Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Decizia nr. 424/2014. Curtea de Apel IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 424/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 424/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIA PENALĂ Nr. 424/2014

Ședința publică de la 30 Iunie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. C.

Judecător A. P.

Grefier E. A.

Pe rol pronunțarea apelurilor declarate de inculpații T. M. I. și P. (fostă C.) E. împotriva sentinței penale nr. 162/NCPP din 10.03.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, având ca obiect omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.).

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 26 iunie 2014, în ședință publică (cu participarea din partea Ministerului Public a domnului procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 30 iunie 2014.

Ulterior deliberării:

C. DE A.

Asupra apelului penal de față, C. constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 162/10.03.2014 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul cu nr._ s-au dispus următoarele:

„ I. Condamnă pe inculpatul T. M. I., fiul lui M. și E., născut la data de 25.02.1987 în orașul Târgu F., jud. Iași, cetățean român, domiciliat în satul Cotârgași, ., necăsătorit, relație de concubinaj, fără copii, neșcolarizat, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, CNP_, recidivist, în prezent aflat în Penitenciarul Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de „omor calificat”, prev. și ped. de art. 188 alin. 1, 189 alin. 1 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. e Cod penal, art. 78 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1968, cu aplic. art. 5 Cod penal, la pedeapsa principală a detențiunii pe viață.

În baza art. 61 alin. 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din Cod penal, revocă liberarea condiționată față de restul de 837 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sent. pen. nr. 66/22.01.2007 a Judecătoriei P., definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal din 1968, cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal din 1968.

În baza art. 61 alin. 1 Cod penal din 1968 teza finală, cu aplic. art. 5 Cod penal, contopește pedeapsa principală aplicată prin prezenta sentință cu restul rămas neexecutat, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală a detențiunii pe viață.

În conformitate cu disp. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. f, lit. n (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. F., cu bunicii paterni au acestuia C. M. și C. A., la care se află în prezent cu măsură de plasament familial, domiciliați în ., jud. Iași, cu martorul C. C., tatăl persoanei vătămate, cu același domiciliu, cu inculpata P. (fostă C.) E., mama persoanei vătămate și concubina inculpatului), lit. o (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate C. F. și a bunicilor paterni din ., jud. Iași, de locuința martorei P. A., domicliată în com. Codăiești, ., și de școala sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale) Cod penal, pentru o perioadă de 5 ani, ce urmează a se executa în condițiile art. 68 din Cod penal.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 404 alin. 5 Cod proc. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. e, lit. f, lit. n (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a comunica cu persoana vătămată minoră C. F., cu bunicii paterni au acestuia C. M. și C. A., la care se află cu măsură de plasament familial, domiciliați în ., jud. Iași, cu martorul C. C., tatăl persoanei vătămate, cu același domiciliu, cu inculpata P. (fostă C.) E., mama persoanei vătămate și concubina inculpatului), lit. o (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate C. F. și a bunicilor paterni din ., jud. Iași, de locuința martorei P. A., domicliată în com. Codăiești, ., și de școala sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale) Cod penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.

În baza art. 399 alin. 1 Cod proc. pen. rap. la art. 362 Cod proc. pen., art. 208 alin. 4 Cod proc. pen., menține măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod proc. pen. rap. la art. 401 Cod proc. pen. și art. 72 alin. 1 Cod penal, dispune scăderea din durata pedepsei principale aplicate inculpatului prin prezenta a perioadei reținerii și arestării preventive a acestuia, respectiv, de la 01.08.2013 la zi.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul T. M. I., în condițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ.

II. Condamnă pe inculpata P. (fostă C.) E., fiica lui G. și A., născut la data de 21.06.1979 în orașul V., jud. V., cetățean român, domiciliată în ., jud. V., divorțată, relație de concubinaj, un copil minor în viață, unul decedat, studii primare, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „rele tratamente aplicate minorului”, prev. și ped. de art. 197 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare.

În conformitate cu disp. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. e, lit. f, lit. n (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a comunica cu persoana vătămată minoră C. F., cu bunicii paterni au acestuia C. M. și C. A., la care se află cu măsură de plasament familial, domiciliați în ., jud. Iași, cu martorul C. C., tatăl persoanei vătămate și fostul soț al inculpatei, cu același domiciliu, cu inculpatul T. M. I., concubinul inculpatei), lit. o (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate C. F. și a bunicilor paterni din ., jud. Iași, și de școala sau alte locuri unde persoana vătămată minoră desfășoară activități sociale) Cod penal, pentru o perioadă de 2 ani, ce urmează a se executa în condițiile art. 68 din Cod penal.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 404 alin. 5 Cod proc. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. e, lit. f, lit. n (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a comunica cu persoana vătămată minoră C. F., cu bunicii paterni au acestuia C. M. și C. A., la care se află cu măsură de plasament familial, domiciliați în ., jud. Iași, cu martorul C. C., tatăl persoanei vătămate și fostul soț al inculpatei, cu același domiciliu, cu inculpatul T. M. I., concubinul inculpatei), lit. o (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate C. F. și a bunicilor paterni din ., jud. Iași, și de școala sau alte locuri unde persoana vătămată minoră desfășoară activități sociale) Cod penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.

În baza art. 399 alin. 1 Cod proc. pen. rap. la art. 211 alin. 2 Cod proc. pen., art. 214 Cod proc. pen., dispune menținerea măsurii preventive a controlului judiciar dispusă în cursul cercetării judecătorești la data de 17 februarie 2014 cu privire la inculpată .

În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod proc. pen. rap. la art. 401 Cod proc. pen. și art. 72 alin. 1 Cod penal, dispune scăderea din durata pedepsei principale a închisorii aplicate inculpatei prin prezenta a perioadei reținerii acesteia, respectiv, de la 06.08.2013, ora 13.30 la 07.08.2013, ora 13.30.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpata P. (fostă C.) E., în condițiile art. 7 alin. 2 din același act normativ.

III. În baza art. 396 alin. 6 Cod proc. pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. h Cod proc. pen., cu referire la art. 177 alin. 1 lit. c Cod penal dispune încetarea procesului penal declanșat cu privire la inculpata P. (fostă C.) E., fiica lui G. și A., născut la data de 21.06.1979 în orașul V., jud. V., cetățean român, domiciliată în ., jud. V., divorțată, relație de concubinaj, un copil minor în viață, unul decedat, studii primare, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „favorizarea infractorului”, prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 19, art. 397 Cod proc. pen. obligă inculpatul T. M. I. să plătească părții civile minore C. F., domiciliat în ., jud. Iași, suma de_ lei daune morale.

Respinge daunele materiale, în sumă de 3500 lei solicitate de persoana vătămată C. C., domiciliat în ., jud. Iași.

În baza art. 397 alin. 2 Cod proc. pen., rap. la art. 249 alin. 7 Cod proc pen., dispune luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului T. M. - I., în vederea acoperirii daunelor morale la plata cărora a fost obligat în favoarea părții civile minore C. F., și indisponibilizarea acestor bunuri.

În baza art. 20, art. 397 Cod proc. pen. obligă inculpații T. M. – I. și P. (fostă C.) E., în solidar, în conformitate cu disp. art. 1443 Noul Cod Civil, să despăgubească părțile civile:

-S. de Ambulanță Județean Iași – cu suma de 613 lei;

-S. C. de Urgență pentru C. „Sf. M.” Iași – cu suma de 4512,869 lei.

În baza art. 398 Cod proc. pen. rap. la art. 272, art. 274 alin. 1, 2 Cod proc. pen., art. 275 alin. 1, pct. 2 lit. a Cod proc. pen., obligă fiecare inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează:

- inculpatul T. M. – I. – suma de 3000 lei;

- inculpata P. (fostă C.) E. – suma de 1500 lei.

Cheltuielile privind avocații din oficiu rămân în sarcina statului, urmând a fi avansate către Baroul Iași de către Ministerul Public, în sumă de 200 lei (fila 107 ds. urm. pen.) și, respectiv, de către Ministerul Justiției, în sumă de 150 lei (fila 37 dosar fond)”.

P. a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași dat în dosarul nr. 922/P/2013 la 10.10.2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului T. M. I. (față de care acțiunea penală a fost pusă în mișcare anterior, prin ordonanța procurorului din 07.08.2013) sub acuzația săvârșirii infracțiunii de „omor deosebit de grav”, prev. și ped. de art. 174-175 lit. d Cod Penal, cu referire la art. 176 alin. 1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal, și a inculpatei P. (fostă C.) E., în stare de libertate (față de care acțiunea penală a fost pusă în mișcare anterior, prin ordonanța procurorului din 06.08.2013) sub acuzația săvârșirii infracțiunii de „favorizarea infractorului”, prev. și ped. de art. 264 alin. 1 și alin. 2 Cod Penal și a unei infracțiuni de „rele tratamente aplicate minorului”, prev. și ped. de art. 306 Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului T. M. I. că, la data de 29.07.2013, în locuința sa din satul Cotârgași, ., inculpatul T. M. I. l-a lovit cu deosebită cruzime, cu pumnii și picioarele, pe fiul concubinei sale, minorul C. A., în vârstă de 5 ani (acțiune finalizată cu consecințe deosebit de grave și ca urmare a aceluiași tratament aplicat minorului pe parcursul unui an de zile), provocându-i „un stop cardio - respirator, sindrom Sylverman („sindromul copilului scuturat, bătut”), politraumatism prin agresiune fizică, traumatism cranio-cerebral grav, edem cerebral difuz, hemoragie interemisferică și de corp cerebelos, contuzie punctiformă emisferică dreaptă, contuzie hepatică, echimoze multiple”, care au dus în final la decesul copilului la data de 02.08.2013, iar în sarcina inculpatei P. (fostă C.) E. s-a reținut că, pe parcursul perioadei iunie 2012 – iulie 2013, prin comportamentul său, a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a minorului C. A., în vârstă de 5 ani. Acesta din urmă a decedat la data de 2 august 2013, datorită loviturilor repetate, cu palma, cu pumnii și cu cureaua aplicate acestuia de inculpatul T. M. I., în data de 29.07.2013, în timp ce inculpata era plecată la magazinul sătesc. De asemenea, s-a reținut că inculpata a dat declarații mincinoase în cadrul anchetei penale pentru a-l scăpa de răspundere penală pe inculpatul T. M. I..

