorită configurației drumului (pantă medie 5%), este practic imposibil ca roata de rezervă să ajungă sub autoturismul Dacia L. și anume la cca. 10 m în spate față de poziția în care numita D. M. susține că se afla autoturismul Dacia 1310.
Mai mult,în urma simulării computerizate a modului de producere a evenimentului rutier, această poziție a autoturismului marca Dacia 1310, respectiv pe banda a II-a de circulație, între autoturimele BMW și Dacia L., este singura în măsură să explice poziția în care au ajuns toate autoturismele implicate în accidentul de circulație ca urmare a coliziunii cu tramvaiul, fiind practic imposibil ca autoturismul Dacia 1310 să fi ajuns în această poziție de pe banda I de circulație.
Expertul criminalist, în mod argumentat, a precizat că atât urmele de culoare gri, ce se regăsesc pe capota autoturismului Dacia 1310, cât și urmele de culoare galbenă de pe aripa dreapta-spate, îl plasează pe acesta între autoturismul marca BMW, cu nr. de înmatriculare_ și autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ .
De asemenea, s-a constatat existența unei corespondențe între poziția cârligului de tractare cu care era echipat autoturismul marca Dacia 1310 și avariile părții din spate ale autoturismului marca BMW
Prin urmare, opinia expertului criminalist este fundamentată raportat la toate datele cauzei, atât cele eminamente obiective (deformațiile caroseriilor), cât și cele care ar putea fi considerate subiective, precum declarațiile martorilor audiați asupra acestor împrejurări.
Or, conducătorul autoturismului marca BMW a fost constant în a afirma că autoturismul marca Dacia 1310 se afla poziționat pe banda a II-a de circulație, fiind a treia mașină oprită la semafor. În plus, niciunul din conducătorii autoturismelor aflate pe banda I de circulație nu au observat prezența, pe această bandă, a autoturismului marca Dacia 1310.
Astfel, martorul M. V., conducătorul autoturismului marca BMW, a declarat că se afla staționat la semafor în spatele autobuzului, iar în spatele acestuia se afla oprit un autoturism marca Dacia, model mai vechi, de culoare albă sau crem, autoturism cu care a presupus că a intrat în impact, având în vedere urmele lăsate pe autoturismul său și împrejurarea că, înainte de impact, autoturismul Dacia se afla în spatele său, iar ca urmare a impactului a ajuns în fața sa.
Martora C. A.-M., conducător al autoturismului marca Chevrolet cu nr. de înmatriculare_ a precizat că era oprită la culoarea roșie a semaforului, pe banda I de circulație, în spatele autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare_ . Nu a remarcat nici un autoturism marca Dacia pe banda pe care se afla staționată înainte de producerea impactului.
În același sens a declarat și martorul I. M., conducător al autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare_ . Acesta se afla oprit la culoarea roșie a semaforului, pe banda I de circulație, iar în fața sa se afla un autoturism marca F. de culoare albă, iar paralel cu el se afla staționat autobuzul RATB. A mai precizat că autoturismul marca F., ce se afla staționat înaintea sa, a plecat de la fața locului și că, în mod sigur, autoturismul marca Dacia, care a fost implicat în accident și a fost prins sub roțile tramvaiului nu a fost și nu avea cum să fie în fața sa, având în vedere aspectele anterior relatate, modul în care acest autoturism a fost avariat și împrejurarea că el a plecat de la locul accidentului „pe roți”. A precizat că a fost întrebat de agenții de poliție cu privire la existența unei pete albe pe autoturismul său, pată cu privire la care agenții au spus că este vopsea, iar el a arătat că, de fapt, era vorba de spriț chit de culoare albă, care se aplică înainte de vopsea.
În contradovada celor mai sus expuse, s-a invocat declarația părții vătămate D. M. în acest sens, combinată cu împrejurarea că autoturismul marca Dacia 1310 trebuia să ajungă la farmacia Longavit din P., motiv pentru care s-ar fi încadrat pe banda I de circulație, și nu pe cea de-a doua bandă, susținându-se că declarațiile martorului M. V. sunt făcute "pro causa" și mai ales, că aspectele relatate de martorul I. M., legate de existența unei pete albe pe autoturismul său, reprezintă dovada staționării autoturismului marca Dacia 1310 pe banda a II-a de circulație, aspecte care nu pot fi reținute de către instanță, pentru următoarele motive.
În primul rând, susținerea că direcția de deplasare a autoturismului viza șoseaua P. aparține doar părții vătămate D. M. și nu se regăsește, cu același conținut, în foaia de parcurs a autoturismului. Autoturismul trebuia să ajungă la mai multe obiective, între altele și o farmacie. Nu s-a precizat în niciunul din elementele dosarului că această farmacie ar fi trebuit să fie cea din cartierul P.. Mergând pe aceeași linie de raționament s-ar fi putut la fel de bine pune în discuție de ce, dacă aceasta ar fi fost destinația autoturismului, nu a fost ales traseul mult mai scurt pe care îl putea parcurge din direcția Penitenciarului Iași, ce nu ar fi implicat intersecția de la Fundație.
Prin urmare, ar fi contrar cerințelor elementare ale logicii, să se analizeze această susținere a părții vătămate (că ar fi intenționat să vireze la dreapta, înspre P.) pentru a dovedi o altă susținere a aceleiași părți.(în sensul că ar fi staționat pe banda I de circulație premergător producerii accidentului pentru că aceea era banda de circulație pe care te-ai fi încadrat în mod normal înainte de intersecție, dacă ai fi intenționat să virezi la dreapta).
În ceea ce privește declarația martorului M. V. se susține pur și simplu că aceasta ar fi fost dată pro causa, deși singurul argument în acest sens este faptul că declarația exactă a acestui martor contrazice declarația părții vătămate
Se ignoră însă faptul că, spre deosebire de partea vătămată, martorul este o persoană complet străină de această cauză penală, care nu pare a fi avut nici un interes propriu de a declara aspecte neconforme adevărului obiectiv. Mai mult, susținerile acestui martor sunt pe deplin congruente cu aspectele de natură obiectivă constând în deformațiile constatate pe caroseria acestuia.
În fine, deși martorul I. M., care se afla staționat pe banda I de circulație, a declarat în mod argumentat că autoturismul Dacia nu avea cum să fie în fața sa, întrucât în fața sa era un autoturism marca F., de culoare albă, e adevărat, dar care însă nu a intrat în coliziune cu tramvaiul, această declarație este invocată fragmentat, susținându-se, fără nici un temei, că pata de „șpriț-chit” pe care autoturismul acestui martor o prezenta ar fi fost în fapt o pată de vopsea și că acest lucru, în ciuda propriilor susțineri ale aceluiași martor, ar fi în măsură să dovedească că autoturismul marca Dacia 1310, la volanul căreia se afla victima C. D., ar fi fost staționată pe prima bandă de circulație.
Referitor la viteza de deplasare a tramvaiului, la momentele premergătoare coliziunii, probele administrate în cauză nu sunt congruente.
În primul rând, se impune a se menționa că expertiza criminalistică a stabilit, în mod experimental, că la momentul la care tramvaiul a intrat în coliziune cu primul autoturism, respectiv autoturismul marca Mercedes, condus de martorul M. P., acesta ar fi putut avea o viteză de aproximativ 54 km/h.
Această viteză a fost stabilită pe baza mai multor parametri, precum parametrii autovehiculelor (marcă, tip, masa ocupanților), configurația căii de rulare, locul impactului dintre tramvai și primul autoturism, pozițiile autoturismelor la momentul coliziunii, pozițiile finale ale autoturismelor, gradul de înclinare al pantei, coeficientul de aderență al carosabilului și coeficientul de restituire, parametri ce permiteau reproducerea condițiilor în care s-a produs accidentul, folosindu-se în acest sens programul specializat de simulare și reconstrucție a accidentelor rutiere.
Expertul criminalist a precizat că există posibilitatea ca pozițiile finale ale autoturismelor reținute în procesul-verbal de cercetare la fața locului (ce au fost avute în vedere la momentul efectuării simulării) că nu fie cele rezultate în urma coliziunii, întrucât există posibilitatea ca până la fotografierea și fixarea acestora să se fi intervenit din motive obiective, precum descarcerarea victimelor, degajarea căii de acces, dând ca exemplu poziționarea diferită a autoturismului Dacia L. până la momentul efectuării măsurătorilor. Din aceste considerente, s-a apreciat că valoarea vitezei tramvaiului, astfel cum a fost determinată de programul PC-CRASH, este una probabilă.
Audiat fiind, în cursul urmăririi penale, martorul A. D. - pasager în autobuzul RATP nr.28, implicat în evenimentul rutier a arătat că se deplasa din direcția Rond Agronomie către P-ța M. E.. Chiar înainte de intersecția Fundație, șoferul autobuzului s-a încadrat pe banda II de circulație și a oprit, exact înaintea trecerii pentru pietoni, pe linia de tramvai care era liberă, întrucât semaforul indica culoarea roșie. Pe banda I de circulație era o coloană de autoturisme care, de asemenea, opriseră la semafor. Martorul a precizat că nu a văzut nici un tramvai în zonă, nici pe banda I, nici pe banda II, nici în fața, nici în spatele autobuzului în care circula. Se afla așezat pe primul scaun din spatele șoferului. La un moment dat a simțit o izbitură puternică, și, într-o fracțiune de secundă a văzut un autoturism de culoare galbenă echipat taxi proiectat peste un alt autoturism, în partea dreaptă a autobuzului.
Martorul M. P., conducător al autoturismului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ a declarat că premergător impactului, se afla chiar în fața tramvaiului, în mers, pe banda a II a de circulație, a fost, de altfel, primul autovehicul lovit de tramvai. Acesta a precizat că mașina nu era oprită, încă, la semafor, în momentul impactului, lucru reținut și de expertiza criminalistică însă, martorul intenționa să facă acest lucru, dată fiind culoarea roșie a semaforului, sens în care, s-a asigurat în oglinda retrovizoare, moment în care nu a văzut niciun alt autovehicul sau tramvai în spatele său. Martorul a precizat că, atât pe banda I de circulație, cât și pe banda II, erau oprite mai multe autoturisme la culoarea roșie a semaforului electric amplasat înaintea trecerii de pietoni de la intersecția cu . imediat următoare, a simțit o lovitură foarte puternică în “toate părțile autoturismului”, nerealizând, practic, ce anume l-a lovit, fiind proiectat imediat în autoturismele care se aflau în fața lui (“Cu câteva secunde înainte (…) m-am uitat în oglinzile retrovizoare și nu am văzut niciun alt autoturism sau tramvai venind, astfel încât, în momentul izbiturii, nu mi-am dat seama ce anume m-a lovit (…). Când am coborât din autoturism am observat că fusesem proiectat în alte autoturisme, acestea, la rândul lor, fiind toate avariate. Mașina mea era poziționată cu fața către Rond Agronomie, ajunsă pe banda I de circulație, iar în partea dreaptă a acesteia am observat partea din spate a unui tramvai.(…) Am văzut un autoturism galben echipat taxi care era urcat pe un alt autoturism marca Chevrolet. Mi-am dat seama că am fost lovit de tramvai (…) și că acesta venea exact din spatele meu, totul producându-se într-o fracțiune de secundă. Cred că tramvaiul rula cu o viteză foarte mare înainte să intre în coliziune cu autoturismul meu, întrucât, cu câteva secunde înainte mă uitasem în oglinzile retrovizoare și nu văzusem nimic, respectiv niciun tramvai în spatele meu.”
Martorul D. F. este conducător auto la Casa de Cultură a Studenților și se afla la . văzut impactul propriu-zis al tramvaiului cu toate celelalte autovehicule, pe care le-a împins efectiv din spate, anunțând accidentul prin dispeceratul de urgență 112. Martorul a precizat că în fața autobuzului RATP nu mai era niciun alt autovehicul. De asemenea, a arătat că: “sunt conducător auto profesionist de 27 de ani, am fost revizor tehnic și conducător auto RATP și apreciez că viteza cu care se deplasa tramvaiul, chiar după momentul impactului, a fost mare raportat la configurația intersecției de care se apropia. Știu că tramvaiele de acest tip au o greutate de aproximativ 35 tone, prin urmare, deplasările pe anumite segmente de drum trebuie să se efectueze cu viteză redusă.”). În cursul judecății, același martor a menționat că a apreciat viteza de deplasare a tramvaiului la momentul coliziunii ca fiind una mare, raportat la configurația intersecției, la forța impactului dintre tramvai și autoturismele care au fost proiectate în față, considerând că sectorul de drum pe care acesta se deplasa trebuia parcurs cu o viteză redusă.
În cursul judecății, martorul L. C. G., care se afla pe unul din locurile din spate ale autobuzului, a auzit la un moment dat o bufnitură și a întors privirea înspre spatele autobuzului, observând astfel tramvaiul venind înspre autobuz. În acel moment, martorul a făcut 2-3 pași înspre mijlocul autobuzului, după care a avut loc impactul, suflul acestui impact proiectându-l cu doi-trei pași înspre înainte. A estimat că viteza cu care tramvaiul s-a îndreptat înspre autobuz a fost una medie, nici prea mare, nici prea mică.
Martora P. I. M., de asemenea a circulat cu autobuzul, care era primul oprit la semafor și a precizat că, urmare a impactului, autobuzul a fost proiectat mult în față.
De asemenea, se impune a se menționa că toți cei trei martori care au circulat cu tramvaiul la momentul producerii accidentului de circulație au precizat că au apreciat că viteza de deplasare a tramvaiului a fost una normală și că ar fi perceput dacă tramvaiul ar fi circulat cu o viteză mai mare decât în mod obișnuit.
Ipoteza circulației tramvaiului cu o viteză excesivă nu se poate reține nici prin luarea în calcul a timpului scurs între momentul plecării tramvaiului de la rondul din Agronomiei(13,52) și momentul coliziunii cu autoturismele (ora 14,05), respectiv într-un interval de 13 minute. În acest sens, se impune a se menționa că, potrivit declarației martorului V. C. Venicius, pentru traseul Copou-Târgu C. (deci pe o distanță dublă față de cea parcursă efectiv de către inculpat, ce presupune oprirea în opt stații, față de cele patru stații în care a oprit inculpatul) durata medie a traseului era evaluată la 12-15 minute, context în care durata traseului parcurs de către inculpat, chiar în condiții aglomerate de trafic nu poate fi considerată drept una extrem de redusă, de natură să ducă automat la concluzia că viteza cu care acesta a circulat pe traseu a fost una excesivă.
Raportat la aceste împrejurări, considerând că inclusiv evaluarea făcută de expertul criminalist nu este una eminamente obiectivă, raportat la considerațiile pe care acesta le-a făcut la momentul calculului, considerând că orice dubiu poate și trebuie să fie interpretat în favoarea inculpatului, atât timp cât acest dubiu are caracter rezonabil, instanța va concluziona că, deși viteza de deplasare a tramvaiului nu era una excesivă în sine, aceasta a fost totuși prea mare prin raportare la configurația tramvaiului, greutatea acestuia, condițiile concrete de trafic, împrejurare care, în concurs cu lipsa de diligență a inculpatului, care nu a acționat din timp sistemul de frânare al tramvaiului, nefiind atent la trafic, a determinat coliziunea între acesta și autoturismele care se aflau staționate la culoarea roșie a semaforului.
ÎNCADRAREA ÎN D.
I. Fapta inculpatului D. D. C. care, în data de 21.03.2011, ora 14.05, în timp ce conducea tramvaiul cu nr. IS.0356, pe bulevardul C. I, între stațiile de tramvai Universitate și Fundație, nu a avut atenția concentrată la traficul rutier și a acționat prea târziu sistemul de frânare al tramvaiului pe care îl conducea, deși spațiul de vizibilitate avut la dispoziție ar fi permis observarea la timp a coloanei de mașini formată înaintea lui la semaforul amplasat la intersecția dintre acest bulevard și bulevardul P., intrând astfel în coliziune cu aceste autoturisme și provocând în această manieră decesul conducătorului autoturismului marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, respectiv a victimei C. D., întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În privința laturii obiective, sub aspectul acțiunii și urmărilor infracționale, subliniem că acțiunea și urmarea adiacentă sunt dovedite în speță și au fost prezentate în detalierea situației de fapt. Elementul material al faptei s-a realizat prin fapta inculpatului care, deși conducător auto profesionist, aflat în exercitarea unei activități de transport public de persoane, nu a acordat diligența necesară bunei exercitări a acestei profesii și evitării producerii unui risc pentru siguranța circulației rutiere, nefiind atent la condițiile concrete de trafic astfel încât s-a deplasat cu o viteză necorespunzătoare sectorului de drum pe care îl avea de parcurs și, în plus, a acționat cu întârziere sistemul de frânare, fapt ce a diminuat eficiențau acestuia și a determinat . mai multe autoturisme.
Prin urmare, inculpatul, în virtutea experienței profesionale acumulate, care îi permitea cunoașterea atât a configurației intersecției de care se apropia, cât și a specificului mijlocului de transport pe care îl conducea, a prevăzut că prin nemanevrarea acestuia în condiții de maximă siguranță, respectiv prin rularea cu o viteză redusă, astfel încât la orice moment tramvaiul să poată fi oprit se puteau produce consecințe grave asupra celorlalți participanți la trafic, dar nu a acceptat această urmare, apreciind, fără temei, că aceasta nu va produce. Inculpatul s-a bazat astfel pe capacitatea de care dispunea tramvaiul de a fi oprit prin acționarea celor trei sisteme de frânare de care acesta dispunea, considerând în mod eronat că nu este necesar să acorde atenția care se cuvenea vitezei cu care se deplasa și a necesității păstrării unei distanțe suficiente de celelalte autovehicule, astfel încât evaluarea distanței de frânare a tramvaiului să fie direct proporțională cu apropierea de aceste autovehicule, mai ales în condițiile în care dispunea de un spațiu larg de vizibilitate, ce-i permitea o apreciere corectă și o conduită corespunzătoare.
Se poate reține astfel în sarcina inculpatului încălcarea art.35 alin.1 din OUG 195/2002 (“Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integrittea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private.”), art.48 din OUG 195/2002 (“Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.”) și a art.56 din OUG 195/2002 (“La apropierea de o intersecție conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, (…)”).
În aceste condiții, vinovăția inculpatului îmbracă forma culpei grave, a culpei cu prevedere.
Urmarea imediată este dată de moartea victimei C. D..
Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului și urmarea periculoasă produsă, pune în evidență corelația necesară între acțiunea ilicită a agentului penal și urmarea imediată a faptei acestuia obiectivată la nivelul atingerii aduse valorilor sociale de maximă importanță – viața și integritatea persoanei, a suferințelor traumatice produse familiei victimei.
Legătura de cauzalitate se desprinde cu certitudinea necesară pronunțării unei hotărâri de condamnare din examinarea raportului de necropsie, ale cărui concluzii au fost expuse în cadrul situației de fapt.
Culpa inculpatului nu este însă exclusivă ci, în cauză, instanța urmează a reține și culpa concurentă a victimei C. D., care staționa cu autoturismul pe banda destinată circulației tramvaielor, deși acest lucru este interzis de legislația rutieră.
În acest sens, instanța reține în prealabil că, în cadrul raportului de expertiză criminalistică efectuat în cauză, la capitolul consacrat posibilităților de evitare ale accidentului rutier, expertul criminalist a opinat că accidentul ar fi putut fi evitat și de către victima C. D., dacă acesta nu ar fi staționat pe banda pe care se afla amplasată calea de rulare a tramvaiului, precizând că acesta din urmă a încălcat normele privind circulația pe drumurile publice a autoturismelor.
Această susținere a expertului criminalist a fost contestată de către părți și nu a fost însușită nici de procurorul de caz, care a precizat că din interpretarea judicioasă a dispozițiilor art. 103 și 107 din Regulamentul de Aplicare al OUG nr. 195/2002 nu rezultă existența vreunei interdicții pentru conducătorii de autovehicule de a opri la intersecție, înainte de semafor, pe banda destinată și circulației tramvaielor.
Având în vedere această argumentație, prin rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale față de conducătorii autoturismelor, respectiv al autobuzului, care se aflau staționați, la momentul producerii accidentului, pe banda de circulație destinată circulației tramvaielor, reținând că lipsește culpa acestora în producerea accidentului.
Raportat la această soluție pronunțată de procurorul de caz și la împrejurarea că aceasta nu a fost contestată în instanță, s-a invocat, de către apărătorul ales al părților civile C., inadmisibilitatea constatării de către instanță, în condițiile în care soluțiile de neîncepere a urmăririi penale au rămas definitive, prin neformularea unei plângeri, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 Cod procedură penală, a culpei concurente a victimei C. D..
Această susținere nu poate fi primită de instanță, din mai multe considerente.
În primul rând, în conformitate cu dispozițiile art. 3 Cod procedură penală, în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Or, o componentă esențială pentru deplina realizare a acestui principiu este reprezentată de posibilitatea instanței de a analiza și de a aprecia cu privire la toate elementele cauzei, de natură să ducă la stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului, inclusiv a celor cu impact în procesul de individualizare a pedepsei, precum, în speță, eventuala culpă concurentă a altor persoane.
În al doilea rând, caracterul definitiv al unei soluții de netrimitere în judecată are impact asupra persoanelor vizate în mod direct de existența acesteia, față de care, în aceste condiții, nu ar mai putea avea loc o nouă cercetare penală cu privire la aceste împrejurări și nu vizează instanța sesizată cu soluționarea fondului cauzei.
Autoritatea de lucru judecat este o componentă atașată esențial hotărârilor judecătorești definitive și nu poate fi extinsă, pe bază de analogie, soluțiilor pronunțate de procuror, chiar dacă aceste soluții, în speță de neîncepere a urmăririi penale, nu au fost contestate și, astfel, au rămas definitive.
În ceea ce privește culpa concurentă a victimei, contrar susținerilor procurorului de caz și ale părților vătămate C. A. și D. M., dispozițiile legale duc la inerpretarea univocă a încălcării de către victima C. D. a obligației de a nu staționa, în intersecție, pe banda destinată circulației tramvaielor.
În acest sens, trebuie pornit de la dispozițiile art. 6 pct. 16 din OUG nr. 195/2002, conform cărora, termenul de intersecție se definește drept orice încrucișare, joncțiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spațiile formate de acestea. În conformitate cu dispozițiile art. 55 din același act normativ, intersecția în care s-a produs accidentul de circulație este o intersecție cu circulație dirijată.
În ceea ce privește utilizarea părții carosabile, Regulamentul de aplicare al O.U.G. nr. 195/2002 prevede, în art. 103, că, pe drumul public cu cel mult două benzi pe sens și o a treia pe care este amplasată linia tramvaiului, conducătorii de vehicule pot folosi banda destinată circulației tramvaielor, însă cu obligația de a lăsa liberă calea tramvaiului la apropierea acestuia.
Această dispoziție regulamentară, singura ce reglementează expres modul de utilizare a părții carosabile de către conducătorii autoturismelor, nu se pliază expres pe situația de fapt de la momentul producerii accidentului, în condițiile în care, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, la locul producerii accidentului, drumul se îngustase, existând doar două benzi pe sens, pe una din acestea, respectiv pe banda de lângă axul drumului, fiind amplasată linia tramvaiului.
Se putea astfel pune în mod legitim întrebarea dacă, în aceste condiții, folosind argumentul per a contrario, conducătorii de autovehicule ar fi putut folosi liber cea de a doua bandă, pe care era amplasată linia tramvaiului, or, dacă dispozițiile art. 103 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 nu fac altceva decât să reglementeze situația de excepție în care se poate folosi banda pe care este amplasată linia tramvaiului de către conducătorii autoturismelor, urmând ca regula să fie reprezentată de interdicția de a folosi această bandă.
Răspunsul în acest sens este oferit de dispozițiile art. 99 alin. 1 pct. 10 din OUG nr. 195/2002, conform căruia constituie contravenție nerespectarea obligației conducătorului de autovehicul de a lăsa liber traseul tramvaiului la apropierea acestuia, când drumul are o singură bandă.
Rezultă astfel, analizând coroborat toate aceste dispoziții legale că, de principiu, indiferent de numărul de benzi pe sensul de drum, banda de circulație pe care este amplasată linia tramvaiului este destinată circulației exclusive a tramvaielor, dar că conducătorii autovehiculelor o pot folosi și această utilizare are caracter legitim doar în condițiile în care lasă liber traseul tramvaiului la apropierea acestuia.
Prin urmare, decizia luată de un conducător auto, în trafic, de a folosi banda pe care este amplasată linia tramvaiului trebuie luată în asemenea condiții încât să se poată permite retragerea din timp de pe această bandă și lăsarea tramvaiului să circule nestingherit pe banda care îi este destinată.
D. în aceste condiții, utilizarea acestei benzi este una legitimă.
În cazul concret însă în care s-a produs accidentul de circulație, în condițiile în care victima C. D., înainte de intersecție, s-a poziționat pe banda a II-a de circulație, staționând la culoarea roșie a semaforului, în timp ce pe banda I se aflau staționate alte autoturisme, această utilizare a benzii de circulație pe care era amplasată linia tramvaiului nu avea cum să fie una legitimă. În aceste împrejurări, independent de posibilitatea observării din timp a tramvaiului sau nu, era evident că nu se putea face nici o manevră de către niciunul din conducătorii autoturismelor staționate pe banda a II-a de circulație pentru a lăsa liberă calea tramvaiului, la apropierea acestuia.
Sintetizând, decizia conducătorului unui autoturism de a folosi banda destinată circulației tramvaielor este una legitimă, doar dacă este luată în astfel de condiții de loc, încât să se permită, în condițiile unei previzibilități normale, lăsarea liberă a căii de rulare a tramvaiului.
În plus, instanța consideră că trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 107 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și art. 100 alin. 1 pct. 9 din OUG nr. 195/2002.
Potrivit primei dispoziții menționate, amplasată în secțiunea 3 – Reguli pentru circulația vehiculelor, la punctul 1 – Poziții în timpul mersului și circulația pe benzi (art.107) reglementează circulația pe un astfel de drum după cum urmează:
- la intersecții…conducătorii de vehicule trebuie să se încadreze pe direcția de mers voită cu cel puțin 50 m înainte de intersecție;
- dacă în intersecție circulă și tramvaie, iar spațiul dintre șina din dreapta și trotuar nu permite circulația pe două sau mai multe rânduri (cazul în speță), toți conducătorii de vehicule, indiferent de direcția de deplasare au obligația de a circula pe un singur rând, lăsând liber traseul tramvaiului.”
În plus, conform art. 100 alin. 1 pct. 9 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție nerespectarea obligației de a circula pe un singur șir, indiferent de direcția de deplasare, într-o intersecție în care circulă și tramvaie și de a lăsa liber traseul tramvaiului atunci când spațiul dintre șina din dreapta și trotuar nu permite circulația pe două șiruri.
Prin urmare, în zona producerii accidentului, conducătorii autovehiculelor se aflau în zona de preselectare a benzilor de circulație, în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 107 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 și le revenea obligația, raportat la configurația intersecției în care se pregăteau să intre, să să alinieze pe un singur rând, tocmai pentru a lăsa liber traseul tramvaiului.
Or, în condițiile în care legiuitorul a apreciat că gravitatea acestei conduite impune sancționarea contravențională a conducătorului autoturismului care staționează neregulamentar, înainte de pătrundere în intersecție, pe banda destinată circulației tramvaielor este evident că, pentru victima C. D., această conduită îmbracă forma unei culpe concurente în producerea accidentului de circulație.
Această concluzie nu este și nici nu are cum să fie influențată de împrejurarea că, în mod uzual, se încalcă aceste dispoziții legale în mod constant, majoritatea conducătorilor autoturismelor care circulă pe bulevardul C. I staționând la semafor în condiții similare conducătorilor autoturismelor implicate în accidentul de circulație, pe banda destinată circulației tramvaiului.
Încălcarea sau nu a unei dispoziții legale nu are cum să fie influențată de frecvența încălcării acesteia în practică, fiecare participant în trafic asumându-și riscul și consecințele negative ale încălcării dispozițiilor legale incidente în materia circulației pe drumurile publice.
În ceea ce privește gradul de culpă al victimei C. D. în cadrul accidentului de circulație ce s-a soldat cu decesul acesteia, instanța apreciază că, în condițiile concrete în care s-a produs accidentul de circulație, a gradului și intensității culpei proprii inculpatului, a gravității și previzibilității încălcării dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice proprii fiecăruia, instanța îl evaluează ca fiind în proporție de 30%.
În acest sens, instanța are în vedere că, pentru inculpat, staționarea autoturismelor la semaforul amplasat anterior intersecției de la Fundație, pe banda a II-a de circulație, deși contrară dispozițiilor legale, reprezenta o conduită previzibilă, de care putea și trebuia să țină cont la momentul gestionării vitezei cu care se deplasa tramvaiul și pentru evaluarea distanței de la care trebuia să încetinească progresiv acest mijloc de transport.
II. Faptele inculpatului care, acționând în condițiile descrise la punctul I, cu aceeași formă de vinovăție, a provocat vătămarea corporală gravă a părților vătămate D. M. (pasager în autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea Penitenciarului Iași, care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 120-150 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, timp care a inclus și recuperarea funcțională și că partea vătămată este „apt limitat” pentru îndeplinirea serviciului în sistemul Administrației Penitenciarelor ), A. E., (care a suferit leziuni ce au necesitat 90 - 100 zile îngrijiri medicale pentru vindecare) și B. G. (care a suferit leziuni ce au necesitat 110 - 120 zile îngrijiri medicale pentru vindecare), acestea din urmă pasagere în autobuzul RATP implicat în accident, întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de "vătămare corporală din culpă", prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
III. Fapta aceluiași inculpat care, în ziua de 21.03.2011, în jurul orelor 14.05, in timp ce se afla in exercitarea atributiilor de serviciu si conducea tramvaiul RATP cu nr. de inregistrare IS 0356 pe . mun. I., a incalcat din culpa indatoririle de serviciu, respectiv, art.18 din instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă pentru conducătorii de tramvaie – vatmani IPSSM 2 (conform cărora “Pantele se coboară numai cu viteză redusă, astfel ca, în orice moment, tramvaiul să poată fi oprit”) și art.22 din Lg.319/2006 (conform cărora “Fiecare lucrător trebuie să-și desfășoare activitatea în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională, atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă”.), constand in aceea ca nu a coborat panta Copou cu viteza redusa, astfel ca in orice moment vagonul sa poate fi oprit, producand consecințe deosebite care au constat în coliziunea tramvaiului pe care-l conducea cu un numar de 7 autovehicule soldată cu vatamarea corporala grava a trei persoane, între care Dragusanu M. (care a suferit leziuni ce au necesitat 120-150 zile îngrijiri medicale pentru vindecare), pasageră în auto Dacia cu nr. de înmatriculare_, funcționar public cu statut special în cadrul Penitenciarului Iași, care se afla în timpul programului normal de lucru, deplasându-se pentru a îndeplini sarcinile de serviciu primite și B. G. (care a suferit leziuni ce au neceistat 110 - 120 zile îngrijiri medicale pentru vindecare) pasageră în autobuzul RATP, angajată a Bibliotecii Centrale Universitare Iași, care se afla pe traseul de deplasare de la serviciu spre domiciliu si decesul numitului C. D., funcționar public cu statut special în cadrul Penitenciarului Iași, care, de asemenea, se afla în timpul programului normal de lucru, deplasându-se pentru a îndeplini sarcinile de serviciu primite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neluarea, din culpă, a vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca fapta a produs consecinte deosebite prev. si ped. de art. 37 alin. 3 teza II rap. la alin.1 si alin.2 din Legea 319/2006.
În acest sens, se impune a se menționa că inculpatul se afla, la data producerii accidentului de circulație, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de angajat la R. A. de T. P. Iași, sens în care, pe lângă atribuțiile generale de respectare a măsurilor de prevedere și a normelor de securitate proprii oricărui conducător auto, avea de respectat măsuri proprii, ce țineau de respectarea anumitor norme privind sănătatea și securitatea în muncă.
Inculpatul a fost instruit în domeniul securității și sănătății în muncă lunar, având “Fișa individuală de instruire” semnată, iar instruirea de securitate și sănătate în muncă s-a efectuat conform Tematicii de instruire a RATP Iași (a fost instruit pentru exploatarea tramvaiului și avea instructajul periodic de SSM și PSI efectuat).
RATP Iași are organizată activitatea de prevenire și protecție prin S. intern de prevenire și protecție, la care sunt angajate trei persoane, dintre care una are pregătire de nivel superior în domeniul securității și sănătății în muncă.
În acest sens, conducătorii de tramvaie-vatmanii, trebuiau să respecte instrucțiuni proprii privind sănătatea și securitatea în muncă, strâns legate de specificul mijlocului de transport manipulat, de particularitățile modalității de exercitare a profesiei de vatman, reguli concrete, strâns legate de asigurarea securității în exercitarea atribuțiilor de serviciu atât în ceea ce privește propria persoană, cât și, mai ales, pe ceilalți participanți la trafic.
Contrar susținerilor apărătorilor inculpatului nu se poate aprecia că această incriminare ar viza doar persoanele care au ca atribuție de serviciu instruirea și luarea măsurilor de ordin admnistrativ pentru implementarea acestor norme în cadrul angajaților (respectiv conducătorul instituției sau persoana desemnată expres în acest sens) ci, față de specificul reglementării, această incriminare sancționează și conduita persoanelor care, în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, au obligația de a respecta aceste norme (în sensul luării), cu privire la care au fost instruiți corespunzător.
În acest sens, se poate reține încălcarea de către vatman a art.18 din instrucțiunile proprii de de securitate și sănătate în muncă pentru conducătorii de tramvaie – vatmani, IPSSM 2, conform cărora „“Pantele se coboară numai cu viteză redusă, astfel ca, în orice moment, tramvaiul să poată fi oprit”, precum și aprevederilor art.22 din Lg.319/2006, conform cărora “Fiecare lucrător trebuie să-și desfășoare activitatea în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională, atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă”.
În fine, deși legislația muncii nu definește noțiunea de consecințe deosebite, în mod evident pot fi considerate ca având această natură consecințele constând în decesul unei persoane și vătămarea corporală gravă a încă alte trei persoane.
Întrucât toate faptele menționate mai sus constituie și sunt efectul unei acțiuni unice a inculpatului, ce a avut loc în aceeași împrejurare de timp și de loc, dar care, datorită consecințelor produse și naturii obligației de diligență ce revenea inculpatului întrunește elementele constitutive ale mai multor infracțiuni, vor fi reținute dispozițiile art. 33 alin. 1 lit. b Cod penal, care reglementează concursul ideal de infracțiuni.
Reținând așadar că faptele imputate inculpatului D. D. C. există, au fost săvârșite de către acesta cu forma de vinovăție cerută de lege și constituie infracțiuni, instanța va dispune tragerea la răspundere penală a inculpatului în condițiile legii, prin condamnarea acestuia și aplicarea unor pedepse cu închisoarea pentru fiecare din acestea.
INDIVIDUALIZAREA ȘI APLICAREA PEDEPSELOR
La individualizarea pedepselor care se vor aplica inculpatului pentru fiecare din faptele reținute în sarcina sa, se va ține seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 72 CP și anume, circumstanțele reale ale comiterii acestora, precum și cele personale ale inculpatului.
I Gradul de pericol social concret, dedus din împrejurările comiterii faptei, ilustrat în împrejurările care compun conținutul constitutiv al infracțiunilor de care se face vinovat inculpatul, dar și extrinseci acesteia, pericol social concret relevat de modul de săvârșire al faptei inculpatului, acesta având o conduită imprudentă, încălcând regulile de circulație, dar și urmările ireparabile produse, respectiv decesul unei persoane, dar și vătămarea corporală gravă a alte trei persoane, consecințe deosebite, în sensul legislației muncii.
Instanța, în mod repetat, în considerentele expuse anterior, a enumerat aspectele care sunt de natură a stabili gravitatea ridicată a faptelor și gradul de imprudență cu care a acționat inculpatul, în special având în vedere că inculpatul conducea un mijloc de transport în comun, a cărui manipulare presupunea o diligență ridicată și o atenție sporită.
În aprecierea gradului de pericol social al faptelor concrete imputate inculpatului sunt relevante două elemente care trebuie apreciate nedisociat- gradul de vinovăție cu care a acționat inculpatul și consecințele concrete ale conduitei adoptate de acesta.
În ceea ce privește primul element, instanța are în vedere că inculpatul este conducător auto profesionist, desfășura activitatea de conducere a unui mijloc de transport în comun, în condițiile în care acesta avea un tonaj ridicat, necesitând atenție și diligență maximă în manipulare. Aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul era direct și personal răspunzător de siguranța pasagerilor din mijlocul de transport, dar și de siguranța celorlalți participanți la trafic, fiind necesar ca acesta să ia în considerare că orice manevrare inadecvată a tramvaiului, prin neluarea în considerare a condițiilor concrete de trafic în care se deplasa, este în măsură să producă consecințe grave asupra unor alte persoane, lucru care, de altfel, s-a și întâmplat.
Așa cum instanța a subliniat la momentul aprecierii asupra laturii subiective a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, lipsa de diligență a acestuia în manevrarea tramvaiului nu a fost una manifestă, de desconsiderare vădită a normelor ce reglementează circulația pe drumurile publice, dar este indiscutabil că acesta nu a fost atent la condițiile concrete în care conducea tramvaiul și, în consecință, nu a adaptat viteza în așa manieră încât să poată opri tramvaiul în condiții de deplină siguranță în spatele autoturismelor staționate la semafor, deși putea și trebuia să o facă.
Consecințele acțiunii inculpatului au fost dintre cele mai grave, una dintre acestea cu caracter ireparabil și ireversibil, având în vedere că una dintre victimele accidentului de circulație a decedat.
II Persoana inculpatului, astfel cum se desprinde din cazierul judiciar - acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană pe deplin integrată în societate, fiind căsătorit și având un copil minor, și-a câștigat existența în decursul timpului prin muncă, find angajat în cadrul RATP Iași din anul 1997. Din declarațiile martorilor audiați în circumstanțiere și a înscrisurilor depuse de inculpat, a rezultat că inculpatul are o conduită corespunzătoare în cadrul colectivității, fiind perceput ca o persoană muncitoare, serioasă, săritoare și respectată.