În cursul cercetării judecătorești, la solicitarea instanței:

- prin adresa nr. 922/P/2013 din data de 24.10.2013, P. de pe lângă Tribunalul Iași, a înaintat la dosarul cauzei un răspuns, prin care s-a învederat instanței că, nu s-a dorit sesizarea instanței în ceea ce îl privește pe inculpatul T. M. I. și cu privire la presupusa săvârșire a infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, iar în cazul inculpatei P. (fostă C.) E., s-a făcut sesizare doar pentru o singură infracțiune de rele tratamente aplicate minorului, în raport cu victima decedată C. A., la acest răspuns fiind atașată și ordonanța procurorului din data de 06.08.2013, de punere în mișcare a acțiuni penale față de inculpata P. (fostă C.) E. (filele 35-36 ds. fond-vol. I);

- a fost întocmit câte un referat de evaluare psiho-socială pentru inculpații T. M. I. (filele 72-76 ds. fond-vol. I) și P. (fostă C.) E. (filele 52-53 ds. fond-vol. I) de către S. de Probațiune Iași;

- prin adresa nr._/29.10.2013, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a înaintat la dosarul cauzei un răspuns cu privire la situația persoanei vătămate minore C. F. C., însoțit de fișa de psihologică 363/19.08.2013, de portofoliul care a stat la baza întocmirii acesteia și de un plan personal de consiliere (filele 54-71 ds. fond-vol. I); de menționat că, anterior incidentului care a reclamat prezența organelor de poliție, cazul copiilor C. nu a format obiect al sesizării Direcției; la data de 30 iulie 2013, copilul C. F. a fost preluat în cadrul sistemului de protecție a copilului și internat în Centrul de Primiri în Regim de Urgență

- la termenul de judecată din data de 04.11.2013, în baza art. 17 Cod procedură penală, instanța a pornit și exercitat din oficiu acțiunea civilă în ceea ce îl privește pe minorul C. F. C., victimă indirectă și parte civilă cu privire la infracțiunea de omor deosebit de grav comisă asupra fratelui său, pentru care este cercetat inculpatul T. M. I. (fila 84 ds. fond-vol. I);

- la termenul de judecată din data de 04.11.2013, după ce i s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 70 Cod de Procedură Penală, inculpatul T. M. I. a acceptat să dea declarație în prezenta cauză, cu privire la fapta reținută în sarcina sa și pentru care a fost trimis în judecată (fila 82 ds. fond-vol. I);

- prin adresa nr. X/_/PIIS/SDRP/13.11.2013, Penitenciarul Iași a comunicat instanței de judecată faptul că, din verificările efectuate, s-a constatat că inculpatul T. M. I. a fost vizitat de către inculpata C. E. de patru ori, respectiv în datele de 27.10.2013, 31.10.2013, 07.11.2013 și 11.11.2013 (filele 118-119 ds. fond - vol. I);

- au fost audiați martorii: D. R. A. (fila 151 ds. fond-vol. I), P. D. T. (fila 208 ds. fond-vol. I) Ruxandari I. (fila 209 ds. fond-vol. I), S. C. (fila 14-15 ds. fond-vol. II), I. I. R. (fila 17 ds. fond-vol. II) audiați în calitate de cadre medicale care s-au ocupat de victima minoră C. A., ca urmare a apelării numărului de urgență 112; aceștia au descris starea victimei la momentul la care au preluat-o, precum și evoluția acesteia; C. A. L. (filele 154-155 ds. fond-vol. I), sora inculpatului T. M. I., care a relatat modalitatea în care a perceput ea tratamentul de care aveau parte cei doi minori, C. A. și C. F. C.; P. A. (fila 156 ds. fond-vol. I), mama inculpatei P. (fostă C.) E., care a relatat relația dintre cei doi inculpați pe perioada în care au locuit împreună în ., jud. V., precum și modul în care aceștia se purtau cu întreaga familie, inclusiv cu minorii; N. S. M. (fila 157 ds. fond-vol. I) și B. E., în calitate de asistenți sociali în cadrul primăriei comunei Bălțați, jud. Iași; A. S. (fila 159 ds. fond-vol. I), în calitate de asistent social în cadrul primăriei comunei Codăești, jud. V.; S. V. (fila 162 ds. fond-vol. I), în calitate de asistent social în cadrul primăriei comunei Ciortești, jud. Iași, care au relatat modalitatea în care i-au perceput pe cei doi minori la momentul la care au intrat în contact cu aceștia, ca urmare a obligațiilor lor profesionale; C. M. (fila 210 ds. fond-vol. I) și N. V. (fila 211 ds. fond-vol. I), vecinii părinților inculpatei P. (fostă C. E.), care au descris relația dintre cei doi inculpați, dar și modalitatea în care aceștia se purtau față de cei doi minori, C. C. (fila 212 ds. fond-vol. I), tatăl celor doi minori, care a relatat instanței relația sa cu inculpata P. (fostă C.) E., precum și aspecte legate de cheltuielile suportate cu ocazia înmormântării minorului C. A.; U. P. (fila 164 ds. fond-vol. I), C. D. F. (fila 165 ds. fond-vol. I), T. Nicușor (fila 213 ds. fond-vol. I), C. D. L. (fila 16 ds. fond-vol. II), propuși din oficiu de către instanța de judecată, audiați în calitate de colegi de muncă cu inculpatul T. M. I.; F. G. (fila 18 ds. fond-vol. II), audiat în calitate de martor asistent cu ocazia cercetării la fața locului și a efectuării fotografiilor judiciare;

- la termenul de judecată din data de 18.11.2013, ca urmare a acordului inculpatei P. (fostă C.) E., instanța a procedat la audierea sa cu privire la faptele reținute în sarcina ei și pentru care a fost trimisă în judecată (filele 160 ds. fond-vol. I);

- prin adresa nr. 1669, din data de 22.01.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a înaintat la dosarul cauzei două memorii trimise de inculpata P. (fostă C.) E. către această instanță;

- s-a audiat martora A. L. V., propusă de către inculpata P. (fostă C.) E., care a relatat modalitatea în care a perceput ea relația dintre cei doi inculpați, dar și tratamentul de care aveau parte cei doi minori din partea inculpaților T. și P.;

- prin încheierea de ședință din data de 17.02.2014, instanța a admis cererea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Iași, de luare față de inculpata P. (fostă C.) E. a măsurii controlului judiciar, până la soluționarea definitivă a cauzei;

- prin adresa din data de 28.02.2014, Judecătoria P. a înaintat la dosar sentința penală nr. 66/22.01._, pronunțată de această instanță în dosarul nr._ cu privire la inculpatul T. M. I., însoțită de un referat întocmit de Biroul Executări Penale;

- prin adresa nr. X/_/PIIS/21.02.2014, Penitenciarul Iași a comunicat instanței de judecată faptul că, începând cu data de 12.11.2013, inculpata P. (fostă C.) E., nu a mai fost programată și nici nu a mai beneficiat de dreptul la vizită la deținutul T. M. I., însoțită de un extras din aplicația informatizată de evidență a datelor deținuților referitoare la vizitele de care a beneficiat, pachetele pe care le-a primit, corespondența primită și apelurile telefonice efectuate de la data depunerii în penitenciar de către deținutul T. M. I.;

- în colaborare cu domnul agent șef principal C. D., din cadrul Serviciului de Investigații Criminale, la termenul de judecată din data de 24.02.2014, s-a asigurat prezența persoanei vătămate minore C. F. C., însoțită de bunica sa, numita C. A. și de doamna psiholog F. E., din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului, termen la care s-a procedat la audierea victimei, în persoanelor mai sus indicate, însă în absența inculpaților;

- la data de 03.03.2014, Inspectoratul Județean de Poliție Iași – S. cazier a înaintat la dosar fișa de cazier actualizată a inculpatului T. M. I.;

- prin adresa nr._/04.03.2014, Inspectoratul de Poliție al jud. V. – S. de Investigații Criminale, a adus la cunoștința instanței faptul că, la data de 26.02.2014, cu ocazia controlului efectuat la domiciliul numitei P. E., s-a constatat faptul că aceasta a încălcat cu rea credință obligațiile stabilite în sarcina sa, în sensul că s-a deplasat pe raza jud. Iași fără încuviințarea instanței și a depășit limita teritorială a comunei Codăești, jud. Iași, la adresă fiind atașat procesul – verbal din data de 26.02.2014 și declarația inculpatei P. E..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

În fapt,

1. Cu privire la infracțiunea de „rele tratamente aplicate minorului”, atât cea cu privire la care inculpata P. E. a fost trimisă în judecată, cât și cea în legătură cu care nu s-a început urmărirea penală, respectiv în dauna minorului C. F.- C.:

Inculpatul T. M. I., locuitor al satului Cotârgași, ., trăiește în concubinaj cu numita P. (fostă C.) E.. Din relația celor doi nu au rezultat copii. Inculpata P. (fostă C.) are spre creștere și educare doi copii minori, rezultat al căsătoriei (în prezent desfăcută prin divorț – fila 188 ds. urm. pen.) dintre ea și martorul C. C., respectiv: C. F. C. (născut la data de 18.09.2005 ) și C. A. (născut la data de 11.02.2008 ).

În perioada iunie 2012 – iulie 2013 inculpatul T. a locuit cu concubina sa la părinții acesteia din comuna Codăești, ., respectiv, la P. A. și P. G.. De menționat este faptul că acesta din urmă este înregistrat ca suferind de boala cunoscută sub denumirea de Alzheimer.

Inculpatul T. este neșcolarizat, nu a avut o ocupație stabilă, este și cunoscut ca fiind o persoană violentă și consumator de alcool, pe acest fond manifestându-se agresiv în sânul familiei inculpatei P., dovedind instabilitate comportamentală concretizată prin ieșiri nervoase, atât la adresa concubinei (respectiv a inculpatei P.), cunoscută ca o persoană iresponsabilă, a părinților acesteia, cât și a copiilor. În acest sens, în repetate rânduri, inculpatul a iscat discuții contradictorii cu concubina sa, degenerate deseori în conflicte fizice, finalizate și prin agresarea fizică și psihică a copiilor, a părinților inculpatei P., a acesteia.

Chiar în data de 29.07.2013, dată când a fost solicitată intervenția ambulanței pentru copilul C. A., cei doi copii prezentau echimoze, semne ale agresiunilor la care erau supuși de către inculpatul T., cu furtunul roșu, în timp ce mama se uita pasiv, nu încerca să-l oprească sau lipsea de acasă, deși avea cunoștință de faptul că al ei concubin este agresiv, în special cu A., care avea unele deficiențe de limbaj. Dacă în cazul victimei C. A. aceste echimoze rezultă din toate actele medicale aflate la dosar, în cazul copilului F. C., acestea sunt reliefate de fișa psihologică inițial întocmită și de declarația martorului C. C., tatăl biologic al acestuia.

Dincolo de responsabilitatea asumată sau, mai bine zis, pe care ar fi trebuit să și-o asume față de ambii copii, inculpata P. E. nu a urmărit îndeaproape evoluția minorilor, aceștia fiind nevoiți să fie crescuți de o persoană în vârstă diagnosticată cu Alzheimer, respectiv, tatăl acesteia. Ori, principalele simptome ale unei astfel de boli sunt cunoscute ca fiind, printre altele: pierderi de memorie, uitarea informațiilor memorate recent, nume sau numere de telefon; dificultăți în îndeplinirea îndatoririlor, ca prepararea unei mese; tulburări de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobișnuite; dezorientare temporo - spațială, uitarea adresei, tulburări de judecata, îmbrăcarea cu haine nepotrivite pentru vremea respectivă, probleme cu gândirea abstractă, imposibilitatea de interpretare a numerelor, punerea anumitor obiecte în locuri neobișnuite, de exemplu fierul de calcat in frigider sau ceasul in bolul de zahăr, etc.. Mai mult, din referatul întocmit de asistența socială a primăriei Codăiești (fila 152 ds. urm. pen.) rezultă că martora P. A. a fost atenționată asupra faptului că soțul acesteia bolnav nu este însoțit în permanență, iar din percepțiile directe ale lucrătorului social a rezultat că P. G. se deplasează cu greutate, ajutat de cârje, are nevoie de însoțitor permanent și de supraveghere pe măsură.

În acest context, al dezinteresului pentru cei doi copii, asigurându-le cu intermitențe nevoile de bază, fără preocupare pentru nevoile lor emoționale, al unui nivel de maturitate emoțională redus, cu elemente de infantilism, al unui comportament codependent adoptat în cadrul relațiilor, al lipsei de responsabilitate în nici o situație (aspecte evidențiate și detaliate în referatul de evaluare psihosocială), inculpata P. se complăcea în relații traumatizante pentru copii, acceptând ca aceștia să fie bătuți zilnic de către partener, respectiv, inculpatul T.. De asemenea, și ea își mai agresa fiii sporadic.

Referatul de evaluare cataloghează modul de relaționare a numitei P. (fostă C.) E. ca o căutare sistematică a acelor relații conflictuale în care să joace rolul de victimă, mergând până la sado – masochism.

Instanța a făcut toate aceste precizări tocmai pentru a contura manifestările iresponsabile ale inculpatei, de lungă durată (materializate cu mult înaintea demarării cercetărilor în cauză), lipsa unui sistem de valori morale internalizat (aceasta este evidentă în modul de abordare a inculpatului T. după comiterea infracțiunii de omor deduse judecății – de menționat că inculpata a încercat să construiască o apărare favorabilă acestuia, l-a vizitat la penitenciar pentru a discuta despre cununia lor, potrivit propriei declarații, nu au fost identificate sentimente de vinovăție sau regret față de moartea copilului A., etc. -, dar mai ales atitudinea ei față de violențele cotidiene la care erau supuși copiii de către inculpat, iar pe perioada șederii la părinți, și față de aceștia din urmă), lipsa oricăror principii de creștere și educare a minorilor din familie. Dincolo de faptul că relatările mamei inculpatei, ale copilului F. C., ale rudelor inculpatului T. ar putea fi privite ca subiective, acestea sunt, totuși, în deplină concordanță cu alte declarații ale altor persoane care fac trimitere la lipsa de responsabilitate a inculpatei, la violența manifestată pe fondul consumului de alcool al celor doi inculpați, astfel cum rezultă din referatele de evaluare, care, deși nu era zilnic, potența agresivitatea din partea inculpatului T., atât față de inculpata P. și părinții acesteia, cât și față de copiii aflați în grijă, aspecte asupra cărora instanța va reveni.