S-a precizat astfel, din recomandarea emisă de către preotul paroh faptul că inculpatul a avut un parcurs extrem de dificil în viață, pierzându-și părinții la vârsta de 23 de ani și a părut a fi marcat de cele întâmplate, respectiv de accidentul de circulație în care a fost implicat, este un familist devotat și un tată exemplar.
Este prima dată când inculpatul a fost implicat într-un conflict judiciar, iar pe parcursul măsurilor preventive ce au fost impuse în cauză (măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, în cursul judecății) nu au existat sesizări din care să rezultă o eventuală neconformare a inculpatului la măsurile de supraveghere instituite de procuror și, ulterior, de instanță, deși aceste măsuri au fost impuse și au durat aproximativ doi ani și jumătate. Inculpatul a fost prezent la toate termenele de judecată ce au fost acordate în cauză, iar în cursul urmăriii penale, așa cum este expus în rechizitoriu, a cooperat cu organele judiciare pentru elucidarea împrejurărilor în care a avut loc accidentul de circulație.
S-a punctat, de asemenea, de către martorul V. Venicius, ca dovadă al capacității inculpatului de a se comporta într-un mod adecvat în situații limită, că anterior producerii accidentului de circulație din 21.03.2011, inculpatul s-a confruntat cu situația în care unul din cablurile de alimentare ale tramvaiului pe care acesta îl manevra a luat foc, însă, datorită rapidității cu care inculpatul a acționat, incendiul a fost stins, fără a exista consecințe defavorabile.
S-a subliniat însă că această conduită culpabilă a inculpatului, de la momentul producerii accidentului, nu a fost una întâmplătoare, acesta fiind sancționat, în decursul timpului, de la mai multe ori, contravențional, pentru încălcarea mai multor reguli de circulație, aspect ce ar putea denota capacitatea inculpatului de a se comporta hazardat.
Martorii propuși de către inculpat au negat această împrejurare, învederând, la fel ca și inculpatul, că acesta nu a manifestat niciodată tendința de a circula cu o viteză superioară pentru a recupera timpii de parcurs stabiliți pentru un anumit traseu, că a și fost atenționat că în mod constant nu se încadrează în intervalul stabilit, ajungând cu întârziere la capăt de linie.
De asemenea, s-a invocat de către inculpat și s-a confirmat de către martorii audiați, că o parte din sancțiunile contravenționale ce i-au fost aplicate pentru depășirea limitei de viteză stabilită pentru un anumit sector de drum, s-au datorat nerespectării de către acesta a limitei de viteză de 5 km/h, ce fusese instituită pe ., limită ce s-a modificat în prezent și pe care îi era imposibil să o respecte, având în vedere traseul în pantă pe care se deplasa.
Având în vedere că, la dosarul de urmărire penală, există atașată o statistică a accidentelor rutiere din ultimii cinci ani anteriori accidentului, în care au fost implicați vatmani, raportat la numărul acestor accidente constatate în statistică, pentru a avea o justă reprezentare a conduitei anterioare a inculpatului, cu impact în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei ce se impune a fi aplicată, s-au solicitat relații suplimentare R.A.T.P. Iași.
Potrivit adresei înaintate de R.A.T.P., numărul de trei accidente de circulație înregistrate în ultimii cinci ani, respectiv 01.03._11, anteriori producerii accidentului de circulație ca fiind din culpa vatmanului nu poate fi considerat a fi mare sau, cel puțin, nu poate fi considerat de natură a atrage atenția asupra faptului că acesta nu ar fi fost în măsură să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu în condiții de siguranță.
În acest sens, s-a avut în vedere că accidentele de circulație în care acesta a fost implicat și s-a constatat că ar fi în culpă au avut loc la intervale mari de timp unele de altele, respectiv 19.09.2008, 02.02.2009, 18.08.2010, iar gravitatea lor este diferită de la caz la caz, pornind de la avertisment în anul 2008, reducere salariu cu 5 % pe lună în 2009 și o atenționare în 2010. S-a mai precizat că, pentru angajator, relevante sunt accidentele de circulație care se succed la intervale scurte de timp, respectiv într-o lună sau două, dar mai ales cele cu victime sau daune materiale importante.
În acest sens, s-a realizat o situație statistică, în care au fost descrise evenimentele rutiere în care a fost implicat inculpatul, constând în coliziunea cu două autoturisme, care au suferit avarii ușoare, coliziunea cu un alt tramvai, în care ambele tramvaie au suferit avarii și coliziunea cu un autoturism, soldat cu avarierea ușoară a acestuia din urmă.
Din punct de vedere statistic, în același interval de timp s-au înregistrat un număr de 131 de evenimente rutiere în care au fost implicate tramvaie și s-a constatat culpa vatmanului în producerea acestora, sens în care s-a concluzionat că nu se poate obiectiva existența mai multor accidente de circulație produse din culpa inculpatului raportat la statistica prezentată, având în vedere că cele trei evenimente pe parcursul a 5 ani au fost minore.
Toate aceste împrejurări nu sunt apte să creioneze profilul unei persoane aflate constant în conflict cu normele ce reglementează siguranța circulației rutiere, mai ales în condițiile în care inculpatul desfășura zilnic, potrivit atribuțiilor stabilite în fișa postului, activități de conducere a tramvaiului, caz în care, și în opinia instanței, numărul de trei incidente minore în care acesta a fost implicat în ultimii cinci ani anteriori producerii accidentului nu poate fi considerat reprezentativ și în măsură să justifice aplicarea unei pedepse mai aspre.
Nu poate însă să nu constate că, în cazul a două dintre cele trei accidente de circulație în care inculpatul a fost implicat anterior și în care s-a produs coliziunea cu un alt vehicul, s-au datorat nerespectării de către inculpat a distanței între autovehicule, iar în prezenta cauză instanța a apreciat, în egală măsură, că accidentul s-a produs, între altele, și pentru că inculpatul nu a frânat la timp tramvaiul, astfel încât să-l poată opri în condiții de maximă siguranță.
Rezultă astfel că, din acest punct de vedere, era necesar ca inculpatul, prin prisma accidentelor de circulație anterioare în care a fost implicat, să fie conștient de faptul că este necesar să acorde o atenție sporită distanței de la care începe să activeze sistemul de frânare, lucru pe care acesta nu l-a făcut.
Aceste împrejurări au relevanță în stabilirea gradului de vinovăție cu care inculpatul a acționat la momentul producerii accidentului de circulație, fără a putea ignora, în procesul de individualizare a pedepselor ce se impun a fi stabilite, culpa celorlalți participanți la trafic.
III. Atitudinea procesuală în raport de infracțiunile comise și comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal.
Instanța reține că pe parcursul procesului penal inculpatul a avut un comportament corespunzător, cooperant, s-a prezentat la toate termenele de judecată stabilite, a respectat toate măsurile de supraveghere, dar, în egală măsură, a fost constant în a susține că nu-i aparține culpa în producerea accidentului de circulație.
Având în vedere toate aceste împrejurări, instanța va lua în considerare și dispozițiile art. 52 Cod penal, conform căruia „Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”, apreciind astfel că, pentru realizarea pe deplin, atât a scopului educativ, cât și a celui preventiv al pedepsei se impune ca pentru infracțiunile săvârșite, inculpatul să fie condamnat la pedepse orientate peste minimul special prevăzut de dispozițiile legale.
În acest sens, instanța consideră că se impune stabilirea următoarelor pedepse:
1). 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare, pentru comiterea, în data de 21.03.2011, a unei infracțiuni de „ucidere din culpă”, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal (în contextul reținerii unei culpe concurente, în proporție de 30%, a victimei infracțiunii, C. D.);
2). 1 (un) an închisoare, pentru comiterea, în data de 21.03.2011, a unei infracțiuni de „vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal (parte vătămată D. M.);
3). 8 (opt) luni închisoare, pentru comiterea, în data de 21.03.2011, a unei infracțiuni de „vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal (parte vătămată A. E.);
4). 8 (opt) luni închisoare, pentru comiterea, în data de 21.03.2011, a unei infracțiuni de „vătămare corporală din culpă”, prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal (parte vătămată B. G.);
5). 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea, în data de 21.03.2011, a unei infracțiuni de „neluare, din culpă, a vreuneia dintre măsurile legale de sănătate și securitate în muncă, de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă fapta a produs consecințe deosebite”, prevăzută de art. 37 alin. 3 teza a II-a raportat la art. 37 alin. 1 și 2 din Legea nr. 319/2006, privind sănătatea și securitatea în muncă.
Având în vedere că toate infracțiunile menționate mai sus au fost comise în condițiile concursului ideal, conform art. 33 alin. 1 lit. b Cod penal, în temeiul art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, cu referire la art. 33 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța va dispune ca inculpatul D. D. C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare, pe care o va spori cu 4 (patru) luni: total pedeapsă stabilită pentru inculpat: 3 (trei) ani închisoare.
Aplicarea unui spor pe lângă pedeapsa cea mai grea stabilită în sarcina inculpatului se impune, în opinia instanței, având în vedere consecințele multiple și grave produse ca efect al exercitării aceleiași acțiuni socialmentele periculoase de către inculpat, având în vedere și necesitatea realizării scopurilor impuse de prevenția generală și specială.
Față de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care se va dispune condamnarea, de împrejurările concrete ale cauzei, de urmările socialmente periculoase produse prin săvârșirea infracțiunii, de persoana infractorului care nu e cunoscut cu antecedente penale, și având în vedere decizia nr. LXXI/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, precum și deciziile pronunțate de C. Europeană a Drepturilor Omului în cauză C. și M. contra României (C.E.D.O., cauza C. și M. contra României, hotărârea din 17 decembrie 2004, parag. 117., publicată în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr.501 din 14 iunie 2005) și în cauza Hirst contra Marii Britanii [C.E.D.O., Marea Cameră, cauza Hirst contra Marii Britanii (nr. 2), Hotărârea din 6 octombrie 2005] instanța apreciază ca în baza art. 71 CP se impune interzicerea ca pedeapsă accesorie numai a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) CP respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice precum și dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța va avea în vedere profilul socio-moral al inculpatului, astfel cum este conturat din ansamblul actelor existente la dosar, care au fost reliefate parțial și mai sus, la momentul individualizării pedepsei aplicate și care sunt de natura a îi atribui o percepție favorabilă din partea celorlalți membri ai societății, dar și situația familială a acestuia, deja subliniată de instanță.
Inculpatul este o persoană a cărei conduită anterioară în rândul societății pare a fi fost una esețialmente corectă, angajat încă din anul 1997 în cadrul RATP Iași, căsătorit, cu un copil minor, ce a facilitat, prin atitudinea adoptată în cursul procesului penal, soluționarea eficentă, din toate punctele de vedere, a cauzei, de către autotoritățile judiciare, independent de faptul nerecunoașterii vinovăției.
Nu poate fi ignorată nici forma de vinovăție care a stat la baza comiterii tuturor infracțiunilor pentru care se va dispune condamnarea acestuia.
Instanța ține să sublinieze că, spre deosebire de procesul de individualizare al pedepsei, alegerea modalității de executare este un aspect orientat în mod major asupra persoanei inculpatului, fiind necesară o apreciere justă a datelor care-l caracterizează pe acesta întrucât, doar în acest condiții, pedeapsa aplicată poate să-și realizeze pe deplin rolul preventiv și educativ pentru ceilalți membri ai societății și poate contribui la reeducarea inculpatului, înlăturând riscul ca acesta să comită alte infracțiuni.
Potrivit legislației române, regula în materie este cea a executării pedepsei penale în regim de detenție, prin izolarea persoanei condamnate de restul societății, impunerea acestuia la un regim strict de reeducare, executare cu un preponderent caracter represiv.
În mod excepțional, legea permite ca, în considerarea persoanei condamnatului, pedeapsa aplicată să nu fie executată în regim de detenție, în condițiile în care se apreciază că pronunțarea unei hotărâri de condamnare reprezintă un avertisment serios pentru acesta, iar instanța este convinsă că inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni, chiar dacă nu este plasat în regimul penitenciar.
Această orientare legislativă este pe deplin corespondentă principiului umanismului dreptului penal, fiind expresia concepției că pedeapsa penală nu poate fi considerată drept o simplă retribuire („rău pentru rău”), ci trebuie văzută în consonanță cu valențele sale educative, astfel încât scopul pedepsei, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 Cod penal să fie atins („Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare al condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”)
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că scopul pedepsei poate să fie atins și fără executarea efectivă a acesteia în penitenciar. Mai mult, instanța apreciază ca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este de natură a facilita procesul de reinserție socială și de conștientizare a consecințelor faptelor săvârșite.
Totodată, individualizarea modalității de executare are relevanță și asupra recuperării prejudiciului, care va putea fi acoperit mai ușor cu inculpatul în stare de libertate.
În aceste condiții, instituirea unui sistem de supraveghere pentru inculpat, corelativ cu impunerea interdicției pentru aceasta ca, pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, să conducă alte mijloace de transport în comun, permite realizarea ambelor valențe ale pedepsei, fiind impuse în mod corelativ, atât constrângeri pentru condamnat și fiind favorizată, în mai bune condiții, reeducarea acestuia, în spiritul unei conduite responsabile.
Având în vedere că rezultatul activității ilicite a inculpatului, de natură să atribuie faptei caracterul grav avut în vedere de instanță, a fost rezultatul culpei acestuia, activitatea de nerespectare a normelor legale privind circulația pe drumurile publice fiind cauza producerii accidentului, această stare de pericol va putea fi înlăturată prin impunerea interdicției inculpatului de a conduce, pe durata unui termen de încercare considerabil, vreun alt mijloc de transport.
Astfel, instanța consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile, în ceea ce-l privește pe inculpatul D. D. C., pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât este vorba de o persoană pe deplin integrată social, care deține suficiente resurse pentru a se putea reabilita social.
Față de acestea, în baza art. 861 Cod penal, va dispune suspendarea executării pedepsei pedepsei principale rezultante aplicată, de 3(trei) ani închisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 (șase) ani, calculat conform art. 862 Cod penal.
Potrivit art. 71 alin 5 Cod penal, va suspenda executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
Va stabili, drept organ desemnat cu supravegherea condamnatului, S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.
În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal, va stabilit ca, pe durata termenului de încercare, condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
1) să se prezinte, la datele fixate, la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului ce urmează a-i fi întocmit de către această din urmă instituție;
2) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
3) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
4) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 863 alin. 3 Cod penal, va impune inculpatului, pe durata termenului de încercare, respectarea următoarei obligații:
1) să nu conducă nici un vehicul destinat asigurării transportului public de călători (autobuze, troleibuze, tramvaie).
În temeiul art.359 C.pr.pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864, alin.1 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cursul termenului de încercare și asupra dispozițiilor art.864, alin.2 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei în întregime în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege sau a obligației stabilite de instanță.
Conform art. 88 Cod penal, va scade din durata pedepsei aplicată inculpatului, perioada reținerii de 24 de ore din data de 23.03.2011, începând cu ora 18,35, conform ordonanței de reținere emisă de Poliția municipiului Iași-Biroul Rutier. (fila 20, d.u.p., vol. I)
Potrivit art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, va revoca măsura obligării de a nu părăsi țara, ce a fost dispusă față de inculpatul D. D. C. prin încheierea de ședință din data de 16.03.2012, dispoziție executorie, conform art. 350 alin. 4 Cod procedură penală.
SOLUȚIONAREA LATURII CIVILE A CAUZEI
Sub aspectul laturii civile a prezentei cauze penale, instanța reține că în cauză s-au formulat mai multe cereri de constituire de părți civile, de către următoarele persoane fizice și juridice:
- C. A., soția victimei C. D., cu suma de 50.000 EUR, reprezentând daune materiale, ocazionate de cheltuielile efectuate cu înmormântarea, comemorările ocazionale, alte cheltuieli la care contribuia soțul său și de care a fost lipsită începând cu decesul acestuia; precum și cu suma de 1.000.000 EUR, cu titlu de daune morale;
- C. A., fiica victimei C. D., prin reprezentant legal C. A., cu suma de 1500 lei/luna cu titlu de daune materiale, reprezentând prestația lunară de care aceasta beneficia din partea tatălui său, de la data producerii accidentului și până la majorat; precum și cu suma de 1.000.000 EUR, cu titlu de daune morale;
- C. D.-I., fiul victimei C. D., cu suma de 1500 lei/luna cu titlu de daune materiale, reprezentând prestația lunară de care aceasta beneficia din partea tatălui său, de la data producerii accidentului și până la terminarea studiilor, precum și cu suma de 1.000.000 EUR, cu titlu de daune morale;
- C. D. și C. Tența, cu suma de 500.000 EUR reprezentând daune morale;
- D. M., cu suma de 225.000 lei, reprezentând daune materiale, din care suma de 185.000 lei (aproximativ 42.665 EUR) reprezintă cheltuieli de spitalizare (operații, tratamente) suportate cu ocazia internărilor acesteia la diferite clinici din Germania, cheltuielile de transport din Germania și medicamentația, iar suma de 40.000 lei reprezintă cheltuielile ocazionate de recuperarea medicală a acesteia (acupunctură), precum și cheltuieli de transport și cu suma de 3.520.000 lei (echivalentul a 800.000 EUR), reprezentând daune morale;
- B. G., cu suma de 30.000 lei, reprezentând daune materiale și 2.000.000 lei, reprezentând daune morale;
- A. E., cu suma de 30.000 lei, reprezentând daune materiale și 2.000.000 lei, reprezentând daune morale;
- P. Iași, prin reprezentant legal, comisar-șef M. V., în calitate de director, cu suma de 6166,87 lei, actualizată cu indicele de inflație calculat până la data plății efective, reprezentând daune materiale ocazionate de avarierea totală a autoturismului marca Dacia 1310, condus de către victima C. D.;
- S. C. de R. Iași, cu suma de 406 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate D. M., la care au solicitat să se adauge dobânda legală calculată începând cu data de 20.07.2011 și până la achitarea integrală a debitului principal;
- S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în mun. Iași, ., prin reprezentantul legal al instituției, cu suma totală de 1021 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale părților vătămate D. M., B. G. și A. E.;
- S. C. M. de Urgență Iași (U.M._), prin reprezentant legal, cu suma totală de 1.705,23 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate D. M., la care au solicitat dobânda legală;
- S. C. de U. București, prin reprezentant legal, cu sediul în mun. București, calea F. nr. 8, sector 1, cu suma de 11.354,15 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate D. M., la care au solicitat să se adauge dobânda legală, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului principal;
- S. C. de Urgență P.. Dr. N. O., prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Iași, ., cu suma de 732,73 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate A. E.;
- S. C. Județean de Urgență Sf. S. Iași, prin reprezentant legal, cu sumele de 1752,21 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate D. M., la care au solicitat dobânda legală și suma de 2076,21 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate B. G., la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data efectuării cheltuielilor solicitate și până la achitarea integrală a debitului principal;
- ., cu suma de 11.647 EUR, reprezentând contravaloarea autoturismului marca BMW, cu nr. de înmatriculare_, ce a fost avariat integral în urma accidentului de circulație;
- Partea responsabilă civilmente R.A.T.P. Iași, la plata sumelor de 19.657,15 lei și 27.937,12 lei, la care a solicitat să fie acordată dobânda legala calculată până la data când va fi operata plata efectivă, învederând că aceste sume reprezintă pentru ei cheltuieli deja efectuate, respectiv sume avansate părții civile D. M., ce a fost vătămată ca urmare a accidentului de circulație din data de 21.03.2011;
- M. P., cu suma de 50.000 EUR, reprezentând daune morale;
- . SRL, cu sumele de 40.806, 94 EUR, precum și dobânda legală aferentă de restituit, reprezentând contravaloarea autoturismului marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, condus de martorul M. P., precum și cu suma de 100.000 lei, reprezentând daunele produse ca urmare a lipsei de folosință a acestui autoturism;
Asigurătorul de răspundere civilă și participarea acestuia în cadrul procesului penal
În cauză, s-a dispus introducerea și citarea, în calitate de asigurator, a S.C. „O. V. I. G.” S.A., cu sediul principal în mun. București, bulevardul Aviatorilor nr. 28, corp B, sector 1, ca prin reprezentanții săi legali,”, prin reprezentanții săi legali, având în vedere că, la data producerii accidentului de circulație, tramvaiul tip tip BE 8/8 cu numărul de înregistrare IS.0356, condus de către inculpat era asigurat pentru răspundere civilă la această societate de asigurări, așa cum rezultă din conținutul contractului de servicii având nr. 64 din 26.04.2010 și a actului adițional nr. 1 la acest contract din 15.12.2010 (filele nr. 246-251, d.u.p.).
În conformitate cu Decizia nr. 1 din 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 54 alin. 4 și ale art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.
În considerentele care au stat la baza adoptării acestei decizii, Înalta Curte a făcut referire la dispozițiile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, (în forma existentă la momentul pronunțării acestei decizii), cu modificările ulterioare, în care se prevede că "persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România, precum și tramvaie sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României, și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare", iar potrivit art. 481 alin. 2 din aceeași lege, "contractul de asigurare atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule".
Aceste dispoziții legale, menite să asigure posibilitatea desdăunării victimelor accidentelor de circulație, impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
Prin urmare, prin încheierea (obligatorie, conform legii, respectiv art. 4 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România.) a unui contract de asigurare de răspundere civilă delictuală se produce, în ipoteza producerii unui accident de circulație, un dublu efect: pe de o parte, în beneficiul persoanei vinovate de producerea accidentului, întrucât a respectat dispozițiile legale și are un contract valabil pentru riscul asigurat și în consecință este apărată de riscul de a acoperi pagubele produse, așa cum a statuat și Înalta Curte în considerentele deciziei pronunțate în interesul legii și, pe de altă parte, în beneficiul persoanelor prejudiciate în mod direct prin accidentul de circulație, care sunt apărate în acest mod de riscul eventualei insolvabilități a persoanei vinovate de producerea accidentului și care pot fi despăgubiți de asigurător, tocmai ca urmare a producerii riscului asigurat.
Prin urmare, poziția procesuală a asigurătorului în cadrul unui proces penal este una sui generis, ce se întemeiază pe relația contractuală dintre acesta și persoana vinovată de producerea accidentului/persoana în a cărei proprietate se află vehiculul asigurat, raport care, valabil și legal întocmit, dă naștere, în condițiile producerii riscului asigurat, unor drepturi în beneficiul unor terțe persoane, respectiv persoanele prejudiciate prin fapta celui asigurat. Aceste terțe persoane pot invoca nașterea acestor drepturi față de asigurător.
Specificul acestor raporturi juridice este generat de împrejurarea că, în genere, producerea riscului asigurat echivalează cu constatarea și existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, ce de principiu declanșează răspunderea civilă delictuală a autorului faptei, dar, în cadrul limitelor de asigurare stabilite prin Ordinele C.S.A., urmează a răspunde de fapt, în temeiul relației contractuale, asigurătorul de răspundere civilă.
Pentru sumele ce depășesc aceste limite de despăgubire, în mod evident, urmează a răspunde personal persoana vinovată de producerea accidentului de circulație, întrucât, în această ipoteză, nu mai există premisele angajării, pe baze contractuale, a răspunderii asigurătorului de răspundere civilă.
În sprijinul argumentației mai sus-dezvoltate, considerăm că sunt relevante și în măsură să susțină această interpretare, următoarele dispoziții legale.
Articolul 41 din Legea nr. 136/1995, care prevede că „în asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”, iar potrivit art. 42 din lege „asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaților ce-i revin acestuia din contractul de asigurare”.
În art. 49 din aceiași lege s-a reglementat faptul că asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit art. 50 alin. 1 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare persoanelor păgubite prin deces.
Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru: vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; pagube materiale; pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat; dar și pentru cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Sintetizând, din prevederile mai sus-menționate, ale art. 41 și 49 din Legea nr. 136/1995, în conformitate cu care asigurătorul este obligat, în temeiul contractului de asigurare încheiat cu inculpatul, în mod neechivoc, să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite, rezultă că textul mai sus-menționat, reglementează ipoteza unei subrogări legale obligatorii a asigurătorului în locul inculpatului, în cazul acțiunilor civile promovate în procesul penal de persoanele care solicită repararea prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului, atât timp, bineînțeles, cât există un contract de asigurare valabil la momentul producerii accidentului.
Conform Ordinului C.S.A. nr. 14/2011, mai exact conform art. 24 alin. 2, limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt:
a) pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 2011, la un nivel de 750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.
b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 2011, la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.
Prin urmare, limitele în care poate fi angajată răspunderea exclusivă a asigurătorului de răspundere civilă, în această situație, având în vedere cererile de constituire de părți civile formulate în prezenta cauză sunt cele prevăzute de art. 24 alin. 2 lit. b din Ordinul CSA nr. 14/2011.
Având în vedere că BNR a comunicat, pentru data de 21.03.2011, un curs de schimb pentru EUR de 4,1685 lei, rezultă că, în lei, limita de despăgubire pentru anul 2011, ar fi în sumă de 14.589.750 lei.
Instanța apreciază că sumele cu care s-au constituit în cauză părțile civile ale căror acțiuni urmează a fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse, nu depășesc această limită, fiind, în prezenta cauză, în sumă totală de 1.542.136 lei
1. Acțiunile civile formulate în cauză de părțile vătămate/civile A. E. și B. G..
Referitor la acestea, instanța urmează ia act că părțile vătămate B. G. (nume anterior I.), fiica lui C. și Marijeana, născută la data de 12.03.1958, în mun. Iași, CNP:_, cu domiciliul în mun. Iași, .. 24, .. C, . și fără forme legale în mun. Iași, .. 18, ., . și A. E. (nume anterior A.), fiica lui F. și Z., născută la data de 22.05.1932, în Ucraina, CNP:_, cu domiciliul în mun. București, ., sector 1, ambele cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „L. F.”, cu sediul în mun. Iași, ., parter, jud. Iași, au renunțat la pretențiile civile formulate în prezenta cauză, ca urmare a tranzacției încheiate cu asigurătorul de răspundere civilă și a plății sumelor convenite cu acesta.
În acest sens, constată că, urmare a demersurilor instanței, s-a înaintat la dosarul cauzei o copie de pe contractul de tranzacție încheiat de aceste părți civile cu asigurătorul de răspundere civilă (filele 61-65, vol III, ds. inst), în care au fost acoperite părțile referitoare la sumele convenite între aceste părți.
În conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. e din acest contract, părțile civile se obligau să renunțe la orice acțiune în pretenții/constituire de parte civilă în procesul penal înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, formulată împotriva . în legătură cu acest accident, sub sancțiunea acordării de daune-interese, al căror cuantum nu a fost precizat.
Având în vedere prevederile contractuale, chiar dacă părțile civile și apărătorul ales al acestora nu se mai prezentaseră la termenele de judecată fixate în cauză, instanța a apreciat că simpla încheiere a acestei tranzacții nu putea avea semnificația unei renunțări din partea părților civile la pretențiile civile formulate anterior în fața instanței penale, mai ales în condițiile în care acestea, prin însăși tranzația încheiată, își asumau obligația unei conduite viitoare exprese în acest sens.
Prin declarațiile date de părțile civile la datele de 10.09.2013 și 11.09.2013 și depuse de apărătorul ales al acestora la termenul din 13.09.2013, acestea și-au manifestat expres voința de a renunța la pretențiile civile formulate anterior în această cauză.
2. Acțiunile civile formulate în cauză de părțile vătămate/civile C. A., C. A., C. D.-I., C. D. și C. Tența.
Instanța va avea în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 3 Cod procedură penală, repararea pagubei, în cazul exercitării acțiunii civile în cadrul procesul penal, se face potrivit dispozițiilor legii civile.
D. fiind momentul comiterii faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu care reprezintă temeiul exercitării acțiunii civile în prezenta cauză, respectiv 21.03.2011, pentru soluționarea pretențiilor formulate în cauză urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 998-999 din Codul civil din 1864, în vigoare la acel moment, în conformitate cu care „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”.
În aplicarea dispozițiilor sus-menționate, rezultă că, pentru admiterea acțiunii civile formulate, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții:
- să existe o faptă ilicită;
- o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciul a cărui reparare se cere;
- să existe un prejudiciu cert, atât în ceea ce privește existența, cât și modalitatea de reparare;
- vinovăția autorului faptei ilicite.
Instanța va reține ca dovedite împrejurările în raport de care s-a făcut soluționarea laturii penale a cauzei, constând că există o faptă ilicită, reprezentată de infracțiunea de „ucidere din culpă”, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, precum și vinovăția sa în comiterea acesteia.
De asemenea, la stabilirea tuturor categoriilor de despăgubiri în cauză pentru aceste părți civile, se va avea în vedere și se va acorda eficiență procentului de 30% culpă în producerea accidentului, stabilit pentru victima C. D..
Referitor mai întâi la daunele materiale solicitate în cauză de către partea civilă C. A., având în vedere condiția ca prejudiciul a cărui reparare se pretinde să fi avut un caracter cert, rezultă că este imperativ necesar ca suma solicitată să fi fost temeinic dovedită, prin intermediul probelor solicitate și admise acestei părți civile în acest sens.
Această împrejurare nu exclude posibilitatea instanței de a apela, în această materie, la constatarea existenței unor prezumții cu privire la existența și avansarea unor cheltuieli a căror cauză directă a fost fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, atât timp cât aceste prezumții au un caracter precis și pe deplin concordant cu evenimentele care au generat efectuarea acestor cheltuieli.
În astfel de situații, extrem de relevante sunt înscrisurile (facturi, chitanțe) ce sunt în măsură să evidențieze cuantumul exact al sumelor care au fost cheltuite, precum și destinația acestora, întrucât declarațiile martorilor audiați cu privire la aceleași împrejurări sunt mai degrabă cu caracter estimativ.
În acest sens, instanța reține, în ceea ce privește cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei C. D. și de pomenile ulterioare, că, în mod cert au fost făcute cheltuieli în această privință, având în vedere tradițiile creștine, în conformitate cu care se efectuează astfel de cheltuieli.
Deși partea civilă a depus o . facturi/chitanțe, din care rezultă sumele avansate pentru cheltuielile legate de înmormântarea victimei C. D., aceasta pretinde că a efectuat cheltuieli superioare celor rezultate din actele depuse, 30.000 Lei, iar cu ocazia pomenirilor și comemorărilor ulterioare (la 9 zile, 40 de zile, 6 luni, un an, doi ani), partea vătămată a mai fost nevoită să cheltuiască suma de 20.000 Lei (aproximativ 5.000 Lei pentru fiecare eveniment).
În acest sens a fost declarația martorului A. C. E. (fila 430, verso, vol II, inst.), care a precizat că estimează doar cheltuielile efectuate cu înmormântarea ca fiind în sumă de cel puțin 30.000 lei, ținând cont de faptul că au fost peste 400 de persoane la înmormântare, pomenile au fost făcute pentru aproximativ 150 de persoane, care au participat și la praznicul care a avut loc la restaurant.
Potrivit facturii nr. 555 din 24.03.2011 și nr. 2881 din 28.03.2011, depuse de această parte civilă, meniul pentru pomenire de la restaurant a fost în sumă de 5794,50 lei, iar contravaloarea serviciilor funerare a fost în sumă de 2.900 lei.
De asemenea, instanța reține că în perioada imediat ulterioară decesului victimei C. D., respectiv în data de 01.04.2011, partea vătămată C. A. a încheiat contractul de credit nr._ din 01.04.2011, prin care i s-a acordat un împrumut în sumă de 5.190 lei.(suma ce urma a fi plătită de împrumutat fiind de 6.249,07 lei)
Față de împrejurările particulare a cauzei, este rezonabil a se presupune că încheierea acestui contract de credit a fost ocazionată de evenimentul negativ produs în cadrul acestei familii și de necesitatea avansării unor cheltuieli pentru a se putea realiza tradițiile creștine ocazionate de efectuarea pomenilor.
Nu există nici un înscris de natură să ateste sumele care au fost avansate pentru pomenirile efectuate ulterior, care însă, datorită specificului acestora, sunt estimate de instanță ca fiind în sumă de 3.000 lei/fiecare pomenire din cele cinci menționate și care sunt conforme tradițiilor religioase.
De asemenea, instanța apreciază că cheltuielile ocazionate de înmormântare au fost în sumă de 20.000 lei.
Fiind evident că au fost făcute cheltuieli pentru onorarea tuturor acestor tradiții creștine și față de natura caracterului cert al prejudiciului ce se impune a fi reparat în acest sens, instanța apreciază că, în mod cert, aceste cheltuieli s-au situat la limita sumei de 35.000 lei.
Raportat la culpa concurentă a victimei, suma la care urmează a fi obligat asigurătorul cu titlu de daune materiale în cauză, va fi stabilită la nivelul sumei de 24.500 lei. (70% din 35.000 lei)
S-a solicitat de asemenea să se rețină și faptul că, urmare a decesului soțului său, C. D., partea civilă a fost lipsită de veniturile suplimentare provenite din salariul acestuia, și a fost și este nevoită să se împrumute cu sume de bani considerabile (fiind în imposibilitatea de a mai restitui împrumuturile respective), pentru a face față cheltuielilor legate de înmormântare și pomenile ulterioare, cât și a cheltuielilor zilnice de întreținere și plata a facturilor (i-a fost întreruptă chiar și lumina), creșterea și educația celor doi copii, cumpărarea hranei necesare, etc., ceea ce nu se întâmpla înainte de accident.
În acest sens, partea civilă a depus mai multe facturi și somații emise de către furnizorii de servicii și de către diferite unități bancare, din care rezulta că aceasta figurează cu mai multe debite restante neachitate pe care era somată să plătească.
În același sens au fost și declarațiile martorilor propuși de partea civilă și audiați cu privire la aceste împrejurări.
Cu toate acestea, deși probatoriul este în măsură să pună în evidență existența unor dificultăți de ordin financiar cu care această parte civilă s-a confruntat, dificultăți legate în mod direct și de decesul soțului său (deși ambii soți făcuseră și anterior împrumuri pentru onorarea diferitelor cheltuieli), având în vedere necesitatea de a stabili în mod cert, prejudiciul de ordin material produs ca efect al acestor evenimente negative, instanța nu poate acorda nici o sumă în considerarea acestui prejudiciu.
Are astfel în vedere că nu există nici un criteriu de ordin obiectiv care să o poată îndruma în operațiunea de apreciere și evaluare a sumelor care ar fost în măsură să corespundă, măcar la nivel minimal, cu acest prejudiciu.
Referitor la daunele morale pretinse de fiecare din membrii acestei familii, instanța reține că în cauză a fost administrat un probatoriu amplu, în măsură să îndrume instanța în operațiunea de stabilire a acestor daune.
Daunele morale reprezintă prejudicii care, strict vorbind, nu pot fi evaluate din punct de vedere economic, pecuniar, astfel încât despăgubirile acordate pentru repararea lor au semnificația unei compensații, a unei satisfacții acordate victimei, cuantumul acestei compensații fiind determinat, între altele, prin raportare la gravitatea faptei cauzatoare de prejudiciu.
De principiu, în cazul acestor părți civile, ceea ce urmărește a se repara este prejudiciul afectiv, constând în suferințele cauzate ca urmare a lezării sentimentelor de afecțiune provocate prin moartea soțului, a tatălui și a fiului.
Instanța, evaluând daunele morale, nu are în vedere repunerea victimei în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, ci procurarea unor satisfacții de ordin moral, susceptibile să înlocuiască valoarea de care a fost privată, cu evitarea deturnării scopului răspunderii civile în sensul stabilirii unor pedepse private sau al acordării unei satisfacții pur teoretice.
În acest proces de evaluare, va ține cont de măsura în care desfășurarea normală a vieții de familie a fost afectată de decesul victimei C. D., prin prisma relațiilor de afecțiune existente între acesta și soție, copii și părinți și a dezechilibrului creat în desfășurarea normală a vieții acestora.
Din analiza coroborată a probatoriul administrat în această privință, instanța urmează a reține că între membrii acestei familii existau relații puternice de afecțiune, iar decesul victimei a dus la afectarea iremediabilă a modului normal, firesc, în care aceștia urmau să-și ducă viața în continuare.
În acest sens, va reține că ambii soți se ocupau îndeaproape de ocrotirea și educarea celor doi copii, făcând demersuri susținute pentru a le asigura acestora toate premisele unui traseu optim în viață, atât sub aspect material, cât și sub aspect psihic.
Viața de familie era una armonioasă, în cadrul căreia ambii soți se ocupau de copii, pe rând, în timp ce unul dintre aceștia desfășura activități suplimentare, în afara programului de lucru, pentru a obține venituri suplimentare.
În ceea ce o privește pe partea civilă C. A., prejudiciul afectiv rezidă în mod major din aceea că aceasta este privată pe tot restul vieții de prezența soțului C. D., care, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, era soț iubitor, un bun gospodar, își petrecea foarte mult timp cu familia, se preocupa foarte mult de cei doi copii, existând o armonie familială deosebită. Se impune a se avea în vedere că la vârsta de doar 38 de ani a rămas singură cu doi copii, trebuind să facă față și atribuțiilor pe care le-ar fi avut victima. Din aceste considerente, pe lângă suferința inerentă produsă de decesul soțului, aceasta nu a mai fost în măsură să ducă, din punct de vedere social, viața pe care o ducea înainte.
Martorii audiați au confirmat faptul că victima C. D. era un tată devotat, interesat și preocupat de copiii săi.
În acest sens, având în vedere înclinațiile artistice ale fiicei sale, C. A., aceasta era înscrisă la Palatul Copiilor, iar inițial ambii părinți și, ulterior doar mama, prin eforturi financiare susținute, au încercat să ofere acesteia toate oportunitățile posibile, înscriind-o la majoritatea concursurilor ce au avut loc în țară.
La data producerii accidentului de circulație, cei doi copii ai victimei erau minori. C. D. I., în vârstă de 17 ani (în prezent 19 ani) era elev în clasa a XII-a, iar C. A., în vârstă de 13 ani (în prezent 15 ani), era elevă în clasa a VII-a.