Inculpata, care deși are 8 clase, manifestă o lipsă totală de interes față de formare și angajare profesională, deci nu a desfășurat și nici la momentul de față nu desfășoară nici o activitate remunerată, iar alocația minorului F. era luată tot de ea pe parcursul procesului penal; sursa principală de venit era alocația celor doi copii și îndemnizația de însoțitor de care beneficia tatăl ei, iar consumarea acestor fonduri minime îi imprimau inculpatului T. un comportament deosebit de violent față de copii, în prezența mamei și a bunicilor care erau și ei agresați fizic cu aceeași ocazie sau la momente diferite; aceștia erau bătuți, amenințați, erau înfometați (din referatele de anchetă socială aflate în dosarul de urmărire penală – filele150 – 153, rezultând că cei doi copii erau lăsați de mamă în grija bătrânului bolnav, dar, cu toate acestea, organele de protecție s-au limitat la o atenționare a inculpatei cu privire la acest aspect, deși avea caracter de repetabilitate, fără a considera necesară efectuarea unei evaluări care să contureze sau nu existența unui anume risc de victimizare pentru copii; mai mult, ancheta socială a fost efectuată și pe baza informaților culese de la cadrul didactic la care era înscris minorul F., și cu această ocazie evidențiindu-se lipsa de interes a mamei, copiii având o igienă personală precară, nefiind îngrijiți, supravegheați, ajutați la teme – în cazul celui mai mare; din referatul de situație întocmit la data de 11.09.2013 de către S. Situații de Urgență din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași rezultă că, și cel de-al doilea copil, F. C. este o victimă a neglijărilor din punct de vedere al igienei, îmbrăcămintei, alimentației, educației formale și informale; și el a fost internat la 31 iulie 2013 fiind diagnosticat cu traumatism cranio – cerebral, contuzie șold bilateral, coapsă stângă prin agresiune fizică,– fila 156, 158, 166 ds. urm. pen.; de asemenea, din același referat rezultă că, minorul A., care a decedat, este și el o victimă a lipsei de responsabilitate a mamei și a agresiunilor fizice și psihice grave din partea inculpatului T., el fiind diagnosticat inclusiv cu sindromul copilului scuturat – sindromul Sylverman, și cu o varietate de traumatisme și politraumatisme la care ne vom referi la momentul în care vom analiza infracțiunea de omor deosebit de grav reținută în sarcina inculpatului; mai mult, din conținutul referatului rezultă inclusiv motivarea mamei față de atitudinea pasivă a acesteia raportat la faptul că inculpatul T. îi agresa pe cei doi minori fizic și psihic: mama a declarat verbal că cei doi copii ai săi sunt răi și obraznici și că îl supără pe numitul T., care, deși este mai sever le dorește binele – fila 158 ds. urm. pen.; din declarațiile minorului F. – C. rezultă că, inculpata C. îi bătea când erau răi, dar T. ne bătea și ea nu spunea nimic. Se uita la noi cum ne bătea. Mama stătea și se uita. Vroia să ne omoare pe amândoi, eu așa cred ).

Martora P. A., mama inculpatei P. (fostă C.) E., audiată în ambele faze procesuale, a confirmat susținerile minorului F. și, în plus, a precizeat că, inculpatul este o persoană agresivă, violentă, recalcitrantă, că a lovit-o pe ea și pe soțul ei bolnav cu pumnii, palmele, a lovit-o pe inculpata C. și pe cei doi copii: m-a lovit cu pumnii și cu palmele atât pe mine cât și pe soțul meu…pe fiica mea… și pe cei doi copii…a vrut să mă taie cu un cuțit în timp ce eram în curtea mea…nu am sesizat organele de poliție de frică să nu ne omoare, acesta amenințându-ne de mai multe ori că ne va omorî…Declarațiile martorei, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească, conturează cu o deosebită claritate necesitatea intervenției legale în scopul încetării comportamentelor abuzive și violente ale inculpatului: prezența inculpatului, oriunde s-ar afla, conduce la violență (a se vedea în acest sens și adresa penitenciarului Iași din care rezultă că, odată cu încarcerarea sa, inculpatul a dat naștere la mai multe conflicte verbale și fizice, fiind sancționat pentru aceste lucruri), copiii erau traumatizați de prezența acestuia, de toleranța mamei. Pe parcursul cercetării judecătorești, la momentul audierii, martora a avut rețineri în a povesti ce a îndurat acasă, vorbind în șoaptă inițial, fiind nevoie a se dispune îndepărtarea inculpaților din sală pentru a relua cele afirmate în faza de urmărire penală. De menționat că, inculpata P. (fostă C.) nu încerca să stopeze violența exercitată de inculpat asupra părinților și asupra copiilor ei, decât la nivel declarativ, astfel cum singură precizează: lasă-i că ai să ajungi la pușcărie. Martora P. mai precizează că, inculpata, fiica ei, i-a cerut să spună că T. nu îi lovea pe copii, că nu o bătea pe ea, că de vină ar fi C. C..

Martora C. A., sora inculpatului T. a precizat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată că, inculpata P. (fostă C.), nu intervenea în cazul în care inculpatul T. bătea copiii. Astfel, martora descrie cum inculpatul l-a luat pe minorul A. de gât, l-a ridicat de cap în sus…mama lor nu s-a opus…cei doi copii s-au speriat și plângeau. De menționat că martora descrie starea de temere pe care o trăiau copiii. Deși i-a întrebat de mai multe ori de unde au vânătăi pe fund, niciunul nu vroia să vorbească despre asta, F. nu spunea la nimeni nimic. Victima A. i-a spus că T. îl omoară dacă spune ceva. Martora a întrebat-o pe inculpată de ce nu a intervenit la inculpatul T. când îi bătea, ea răspunzându-i că faptul este consumat. Mai precizează martora că, cei doi copii erau doi copii înspăimântați, dacă te făceai un pic spre ei, în sensul că ridicai glasul, ei începeau să plângă și să țipe. Ea descrie inclusiv modul în care acționa inculpata asupra lor: îl lovea pe F., îl lua de urechi, îi dădea cu mâinile peste față, îl amenința că îi bagă cuțitul în el și îl omoară.

De asemenea, audiată fiind în ambele faze ale procesului,martora S. C., medic rezident la S. Sf. S. din Iași, a constatat la prima examinare că victima decedată prezenta multiple echimoze în diferite stadii evolutive, mai exact ar fi fost lovit și în zilele anterioare.

Martora D. R., asistenta de pe ambulanța de tip A, prima care a preluat copilul, urmare a apelului primit în jurul orei 15.49, a declarat că, minorul A. a fost preluat în stare de inconștiență. Față de aceasta, inculpata a oferit o altă explicație a cauzei:ea a declarat că, a fost bine, a mâncat și s-a jucat, iar de câteva minute este așa (inconștient!).

Martorul T. V., unchiul inculpatului, în faza de urmărire penală (în fața instanței prevalându-se de dispozițiile art. 80 din Codul penal din 1969) a declarat că, în dimineața zilei de 29 iulie, cei doi copii au venit cu bunica de pe mamă (care venise în vizită) și i-au cerut să îi tundă, ceea ce a și făcut. Cu această ocazie a observat că ambii copii aveau semne de lovituri mai vechi la cap.

Tatăl copiilor, respectiv C. C., a declarat că minorul F. C. i-a arătat semne de lovituri pe spate, i-a spus că T. M. îi lovește pe amândoi cu picioarele, iar mama stă și se uită. A mai precizat că, a fost la Centrul de Primiri Urgențe unde era instituționalizat minorul F. și a văzut că, acesta nu putea sta pe fund, mi-a spus și doamna psiholog, mi-a arătat și el, avea urme pe fund de la o bătaie cu furtunul roșu (aspect precizat și de către minorul F. cu ocazia audierii nemijlocite de către instanță).

Martora C. A., vecină cu casa părintească a inculpatei P., precizează că a văzut în repetate rânduri cum inculpata a avut un comportament necorespunzător față de cei doi copii, adresându-le injurii, lovindu-i. De asemenea, martora precizează că, inculpata avea obiceiul să plece împreună cu T. I. pentru o săptămână sau chiar două, cei doi copii rămânând în grija bunicului (este vorba de tatăl inculpatei bolnav de Alzheimer). Aceleași aspecte sunt evidențiate și de martorul N. V., tot consătean cu familia P.. Acesta precizează că, a auzit deseori scandaluri în curtea familiei P., a văzut cum T. I. îi agresa fizic și verbal pe cei doi copii ai inculpatei, aceasta nereacționând în vreun fel. Și acest martor relatează despre faptul că inculpata pleca împreună cu T. câte o săptămână sau mai mult și îi lăsa pe cei doi minori în grija bunicilor, în special a bătrânului, P. A. fiind mai tot timpul zilei plecată de acasă, prin ., de mai multe ori, cum inculpata își lovea copiii fără motiv.

Martorul C. D. L. (fila 16 vol. II ds. fond), căsătorit cu o soră a inculpatului T., a precizat că cei doi copii nu erau îngrijiți bine, nu erau hrăniți, erau niște copii retrași, unul dintre ei (cu referire la minorul A.) nu vorbea bine pentru vârsta lui.

De altfel, mediul familial puternic disfuncțional în care cei doi copii au crescut a fost subliniat și prin fișele psihologice întocmite de specialiștii din cadrul Direcției de Protecție a copilului. Cu privire la minorul F. C., chiar se subliniază prezența la acesta a elementelor de natură depresivă și de descurajare. Mai mult, din portofoliul psihologic aflat la dosar cu privire la minorul F. C. rezultă clar că acesta are întârzieri în dezvoltarea limbajului urmare a dezechilibrului afectiv, a lipsei de stimuli intelectuali și a unei lipse de îngrijire. Percepția copilului, declarată cu ocazia ședințelor de consiliere este că, mama este vinovată pentru situația creată (filele 68 – 69 ds. fond).

Lipsa de interes a mamei este conturată inclusiv de o împrejurare consemnată în referatul de evaluare întocmit cu privire la ea (fila 53 ds. fond) și anume: faptul că nu știa ce s-a întâmplat cu copilul mai mare, respectiv cu F. C. după data de 29 iulie 2013, aflând că a fost instituționalizat și, ulterior, dat în plasament la bunicii paterni de la consilierul de probațiune, cu ocazia intervievării. Din declarația bunicii paterne de la termenul din data de 4 noiembrie 2013, consemnată în încheierea de ședință – fila 83 verso – rezultă că nu a fost niciodată vizitată de inculpată, după preluarea copilului, nu i-a trimis pachete. Lipsa de interes pentru copilul în viață vine în contradicție cu interesul manifestat de inculpată pentru inculpat, cel care i-a agresat copiii, părinții, care, în cele din urmă a avut un comportament atât de violent încât fiul cel mic nu a mai rezistat. Astfel, din listingul aparținând inculpatului în penitenciar, privind vizitele, pachetele și apelurile telefonice, rezultă că, P. (fostă C.) E. l-a vizitat de mai multe ori pe inculpat la locul de detenție, chiar și după ce instanța i-a pus în vedere, dată fiind natura infracțiunii de favorizare a infractorului pentru care era cercetată, să nu mai ia legătura cu T. I.. În plus, i-a trimis și pachete, nemaivorbind de faptul că orice drum la penitenciar însemna o sumă de bani afectată acestui scop. Însă, inculpata nu a considerat necesar a se interesa de starea în care se află minorul F., de nevoile materiale și emoționale ale acestuia. Din toate înscrisurile emanând de la Direcția de Protecție a Copilului rezultă suferința copilului pentru fratele său, dorința acestuia de a afla ce s-a întâmplat cu el.

Lipsa de responsabilitate a inculpatei P. în asumarea vinovăției asupra modului de supraveghere, creștere, educare a celor doi copii, cu referire în mod special la victima decedată rezultă inclusiv din răspunsurile date în ziua în care s-a apelat la intervenția celor de pe ambulanță. Astfel, întrebată fiind de martorul P. D., medicul de pe a doua ambulanță, dacă minorul A. a fost agresat, aceasta a răspuns că, de câteva zile copilul are amețeli, cade pe jos și are o stare generală influențată (fila 198 verso ds. urm. pen.); în fața instanței, martorul a precizat că inculpata i-a spus că minorul a mai leșinat de două ori. A continuat spunând că, minorul s-a enervat, a căzut pe jos, pierzându-și conștiința. Martora S. C. a confirmat cele spuse de medic, că mama ar fi declarat că minorul a prezentat o criză de epilepsie și că de o săptămână amețește și cade prin curte. Mama inculpatei a declarat că, a vorbit cu aceasta în data de 30 iulie 2013 la telefon și i-a spus că A. este în spital pentru că a căzut de pe scaun. Aceasta este dincolo de adevăr, datorită următoarelor aspecte:

- explicațiile furnizate cadrelor medicale asupra cauzei stării copilului A. au fost diferite și mincinoase, astfel cum s-a evidențiat mai sus; în plus, vin în contradicție cu susținerea inculpatei din fața instanței, când a precizat că, în prezența mea, A. nu a făcut niciodată criză (epileptică);

- audiată fiind în data de 29 iulie 2013, inculpata a precizat, astfel cum rezultă din procesul verbal de la fila 119 ds. urm. pen., din declarațiile de la filele 121 – 124 ds. urm. pen., că minorul s-a enervat că a fost tuns, a început să se tăvălească pe jos, lovindu-se singur de obiectele din cameră;

- a intervenit pe la o . martori (respectiv, P. A., C. A.) să declare în fața instanței că nu au cunoștință de nimic;

- la data de 6 august 2013, a prezentat o nouă variantă (filele 128 – 130 ds. urm. pen.); astfel, a declarat că, de când a stabilit relația de concubinaj cu inculpatul T., acesta îi agresează fizic și emoțional pe cei doi copii, lovindu-i cu palma și cureaua, dar afla despre aceste bătăi după două – trei zile, copiilor fiindu-le teamă să-i spună, iar ea l-a iertat de fiecare dată pentru că își cerea scuze; a mai precizat că, în ziua de 29 iulie 2013, la prânz a plecat la magazin, lăsându-l pe inculpat cu copiii, iar când s-a întors l-a găsit pe A. leșinat pe patul din bucătărie, i-a făcut respirație gură la gură, l-a apăsat pe piept cu mâinile, dar nu și-a revenit. Inculpatul nu a spus că a bătut copilul, a sunat la 112;

- din raportul de expertiză psihiatrică în ceea ce o privește, rezultă că, în fața medicilor a încercat să denatureze adevărul, afirmând că minorul a căzut singur, suferind de epilepsie; expertiza a reliefat faptul că, inculpata are aptitudini parentale influențate: dacă statul vrea să-mi ia copiii sunt de acord, că eu nu am cu ce să-i cresc; nu are sentimente de vinovăție legate de starea copilului: nu suntem vinovați, copilul e bolnav că l-a bătut C.; recunoaște consumul ocazional de băuturi alcoolice;

- cu ocazia audierii de către instanță (fila 160 ds. fond), inculpata a urmărit să contureze aceeași lipsă de vină din partea inculpatului T.. A susținut că era la magazin, la cumpărături (în realitate fiind plecată la familia C., potrivit martorei C.); a precizat că a sunat la salvare imediat ce a venit; în realitate, a încercat mai întâi să-l trezească pe copil. Minorul F. povestește că i-a dat să bea suc, dar fratele lui nu a putut înghiți, nu s-a trezit, i-a pus sare pe gură cu borcanul și a făcut spume la gură…Tot în fața instanței, inculpata a precizat că a fost sunată de inculpat că A. are o criză și a ajuns de la magazin în 5 minute. Acest aspect a fost contrazis de martora C. care precizează că, distanța de la magazin la casa fratelui ei poate fi parcursă în cel puțin jumătate de oră;

- în fața instanței, la termenul din 4 noiembrie 2013 a reiterat că, fostul soț, numitul C. C. este cel care și-a agresat copiii, că acesta l-a aruncat peste căruță cu capul în jos. Ori, toate aceste acuze sunt lipsite de fundament, sunt izolate, necoroborate cu nici un alt element din dosar.

Nici unul dintre asistenții sociali audiați din oficiu în cauză nu s-a interesat cu adevărat de familia P., cu deosebire de cei doi copii, deși aveau semnale că aceștia nu sunt bine îngrijiți, deși constataseră că erau lăsați de foarte multe ori în grija unui bătrân cu probleme locomotorii și cu Alzheimer. Nici măcar asistentul social din . fi trebuit să asiste la toate declarațiile, confruntările și procedurile penale ce-l implicau pe minorul F. nu a considerat necesar a-i proteja într-un mod efectiv interesele, a-i promova starea de bine la momentul la care a fost efectuată cercetarea la fața locului, în care copilul a și fost implicat: nu am stat tot timpul (declarației) lângă băiat, am stat la umbră fiind foarte cald, nu am vrut să intervin peste organele de procuratură, l-am văzut pe minorul F. cum răspundea la întrebările procurorului…Asistentul social al Primăriei Codăiești, care a vizitat familia P., chiar a afirmat că, am și vorbit cu copiii, dar erau învățați să nu povestească nimic…prin . nu ar fi bine îngrijiți cei doi copii. În susținerea acestei lipse de interes pentru copii, este și afirmația tatălui biologic, care a precizat instanței că, eu am fost atât la asistenta socială, cât și la poliție și din ambele locuri mi s-a spus că minorii o duc bine. Nu am știut unde să mă mai duc.

Din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă aceleași circumstanțe ale traiului zilnic al minorilor, în sensul că aceștia erau neglijați, violentați fizic și verbal de către inculpatul T. și mama acestora, inculpata P., care mai consumau ocazional alcool.

Abuzurile fizice și psihice ale inculpatei P. și ale inculpatului T. asupra celor doi copii, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor la care instanța a făcut deja referire, erau cunoscute în . că inculpata nu se îngrijea de copii, erau înjurați de către inculpatul T., loviți.

Din referatul de situație (file e 156 și urm. ds. urm. pen.) rezultă următoarele:

- copilul C. F. a fost victima abuzurilor fizice și emoționale din partea inculpatului T. și victimă a neglijării din partea mamei; față de el s-a instituit măsura plasamentului în regim de urgență;

- copilul C. A. a suferit aceleași abuzuri și, în plus, a fost victima celei mai grave forme, decedând la data de 2 august 2013.

Din fișa psihologică a minorului C. F. rezultă că, prezintă o insuficientă dezvoltare a anumitor funcții cognitive pe fondul unui mediu slab stimulativ în familie. Mediul familial puternic disfuncțional a condus la o dezvoltare deficitară a copilului, fiind prezente carențe în dezvoltarea afectivă și a personalității. S-a evidențiat prezența unui complex de abandon, care este conturat și de declarația minorului F. și a martorilor la care ne-am referit deja, potrivit cu care, mama nu avea reacție la comportamentul agresiv al agresorului, iar aceasta nu era datorat fricii.

În drept

Faptele inculpatei P. (fostă C.) E. care, pe parcursul unei lungi perioade de timp, prin folosirea de violențe în mod repetat, exercitate asupra copilului C. A., născut la data de 11.02.2008, prin neasigurarea hranei corespunzătoare, a îmbrăcămintei, prin lipsa de intervenție la momentul la care era agresat de concubin, a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a acestuia, atitudinea pasivă ducând, în cele din urmă, la un atac din partea lui T. I. de o ferocitate extremă, astfel cum urmează a se dezvolta mai jos, soldat cu moartea minorului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „rele tratamente aplicate minorului”.

Cu privire la inculpata C., având în vedere succesiunea de legi penale în timp și activarea principiului aplicării legii penale mai favorabile, instanța a identificat această lege în dispozițiile Noului Cod penal. Prin urmare inculpata va fi condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de „rele tratamente aplicate minorului”, prev. și ped. de art. 197 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

În cauză, instanța nu a fost sesizată de către procuror cu aceeași infracțiune și cu privire la minorul C. F. C., nici prin rechizitoriu și nici prin alte modalități procedurale incidente pe parcursul cercetării judecătorești. Însă, toate aceste circumstanțe au fost avute în vedere la momentul aplicării pedepsei, dozării acesteia.

A apreciat instanța că s-a probat indubitabil că minorului C. A., prin lovirile și violențele repetate exercitate asupra acestuia, prin neasigurarea hranei, a îmbrăcămintei, prin lipsa de intervenție la momentul la care era agresat de concubin, nu numai că a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a acestuia, dar faptele inculpatei P. au creat terenul propice pentru uciderea copilului ulterior de către inculpatul T..

Din raportul de expertiză medico – legală psihiatrică nr. 3620/5 august 2013, rezultă că inculpata P. (fostă C.) E. prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate emoțional instabilă, intelect liminar, iar fapta de i se impută a fost săvârșită cu discernământ.

Cu ocazia efectuării testului poligraf, C. E. a negat în continuare faptul că a fost de față cu ocazia bătăii aplicate minorului A., iar după ce i s-au prezentat rezultatele testării ( a avut un comportament simulat la întrebările esențiale pentru cauză), în discuțiile post-test, inculpata a revenit în declarații, arătând că, pe data de 29 iulie 2013 a fost plecată împreună cu T. I. la Iași ; ajunși acasă, inculpatul, care se afla și sub influența băuturilor alcoolice, a devenit foarte nervos și a început să-l bată pe A.. A văzut cum acesta l-a lovit cu pumnii și picioarele pe copil, nu a intervenit și a plecat la magazin să facă cumpărături. Când a revenit acasă, A. era în stare de inconștiență. Toate acestea sunt consemnate de expertul examinator în Raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 14.08.2013 (file 143 – 147 ds. urm. pen.). Însă, nu se poate dovedi fără urmă de îndoială, că inculpata a fost prezentă.

Din referatul de anchetă socială de la fila 149 ds. urm. pen., rezultă că inculpata este cunoscută în comunitate ca o persoană colerică, consumatoare ocazională de alcool, a fost implicată în mai multe conflicte în comunitate.

1. Cu privire la infracțiunea de „omor deosebit de grav” comisă de inculpatul T. M. - I.:

În fapt:

Din întreg probatoriu administrat în cauză, din referatul de evaluare psiho – socială a inculpatului, rezultă cu claritate că T. M.-I. are o înclinație deosebită pentru violență.

Acesta nu este școlarizat, dar a desfășurat munci ocazionale remunerabile, ca fântânar. În desfășurarea unei astfel de activități la părinții inculpatei P., a cunoscut pe aceasta din urmă, care, la acel moment era căsătorită cu C. C. și avea doi copii minori: C. A. de 5 ani și C. F. C. de 7 ani. Astfel că, în perioada iunie 2012 – iulie 2013 cei doi au locuit la părinții inculpatei P. A. și P. G. din comuna Codăești, .. În toată această perioadă, inculpatul a desfășurat un proces continuu și constant de agresare atât a persoanelor în vârstă, cât și a celor doi copii minori. Uneori, o mai lovea și pe inculpata P. (fostă) C. E.. Agresiunile fizice erau dublate de cele psihice, inculpatul T. amenințându-i cu moartea în cazul în care îl vor reclama la poliție. Martora C. M., vecina familiei P., arată că, a auzit de mai multe ori scandaluri la familia P., după stabilirea acolo a inculpatului T., iar prin ., acesta i-ar fi bătut. Martorul N. V., consătean, a precizat, de asemenea, că l-a văzut pe T. în repetate rânduri în timp ce-i lovea pe copii, pe părinții inculpatei Martorul declară că a văzut că îl bătea în special pe minorul A. (f. 211 ds. fond) pentru că acesta era mai plângăcios, copilul țipa apoi, cerea să fie lăsat în pace. P. A., mama inculpatei, a relatat cum inculpatul T. îi lovea pe copii cu mâinile, cu picioarele, îi mușca de corp, cum a sărit cu cuțitul la ea, dar a fugit.