În prezent, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 6 și 7, vol. III, dosar instanță), partea vătămată și civilă C. A. este elevă la Liceul de artă Octav B., în clasa a IX-a, iar partea vătămată și civilă C. D. I. este student în anul II, în cadrul Facultății de Agronomie.
Pentru cei doi copii, este evident că dispariția bruscă a tatălui lor a avut un impact negativ considerabil, aceștia avându-se la vârste care impuneau prezența constantă a ambilor părinți, pentru orientarea și consilierea necesară, dar și pentru suportul afectiv oferit.
De asemenea, în ceea ce îi privește pe părinții victimei, din declarațiile martorilor audiați rezultă că victima era extrem de apropiată de aceștia și era singurul lor copil, se interesa îndeaproape de sănătatea lor, motiv pentru care decesul acestuia a reprezentat o pierdere iremediabilă și un izvor constant de suferință.
Un alt criteriu avut în vedere de instanță la stabilirea daunelor morale, pentru toate aceste părți, vizează afectarea pe termen lung a vieții de familie a părților civile, prin lipsirea acestora de o componentă fundamentală: relațiile părinților cu fiul lor, dar și relația dintre copii și părinte și dintre soți.
Mai mult, viața de familie presupune stabilirea unor legături, dar și petrecerea împreună a numeroase momente potrivit normelor de conviețuire socială general acceptate și tradițiilor poporului nostru. Astfel, sărbătorile pascale, sărbătorile de C., dar și aniversări, onomastici, or, dimpotrivă, chiar momente dificile (boală, probleme cu serviciul, divorț, enumerarea fiind abstractă și cu rol exemplificativ), toate aceste momente în care familia ar fi trebuit, conform normelor sus amintite, să fie împreună, nu mai sunt, urmare a faptei inculpatului, posibile.
Relațiile de familie asigură acea intimitate și acel mediu de siguranță necesare maturizării afective și emoționale. În cadrul familiei, se dobândește simțământul de apartenență, de interdependență și de valoare personală, de aceea orice afectare a coeziunii acesteia, mai ales una iremediabilă, precum decesul unuia dintre membrii acesteia, este extrem de importantă.
Se impune a se menționa, drept criteriu de apreciere în acordarea daunelor morale, că victima era o persoană tânără, pentru care existau toate premisele normale ale petrecerii împreună cu familia a unui număr considerabil de ani și că decesul acestuia a reprezentat o experiență brutală pentru membrii familiei sale și datorită modului în care acesta a survenit.
Faptul că victima a decedat brusc, în maniera expusă de actele și lucrările dosarului, asupra cărora instanța apreciază că nu se impune a se insista, în cadrul unui accident de circulație mediatizat, a fost în măsură să exacerbeze suferința produsă oricum de decesul victimei și să facă cu atât mai grea posibilitatea ca familia să revină la un parcurs normal.
Evaluarea daunelor morale care să corespundă corelativ atât criteriilor de echitate, de compensare, de sancțiune de ordin civil pentru inculpat, dar care să nu se transforme într-o sumă complet desprinsă de realitate, care să depășească orice previziune favorabilă privind posibilitatea de a fi efectiv acordate este o operațiune logico-juridică destul de dificilă, față de natura acestor daune și tocmai pentru că se tinde a se repara un prejudiciu de ordin nepatrimonial prin mijloace de ordin patrimonial, iar între cele două tipuri de valori sociale nu există o notă comună.
Cu toate acestea, având în vedere cele de mai sus, ținând cont și de culpa concurentă a victimei, astfel cum aceasta a fost reținută de către instanță, se impune a fi acordate cu acest titlu următoarele sume: 250.000 lei către partea civilă C. A., câte 300.000 lei pentru fiecare din copiii victimei, C. A. și C. D.-I. și câte 150.000 lei, pentru părinții C. D. și C. Tența.
Referitor la prestațiile periodice solicitate, având în vedere că, la data producerii accidentului, copiii victimei erau minori la momentul producerii accidentului, iar la acest moment partea civilă C. D.-I. este major, însă în continuare de studii, instanța apreciază că solicitarea formulată urmează a fi admisă în parte.
În acest sens, se va avea în vedere că minorii și, ulterior persoanele majore care își continuă studiile, se află într-o stare de nevoie prezumată de lege, iar prin acordarea acestor prestații periodice se urmărește repararea prejudiciului ocazionat de decesul unuia dintre părinți, care acorda întreținere acestor copii, sume de care copiii au fost lipsiți ca urmare a decesului acestuia.
Valoarea concretă a acestor sume trebuie însă să corespundă sumelor de care acești copii ar fi beneficiat în ipoteza în care părintele care le acorda întreținere nu ar fi decedat însă, ca efect al reținerii culpei concurente a victimei, în proporție de 70% din aceste sume.
Se va reține astfel că, potrivit adeverinței emise de către P. Iași, drepturile salariale pentru C. D. erau de 2348 lei pentru februarie 2011 și 2423 lei pentru martie 2011 (era agent sef principal). Acesta urma să realizeze în continuare, dacă ar fi trăit, venituri cel puțin la nivelul sumei de 2423 lei, care nu este însă calculată pentru toată luna martie, dat fiind faptul că decesul acestuia a survenit la data de 21.03.2011.
Partea civilă C. A. este asistent medical la S. de R. și are un salariu de 1500-1600 lei/lunar. (net)- fila 468, vol II, ds. inst.
Este neîndoielnic că cei doi soți, prin eforturi comune, realizau și venituri suplimentare celor salariale, partea civilă C. A. fiind colaborator la o firmă de cosmetice, al căror cuantum însă nu poate fi stabilit prin prisma probelor administrate în cauză.
Potrivit deciziei emise în acest sens, pensia de urmaș pentru ambii copii a fost stabilită la nivelul sumei de 397 lei, pentru ambii copii, fiind în cuantum de 75% din pensia susținătorului.
Prin prisma acestor elemente, instanța concluzionează că, în ipoteza în care tatăl acestora nu ar fi decedat, ar fi fost în măsură să aloce acestora venituri de 1.000 lei/lunar/fiecare copil, sens în care se impune a se stabili ca prestația periodică, ce urmează a fi acordată de la data producerii accidentului, să fie, raportat la procentul de culpă al victimei, în sumă de 700 lei/lunar/fiecare copil, până la majorat pentru partea civilă C. A. și până la finalizarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani, pentru partea civilă C. D.-I..
La stabilirea momentului până la care se impune a fi stabilite prestațiile periodice pentru cei doi copii, instanța ține seama, în primul rând, de propriile solicitări ale acestora, prin apărătorul ales, care sunt în acest sens.
Apreciază aceste solicitări ca fiind logice, în condițiile în care, la acest moment, nu se poate estima dacă partea civilă C. A., după împlinirea vârstei de 18 ani își va continua studiile, urmând ca, doar în această ipoteză, să se solicite ca prestațiile stabilite în instanță în sarcina asigurătorului să continue și după acest moment.
Sintetizând, instanța va admite în parte pretențiile formulate de aceste părți civile și va obliga asigurătorul de răspundere civilă S.C. “O. V. I. G.” S.A., cu sediul principal în mun. București, bulevardul Aviatorilor nr. 28, corp B, sector 1, ca prin reprezentanții săi legali, să plătească acestora următoarele sume:
- către partea civilă C. A., legitimată cu carte de identitate ., nr._, CNP:_, cu domiciliul în mun. Iași, . nr. 70, ., ., jud. Iași, suma totală de 274.500 lei, din care 24.500 lei reprezentând daune materiale și 250.000 lei daune morale.
- către partea civilă C. A., prin reprezentant legal C. A., cu domiciliul în mun. Iași, . nr. 70, ., ., jud. Iași, la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de daune morale, precum și la plata unei prestații periodice, în sumă de 700 lei/lunar, începând cu data de 21.03.2011 și până la împlinirea vârstei de 18 ani;
- către partea civilă C. D.-I., cu domiciliul în mun. Iași, . nr. 70, ., ., la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de daune morale, precum și la plata unei prestații periodice, în sumă de 700 lei/lunar, începând cu data de 21.03.2011 și până la finalizarea studiilor universitare, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani;
3. Acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă D. M..
În analiza pretențiilor formulate de această parte civilă, atât sub aspectul daunelor materiale solicitate, cât și referitor la daunele morale, instanța va avea în vedere principiile deja expuse la punctul 2, având în vedere că fapta ilicită care a dus la vătămarea corporală a acestei părți civile este aceeași (fiind vorba de acțiunea socialmente periculoasă care a dus la producerea consecințelor negative asupra sănătății și integrității corporale a acestei părți civile)
Referitor la daunele materiale solicitate, instanța va reține că partea civilă a solicitat, cu acest titlu, cheltuielile ocazionate de spitalizarea acesteia, ulterior producerii accidentului de circulație, precum și cheltuielile ocazionate de recuperarea medicală.
Va ține cont, în egală măsură, că o sumă semnificativă, cu aceeași destinație a fost avansată de către partea responsabilă civilmente, R.A.T.P. Iași și este justificată de chitanțele și facturile pe care această parte le-a depus la dosarul cauzei, ce probează atât faptul plății, cât și împrejurarea că plata astfel efectuată a fost determinată de facturile emise de clinicile în care această parte civilă a fost internată. (sumelor de 19.657,15 lei și 27.937,12 lei).
După cum rezultă din însăși cererea pe care această parte responsabilă a depus-o la dosarul cauzei, la momentul formulării pretențiilor civile în cauză, rezultă că intenția cu care au fost avansate aceste sume, nu a fost exclusiv aceea de a o ajuta pe această parte civilă, ci s-a făcut tocmai în considerarea poziției procesuale a acestei părți în cadrul procesului penal, conform art. 24 alin. 3 Cod procedură penală, de a răspunde, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului.
Prin urmare, partea civilă nu poate pretinde repararea de către instanța penală a aceluiași prejudiciu, reparat deja de către partea responsabilă civilmente, ci, eventual, a unei diferențe de prejudiciu, ocazionat de cheltuielile suplimentare efectuate în același cadru.
În condițiile în care, în această privință, partea civilă nu a depus înscrisuri de natură să evidențieze în mod clar și direct, cuantumul acestei diferențe de prejudiciu, urmează a fi analizate declarațiile martorilor audiați în cauză din acest punct de vedere.
Reține astfel că, potrivit declarațiilor martorei R. M., (filele 433-444, d.u.p.) prietenă apropiată a părții civile, la momentul la care aceasta din urmă era deja internată în Germania, i-a facilitat obținerea unui împrumut, în sumă de 10.000 EUR, pentru a putea face față cheltuielilor ocazionate de spitalizarea sa în străinătate.
Prin urmare, deși în mod cert, partea civilă a avut de suportat și alte cheltuieli decât cele reliefate de facturile achitate deja de partea responsabilă civilmente, cuantumul exact al acestora nu a putut fi reliefat de probele administrate în această privință de partea civilă.
Se poate reține însă că aceste cheltuieli s-au situat măcar la nivelul sumei de 10.000 EUR, pe care partea civilă a împrumutat-o prin intermediul martorei R. M., la momentul la care se afla deja internată în Germania, având în vedere cheltuielile uzuale, normale, impuse în mod firesc situația părții vătămate. Mai ales, se impune a se lua în considerare că potrivit declarației martorei D. A.-F., care a stat alături de partea vătămată pe perioada internării acesteia în Germania, cheltuielile ocazionate de șederea acesteia nu au fost suportate de martoră.
La această limită, de 10.000 euro, prejudiciul pretins de această parte civilă are un caracter cert și se impune a fi reparat.
Referitor la daunele morale, în cazul acestei părți civile se impune a fi evaluat prejudiciul rezultat din vătămarea integrității corporale sau sănătății (constând în durerile fizice cauzate), cât și prejudiciul de agrement (constând, de exemplu, în privarea victimei de a participa la spectacole, de a face vizite, excursii, în general de a participa la viața socială ca un om sănătos, despăgubirile având rolul de a aduce o alinare suferințelor sale, dar și de a-i procura mijloacele necesare de îmbogățire spirituală și divertisment).
Se impune astfel a se menționa că potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cursul cercetării judecătorești, având nr. 2301/OF din data de 04.02.2013, întocmit de IML Iași (filele 437-440, vol II, ds. inst.), partea vătămată D. M. a prezentat excoriații, plagă contuză, luxație scupolo-humerală dreaptă fractură bază metacarpian II stânga, luxații carpo-intermetacarpiene D II, D V, fractură bilaterală ischio-pubiană, dublu traiect de fractură ram ilio pubian drept, luxație posterioară coxo-femurală stânga, fractură cominutivă cotil stâng coloană posterioară. S-a precizat că, la data examinării, aceasta prezenta sechele după fractură bazin și cotil stâng cu luxația capului femural stâng operată, necroză septică de cap femural cu coxatroză secundară și sechele după luxația posttraumatică a umărului drept. S-a menționat că necroza aseptică de cap femural cu coxatroza secundară va necesita proteză totală necimentată de șold, la momentul la care va fi stabilit de către medicul de specialitate. S-a concluzionat că leziunile constatate au putut fi produse în cadrul unui accident rutier la data de 21.03.2011, că au necesitat un număr de 120-150 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, timp care a inclus și recuperarea funcțională și că partea vătămată este „apt limitat” pentru îndeplinirea serviciului în sistemul Administrației Penitenciarelor.
Va lua în considerare astfel că, pentru partea civilă D. M. implicarea acesteia în accidentul de circulație a fost una extrem de traumatizantă, ținând cont de faptul că autoturismul în care aceasta se afla împreună cu victima C. D. a fost efectiv prins sub roțile tramvaiului.
Se va ține cont că, în vederea ameliorării stării de sănătate, aceasta a trebuit să treacă printr-o . operații și să parcurgă un proces îndelungat de recuperare, ce trebuie urmat și în continuare, dar și că tot acest proces nu a fost în măsură să ducă la restabilirea completă a stării sale de sănătate, în forma avută anterior accidentului, având în vedere consecințele definitive aduse capacității sale de muncă.
Nu poate fi ignorată nici maniera în care afectarea stării de sănătate a acesteia a influențat viața socială a părții vătămate D. M., implicată la acel moment într-o relație, care s-a destrămat și care nu se mai poate angrena în activitățile pe care anterior le desfășura cu plăcere, în condițiile în care martorii au descris-o drept o persoană dinamică, căreia îi făcea plăcere să se deplaseze în excursii, drumeții, să participe la diferite petreceri, în cadrul cercului de prieteni.
În acest sens, instanța va avea în vedere declarațiile martorilor propuși de această parte civilă, care au arătat că, ulterior producerii accidentului de circulație, partea civilă s-a confruntat, o perioadă îndelungată, cu dureri extrem de puternice, ce subzistau în pofida tuturor calmantelor care i-au fost administrate; că aproape două luni și jumătate aceasta nu s-a putut hrăni singură; că exercițiile de recuperare urmate au presupus un efort temeinic din partea acesteia, fiind extrem de complexe; au existat mai multe complicații pe perioada spitalizării în Germania; că aceasta a experimentat așa-numitul stres posttraumatic, având dificultăți în a dormi, întrucât, atunci când închidea ochii, vedea accidentul, simțea în gură gust de sânge și avea senzația că este prinsă într-o mașină în flăcări, din care nu putea ieși; că a avut nevoie de asistența unui psiholog pentru a putea trece peste toate problemele declanșate de experiența prin care a trecut, în condițiile în care aceasta era disperată de neputința pe care o încerca ca urmare a accidentului și copleșită de durerea fizică încercată.
De asemenea, s-a subliniat că, înainte de producerea accidentului de circulație, partea vătămată se pregătea să susțină un concurs, pe care nu l-a mai putut susține ulterior și că, ulterior accidentului, datorită imposibilității de a suporta un efort fizic constant, partea civilă a devenit mai singuratică.
Apreciind toate aceste împrejurări, prin prisma criteriilor ce au fost dezvoltate anterior asupra evaluării în practică a daunelor morale, considerând că acestea trebuie să corespundă necesității de a oferi victimei o compensare adecvată a suferințelor și efectelor negative ale faptei ilicite, se impune a stabili suma de 300.000 lei, cu acest titlu, de daune morale.
În consecință, se va dispune obligarea asigurătorului de răspundere civilă să plătească către partea civilă D. M., legitimată cu carte de identitate ., nr._, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat „L. B.”, cu sediul în mun. Iași, bulevardul A. P. nr. 21, .. B, etaj 2, . echivalentului în lei a sumei de 10.000 euro, la cursul BNR aplicabil la data plății efective, cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 300.000 lei, reprezentând daune morale.
4. Acțiunea civilă formulată de P. Iași.
În această privință, instanța va aprecia că acțiunea formulată este pe deplin întemeiată, constatând că s-a solicitat repararea prejudiciul ocazionat de avarierea totală a autoturismului Dacia 1310, proprietate a Penitenciarului Iași, ce fusese condus la momentul accidentului de către victima C. D..
Are în vedere, în această privință, Decizia nr. 1/2004, pronunțată de I.C.C.J. în soluționarea unui recurs în interesul legii, în care s-a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 14 din C.pr.pen și ale art. 998 din Codul civil, stabilește că instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte”, așa cum conținutul acestui dispozitiv este explicat de considerentele care l-au precedat.
Prin urmare, văzând că această parte civilă a depus înscrisuri doveditoare cu privire la evaluarea prejudiciului care i-a fost cauzat, în cuantumul solicitat, instanța va obliga asigurătorul de răspundere civilă la plata către P. Iași, prin reprezentant legal, comisar-șef M. V., în calitate de director, cu sediul în mun. Iași, .. 10, jud. Iași, a sumei de 6166,87 lei, actualizată cu indicele de inflație calculat până la data plății efective, reprezentând daune materiale.
5. Acțiunile civile formulată de unitățile spitalicești.
La soluționarea acestora, instanța va avea în vedere, pe lângă principiile generale ce au deja expuse cu privire la dispozițiile legale aplicabile și prevederile art. art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora „ Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de câtre furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuala a acestora, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata.”, prevederi legale care trebuie, în opinia instanței, să fie interpretate și aplicate prin coroborarea lor cu prevederile mai sus-menționate, ale art. 41 și 49 din Legea nr. 136/1995, în conformitate cu care asigurătorul este obligat, în temeiul contractului de asigurare încheiat cu inculpatul, în mod neechivoc, să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite, textul mai sus-menționat reglementând ipoteza unei subrogări legale obligatorii a asigurătorului în locul inculpatului, în cazul acțiunilor civile promovate în procesul penal de persoanele care solicită repararea prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului, atât timp, bineînțeles, cât există un contract de asigurare valabil la momentul producerii accidentului.