În cele din urmă, cei doi inculpați au hotărât să se mute de la locuința părinților P., astfel încât, la jumătatea lunii iulie 2013 ei au plecat împreună cu copiii la locuința părinților lui T. M. I. din satul Cotîrgași, ., aceștia fiind plecați în Italia.

În data de 27 sau 28 iulie 2013, la locuința lor a venit bunica P. A.. Motivul sosirii este incert: fie pentru a aduce o sumă de bani (aspect ce rezultă din declarația martorei C. ce poate fi coroborat cu faptul că, la percheziția corporală a inculpatei P. din data de 29 iulie 2013 – fila 25 ds. urm. pen. – s-a găsit asupra acesteia suma de 300 lei), la solicitarea inculpatei, pentru a plăti un avocat inculpatului T., implicat, cu o săptămână înainte într-o posibilă infracțiune de viol pe raza comunei învecinate, Lungani, jud. Iași, fie pentru a lua copiii, dar inculpații nu i-au încredințat, astfel că martora s-a întors în satul Ghergheleu din . că, la momentul efectuării percheziției corporale asupra inculpatei P. în data de 29 iulie 2013, aceasta avea asupra ei suma de 300 lei.

Urmare a declanșării cercetărilor cu privire la această posibilă implicare a inculpatului într-o altă infracțiune de violență, T. I., după ce s-a prezentat la poliția Tg. F., unde a fost audiat, a revenit la domiciliu, după care, împreună cu inculpata P. și cu cei doi copii s-au deplasat la locuința martorei C. A., sora sa, în vârstă de 16 ani (mamă a unui copil minor de un an și două luni la acel moment). Acolo, interpelat de aceasta cu privire la posibila agresiune sexuală, inculpatul, aflat deja într-un avansat grad de nervozitate, s-a manifestat deosebit de violent. Din declarația martorei rezultă că, a început să țipe la ea, la copilul ei, la copiii lui P. E., i-a înjurat, i-a amenințat cu moartea dacă spun ceva la poliție. Martora a precizat: era foarte violent, l-a luat de gât pe C. F. C., l-a ridicat de cap în sus și i-a spus că, dacă dă vreo declarație îl va omorî…Am văzut că atât copiii lui C. E., cât și copilul meu și al lui C. (o altă soră a inculpatului) s-au speriat și plângeau.

Violența extremă de care dă dovadă inculpatul T. rezultă inclusiv din faptul că, cu aceeași ocazie, acesta a pus cuțitul la gâtul copilului de un an și două luni al martorei C., atenționând-o pe aceasta să nu spună nimic la poliție și a pus-o să jure pe copil că nu va declara nimic.

În ziua de 29.07.2013, pe la orele 09.00, copiii F. și A. au fost duși la locuința lui T. V., vecin și unchi al inculpatului, care i-a tuns pe amândoi cu o mașină de tuns electrică, revenind apoi în curtea lor.

În jurul prânzului, inculpata P. (fostă C.) era plecată de acasă. Minorul F. susține că era la familia C.. Martora C. precizează în fața instanței că, a văzut când inculpata a plecat de la magazin la orele 15.00. Acest aspect este probabil cel care corespunde cu adevărul, dat fiind faptul că, de la magazin și până la domiciliul familiei T. drumul poate fi parcurs pe jos în aproximativ 30 minute. Ambulanța a fost solicitată la orele 15.45. Diferența temporală de 15 minute poate fi justificată prin aceea că, în această perioadă, cei doi inculpați au încercat să-l reanime pe copilul A., dar nu au reușit.

Copiii se jucau în curtea casei părintești a inculpatului, când acesta, fiind și sub influența alcoolului, l-a luat pe A., copilul de 5 ani, l-a dus în bucătăria casei și l-a bătut cu pumnii și picioarele, copilul țipând foarte tare, fiind văzut de fratele său rămas în curte.

A. a rămas întins pe jos, în bucătărie, cu fața în sus și inconștient, astfel cum l-a văzut fratele său. O dată cu revenirea inculpatei acasă, aceasta l-a găsit pe minor inconștient, dar nu a chemat imediat salvarea, ci a încercat să-l readucă singură în simțiri pe copil. Astfel, din declarația minorului F. rezultă că, mama acestuia i-a dat fratelui mai întâi să bea suc, dar nu a reușit să-l înghită, l-a udat cu apă, au încercat să-i facă respirație gură la gură, suflându-i aer în piept și făcându-i masaj cardiac, dar fără rezultat, după care i-a pus sare în gură, iar copilul a început să facă bulbuci. În cele din urmă, văzând că nu reușește, la orele 15.49 a fost solicitată ambulanța de către T. M. I., prin serviciul 112, de pe telefonul inculpatei.

Prima ambulanță solicitată, urmare a indicațiilor date de inculpatul T. care a menționat că acel copil respira greu, a fost de tipul A, fără medic. Asistenta care a preluat prima copilul, martora D. R., a declarat că ajuns la orele 16.02, copilul era inconștient, aflat în stop cardio – respirator, motiv pentru care a fost solicitată o ambulanță complet echipată, cu medic pe ea, care a sosit în câteva minute. Medicul P. D., după examinarea cazului medical, a solicitat elicopterul SMURD pentru a-l transporta de urgență la Iași la S. Sfânta M., copilul fiind în stare de comă. Elicopterul SMURD a ajuns repede, medicul S. C. declarând că minorul prezenta multiple echimoze.

Minorul A. a fost internat cu diagnosticul de stop cardio respirator resuscitat, sindrom Sylverman, edem cerebral difuz, politraumatism prin agresiune fizică, contuzie abdominală, contuzie hepatică, echimoze multiple, hemoragie interemisferică și de corp cerebelos, contuzie punctiformă emisferică dreaptă, traumatism cranio – cerebral grav.

După plecarea copilului la Iași, inculpații T. M. și C. E. au mers la Iași cu o mașină de ocazie, C. E. a mers la spital, având asupra ei și cartea de identitate a inculpatului.

Inculpatul T. nu a intrat în incinta spitalului, urmând să se întâlnească cu concubina sa pentru a-și lua actul de identitate, dorind să plece undeva pentru a scăpa de organele de anchetă.

Deoarece concubina sa a fost chemată pentru a da precizări în cadrul anchetei, nu a reușit să se întâlnească cu aceasta, sunând-o foarte des pe telefonul mobil, fără a i se răspunde.

Abia în noaptea de 29.07.2013, în jurul orelor 23.30, a sunat din nou pe telefonul concubinei, aflat deja în posesia organelor de cercetare, și a declarat că se află în stația PECO Codăiești, V., unde va aștepta sosirea organelor de poliție pentru a fi adus la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași spre audiere. La orele 00.18, data de 30.07.2013, inculpatul a fost depistat la poarta principală de acces în supermarketul METRO, astfel cum rezultă din procesul verbal de la fila 4 ds. urm. pen.. El a motivat că a fost plecat la Codăești, ., pentru a-i povesti mamei concubinei sale ce s-a întâmplat cu copilul, (P. A., bunica minorului). Aceasta susținere este nereală, martora neconfirmând acest lucru.

Constatările preliminarii ale Institutului de Medicină Legală Iași din data de 30 iulie 2013 – fila 39 ds. urm. pen. - conțin același diagnostic și mai precizează că, leziunile s-au putut produce prin lovire activă cu mijloace contondente și pot data din 29 iulie 2013 și au fost de natură a-i pune viața în primejdie.

După ce a intervenit moartea copilului A., la data de 2 august 2013, Institutul de Medicină legală a emis constatări preliminarii aferente, în data de 5 agust 2013 – fila 42 ds. urm. pen. -, din acestea rezultând că, moartea minorului C. A. a fost violentă, s-a datorat comei consecutive unui traumatism cranio - cerebral și facial obiectivat prin echimoze, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral, iar leziunile traumatice s-au putut produce, cel mai probabil, prin loviri active cu mijloace contondente, posibil urmate de cădere.

Raportul medico – legal de necropsie nr. 3631 din 30 august 2013 – filele 43 – 48 ds. urm. pen. – arată detaliat toate semnele agresiunii de pe corpul copilului, la nivelul feței, cavității craniene, toracelui, abdomenului, coapsei drepte, ambelor gambe, la nivelul membrelor superioare. Acest raport stabilește faptul că între leziunile constatate și deces există o legătură de cauzalitate directă. Raportului îi sunt anexate planșe fotografice și copiile foilor de observație clinică (filele 57 – 89 ds, urm. pen.).

Din raportul de expertiză medico – legală psihiatrică în ceea ce-l privește pe inculpatul T. M. I. (filele 94 – 96 ds. urm. pen.) rezultă că, inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate disociată, fapta ce i se impută fiind comisă cu discernământ. Din același raport, rezultă că, are o personalitate impulsiv – explozivă. Legat de modalitatea de comitere a faptei, a negat cu ocazia intervievării orice implicare, precizând că, adormise în timp ce copiii se jucau afară, unul din copii a venit și i-a spus să vină afară pentru că a leșinat fratele său, iar salvarea a venit peste o oră și jumătate. Aceeași susținere a avut-o și cu ocazia audierii în data de 30 iulie 2013, la orele 00.45, imediat după ce a fost preluat de la . METRO.

Din aceste ultime precizări ale inculpatului rezultă intenția clară de schimbare a cursului procesului, date fiind și declarațiile sale ulterioare, la care instanța se va referi pe rând, mai jos.

La data de 2 august 2013, cu ocazia soluționării de către judecător a propunerii de arestare în ceea ce-l privește, inculpatul T. a prezentat o nouă variantă. Astfel a precizat că, în data de 29 iulie, după ce s-ar fi întors de la Iași, în jurul orelor 12.00 a plecat la Piatra N., să facă fântâni, unde a ajuns în jurul orelor 14.30. A stat acolo până în jurul orelor 16.30, când a fost sunat de cumnatul său, C. L. care l-a anunțat că A. este la spital. Mai departe, în jurul orelor 24.00 a ajuns în Iași, când a fost preluat de poliție. Nu a recunoscut că a sunat la 112. Însă, din adresa nr._ din 26 septembrie 2013 a Direcției pentru A. Unic de Urgență – S. de Telecomunicații Speciale, la care sunt atașate și CD – urile înregistrărilor, rezultă orele la care s-a apelat serviciul 112 de pe telefonul inculpatei P. (fila 177 ds. urm. pen.); primul apel a fost realizat la data de 15.44. Astfel, apărarea inculpatului potrivit cu care ambulanța a sosit după mai bine de o oră nu este susținută de probe. Declarația martorei D. R. este definitorie, aceasta precizând că, ambulanța a sosit în jurul orelor 16.02.În plus, la fila 181 ds. urm. pen., se află detaliată discuția purtată de inculpatul T. și operatoarea de la 112. Din cuprinsul acesteia, rezultă că, cel care a vorbit este inculpatul T., care descrie stadiul în care se află copilul A.: are ochii deschiși, respiră greu, este leșinat, nu mai respiră, l-am udat cu apă, am apăsat pe pieptul lui. Ceea ce este relevant în cadrul acestei convorbiri este faptul că inculpatul s-a dezis de la început de copilul A.. Astfel, întrebat fiind dacă îl cunoaște, acesta a răspuns Nu, doamnă.

Ulterior, la data de 7 august 2013, a schimbat strategia de apărare, precizând pentru prima dată că, de fapt, inculpata P. îi bătea pe copii la 2 – 3 zile, când se enerva și consuma alcool.