Constatând că toate pretențiile formulate de aceste unități spitalicești sunt justificate de actele depuse (deconturi, facturi, etc.), văzând și modalitatea în care acestea au solicitat repararea prejudiciului cauzat (prin acordarea sau nu a dobânzilor legale, prin indexarea cu indicele de inflație, sau cu precizarea sau nu a momentului de la care solicită a fi calculată această dobândă legală), instanța urmează să le admită așa cum au fost formulate și să dispună obligarea asigurătorului de răspundere civilă la plata următoarelor sume:
către S. C. de R. Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 14, prin reprezentanții săi legali, la plata sumei de 406 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate D. M., la care se adaugă dobânda legală calculată începând cu data de 20.07.2011 și până la achitarea integrală a debitului principal;
- către S. de Ambulanță Județean Iași, cu sediul în mun. Iași, ., prin reprezentantul legal al instituției, la plata sumei totale de 1021 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport ale părților vătămate D. M., B. G. și A. E.;
- către S. C. M. de Urgență Iași (U.M._), prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Iași, .. nr. 7-9, la plata sumei totale de 1.705,23 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate D. M., la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data efectuării cheltuielilor solicitate și până la achitarea integrală a debitului principal;
- către S. C. de U. București, prin reprezentant legal, cu sediul în mun. București, calea F. nr. 8, sector 1, la plata sumei de 11.354,15 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate D. M., la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului principal;
- către S. C. de Urgență P.. Dr. N. O., prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Iași, ., la plata sumei de 732,73 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate A. E.;
- către S. C. Județean de Urgență Sf. S. Iași, prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Iași, ., la plata sumei de 1752,21 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate D. M., la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data efectuării cheltuielilor solicitate și până la achitarea integrală a debitului principal și la plata sumei de 2076,21 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate B. G., la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data efectuării cheltuielilor solicitate și până la achitarea integrală a debitului principal.
6. În ceea ce privește solicitarea R.A.T.P. Iași, ce a se constitui în cauză ca parte civilă, instanța, din cursul judecății, a apreciat că aceasta nu poate cumula două calități, apreciate ca fiind incompatibile, respectiv aceea de a participa în procesul penal ca parte responsabilă civilmente, ce este ținută să garanteze, în genere (în cauzele tipice reglementate de legislația procesual-penală, ce nu presupun participarea unui asigurător de răspundere civilă sau când se depășesc limitele indemnizației de asigurare a riscului produs) repararea prejudiciului de către persoana vinovată de producerea acestuia și calitatea de persoană care, în aceeași cauză și cu referire la aceleași fapte, pretinde că a suferit un prejudiciu patrimonial.
Este neîndoielnic faptul avansării în mod benevol de către această unitate a unor sume de bani părții civile D. M. și că această conduită manifestată de partea responsabilă civilmente este una extrem de adecvată ce în mod sigur a fost în măsură să faciliteze procesul de recuperare al acestei părți civile.
Constată însă că, în cadrul procesului penal, exercitarea acțiunii civile are o configurație aparte, strâns legată de soluționarea unitară a tuturor aspectelor derivate în mod direct din comiterea unei infracțiuni și că competența instanței penale este una extrem de strictă, derogatorie de la competența generală în materie a instanței civile.
Prin urmare, instanța penală nu se poate pronunța asupra aspectelor care exced dispozițiilor art. 14 și urm. Cod procedură penală, respectiv asupra reglării pretențiilor civile între persoanele care, în procesul penal, au în esență aceeași poziție procesuală, cum sunt inculpații, părțile responsabile civilmente și asigurătorul de răspundere civilă.
Din acest considerent, acțiunea civilă formulată de această parte responsabilă civilmente în fața instanței penale va fi privită drept una inadmisibilă, considerând că R.A.T.P. Iași are deschisă calea promovării unei acțiuni în acest sens în fața instanței civile, singura în măsură să se pronunțe cu privire la fondul pretențiilor formulate, indiferent în contradictoriu cu cine va înțelege această parte să o exercite (cu asigurătorul de răspundere civilă sau cu inculpatul)
7. Referitor la celelalte pretenții formulate în cauză, instanța va constată că prin încheierea de ședință din data de 28.06.2012, au fost respinse cererile de constituire de părți civile în cauză formulate de . SRL și martorul M. P. și că, prin încheierea de ședință din data de 20.09.2012, a fost respinsă cererea de constituire de parte civilă a ., pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul acestor încheieri, ce fac corp comun cu prezenta hotărâre.
DISPOZIȚII FINALE
Având în vedere că, potrivit raportului de expertiză criminalistică rezultă că toate autoturismele implicate în accident au fost indisponibilizate și sigilate, cu obligativitatea de a nu li se modifica în vreun fel starea și la fel s-a procedat cu tramvaiul implicat în accidentul de circulație, în baza dispozițiilor art. 357 alin. 2 lit. f Cod procedură penală, instanța va dispune ca, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, să fie ridicate măsurile de indisponibilizare a vehiculelor implicate în accidentul de circulație din data de 21.03.2011 (tramvaiul marca BE 8/8, cu nr. de înregistrare IS 0356, autobuzul marca MAZ, cu nr. de înmatriculare B_, ambele proprietate a RATP Iași, autoturismul marca Chevrolet Aveo, cu nr. de înmatriculare_, proprietate a ., autoturismul marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea numitului I. M., autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_, proprietate a ., autoturismul marca Mercedes, proprietate a . SRL, autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, proprietate a Penitenciarului Iași, autoturismul marca BMW, proprietate a ..).
Va constata că inculpatul a fost asistat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, de apărători aleși.
În baza art. 191, alin. 1 și 3 Cod procedură penală, având în vedere soluția de condamnare ce urmează a fi pronunțată în cauză, instanța va obliga inculpatul D. D. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente R. A. de T. P. Iași la plata sumei de 12.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 11.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale.
În temeiul dispozițiilor art. 193 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, coroborate cu art. 54 alin. 1, cu referire la art. 49 din Legea nr. 136/1995, va obliga asigurătorul de răspundere civilă, S.C. “O. V. I. G.” S.A la plata către partea civilă C. A. a sumei de 4900 lei și către partea civilă C. D. a sumei de 2100 lei, reprezentând 70% din cheltuielile judiciare efectuate de acestea în cursul procesului penal (onorariul apărătorului ales, conform chitanțelor nr. 91/13.09.2013 și nr. 92 din 13.09.2013, emise de Cabinet Avocat L. M.).
În acest sens, instanța va reține că acțiunile civile formulate de aceste părți au fost admise doar în parte, motiv pentru care a considerat incidența dispozițiilor art. 193 alin. 2 Cod procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 193 alin. 3 Cod procedură penală, coroborate cu art. 54 alin. 1, cu referire la art. 49 din Legea nr. 136/1995, va respinge, ca nefondată, cererea formulată de părțile civile A. E. și B. G., prin apărătorul ales, de obligare a asigurătorului de răspundere civilă la plata cheltuielilor judiciare efectuate de acestea în cursul urmăririi penale.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța va avea în vedere că sumele solicitate cu acest titlu au fost reprezentate de onorariul apărătorului ales al acestora din cursul urmăririi penale, astfel cum acest apărător a precizat expres la momentul solicitării acestor cheltuieli judiciare, la momentul la care a depus chitanțele în baza cărora a formulat această cerere.
Reține însă că, o condiție indispensabilă pentru ca o terță persoană, ce nu a fost parte în contractul de asistență juridică încheiat între avocat și părțile vătămate, este cea a dovedirii prestării efective a unor activități ce au format obiectul contractului de asistență juridică.
Or, din analiza integrală a înscrisurilor aflate la dosarele de urmărire penală, rezultă că, în această fază procesuală, nu s-a făcut dovada participării domnului avocat la niciuna dintre activitățile procedurale efectuate în cauză, părțile vătămate nefiind asistate sau reprezentate de acesta, ci participând în nume propriu.
Prin urmare, neexistând dovada prestării acestui serviciu, pentru faza procesuală la care s-a făcut expres referire, nu există nici un temei pentru obligarea asigurătorului de răspundere civilă la plata acestor cheltuieli.
Potrivit dispozițiilor art. 193 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, coroborate cu art. 54 alin. 1, cu referire la art. 49 din Legea nr. 136/1995, va respinge cererea formulată de partea civilă D. M., de obligare a asigurătorului de răspundere civilă la plata cheltuielilor judiciare efectuate în cursul procesului penal.
În acest sens, instanța reține că s-a solicitat, cu acest titlu, plata onorariului apărătorului ales al acestei părți civile.
Deși partea civilă a fost asistată la fiecare termen de către un apărător ales și există o împuternicire avocațială în acest sens, până la momentul pronunțării acestei hotărâri nu s-a depus nici un înscris din care să rezulte cuantumul efectiv al onorariului apărătorului ales.
Hotărârea primei instanțe a fost apelată de P. de pe lângă Judecătoria Iași, de părțile civile C. A., C. D. I.,C. A., C. Tența, C. D. și D. M., de partea responsabilă civilmente R. A. de T. P. Iași, de asiguratorul . G. SA și de inculpatul D. D. C..
Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași a invocat netemeinicia sentinței primei instanțe sub aspectul modalității de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului D. D. C., considerând că este greșit aplicată și individualizată.
Apelantul a susținut că, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite din cauza unui comportament iresponsabil al inculpatului, prin nerespectarea unor minime reguli de circulație și a instrucțiunilor proprii de securitate și sănătate în muncă pentru conducătorii de tramvaie, la o oră de vârf, când mijlocul de transport în comun pe care îl conducea era populat de un număr destul de însemnat de persoane, de urmările produse, respectiv moartea unei persoane și vătămarea gravă a altora trei, precum și pagubele produse prin avarierea autoturismelor acroșate, modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță nu este de natură a asigura realizarea scopului pedepsei.
Criticile formulate de părțile civile C. A., C. D. I., C. A., C. Tența și C. D. au vizat următoarele aspecte:
cu privire la latura penală a cauzei:
- instanța de fond nu a analizat întreg probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată și și-a însușit în tot expertiza criminalistică cu privire la poziția autoturismului marca Dacia 1310 condus de victima C. D., înlăturând în mod greșit declarația părții vătămate D. M. din care rezultă fără dubiu că autoturismul marca Dacia 1310 se afla poziționat la semafor pe banda I de circulație și reținând fără rezerve depoziția martorului M. V., fără a ține cont de schimbările de atitudine ale acestui martor cu privire la declarațiile date în cauză;
- la întocmirea raportului de expertiză criminalistică expertul era obligat și trebuia să analizeze și alte ipoteze decât cea în care autoturismul marca Dacia 1310 ar fi oprit primul la semafor;
Astfel, nu a avut în vedere pata albă de pe autoturismul marca VW Golf care se afla staționat la semafor pe prima bandă, condus de martorul I. M. și nu a analizat împrejurarea potrivit căreia victima C. D. ce conducea autoturismul marca Dacia 1310 s-a încadrat în intersecție să vireze la dreapta spre . situația în care roata de rezervă a autoturismului marca Dacia 1310 găsită sub autoturismul marca Dacia L. a ajuns în acea poziție sau poziția în care trebuia să se afle Dacia 1310 pe banda I pentru ca roata de rezervă să ajungă sub Dacia L..
- declarația părții vătămate D. M. ce a relatat că autoturismul marca Dacia 1310 era pe prima bandă de circulație, urmând să ajungă la farmacia „Longavit” din . cu fotografiile depuse la dosarul cauzei la termenul din 13.09.2013, cu declarațiile martorilor audiați în cauză – M. Pompeliu, C. A. M., I. I., A. N. S. și cu regulile elementare de circulație;
- sub aspectul vitezei de deplasare a tramvaiului condus de inculpatul D. D. C., concluziile raportului de expertiză criminalistică coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză și concluziile raportului de expertiză tehnică dovedesc fără dubiu că viteza de deplasare a tramvaiului în momentele premergătoare producerii accidentului a fost de 54 km/h;
- cu privire la culpa victimei C. D. în producerea accidentului de circulație, părțile civile au susținut că motivarea soluției primei instanțe este în primul rând, inadmisibilă, iar, în al doilea rând, netemeinică.
În ceea ce privește inadmisibilitatea au susținut că prin actul de sesizare a instanței s-a stabilit în mod clar în privința culpei în producerea accidentului, iar, soluția parchetului de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de victima C. D. nu a fost contestată, instanța penală nefiind sesizată cu o astfel de chestiune de fapt.
În ceea ce privește netemeinicia soluției instanței de fond cu privire la culpa victimei C. D. în producerea accidentului de circulație, părțile civile au susținut că instanța de fond a înlăturat în mod nelegal și ‚nejustificat declarația părții vătămate D. M., cât și celelalte probe aflate la dosarul cauzei din care rezultă traseul ce trebuia parcurs de către victimă spre farmacia situată pe . interpretat în mod eronat normele de drept privind circulația pe drumurile publice.
Probele administrate în cauză demonstrează că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului, dispozițiile Regulamentului de aplicare a codului rutier nu prevăd nicio interdicție pentru participanții la trafic de a opri la semafor, înainte de intersecție, pe banda destinată și circulației tramvaielor.
Conducătorii de autovehicule de pe banda II care erau opriți la culoarea roșie a semaforului au avut o atitudine conformă cu normele codului rutier, iar, reacția firească a inculpatului ar fi trebuit să constea în acționarea progresivă a sistemului de frânare al tramvaiului astfel încât să poată opri în condiții de siguranță în spatele coloanei de autovehicule formată la semafor.
Prin urmare, chiar și în cazul în care autoturismul marca Dacia 1310 s-ar fi aflat oprit la semafor pe banda a II-a de circulație, culpa în producerea accidentului aparține în mod exclusiv inculpatului.
În raport de motivele invocate, părțile civile au solicitat admiterea apelului, reținerea culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului de circulație și aplicarea unei pedepse penale corespunzătoare faptelor săvârșite de către inculpat.
- cu privire la latura civilă a cauzei
Părțile civile apelante au criticat sentința primei instanțe ce nu a avut în vedere la soluționarea laturii civile dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 și a redus în mod greșit cuantumul despăgubirilor civile raportat la culpa reținută în sarcina victimei C. D..
Au invocat și reducerea în mod nejustificat a cuantumului daunelor materiale, fără a ține cont de toate sumele de bani cheltuite în mod real cu ocazia înmormântării, dar și cu ocazia obiceiurilor creștine, de sumele de bani nerealizate ca urmare a decesului victimei C. D. și nici de datoriile și restanțele acumulate ca urmare a producerii accidentului de circulație și a decesului victimei, acordând sume de bani cu titlu de daune morale mult sub nivelul suferințelor produse și al cuantumului prevăzut de Ordinul CSA nr. 14/2011.
Partea civilă C. A. a susținut că după decesul soțului, C. D., viața sa s-a schimbat radical, fiind nevoită să renunțe la cel de-al doilea loc de muncă, și în imposibilitate să mai facă față cheltuielilor determinate de plata facturilor, aprovizionarea cu alimente, achitarea meditațiilor pentru cei doi copii și deplasările cu ocazia susținerii de spectacole și probe în diverse concursuri de către fiica minoră, C. A..
De asemenea, a fost nevoită să cheltuiască aproximativ 30.000 lei cu ocazia înmormântării și 20.000 lei pentru pomenirile și comemorările ulterioare, să se împrumute cu sume considerabile de bani, iar, apartamentul în care locuia împreună cu familia cu chirie, nu a mai putut fi achiziționat.
Sub aspectul daunelor morale, a invocat împrejurarea că nu și-a revenit nici la acest moment din șocul producerii accidentului, întrucât a rămas singură cu cei doi copii la vârsta de 38 de ani, fiind privată pe tot restul vieții de prezența soțului, o persoană iubitoare, un bun gospodar ce își petrecea mult timp cu familia, respectat în societate și la locul de muncă, precum și modul în care a aflat de accident, mediatizarea făcută și atitudinea inculpatului.
În raport de aspectele expuse, partea civilă C. A. a solicitat acordarea sumei de 50.000 Euro cu titlu de daune materiale și a sumei de 1.000.000 Euro, daune morale.
Părțile civile minore C. A. și C. D. I. au solicitat plata sumei de 1500 lei, contravaloarea prestației lunare de care beneficiau din partea tatălui lor, C. D., la stabilirea acestei sume, urmând a fi avută în vedere vârsta lor, costurile impuse de achiziționarea de articole vestimentare, manuale, caiete, rechizite și alimente, dar și cuantumul lunar de 400 lei al pensiei de urmaș.
În ceea ce privește prejudiciul moral, în raport de consecințele negative imense suferite, de lipsa sprijinului material și moral al tatălui au solicitat a le fi acordate daune morale în sumă de câte 1.000.000 Euro.
Având în vedere consecințele negative suferite prim moartea fiului lor, fiind lipsiți pentru totdeauna de un sprijin material și moral foarte important din partea singurului copil, părțile civile C. Tența și C. D. au susținut că este justificată acordarea de daune morale în cuantum de câte 500.000 Euro.
Cele cinci părți civile apelante au criticat și soluția primei instanțe de reducere a cheltuielilor judiciare la 70%, considerând că se impune plata în totalitate a cheltuielilor de judecată suportate, conform chitanțelor depuse la dosarul cauzei.
Prin apelul promovat, partea civilă D. M. a susținut următoarele critici:
- în latură penală:
- înlăturarea în mod netemeinic a declarațiilor sale și reținerea greșită a concluziilor raportului de expertiză criminalistică privind poziția la semafor a autoturismului condus de victima C. D., precum și a declarațiilor martorului M. V. ce nu au valoare probatorie, fiind oscilante;
Apelanta susține că declarația sa corespunde întrutotul realității deoarece se coroborează cu celelalte mijloace de probă – fotografiile depuse la dosar la termenul din 13.09.2013, și declarațiile martorilor M. P., C. A. M., I. I. și A. N. S.,
- în speță trebuiau reținute ca probe concluziile raportului de expertiză criminalistică referitoare la viteza de deplasare a tramvaiului, iar, din coroborarea acestora cu celelalte mijloace de probă rezultă fără nici o îndoială că viteza de deplasare a tramvaiului în momentele premergătoare accidentului a fost de 54 km/h.
- în latură civilă:
- suma de 10.000 Euro acordată cu titlu de daune materiale este inferioară sumei solicitate prin constituirea de parte civilă, respectiv suma de 42.665 Euro ce corespunde realității și reprezintă cheltuieli de spitalizare (operații, tratamente) suportate în perioada internărilor la clinici din Germania, cheltuieli de transport în Germania și medicamentație;
- în mod greșit prima instanță a respins solicitarea sa de a-i fi acordată suma de 40.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionare de recuperarea sa medicală, dar și a cheltuielilor de transport, dovedită prin chitanțele depuse la dosar;
- suma cerută prin cererea de constituire parte civilă nu acoperă și costurile aferente unei noi intervenții chirurgicale în Germania la care urmează să fie supusă, respectiv suma de 15.000 Euro corespunzătoare cheltuielilor necesare operației, spitalizării, costuri proteză totală șold și recuperare musculo-articulară, precum și suma de 5000 Euro corespunzătoare transportului către clinică.
În raport de motivele invocate, partea civilă a solicitat obligarea asiguratorului la plata sumei de 26.057 Euro, reprezentând prejudiciu material neacoperit și costuri pentru intervenția chirurgicală recomandată, precum și suma de 40.000 lei ce reprezintă cheltuieli ocazionate de recuperarea medicală (acupunctură) și cheltuieli de transport.
- sub aspectul daunelor morale, a susținut că instanța de fond nu a făcut o corectă apreciere a dovezilor propuse și nu a apreciat în mod judicios asupra cuantumului daunelor morale acordate.