Cu ocazia efectuării testului poligraf, inculpatul T. M.-I. a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că, pe data de 29 iulie 2013, după ce a venit din Iași, l-a bătut pe A., iar în urma loviturilor primite, copilul a căzut cu capul de tocul ușii și și-a pierdut cunoștința. După efectuarea testului a rezultat că nu a avut un comportament simulat la întrebările esențiale pentru cauză, deoarece în discuțiile pre-test a prezentat adevărul, aspect consemnat de expertul examinator în Raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 14.08.2013 (filele 109 – 114 ds. urm. pen.). Chiar și această declarație vine în contradicție cu declarația minorului C. F., care a precizat că inculpatul l-a lovit pe fratele său cât timp acesta era chiar și căzut.

Mai trebuie menționat și faptul că, inculpatul îl percepea pe copilul A. ca fiind cel mai ușor de dominat, datorită vulnerabilității crescute a acestuia, pe care T. I. a și speculat-o în favoarea sa, bazându-se pe faptul că A. nu putea vorbi bine și, prin urmare, nu putea relata coerent, spre deosebire de F. C.. Astfel, era cunoscut faptul că, A. avea o tulburare în dezvoltarea vorbirii și limbajului, dar în evidența medicului de familie a fost luat doar cu afecțiuni acute respiratorii (viroze respiratorii) – fila 153 ds. urm. pen..

Martora P. A., atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, îl descrie pe inculpat, după cum deja am mai subliniat, ca o persoană foarte violentă, agresivă, recalcitrantă, care a amenințat-o cu cuțitul dacă anunță organele de poliție. De asemenea, martora descrie violența manifestată de inculpat asupra copiilor, inclusiv la momentul la care nu era sub influența băuturilor alcoolice: obișnuia să-i lovească cu pumnii și palmele pe cei doi copii fără vreun motiv întemeiat, să-i muște de piept, de mâini, de corp. Copiii erau înspăimântați și cum îl vedeau spuneau uite-l că vine și mă tem. Era treaz când îi mușca, precizează martora.

Minorul F. C., în ambele faze procesuale, detaliază, în funcție și de gradul de maturitate emoțională, de gradul de dezvoltare cognitivă pe care le înregistrează, cum inculpatul T. l-a agresat pe A.: în bucătăria locuinței se afla T. și fratele meu A.. Am auzit cum A. țipa și plângea, iar I. îi spunea să nu mai țipe. Apoi, T. I. a ieșit în curte și i-a spus să meargă în casă să vadă ce are fratele său…A. era leșinat, căzut pe jos…T. și mama l-au stropit cu apă, i-au suflat în gură, l-au apăsat pe piept.

Violența inculpatului T., astfel cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, era una extremă, născută din nimic, atmosfera pentru copii era una foarte încordată, împrejurare care se conturează inclusiv din declarațiile rudelor inculpatului: copiii erau speriați, era retrași, plângeau din orice…era suficient să te faci un pic la ei și începeau să plângă…

De altfel, un astfel de episod este descris de către minorul F. C., care relatează cum inculpatul T. l-a pus pe copilul A. să cânte și întrucât nu știa, inculpatul s-a enervat, l-a lovit pe C. A. cu palma peste cap și peste față, după care l-a lovit cu cureaua peste fund. Astfel, pot fi explicate echimozele de pe fesele victimei, care o determinau să aibă o stare de disconfort clar la momentul șederii.

În legătură cu această faptă, trebuie menționate următoarele:

- nu este dovedit faptul că, agresiunile din partea inculpatului T. din data de 29 iulie 2013 asupra minorului A. au fost desfășurate în prezența, pasivă sau nu, a inculpatei P.. Astfel, din declarațiile constante ale singurului martor prezent, respectiv ale minorului F. C., rezultă că inculpata nu era acasă la acel moment, era plecată la familia C.;

- până la momentul efectuării testului poligraf, ambii inculpați au negat permanent că ar fi lovit copilul, spunând că acesta s-ar fi împiedicat și căzut prin curte, sau a avut o criză comițială, deși în urma verificărilor efectuate la medicul de familie din . erau în evidență decât cu niște viroze respiratorii, cel mic având și tulburări de vorbire, sindromul Sylverman, sindromul copilului bătut, generate clar de tratamentul brutal la care au fost supuși cei doi copii de către T. M.-I. și concubina acestora, cel mic, după cum precizam mai sus, fiind și cel mai vulnerabil, cel care prezenta un risc de victimizare ridicat;

- inculpații au avut mereu variante contradictorii cu privire la cauzele leziunilor grave suferite de copil, deși s-au pus de acord cu privire la faptul că acesta nu a fost lovit de niciunul din ei, au descris diferit momentele care au precedat leșinul acestuia;

- inculpații au încercat pe parcursul procesului penal să inducă în eroare organele judiciare.

Cu privire la contradicțiile existente în toate declarații inculpatei P., instanța a făcut referire la paginile 9 – 10 ale prezentei sentințe. Cu privire la inculpatul T., acesta a adoptat o poziție procesuală necorespunzătoare, neasumându-și responsabilitatea faptelor, încercând, în după amiaza zilei de 29 iulie 2013 chiar să se sustragă urmăririi. Cu privire la declarațiile contradictorii ale inculpatului T. date în faza de urmărire penală, s-a făcut referire deja. Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a precizat că, în ziua de 29 iulie 2013, se afla la Piatra N.. A plecat în plină noapte, la 4 dimineața fiind deja la patronul său U. P., împreună cu C. F., T. I. și șoferul. Această susținere nu a fost probată, nu a fost susținută nici de inculpata P.. Instanța, din oficiu, a dispus audierea acestora. Astfel, martorul U. (f. 164 ds. fond) a precizat că inculpatul a lucrat la el în echipă, dar în anul 2012. În mod cert, în anul 2013 nu a apelat la serviciile lui. Martorul C. D. F. (f. 165 ds. fond) a precizat că a mai mers cu inculpatul la făcut fântâni, dar nu și în luna iulie 2013. Martorul T. Nicușor (f. 213 ds. fond) precizează că a fost cu inculpatul T. la fântâni doar o singură dată în toamna anului 2012.

Celelalte susțineri legate de modul în care a fost sunat în jurul orelor 16.00 și anunțat că minorul a fost dus la spital nu mai merită analizate, situația premisă fiind deja demontată.

Apărările inculpatului sunt nefondate și sunt infirmate categoric de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În drept

Fapta comisă de inculpatul T. M. I. la data de 29.07.2013, în locuința sa din satul Cotârgași, ., constând în lovirea cu deosebită cruzime, cu pumnii și picioarele, a fiului concubinei sale, minorul C. A., în vârstă de 5 ani, provocându-i acestuia multiple leziuni (politraumatism prin agresiune fizică, traumatism cranio - cerebral grav, edem cerebral difuz, hemoragie interemisferică și de corp cerebelos, contuzie punctiformă emisferică dreaptă, contuzie hepatică, echimoze multiple), care au condus, inițial, la stop cardio – respirator, copilul fiind preluat de cei de la SMURD în comă de gradul 3, și ducând ulterior, respectiv, la data de 2 august 2013, la decesul acestuia, constituie infracțiunea de omor comis prin cruzimi, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate.

Instanța apreciază că activitatea de ucidere a fost comisă prin cruzimi, motivat de următoarele:

- maniera în care a acționat inculpatul în data de 29 iulie 2013 asupra victimei de 5 ani, un copil special, cu nevoi speciale, dată fiind problemele în comunicare identificate de mamă, vulnerabilitate speculată de către inculpat, mizând inclusiv pe imposibilitatea de relatare a celor întâmplate, dar fără demersuri efective în această direcție; inculpatul a luat la bătaie copilul în timp ce se juca, în prezența copilului mai mare de 7 ani, care vedea ce se întâmpla, dovedește aspectul de ferocitate. În concret, acțiunea de a lovi cu picioarele un copil de cinci ani, care în cele din urmă a căzut, și de a continua să-l lovești peste întregul corp, inclusiv cu călcâiul în cap în toată această perioadă, cauzându-i politraumatism prin agresiune fizică, traumatism cranio - cerebral grav, edem cerebral difuz, hemoragie interemisferică și de corp cerebelos, contuzie punctiformă emisferică dreaptă, contuzie hepatică, echimoze multiple,faptul că acțiunea sa a fost stopată indirect chiar de victimă, prin faptul că a încetat să mai țipe, că nu a mai reacționat, că a intrat în comă, ceea ce l-a determinat pe inculpat să analizeze posibilitățile de a-l trezi pe copil, de a-l readuce la viață, faptul că, prima reacție a inculpatului a fost de a-l chema pe copilul F. de 7 ani și a-i cere să vadă ce are fratele lui, toate acestea evidențiază împrejurarea că inculpatul a urmărit și a dorit a-i cauza părții vătămate suferințe inutile, de mare intensitate, cu mult peste cele care ar fi fost inerente unei acțiuni de ucidere, rezultat care, a și fost urmărit de către inculpat. Toate acestea dovedesc periculozitatea socială ieșită din comun cu care s-a acționat și o chinuire inutilă a victimei minore. Astfel, dacă inculpatul ar fi dorit doar vătămarea corporală a persoanei vătămate C. A. și nu ar fi acționat cu intenția de a o ucide, prin chinuirea acesteia, nu ar fi lovit-o cu picioarele nu ar fi agresat-o în cap și la momentul la care era căzută;

- aceste acțiuni ale inculpatului, de agresare fizică deosebită au fost, în mod categoric, de natură să cauzeze suferințe inutile și prelungite în timp (grăitoare în acest sens sunt toate actele medicale depuse la dosar și la care instanța a făcut deja trimitere și care atestă multitudinea echimozelor de pe corpul victimei, cu evoluție diferită, datând nu numai din 29 iulie 2013, ci și anterior acestei date; declarațiile martorilor care fac trimitere la faptul că, în special minorul A. era cel care era bătut mai des de către inculpatul T., fără intervenția mamei; de altfel, toate acestea au mai fost subliniate, de mai multe ori pe parcursul prezentei);

- mai mult, agresiunile asupra copilului C. A. au început de la vârsta de 4 ani a acestuia, o dată cu stabilirea inculpatului la domiciliul familiei P. și s-au accentuat în timp, ca și gravitate, dovadă este tocmai faptul că au culminat cu decesul minorului;

- reacțiile defensive ale minorului A. și ale fratelui lui erau prezente la simpla apariție a inculpatului. Deși nu s-a stabilit momentul la care sindromul Sylverman a început să se instaleze, este clar că inculpatul T. a fost cel care a declanșat acest efect. Nu există probe din care să rezulte că, anterior momentului 2012 când cei doi inculpați au început să conviețuiască, copiii erau agresați constant. Abia după această dată, cei doi copii au început să sufere abuzuri constante, diferite ca natură și din ce în ce mai grave; frica de bătaie, sentimentele de groază trăite de copil la momentul agresiunilor repetate, dar cu referire la cea fatală din data de 29 iulie 2013 nu pot fi descrise. Este inutil a descrie acest aspect. Ferocitatea inculpatului, violența nativă a acestuia, faptul că agresiunile nu erau declanșate de ceva anume, ci erau o formă de manifestare cotidiană a inculpatului față de toți cei din jur, o formă de comunicare cu cei slabi, vulnerabili, toate aceste împrejurări conturează o materializare a violenței zilnice în inculpatul T..

În cauză, cu privire la inculpatul T. a fost identificată ca lege mai favorabilă în ceea ce privește pedeapsa principală și complementară ce urmează a fi aplicată, noua lege de punere în aplicare a Codului penal, însă cu privire la starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, la care instanța va face referire mai jos, vechea lege este mai favorabilă.

Prin urmare, instanța l-a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea de omor calificat comis prin cruzimi și profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate C. A. datorită vârstei acesteia, întârzierii în dezvoltarea limbajului și implicit în dezvoltarea cognitivă, prev. de art. 188 alin. 1, 189 alin. 1 lit. h Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. e Cod penal, art. 78 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal din 1968, cu aplic. art. 5 Cod penal.

1. Cu privire la infracțiunea de „favorizare a infractorului” reținută în sarcina inculpatei P. (fostă C.):

Prin rechizitoriu, se reține că, inculpata a încercat, imediat după săvârșirea infracțiunii grave de către concubin, să ascundă adevăratele cauze ale stării de inconștiență a copilului A., motivând personalului de pe ambulanțe și medicilor de gardă că acesta ori a căzut singur, ori a stat în soare și i s-a făcut rău, ori a avut o criză de epilepsie, ori a fost bătut cu un an în urmă de către tatăl său legitim cu care se afla în divorț, ori a căzut de pe scaun, aceleași motivări prezentându-le și în fața organelor judiciare, aspecte contrazise de martorii audiați în cauză, expertizele medico-legale și chiar de propriile declarații, refuzând să motiveze aceste contradicții.

Prin întreg materialul probator administrat în cauză se conturează intenția clară a inculpatei P. de a crea circumstanțe favorabile celui care i-a ucis copilul, de a conduce ancheta pe un curs greșit pentru ca inculpatul T. să nu fie găsit vinovat pentru infracțiunea de omor pentru care era cercetat.

Însă, având în vedere intervenția legii noi de punere în aplicare a noului Cod penal și activarea principilui aplicării legii penale mai favorabile, care modifică definiția membrului de familie, în sensul că, sunt considerate a avea această calitate și persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc,

Având în vedere că inculpata P. a stabilit astfel de relații cu inculpatul T.,

Având în vedere că, atât potrivit legii vechi, cât și potrivit legi noi penale, favorizarea săvârșită de un membru de familie nu se pedepsește,

Instanța urmează, ca, în conformitate cu disp. art. 396 alin. 6 Cod proc. pen. raportat la art. 16 alin. 1 lit. h Cod proc. pen., cu referire la art. 177 alin. 1 lit. c Cod penal, a dispus încetarea procesului penal declanșat cu privire la inculpata P. (fostă C.) E., fiica lui G. și A., născut la data de 21.06.1979 în orașul V., jud. V., cetățean român, domiciliată în ., jud. V., divorțată, relație de concubinaj, un copil minor în viață, unul decedat, studii primare, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, CNP_, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de „favorizarea infractorului”, prev. de art. 269 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Față de aspectele de fapt și de drept expuse s-a dispus condamnarea inculpaților.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecăruia dintre cei doi inculpați și a modului lor de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C.p., respectiv, dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului, evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, după mijloacele folosite, după starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, după natura și consecințele infracțiunii, după conduita după săvârșirea infracțiunii și pe parcursul procesului penal, după nivelul de educație, vârstă, situația familială și socială.

Cu privire la inculpata P.

Gradul de pericol social concret al faptelor, în integralitatea lor, comise de către inculpată este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care au fost comise și, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, atingerea gravă adusă dezvoltării fizice, intelectuale ale copilului C. A., pentru care instanța a fost sesizată. În realitate, și copilul C. F. C., cum am arătat deja, este o victimă a abuzurilor din partea mamei și a concubinului ei, o victimă a lipsei de supraveghere, îngrijire, ocrotire, educație.

Dacă textul incriminator al infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului face trimitere, pentru a fi incident în cauză, doar la crearea unei stări de pericol pentru una din cele trei componente, respectiv, pentru dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului, în speța de față, așa cum am arătat mai sus, prin faptele inculpatei nu numai că s-a creat o stare de pericol, pentru minorul C. A. și, pentru minorul F., deși nu a format obiect al sesizării, dar, faptele chiar au avut urmări dintre cele mai serioase și mai grave, în planul dezvoltării intelectuale, fizice și morale. Dacă mai subliniem și vârsta victimei decedate, respectiv 5 ani (ceea ce presupune că acțiunile agresive au început de la vârsta de 4 ani, odată cu instalarea inculpatului T.), lipsurile îndurate, în special afective, chinurile suferite prin inacțiunea mamei, prin lipsa de atitudine față de violențele exercitate de concubin asupra ambilor copii, prin lipsa de protecție din partea acesteia, intensitatea și frecvența foarte mare a acestora, toate acestea constituie împrejurări care conturează tocmai periculozitatea crescută a inculpatei P..

Astfel, inculpata prezintă un pericol social foarte ridicat, fapt dovedit de modalitatea și împrejurările în care a comis infracțiunea și de atitudinea acesteia necorespunzătoare de după comiterea faptelor, negând orice agresiune fizică asupra celor doi copii ai săi (cu mențiunea că a precizat că le mai dădea câte o palmă în zona dorsală, dar foarte rar), mai mult, negând orice implicare a inculpatului T. în . copilului A., desfășurând acte de favorizare a acestuia, astfel cum s-a subliniat mai sus.

Din întreg materialul administrat în cauză rezultă consecvența inculpatei în a fi pe plac inculpatului, cu riscul de a-i vedea pe copii bătuți și neintervenind.

Potrivit referatului de evaluare psiho-socială întocmit de către S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, inculpata, pe parcursul interviului, a încercat să demonstreze interes pentru creșterea copiilor la modul declarativ, dând răspunsuri considerate a fi dezirabile. Dar, aceasta are o capacitate intelectuală redusă, cu elemente de gândire magică, ajungând chiar să creadă în scenariul pe care îl prezintă; a evitat, pe parcursul intervievării, orice informații care ar putea să o afecteze; este descrisă ca o persoană de moravuri ușoare, care nu își asumă responsabilitatea în nici o situație, nici măcar atunci când este vorba de copii. Nivelul de maturitate emoțională al inculpatei este redus, prezintă elemente de infantilism. În comunitate este cunoscută cu manifestări violente, în familie și în raport de vecini. Este prezentată ca o persoană care caută sistematic situații conflictuale pentru a juca rolul de victimă, mergând până la sado – masochism. De asemenea, inculpata manifestă o lipsă totală de dezinteres pentru formare și angajare profesională. Legat de moartea copilului A., nu au fost identificate sentimente de vinovăție sau de regret, inculpata refuzând să se confrunte cu realitatea. Inculpata nu are un sistem de valori morale interiorizat, face cu greutate distincție între bine și rău și doar la nivel general. În plus, nu au fost identificați factori pozitivi de natură a susține un eventual proces de reabilitare.

Toate aceste date reflectă, o dată în plus, periculozitatea socială ridicată a inculpatei P., ca și faptul că, atât acuzațiile, cât și derularea prezentului proces penal nu și-au pus amprenta asupra evoluției ei. Instanța face trimitere la toate considerentele prezentei sentințe care evidențiază caracterul imatur al acesteia.

Cu privire la inculpatul T.

Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, suprimarea dreptului la viață al minorului C. A., în vârstă de 5 ani.

Prin raportare mai ales la vârsta victimei, respectiv 5 ani, la faptul că minorul A. și fratele lui erau constrânși emoțional, erau înspăimântați de prezența unui bărbat căruia îi spuneau tată extrem de agresiv zilnic, cu manifestări violente fizice și verbale la adresa bunicilor materni (cu precizarea deja făcută mai sus că bunicul este bolnav de Alzheimer), la adresa copiilor, uneori la adresa mamei, toate acestea cu acordul tacit a celei care ar fi trebuit să intervină. De multe ori, manifestările aberante ale inculpatului erau potențate de consumul de alcool (cum ar fi cel din data de 29 iulie 2013).

Violența inculpatului este una nativă, îndreptată împotriva oricărei persoane a cărei prezență, la un anume moment, nu se dorește a fi intersectată cu cea a inculpatului. Acest aspect reliefează faptul că, inculpatul este violent cu orice persoană, indiferent de vârstă și indiferent de motivație. În acest sens este de subliniat episodul violent în care pune cuțitul la gâtul unui copil de un an și două luni, care îi este și nepot, pentru a o amenința pe sora lui să nu dea nici un fel de declarație la poliție în legătură cu presupusa infracțiune de viol pentru care era cercetat. Din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă că, inculpatul a fost agresiv verbal și fizic cu toate persoanele cu care a interacționat pe o perioadă care să-i permită astfel de manifestări. Aceste persoane fie erau copii mici, fie erau femei, fie erau rude apropiate, fie erau bătrâni. Toate aceste persoane au ceva în comun: sunt fie prin definiție vulnerabile (a se vedea copiii și bătrânii, mai ales cei bolnavi), fie sunt considerate a fi mai vulnerabile decât altele (a se vedea femeile). Prin urmare, principala trăsătură a inculpatului, definitorie pentru acesta, este de a fi violent cu persoane vulnerabile.

Trebuie menționat că, cei doi minori au suferit de pe urma violențelor mamei și, în special, ale inculpatului timp de un an de zile, perioadă în care copilul A. a dezvoltat sindromul copilului scuturat. Cum acest copil avea nevoi speciale, mai ales afective, nesatisfacerea lor ducea la ceea ce un martor spunea: era mai plângăcios. Această împrejurare a creat, printre altele, condiții pentru manifestările violente ale inculpatului asupra copiilor.

Agresiunile din partea inculpatului și-au pus amprenta asupra dezvoltării psihice a celor doi copii, asupra echilibrului socio – afectiv al acestora, inculpatul, fiind, până la urmă, un membru de familie; fișele de examinare psihologică analizate mai sus sunt concludente în acest sens. În cele din urmă, acestea au avut un final tragic asupra copilului A., care a murit, între agresiuni și deces fiind o legătură directă de cauzalitate.

Copilul F., dincolo de toate suferințele fizice îndurate a avut puterea de a detalia împrejurările morții fratelui său. A precizat și alte violențe la care au fost supuși, efectele acestora, cu referire la faptul că nu puteau să stea pe șezut urmare a loviturilor pe care le primiseră de la inculpat.

Impactul evenimentelor asupra sistemului de valori al copiilor, cu referire doar la cel în viață, asupra sentimentului de securitate ce ar trebui să însoțească orice copil la această vârstă, a fost unul deosebit de puternic; astfel, suferințele psihice pricinuite ca urmare a agresiunilor la care a fost supus el și fratele lui, suferințele pricinuite de moartea fratelui, de faptul că a asistat la maltratarea acestuia, de faptul că nimeni nu a sărit vreodată să-l apere (pe el și pe fratele lui) au conturat profilul unui copil bântuit de depresie, singurătate, sentimentul de abandon.

Astfel, inculpatul prezintă cel mai ridicat nivel de periculozitate, fapt dovedit de modalitatea și împrejurările în care a comis infracțiunea (profitând de ascendentul său moral asupra copilului A., și asupra fratelui său, profitând, după cum am menționat mai sus, de starea de vulnerabilitate a tuturor celor cu care interacționa o perioadă suficient de lungă încât să-i permită să reacționeze de o asemenea manieră, utilizând inclusiv cuțite pentru a desfășura aceste acțiuni violente, asupra copiilor și asupra oamenilor în vârstă și bolnavi), de faptul că nu și-a asumat responsabilitatea faptelor comise, el nerecunoscând nici violența domestică la care supunea persoanele din familie, nici alte agresiuni pe care le comitea, indiferent dacă era sau nu sub influența băuturilor alcoolice. Ceea ce este de menționat este faptul că violența este pentru inculpat un mod de viață cotidian, un mod de comunicare, îndreptată împotriva oricui îi iese în față la un moment nepotrivit (episodul cu . copilului de un an a fost deja menționat).

În plus, atitudinea acestuia de după comiterea faptei, a fost caracterizată prin detașare emoțională. Inculpatul minimizează importanța relațiilor afective, manifestă o atitudine distantă față de oameni, față de rude sau cei apropiați, de desconsiderare a acestora; a precizat că minorul F. a fost pus de inculpata P. să declare mincinos, dar fără a da un motiv al acestei activități, mai ales că inculpata a făcut tot ce i-a sta în putință pentru ca T. să nu fie condamnat pentru infracțiunea de omor.

Se conturează, astfel, tabloul real al unui bărbat extrem de agresiv și cu tendințe egocentriste: nu numai că nu a manifestat empatie pentru nici unul dintre copii, nu a manifestat regret pentru moartea lui A., dar, a luat legătura, din penitenciar, cu concubina sa, pentru a o determina să convingă martorii să declare mincinos. Mai mult, chiar de la începutul cercetărilor, inculpatul a încercat să se sustragă organelor de poliție.