În raport de vătămările grave care i-au afectat integritate fizică, psihică și sănătatea relevate de actele medico-legale întocmite în cauză, de împrejurarea că ulterior accidentului, a devenit apt limitat pentru muncă, fiind scutită de eforturi fizice mari, serviciul în ture, misiuni, deplasări prelungite, de consecințele asupra onoarei și demnității sale în condițiile în care a suferit o scurtare a membrului inferior drept cu cca 1-2 cm și o hipotrofie de coapsă bilateral și se deplasează cu un mers șchiopătat, de faptul că urmare accidentului a avut dureri extrem de puternice și va avea toată viața din cauza fracturilor suferite și a devenit o persoană retrasă, cu frica de a călători cu mașina, fiind în incapacitate funcțională de a performa activitățile zilnice, curente și specifice sexului și vârstei sale, partea civilă D. M. a solicitat a se constata că acordarea sumei de 3.520.000 lei, cu titlu de daune morale este justificată și reprezintă compensarea suferințelor fizice și psihice suportate.
Motivându-și apelul promovat, partea responsabilă civilmente R. A. de T. P. Iași a susținut că în mod greșit prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de obligare a asiguratorului la plata echivalentului în lei a sumei de 19.657,15 euro și a sumei de_,12 lei, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume pe care le-a avansat voluntar în cursul urmăririi penale către partea civilă D. M. întrucât a făcut dovada avansării efective a acestor sume, iar, poziția sa procesuală este similară celei a unităților spitalicești ce urmează a fi dezdăunate pentru sumele avansate în vederea îngrijirii sau tratării victimelor accidentului de circulație.
Criticile invocate de asiguratorul S.C. O. V. I. G. S.A. au vizat următoarele aspecte:
- instanța de fond nu a stabilit corect gradul de culpă ce revine inculpatului și conducătorului auto decedat în producerea accidentului.
A susținut că vinovăția victimei C. D. este exclusivă sau cel puțin într-un procent egal – 50/50 – întrucât conducătorul auto nu ar fi trebuit să staționeze la semafor pe linia tramvaiului, acesta fiind factorul determinat și esențial al producerii accidentului de circulație.
- cuantumul despăgubirilor civile stabilite de instanța de fond este excesiv față de veniturile realizate de soții C. și părinții victimei C. D., și de cuantumul prestației deja stabilită pentru minorii C. A. și C. D. I. în cuantum de 397 lei lunar pentru ambii copii.
- daunele materiale solicitate de partea civilă D. M. au fost acoperite de către partea responsabilă civilmente RATP Iași, în cauză nu s-a făcut dovada că investigațiile medicale ale părții civile nu ar fi fost posibile fie în România, fie în altă țară, cu costuri mai mici iar, din actele medicale depuse la dosar nu rezultă că partea civilă ar fi suferit o vătămare ireversibilă, soldată cu stabilirea unui grad de handicap, fizic sau mintal, permanent, care îi schimbă în totalitate viața.
A criticat și modalitatea de stabilire a cuantumului daunelor materiale și morale acordate părții civile D. M., fără aplicarea reducerii acestora potrivit procentului de culpă de 70% reținut de prima instanță.
- în soluționarea acțiunii civile promovate de către P. Iași nu s-a ținut cont de dispozițiile Ordinului CSA nr. 14/2011 potrivit cărora daunele la autovehicule prin asigurarea RCA se stabilesc în raport de valoarea reală a acelui vehicul și nu potrivit valorii de inventar prezentate de partea civilă.
Prin urmare, pe de o parte, pentru stabilirea valorii reale a vehiculului avariat era necesară efectuarea unei expertize tehnice auto, iar, pe de altă parte, instanța de fond nu a aplicat procentul de culpă ce incumbă inculpatului și pe latură civilă, atât în ce privește despăgubirile civile acordate Penitenciarului Iași, cât și a celor solicitate de unitățile spitalicești.
Pentru motivele expuse, asiguratorul a solicitat stabilirea corectă a gradului de culpă ce revine celor doi conducători auto și cenzurarea sumelor acordate de instanța de fond, cu titlu de despăgubiri, în sensul micșorării acestora, raportat la gradul de culpă avut de inculpat, la actele depuse la dosar și la probatoriul administrat.
Inculpatul D. D. C. a criticat ca nelegală și netemeinică sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
- greșita antrenare a răspunderii penale pentru infracțiunea de neluare din culpă a vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri prev. și ped. de art. 37 alin. 3 teza a II-a raportat la alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 319/2006, considerând că este absorbită în infracțiunea de ucidere din culpă și că nu poate fi reținută în sarcina sa neîndeplinirea unor obligații care nu îi reveneau raportat la postul pe care îl ocupa și la conținutul contractului său de muncă, astfel că se impune pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 lit. a C.pr.pen. (art. 10 lit. a C. pr. pen. din 1968);
- din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă că a întreprins toate manevrele de frânare posibile, acționând toate cele trei sisteme de frânare, însă în derularea obișnuită a traseului vagonului au imixtionat anumiți factori care au condus la producerea accidentului și în lipsa cărora rezultatul nefast nu s-ar fi produs.
Astfel, susține inculpatul că în cauză există suficiente indicii care argumentează ideea conform căreia sistemul de frânare al vagonului a înregistrat o defecțiune temporară, făcând imposibilă oprirea tramvaiului în timp util, respectiv declarațiile martorilor oculari S. V. C. și Lascarache D. I., declarațiile martorilor salariați ai RATP Iași, împrejurarea că nu a fost respectată procedura de indisponibilizare și sigilare a vagonului anterior efectuării constatării tehnico-științifice, expertizarea și testarea vagonului au fost realizate de persoane ce nu sunt specializate în material rulant și după metoda experimentală, în condiții de maximă precauție, informațiile înregistrate pe dispozitivul tip cutie neagră cu care era dotat tramvaiul nu au fost furnizate organelor de cercetare penală, vagonul este pus în circulație în România fără existența certificatului de omologare ce ar fi trebuit emis de Autoritatea Feroviară Română, iar, înregistrările camerelor de supraveghere amplasate în zona fundației au fost imposibil de obținut.
În raport de aspectele prezentate, inculpatul a solicitat, în principal, a se dispune achitarea sa, iar, în subsidiar, în situație în care se va realiza o stabilire a culpei și o individualizare a unei eventuale sancțiuni aplicate, a solicitat a se avea în vedere că toți participanții la trafic implicați în accident au circulat în mod haotic, fără a respecta regulile de circulație, fiind necesar a se reține alături de culpa concurentă a victimei C. D. și culpa celorlalți participanți la trafic ce aveau obligația impusă de art. 100 alin. 1 pct. 9 din OUG nr. 195/2002 – respectiv de a circula pe un singur șir, într-o intersecție în care circulă și tramvaie și de a lăsa liber traseul tramvaiului atunci când spațiul dintre șina din dreapta și trotuar nu permite circulația pe două șiruri.
Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat a solicitat redozarea pedepsei prin înlăturarea sporului aplicat.
În latura civilă a cauzei, a susținut că în concordanță cu soluția dată în apelul promovat să se dispună fie respingerea pretențiilor civile, fie diminuarea acestora conform modalității de admitere a apelului.
Analizând sentința penală apelată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, C. constată următoarele:
Sub aspectul laturii penale a cauzei, C. constată că prima instanță a administrat în mod legal, un amplu material probator, pe care l-a evaluat corespunzător și pe baza căruia a stabilit corect situația de fapt ce corespunde întocmai realității obiective de dovedit.
Așa cum reiese din actele dosarului, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 referitoare la aprecierea probelor, examinându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului D. D. C..
În vederea aflării adevărului, instanța de fond a administrat toate probele utile, concludente și necesare ce au condus la lămurirea cauzei sub toate aspectele, iar, procesul-verbal de cercetare a accidentului de circulație întocmit de ITM Iași, documentele RATP Iași, dosarele de cercetare a accidentului de circulație întocmite de ITM Iași și de P. Iași, actele medico-legale întocmite în cauză, raportul de expertiză criminalistică, raportul de expertiză tehnică judiciară și anexe, declarațiile părților civile, declarațiile martorilor audiați în cauză, fișa postului conducător tramvai și lista participanților la sesiunea de instruire pentru fișa postului, fișa de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă a inculpatului, talonul tehnic al tramvaiului conținând reviziile tehnice la zi, instrucțiunile proprii de securitate și sănătate în muncă pentru conducătorii de tramvaie, normele specifice de securitate a muncii pentru transportul urban cu tracțiune electrică, adresele emise de Poliția Locală Iași, de Poliția Municipiului Iași – Biroul Rutier, de P. Iași, de RAPT Iași și de S. de R. Iași, Decizia nr._ din 11.07.2011 emisă de Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, înscrisurile depuse la dosar de părți și declarațiile date de inculpat se coroborează între ele și dovedesc cu certitudine comiterea faptelor de către inculpat.
Mijloacele de probă sus menționate au fost administrate cu respectarea normelor procesual penale și au fost evaluate în mod corespunzător din punctul de vedere al forței lor probante, instanța de fond concluzionând corect asupra culpei inculpatului D. D. C. în procent de 70% în producerea accidentului, urmare neatenției la condițiile concrete de trafic, a deplasării cu o viteză necorespunzătoare sectorului de drum pe care îl avea de parcurs și a acționării cu întârziere a sistemului de frânare, fapt ce a diminuat eficiența acestuia și a determinat . tramvaiului pe care îl conducea cu mai multe autoturisme, provocând astfel vătămarea corporală gravă a părților vătămate D. M., A. E. și B. G. și decesul victimei C. D., a cărei culpă în proporție de 30% a constat în staționarea cu autoturismul pe banda destinată circulației tramvaielor.
Principiul liberei aprecieri a probelor lasă instanței de judecată libertatea de a aprecia concludența tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate, iar, principiul aflării adevărului a impus instanței de judecată să dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul.
Fără a relua prezentarea probatoriului administrat câtă vreme această expunere și analiză a fost făcută în mod amplu, temeinic și coroborat de instanța fondului, C. subliniază o dată în plus caracterul solid al probelor ce atestă cu certitudine vinovăția inculpatului în modalitatea reținută, în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat.
Astfel, prin raportul de expertiză tehnică auto s-a concluzionat că tramvaiul a avut o funcționare corespunzătoare în momentul accidentului, sistemele de frânare ale tramvaiului au permis vatmanului, la momentul accidentului, un control corect al tramvaiului, în limitele tehnice acceptate, cu condiția respectării regulilor de circulație.
Varianta prezentată de inculpat ce a susținut că motivul producerii accidentului a fost unul de natură tehnică a fost verificată de prima instanță ce a analizat în detaliu relatările martorilor C. V., V. C. Venicius, vatmani ai RATP Iași, precum și ale martorilor B. M. M., S. V. C. și Lascarache D. I. Junior – ce au circulat cu tramvaiul implicat în accidentul de circulație, înlăturând corect apărările formulate de inculpat în acest sens.
Prima instanță a evidențiat diferența dintre situațiile prezentate de cei doi angajați ai RATP Iași și situația ce a constituit obiect al expertizei tehnice auto întocmite în cauză, ale cărei concluzii au fost reținute corect în procesul evaluării, neexistând contradicții sau elemente de natură a crea dubii cu privire la concluziile expertului.
În același timp, a constatat contradicțiile dintre mărturiile persoanelor care au călătorit cu tramvaiul condus de inculpat, pe care le-a evaluat critic, reținând că relatările martorilor conțin inadvertențe ce conduc la concluzia că nu poate fi reținută ca reală versiunea prezentată de inculpat vizând existența unei defecțiuni la sistemul de frânare.
În cauză a fost verificată și posibilitatea existenței, la momentul accidentului, a unei întreruperi în rețeaua de alimentare cu energie electrică, sens în care au fost solicitate relații de la E ON Electrica ce au infirmat varianta existenței unor evenimente de natură a determina sistarea furnizării energiei electrice sau căderi de tensiune.
În acest context probator, s-a apreciat corect asupra inexistenței unui motiv de ordin tehnic care să fi dus la producerea accidentului, elementele probatorii expuse anterior susținând concluzia primei instanțe în acest sens.
Atât în cursul primei judecăți, cât și prin apelul promovat, inculpatul a invocat insuficiența probatoriului administrat în cauză cu referire la lipsa înregistrărilor existente pe „cutia neagră” a tramvaiului și a celor de pe camerele de supraveghere a traficului stradal din zona producerii accidentului, considerând că nu putea fi antrenată răspunderea sa penală în condițiile neadministrării acestor mijloace de probă.
Critica formulată nu poate fi reținută ca pertinentă câtă vreme probele administrate în cauză sunt concordante și în mod vădit necontroversate în sensul inexistenței unei cauze de ordin tehnic de producere a accidentului.
În cauză a fost efectuată și o expertiză criminalistică, probă științifică ce a stabilit toate circumstanțele producerii accidentului și a cărei valoare probatorie a fost apreciată de prima instanță prin raportare la întreg materialul probator al cauzei, reținând justificat și temeinic motivat în procesul evaluării concluziile expertului criminalistic privind poziționarea pe banda a II-a de circulație a autoturismului marca Dacia 1310 condus de victima C. D..
Sub acest aspect al poziționării autoturismului marca Dacia 1310, prima instanță a făcut o analiză concretă și detaliată a mijloacelor de probă, respectiv a raportului de expertiză criminalistică, a declarațiilor părții vătămate D. M. și a depozițiilor martorilor M. V., C. A. M. și I. M., conducători ai autoturismelor implicate în accident.
Susținerile părții vătămate D. M. potrivit cărora autoturismul marca Dacia 1310 ar fi fost staționat pe banda I de circulație, cu direcția de deplasare spre șoseaua P., au fost analizate și înlăturate în mod corect de prima instanță întrucât sunt lipsite de suport probator și mai mult infirmate de probatoriul administrat ce confirmă situația de fapt reținută.
Urmare evaluării din punct de vedere al forței probante, instanța de fond a reținut corect că declarațiile martorilor menționați mai sus se coroborează pe deplin atât între ele, cât și cu elementele probatorii relevate de raportul de expertiză criminalistică și atestă poziționarea pe banda a II- a de circulație a autoturismului condus de victima C. D., contrar celor susținute de partea civilă D. M..
Împrejurarea că prima instanță a înlăturat declarația părții civile, arătând motivat de ce susținerile acesteia nu pot fi reținute, se înscrie într-o corectă aplicare a dispozițiilor procedural penale referitoare la aprecierea probelor în contextul verificării coroborării lor cu faptele și împrejurările ce se desprind din întreg ansamblul probator administrat.
Pentru a concluziona asupra vitezei de deplasare a tramvaiului condus de inculpat instanța de fond a făcut o descriere detaliată a concluziilor expertului criminalist ce s-a pronunțat cu probabilitate asupra valorii vitezei, precum și a relatărilor martorilor A. D., M. P., D. F., L. C. G. și P. I. M., prin luarea în calcul a timpului scurs între momentul plecării tramvaiului de la rondul din Agronomie și momentul coliziunii cu autoturismele, reținând justificat și temeinic argumentat că viteza de deplasare a tramvaiului nu a fost una excesivă, însă, nefiind adaptată condițiilor de trafic, pe fondul neatenției și a acționării cu întârziere a sistemului de frânare a dus la producerea accidentului.
Pentru stabilirea culpei în producerea evenimentului rutier în cauză a fost efectuată expertiza criminalistică ce a arătat că la producerea accidentului a contribuit și victima C. D., prin staționarea pe banda pe care se afla amplasată calea de rulare a tramvaiului.
În faza de judecată la fond, dar și prin apelurile declarate, părțile civile au invocat existența autorității de lucru judecat a soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror și întemeiată pe lipsa culpei victimei în producerea accidentului.
C. împărtășește opinia instanței de fond, în sensul lipsei valorii de lucru judecat a soluției procurorului întrucât pentru a se putea reține autoritatea de lucru judecat este necesară existența unei hotărâri judecătorești penale definitive, în sensul că asupra chestiunilor litigioase tranșate să nu se mai poată reveni, operând în această situație imutabilitatea verificării jurisdicționale.
O astfel de consecință nu este recunoscută, însă, în cazul actelor îndeplinite de procuror, soluția de neîncepere a urmăririi penale neavând caracterul unei hotărâri definitive care să se poată opune cu forța lucrului judecat.
Urmare interpretării coroborate și judicioase a dispozițiilor OUG nr. 195/2002 și ale Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002, instanța de fond a apreciat corespunzător asupra culpei victimei C. D. în producerea accidentului prin încălcarea obligației de a nu staționa, în intersecție, pe banda destinată circulației tramvaielor, procentul de culpă de 30% fiind stabilit corect, raportat la modul și împrejurările concrete de producere a accidentului.
Față de cele ce preced, C. constată că prima instanță a stabilit just vinovăția inculpatului D. D. C., a reținut corect culpa concurentă a acestuia și a victimei C. D., în producerea accidentului, hotărârea cuprinzând pe larg motivele pe care se sprijină, cu evocarea corectă și judicioasă a dispozițiilor legale, urmare efectuării unei analize complete și temeinice a mijloacelor de apărare și a dovezilor administrate în cauză.
În raport cu situația de fapt relevată de probe, prima instanță a stabilit că faptele inculpatului D. D. C. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, de vătămare corporală din culpă (trei infracțiuni) și de neluarea, din culpă, a vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dată fapta a produs consecințe deosebite, prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal din 1968, art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal din 1968 și de art. 37 alin. 3 teza a II-a raportat la alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 319/2006, comise în condițiile concursului ideal de infracțiuni prev. de art. 33 alin. 1 lit. b Cod penal din 1968, evaluarea juridică a faptelor fiind legală și stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normelor de incriminare.
În contextul probelor aflate la dosarul cauzei și care au fost reținute de instanța de fond, în mod just s-a apreciat că ansamblul factorilor de timp și mod de desfășurare a accidentului este de natură să-l circumscrie în sfera accidentelor de muncă.
Rezultă din actele dosarului că inculpatul era angajat ca vatman la R. A. de T. P. Iași, iar, accidentul a survenit în timpul procesului de muncă, al îndeplinirii de către inculpat atât a atribuțiilor generale proprii oricărui conducător auto, cât și a celor ce-i reveneau potrivit normelor speciale de sănătate și securitate în muncă, respectiv a instrucțiunilor proprii de securitate și sănătate în muncă pentru conducătorii de tramvaie – vatmani IPSSM2.
În acest context este evidentul faptul că în ziua de 21.03.2011, în timp ce conducea tramvaiul RATP Iași, inculpatul D. D. C., prin încălcarea normelor de securitate a muncii conform art. 18 din instrucțiunile proprii și art. 22 din Legea nr. 319/2006 a determinat producerea accidentului ce a dus la decesul victimei C. D. și vătămarea corporală gravă a persoanelor vătămate D. M., A. E. și B. G., fapta comisă realizând și conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 37 alin. 3 teza a II-a raportat la alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 319/2006, contrar susținerilor inculpatului apelant.
Având în vedere că pe parcursul judecării cauzei a intrat în vigoare noul cod penal în virtutea art. 5 Cod penal se impune analiza celor două legi în ce privește situația juridică a inculpatului în vederea identificării legii penale mai favorabile, analiză ce se va realiza global în sensul celor statuate de C. Constituțională prin Decizia nr. 267 din 6 mai 2014 privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 Cod penal.
Comparând dispozițiile aplicabile din Codul penal din 1968 și pe cele din Codul penal în vigoare prin prisma tuturor instituțiilor de drept penal incidente în cauză, C. constată că legea veche permite aplicarea celei mai favorabile soluții pentru inculpat.
Legea nouă prevede aceleași limite de pedeapsă pentru infracțiunea de ucidere din culpă, limite de pedeapsă majorate pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, iar, pentru infracțiunea examinată prin legea specială ce se regăsește în noul cod penal în art. 349 alin. 2 minimul special al pedepsei este mai mic.
În același timp, tratamentul sancționator al concursului de in fracțiuni instituit de noul cod penal este mai sever prin impunerea sporului fix de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, iar, aplicarea modalității de executare a pedepsei constând în suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei în condițiile art. 86 ind. 1 Cod penal din 1968 constituie o soluție mai favorabilă, în raport de spera obligațiilor ce pot fi impuse și de efectul reabilităriii de drept acordat suspendării sub supraveghere potrivit legii penale vechi.
Verificând tratamentul sancționator aplicat inculpatului sub imperiul legii vechi, criticat de parchet și de inculpat prin apelurile declarate, C. reține următoarele:
Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a inculpatului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa privativă sau nu de libertate, pe de altă parte.
Examinând modul în care instanța de fond a efectuat individualizarea pedepsei aplicate inculpatului D. D. C., C. constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea sancțiunilor, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări corecte a criteriilor de individualizare, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale acestuia, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana sa, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia dintre criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și ale modalității de executare.
Stabilind pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, prima instanță a avut în vedere într-o măsură suficientă atât pericolul social concret al faptelor – pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat inculpatul, cât și datele care circumstanțiază persoana acestuia – lipsa antecedentelor penale, situația familială, atitudinea pozitivă în societate și în cadrul colectivității, conduita anterioară față de normele ce reglementează siguranța circulației rutiere.
Fiind o măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește faptele săvârșite, cât și în ce privește comportarea inculpatului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare.
Cuantumul pedepselor aplicate pentru faptele comise este corespunzător proporționat față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de împrejurările, modalitatea și mijloacele de săvârșire, de urmările produse, precum și de datele inculpatului.
Față de cele reținute, C. apreciază că nu există temeiuri care să determine nici reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepselor sub limitele stabilite de prima instanță și nici majorarea lor, în sensul celor solicitate de apelanți.
Totodată, C. reține că prima instanța, procedând la contopirea pedepselor aplicate, a apreciat corect în acord cu dispozițiile art. 34 lit. b Cod penal din 1968 că se impune aplicarea unui spor ce-și dovedește justețea, având în vedere gravitatea urmărilor produse prin faptele comise ce creează convingerea că în situația inculpatului prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reeducarea sa pot fi realizate doar prin aplicarea unei pedepse rezultante mai aspre, critica invocată de inculpat în privința sporului fiind nefondată.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, C. reține că în stabilirea acestei modalități, instanța este datoare, în primul rând să examineze dacă modalitățile de executare neprivative de libertate sunt suficiente pentru reintegrarea socială a inculpatului, executarea efectivă a unei pedepse privative de libertate trebuind să rămână ca o ultimă variantă, atunci când este absolut necesară pentru a se garanta atingerea scopului pedepsei.
Din această perspectivă, corect a apreciat prima instanță că reeducarea și reinserția socială a inculpatului pot avea loc prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Având în vedere că pedeapsa trebuie să fie în același timp atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare a inculpatului, C. apreciază, punând în balanță, datele privitoare la fapte, dar și aspectele pozitive anterior expuse privind persoana inculpatului, că scopul pedepsei poate fi atins prin modalitatea de executare aleasă de prima instanță, fiind îndeplinite cerințele art. 86 ind. 1 Cod penal din 1968.
Circumstanțele reale care indică un anumit pericol social sporit al faptelor săvârșite sunt reflectate în suficientă măsură în cuantumul pedepselor. Acestea trebuie, însă, examinate în coroborare cu circumstanțele personale nu numai la stabilirea cuantumului pedepsei, așa cum s-a și procedat, ci și la stabilirea modalității de executare a acesteia, operațiune realizată în mod corespunzător de către prima instanță.
Pronunțarea condamnării inculpatului constituie un avertisment suficient pentru îndreptarea acestuia, luând în considerare limitele pedepsei închisorii și limitele intervalului de timp prevăzut de lege ce constituie termen de încercare, corelat și cu obligațiile ce-i revin în acest termen și a căror respectare este asigurată de amenințarea ce planează asupra inculpatului cu executarea integrală a pedepsei aplicate într-un loc de deținere, precum și cu măsurile de supraveghere ce au menirea de a asigura un control permanent asupra inculpatului pentru a-i determina o conduită licită.
Față de cele expuse, C. consideră că nu se impune a se da curs criticii formulate de parchet în sensul schimbării modalității de executare a pedepsei, apreciind că pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilită de prima instanță, este aptă să răspundă scopului preventiv și de reeducare al pedepsei.
Procedându-se la o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate – cuantum și modalitate de executare – criticile formulate de apelanți sub acest aspect nu sunt fondate.
Concluzionând asupra laturii penale a cauzei cu referire la criticile aduse de apelanți modului de rezolvare a acestei laturi, C. apreciază că instanța de fond a soluționat în mod legal acțiunea penală ce constituie obiectul judecății de față, din analiza coroborată a dosarului și a hotărârii apelate nu rezultă vreun viciu în stabilirea situației de fapt și implicit a vinovăției inculpatului, neexistând o discordanță între considerentele hotărârii și probele administrate în ceea ce privește modul de percepție și analiză a acestora.
În soluționarea laturii civile a cauzei, C. constată că prima instanță a dat eficiență principiului reglementat de art. 998 – 999 Cod civil.
Totodată, cu privire la plata despăgubirilor civile, în cauză sunt direct aplicabile dispozițiile Legii nr. 136/1995, la data accidentului, tramvaiul condus de către inculpat fiind asigurat în limita unui anumit plafon pentru toate pagubele care se produc prin accidente de vehicule.
Având în vedere existența valabilă a contractului de asigurare, în măsura în care se produce riscul asigurat, asiguratorul este obligat să acorde despăgubiri.
Instanța de fond a efectuat o analiză laborioasă și pertinentă a mijloacelor de probă administrate și a stabilit în mod corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului D. D. C., astfel încât în măsura în care au fost dovedite au fost admise acțiunile civile promovate în cauză de părțile civile C. A., C. A., C. D.-I., C. D. și C. Tența, D. M., P. Iași și unitățile spitalicești, în considerentele hotărârii fiind expuse detaliat argumentele ce au condus la stabilirea întinderii prejudiciilor materiale și morale cauzate și a modalității de stabilire a cuantumului despăgubirilor civile acordate fiecăreia dintre părțile civile.
Cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligat asiguratorul în favoarea părților civile C. A. și D. M. a fost corect stabilit, avându-se în vedere înscrisurile prezentate, proba testimonială administrată și prezumțiile juridice ce au dovedit că partea civilă C. A. a cheltuit suma de_ lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor suportate pentru înmormântare și pomenirile ulterioare potrivit tradiției, sumă ce a fost diminuată corespunzător culpei victimei C. D. în procent de 30%, iar, partea civilă D. M. prin depozițiile martorilor audiați în cauză a dovedit că a suportat cheltuieli în sumă de 10.000 Euro, pentru spitalizarea sa în străinătate, la calcularea prejudiciului de natură patrimonială fiind avute în vedere și scăzute sumele primite de la partea responsabilă civilmente RATP Iași, conform chitanțelor și facturilor existente la dosar emise de clinicile în care partea civilă a fost internată.
Antrenarea răspunderii civile nu poate fi realizată decât în condițiile dovedirii existenței unui prejudiciu cert, nereparat, prejudiciu produs prin fapta ilicită a persoanei trimise în judecată.
Deși partea civilă C. A. a solicitat a-i fi acordate și sumele de bani împrumutate pentru acoperirea lipsurilor financiare ulterioare decesului soțului, iar, partea civilă D. M. a pretins suma de 225.000 lei, din care suma de 185.000 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare cu ocazia internărilor la diferite clinici din Germania, cheltuieli de transport din Germania și medicamentația, suma de 40.000 lei pentru recuperarea medicală (acupunctură), precum și cheltuieli de transport, cele două părți nu au probat efectiv decât cheltuieli în sumele anterior arătate.
Sub aspectul daunelor materiale, revenea în sarcina părților civile să probeze întinderea prejudiciului pretins, simpla afirmare a unor pretenții neputând atrage consecințe patrimoniale favorabile însăși părții care le-a pretins.
Depozițiile martorilor audiați la solicitarea părții civile C. A. au confirmat existența dificultăților financiare ale acesteia, însă acestea nu pot fi considerate suficiente necoroborându-se cu alte elemente de ordin probator care să determine în mod cert cuantumul cheltuielilor indicate de partea civilă.
Același raționament este valabil și în cazul părții civile D. M. ce nu a prezentat dovezi care să ateste efectuarea categoriilor de cheltuieli pretinse, astfel că modalitatea de stabilire a prejudiciului material cauzat acestei părți civile, fără includerea acestor cheltuieli este corectă.
În ce privește solicitarea părții civile D. M. de a-i fi acordată suma de_ Euro, reprezentând costurile aferente unei noi intervenții chirurgicale în Germania la care urmează să fie supusă – conform celor precizate prin apelul promovat, C. arată că unul dintre principiile răspunderii civile delictuale este și cel potrivit căruia nu pot fi acordate despăgubiri materiale pentru un prejudiciu viitor, care nu are caracter cert, iar, conform art. 27 alin. 6 C. pr. pen. partea civilă are la îndemână acțiunea civilă pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă.
În ceea ce privește prestația periodică lunară la plata căreia a fost obligat asiguratorul în favoarea părților civile C. A. și C. D. I., prima instanță a constatat în mod corect că fiica minoră și fiul major al victimei C. D. care la data decesului tatălui lor se aflau în întreținerea acestuia sunt îndreptățiți la acordarea despăgubirilor sub forma prestației periodice până la împlinirea vârstei de 18 ani în cazul părții civile C. A. și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 ani, pentru partea civilă C. D. I..
Pentru a stabili valoarea întreținerii de care ar fi beneficiat părțile civile dacă tatăl lor ar fi fost în viață, prima instanță, raportat la veniturile pe care victima le-ar fi realizat dacă ar fi trăit cu luarea în considerare a pensiei de urmaș de care beneficiază cei doi copii și a procentului de culpă reținut în sarcina victimei, a cuantificat corect cuantumul întreținerii cuvenite celor două părți civile.
În privința daunelor morale solicitate de părțile civile C. A., C. A., C. D. I., C. Tența și C. D. – soția, copiii și părinții victimei C. D. – și de partea civilă D. M., prima instanță a reținut că părțile civile au suferit un prejudiciu de natură psihică ce poate fi acoperit printr-o sumă de bani, cu titlu de daune morale, ce trebuie să aibă efecte compensatorii, astfel încât să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor, motiv pentru care prima instanță a apreciat că sumele de câte_ lei pentru părțile civile C. A. și C. D. I., de câte_ lei pentru părțile civile C. Tența și C. D., de_ lei pentru partea civilă C. A. și de_ lei pentru partea civilă D. M., cu titlu de daune morale acoperă și sunt îndestulătoare, raportat la prejudiciul de natură psihică produs prin accidentul rutier.
În cauză s-a stabilit că urmare a nerespectării dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere referitoare la conducerea unui tramvai pe drumurile publice, inculpatul D. D. C. a cauzat un accident de circulație care s-a soldat cu decesul victimei C. D. și vătămarea corporală gravă a părții civile D. M. ce a necesitat un număr de 120-150 zile de îngrijiri medicale.
Din probele administrate în cauză rezultă că părțile civile au suferit un prejudiciu moral și sunt îndreptățite a fi dezdăunate pentru prejudiciul moral cauzat, însă, nu la nivelul cuantumului daunelor morale pretinse de acestea ci într-o proporție mai redusă, stabilită corect de către prima instanță ca fiind pe deplin corespunzătoare pentru despăgubirea justă, echitabilă a părților civile.
Ca atare, C. constată că întinderea prejudiciului moral cauzat părții civile D. M. prin fapta săvârșită de inculpat a fost just stabilită de prima instanță date fiind urmările produse, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării și modul negativ în care a fost afectat părții vătămate, la nivel psiho-afectiv, dar și la nivel social, climatul obișnuit de muncă și viață, apreciindu-se corect că prin acordarea sumei de_ lei se va acoperi integral prejudiciul cauzat acesteia.
Prin acordarea daunelor morale nu se urmărește restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, ci, procurarea unor satisfacții de ordin moral, susceptibile să înlocuiască valoarea de care partea civilă a fost privată, având în vedere și recomandările Consiliului Europei prin care s-a instituit principiul reparației daunelor morale în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având drept rol, în astfel de cazuri, de a se da o compensare victimei.
În ce privește prejudiciul moral produs rudelor defunctului C. D., C. constată că, în cazul lezării relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, în timp ce prejudiciul patrimonial poate fi determinat și imediat evaluat, constând, astfel cum s-a arătat în diversele cheltuieli ocazionate de înmormântare, cheltuieli în concordanță cu tradițiile recunoscute de comemorare și cinstire a morților, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de părțile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferința pricinuită de pierderea celui drag.
Această sumă nu trebuie să reprezinte echivalentul existenței fizice a victimei și nici nu trebuie să aibă un cuantum atât de ridicat încât să-i imprime un caracter imoral prin aceea că ar putea constitui o sursă de îmbogățire.
Astfel, este de reținut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare.
În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială a părților civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părților civile.
În cauză, instanța a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale, prin dispariția persoanei dragi de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral.
Este de necontestat faptul că prin dispariția soțului, tatălui, respectiv a fiului au fost adânc schimbate condițiile morale și sociale de viață ale familiei. Dar, suferința psihică, în cazul dispariției unei persoane este practic necuantificabilă. Prin acordarea sumelor de bani cu acest titlu se urmărește acoperirea prejudiciului afectiv, constând în suferințele psihice produse prin dispariția celui drag și nicidecum refacerea climatului existent anterior evenimentului nefast. Nimic nu va produce acest rezultat și din aceste considerente cuantificarea, prin apreciere, de către instanță, a daunelor morale trebuie să aibă loc în funcție de criteriile mai sus menționate.
Sunt evidente consecințele negative suferite de părțile civile în plan psihic, dată fiind legătura sentimentală și spirituală profundă a fiecăreia dintre acestea cu victima, traumele psihice suferite, sechelele postraumatice care afectează negativ participarea părților civile la viața socială și de familie, comparativ cu situația anterioară pierderii suferite prin fapta ilicită a inculpatului.
Cuantumul stabilit este unul echilibrat, cu luarea în considerare a legăturii familiale dintre victimă și părțile civile, dar și a procentului de culpă reținut în sarcina victimei, sumele acordate având efect compensatoriu și asigurând o justă reparare, cel puțin din punct de vedere material al prejudiciului nepatrimonial produs.
În raport cu cele menționate anterior, C. constată că sumele acordate cu titlu de daune morale părților civile C. A., C. A., C. D. I., C. Tența, C. D. și D. M. reprezintă în cauză, o satisfacție echitabilă și o justă și integrală reparare a prejudiciului moral produs lor, astfel că o reapreciere a întinderii daunelor acordate nu se mai justifică, criticile invocate de părțile civile în sensul majorării lor și de inculpat și de asigurator în sensul reducerii lor fiind neîntemeiate.
Reducerea despăgubirilor civile proporțional culpei de 30% reținute în sarcina victimei C. D. este aplicabilă doar în situația daunelor acordate moștenitorilor acesteia, nu și pentru cele cuvenite părții civile D. M., victimă ce nu a contribuit în nici un mod la producerea accidentului pentru a fi operată o asemenea diminuare, astfel cum greșit susține asiguratorul apelant.
De asemenea, în condițiile în care despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat asiguratorul în favoarea unităților spitalicești constau în contravaloarea cheltuielilor necesare îngrijirilor medicale și de transport ale părților vătămate D. M., B. G. și A. E., în sarcina cărora nu s-a reținut existența vreunei culpe în producerea accidentului, modalitatea de calcul a daunelor acordate fără aplicarea procentului de culpă al victimei C. D. folosită de prima instanță este corectă.
La rezolvarea acțiunii civile promovate de partea civilă P. Iași, prima instanță a reținut că partea civilă a făcut dovada proprietății autoturismului condus de victima C. D., angajat al părții civile și a valorii autoturismului avariat în totalitate în urma accidentului de circulație, cuantumul daunelor acordate fiind stabilit corect, pe baza înscrisurilor prezentate, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 136/1995 și ale Ordinului CSA aplicabil potrivit cărora asiguratorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubiri dovedite prin orice mijloc de probă, fără luarea în considerare a procentului de culpă, reținut în sarcina numitului C. D., aplicabil doar în situația moștenitorilor acestuia.
Fiind investită cu soluționarea acțiunii civile promovate de R. A. de T. P. Iași, angajator al inculpatului, ce a solicitat restituirea sumelor avansate părții civile D. M., prima instanță a evidențiat incompatibilitatea celor două calități procesuale cu care R.A.T.P. Iași a considerat că poate figura în cadrul procesului penal, constatând corect, caracterul inadmisibil al solicitării de recuperare a sumelor plătite și posibilitatea legală a formulării unei acțiuni la instanța civilă.
În ce privește cristica părților civile C. A. și C. D. ce au contestat cuantumul cheltuielilor judiciare, acordate doar în proporție de 70%, C. reține ca legală soluția primei instanțe dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 193 alin. 2 C. pr. pen. din 1968, urmare admiterii în parte a acțiunii civile formulate de părțile civile.
Pentru considerentele arătate, C. constată ca neîntemeiate criticile aduse de apelanți modului de rezolvare a laturii penale și civile a cauzei, astfel că legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate fiind verificate și neexistând vreun motiv de desființare, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen., vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași, de părțile civile C. D. I., C. A., C. A., C. D., C. Tența și D. M., de partea responsabilă civilmente R. A. de T. P. Iași, asiguratorul . G. SA și de inculpatul D. D. C. împotriva sentinței penale nr. 2862 din 27 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare efectuate în apelul promovat de parchet vor rămâne în sarcina statului, urmând a fi obligați ceilalți apelanți, respectiv părțile civile, asiguratorul, partea responsabilă civilmente și inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. 2 C. pr. pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași, de părțile civile C. D. I., C. A., C. A., C. D., C. Tența și D. M., de partea responsabilă civilmente R. A. de T. P. Iași, asiguratorul . G. SA și de inculpatul D. D. C. împotriva sentinței penale nr. 2862 din 27 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelul declarat de procuror rămân în sarcina statului.
Obligă celelalte părți apelante să plătească statului suma de câte 300 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1 iulie 2014.
Președinte,Judecător,
G. S. D. D.
Grefier,
C. A.
Red. D.D.
Tehnored. C.A.
2 ex/28.07.2014
Judecătoria Iași:
Jud. M. G. S.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Hotărâre din... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