Din referatul de evaluare în ceea ce-l privește rezultă că, inculpatul provine dintr-o familie cu tradiție în violență, este orientat spre relații de co-dependență cu persoane instabile emoțional, pe care le domină și manipulează prin agresivitate, intimidare. Nu prezintă sentiment de vinovăție pentru faptele comise, are o capacitate diminuată de asumare a consecințelor faptelor sale, responsabilitatea fiind proiectată în exterior, la ceilalți. Pe copii îi descrie ca needucați. Nu are un sistem de valori morale, prezintă manifestări impulsive, urmărește să-și impună propria voință prin mijloace agresive, are o capacitate scăzută de autocontrol. Singura soluție viabilă pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă este considerată de inculpat a fi violența.

Toate acestea evidențiază faptul că reabilitarea inculpatului este o ipoteză îndepărtată, în special prin aceea că inculpatul prezintă un grad maxim de periculozitate pentru grupul din care face parte, pentru membrii comunității.

Acesta este cunoscut cu antecedente penale, suferind o condamnare pentru infracțiuni care includ violența, faptele deduse judecății fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie. În plus, este cercetat și pentru o infracțiune de viol.

În funcție de aceste criterii, cât și de dispozițiile părții generale ale Codului penal, precum și de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a legii penale identificate a fi mai favorabile, respectiv, legea nouă, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpaților, instanța le-a a aplicat acestora câte o pedeapsă principală cu închisoarea orientată corespunzător: spre mediu în cazul inculpatei C.; în ceea ce-l privește pe inculpatul T., instanța a considerat că acesta nu poate primi decât detențiunea pe viață. Dincolo de circumstanțele reținute de instanță, la orientarea spre această perioadă s-au avut în vedere toate împrejurările descrise în considerentele prezentei sentințe și care au reliefat violența extremă inculpatului, dorința acestuia de manipulare, dominare.

În plus, mai trebuie menționat că, toate aceste aspecte conturează împrejurarea că, faptele inculpatului au avut urmări dintre cele mai serioase și mai grave, în planul dezvoltării intelectuale, fizice și morale a fiecăruia dintre cei doi copii; victimele minore au ajuns să acorde calificativul de „normal” unui trai de zi cu zi aflat cu mult după granițele responsabilității, ale datoriei de creștere și educare, în special într-un mediu familial moral, așezat pe principii de viață sănătoase. Dacă mai subliniem și vârsta persoanelor vătămate, lipsurile îndurate, chinurile suferite, frecvența mare a bătăilor, toate acestea constituie împrejurări pe care instanța le-a avut în vedere la orientarea spre o astfel de pedeapsă.

Dar, ceea ce este foarte important și care reflectă, o dată în plus, periculozitatea socială extrem de ridicată a inculpatului este faptul că, atât acuzațiile, cât și derularea prezentului proces penal nu și-au pus amprenta asupra evoluției inculpatului, dată fiind tocmai poziția sa procesuală.

În baza art. 61 alin. 2 Cod penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din Cod penal, instanța a revocat liberarea condiționată față de restul de 837 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sent. pen. nr. 66/22.01.2007 a Judecătoriei P., definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal din 1968, cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal din 1968, și, în baza art. 61 alin. 1 Cod penal din 1968 teza finală, cu aplic. art. 5 Cod penal, a contopit pedeapsa principală aplicată prin prezenta sentință cu restul rămas neexecutat, inculpatul T. urmând să execute pedeapsa principală a detențiunii pe viață.

Alăturat de pedeapsa principală, instanța i-a aplicat inculpatului T. și pedeapsa complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. f, lit. n (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. F., cu bunicii paterni au acestuia C. M. și C. A., la care se află în prezent cu măsură de plasament familial, domiciliați în ., jud. Iași, cu martorul C. C., tatăl persoanei vătămate, cu același domiciliu, cu inculpata P. (fostă C.) E., mama persoanei vătămate și concubina inculpatului), lit. o (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate C. F. și a bunicilor paterni din ., jud. Iași, de locuința martorei P. A., domicliată în com. Codăiești, ., și de școala sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale) Cod penal, pentru o perioadă de 5 ani, ce urmează a se executa în condițiile art. 68 din Cod penal.

De asemenea, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 404 alin. 5 Cod proc. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. e, lit. f, lit. n (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a comunica cu persoana vătămată minoră C. F., cu bunicii paterni au acestuia C. M. și C. A., la care se află cu măsură de plasament familial, domiciliați în ., jud. Iași, cu martorul C. C., tatăl persoanei vătămate, cu același domiciliu, cu inculpata P. (fostă C.) E., mama persoanei vătămate și concubina inculpatului), lit. o (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate C. F. și a bunicilor paterni din ., jud. Iași, de locuința martorei P. A., domicliată în com. Codăiești, ., și de școala sau alte locuri unde persoana vătămată desfășoară activități sociale) Cod penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.

La individualizarea, în această modalitate, a pedepsei complementare și a celei accesorii, instanța a avut în vedere tocmai comportamentul violent și degradant al inculpatului, asupra copiilor, atitudinea lui în familie, modalitatea de săvârșire a faptelor, care denotă un comportament deosebit de nedemn.

În ceea ce o privește pe inculpata P. (fostă C.) E., instanța i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea orientată spre mediu.

În conformitate cu disp. art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. e, lit. f, lit. n (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a comunica cu persoana vătămată minoră C. F., cu bunicii paterni au acestuia C. M. și C. A., la care se află cu măsură de plasament familial, domiciliați în ., jud. Iași, cu martorul C. C., tatăl persoanei vătămate și fostul soț al inculpatei, cu același domiciliu, cu inculpatul T. M. I., concubinul inculpatei), lit. o (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate C. F. și a bunicilor paterni din ., jud. Iași, și de școala sau alte locuri unde persoana vătămată minoră desfășoară activități sociale) Cod penal, pentru o perioadă de 2 ani, ce urmează a se executa în condițiile art. 68 din Cod penal.

În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 404 alin. 5 Cod proc. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. e, lit. f, lit. n (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a comunica cu persoana vătămată minoră C. F., cu bunicii paterni au acestuia C. M. și C. A., la care se află cu măsură de plasament familial, domiciliați în ., jud. Iași, cu martorul C. C., tatăl persoanei vătămate și fostul soț al inculpatei, cu același domiciliu, cu inculpatul T. M. I., concubinul inculpatei), lit. o (în acest din urmă caz, individualizată în concret, în conformitate cu disp. art. 66 alin. 5 Cod penal, în dreptul de a se apropia de locuința persoanei vătămate C. F. și a bunicilor paterni din ., jud. Iași, și de școala sau alte locuri unde persoana vătămată minoră desfășoară activități sociale) Cod penal, pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 Cod penal.

La individualizarea, în această modalitate, a pedepsei complementare și a celei accesorii, instanța a avut în vedere tocmai comportamentul violent și degradant al inculpatului, asupra copiilor, atitudinea lui în familie, modalitatea de săvârșire a faptelor, care denotă un comportament deosebit de nedemn.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tatăl biologic al copiilor, respectiv C. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3500 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare. Însă, această solicitare nu a mai fost susținută după formulare, nici personal și nici prin apărător, astfel că urmează a fi respinsă.

Instanța a pornit din oficiu acțiunea civilă pentru minorul C. F., urmare a suferințelor îndurate prin moartea fratelui său.

În ceea ce privește prejudiciul moral, este cunoscut faptul că despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esențială este stabilirea concordanței dintre întinderea prejudiciului moral și cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nici o diferență în plus, și nici o diferență în minus.

În cazul lezării relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață, la integritate fizică și psihică, la conviețuirea socială și familială, în cazul lezării bazelor morale care trebuie să lumineze viața familială a unui copil, a integrității psihice a unui minor, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultățile în adaptare, carențele de la nivelul gândirii, astfel cum rezultă din fișele de evaluare psihologică.

Astfel, este de reținut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părții civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

În cauză, instanța a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acțiunile exercitate de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral efectiv produs părții civile minore.

Sunt evidente consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acesteia la viața socială (a se vedea în acest sens fișele de examinare psihologică, tabloul clinic pe care acestea îl conturează), traumele psihice (puse în evidență nu numai de moartea fratelui său și de impactul acțiunii agresive, dar și de atitudinea inculpatului T. după comiterea faptei, menționate mai sus; trebuie subliniat că victima a asistat la violența fizică exercitată de inculpat asupra fratelui său la momentul la care l-a omorât). Toate aceste împrejurări, de asemenea, vor fi avute în vedere la cuantificarea despăgubirilor morale ce vor fi acordate.

Față de cele arătate instanța a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului T. pentru fapta comisă, suma de 100.000 lei este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victima minoră.

În consecință, în baza art. 19, art. 397 Cod proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească părții civile minore suma de_ lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 397 alin. 2 Cod proc. pen., rap. la art. 249 alin. 7 Cod proc pen., s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului T. M. - I., în vederea acoperirii daunelor morale la plata cărora a fost obligat în favoarea părții civile minore C. F., și indisponibilizarea acestor bunuri.

În baza art. 20, art. 397 Cod proc. pen. au fost obligați inculpații T. M. – I. și P. (fostă C.) E., în solidar, în conformitate cu disp. art. 1443 Noul Cod civil, să despăgubească părțile civile:

-S. de Ambulanță Județean Iași – cu suma de 613 lei;

-S. C. de Urgență pentru C. „Sf. M.” Iași – cu suma de 4512,869 lei.

***

În termenul prev. de art. 410 C. proc. pen., hotărârea Tribunalului Iași a fost apelată de către inculpatul T. M. I. și de către inculpata P. (fostă C.) E., care au criticat-o pe latură penală.

În motivarea cererii de apel, inculpatul T. M. I. a susținut că se impunea achitarea sa conform art. 16 lit. c Cod procedură penală, dat fiind că nu s-a dovedit intenția sa directă de a-i suprima viața minorului A., mai ales în condițiile în care acesta a fost internat în spital după agresiune, în stare stabilă, era un copil cu întârzieri mintale și cu frecvente crize comițiale. Nu s-a dovedit că s-ar fi comis fapta prin cruzimi, în sensul de metode cauzatoare de suferință prelungită.

Decesul copilului a avut loc la 3 zile de la internare, motiv pentru care s-a solicitat o nouă expertiză medicală, pentru a verifica tratamentul aplicat minorului A. în spital, precum și o expertiză medio legală care să stabilească dacă o intervenție chirurgicală, cu extirparea hematomului subdural n-ar fi avut ca efect salvarea acestuia.

În subsidiar, a solicitat inculpatul a fi condamnat pentru ucidere din culpă.

În motivarea cererii sale de apel, inculpata P. (fostă C.) E. a solicitat a fi achitată în temeiul dispozițiilor art. 16 lit. c Cod procedură penală pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorilor, infracțiune incriminată de art. 197 Cod penal, nefiind dovedită punerea în primejdie gravă, prin măsuri și tratamente, a dezvoltării fizice și intelectuale a minorilor. Astfel, apelanta-inculpată a susținut că a divorțat de tatăl copiilor tocmai datorită violenței pe care o manifesta față de ea și față de cei doi copii, că și/a câștigat existența lucrând la diferite persoane, iar seara se întorcea acasă, își hrănea copiii, locuia efectiv cu aceștia.

Cele două asistente sociale audiate nu au arătat că ar exista date din care să rezulte tratamentul aplicat copiilor. Dacă vecinii ar fi avut cunoștință de astfel de acte de violență, ar fi trebuit să sesizeze S. de Asistență Socială din comună.

Instanța de fond a insistat pe un dezechilibru afectiv și pe lipsa stimulilor intelectuali față de minori, însă a ignorat faptul că ambii inculpați sunt persoane fără o pregătire elementară, trăind într-un mediu de țară, fără perspective materiale și culturale, fără venituri sigure.

Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelanți, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., C. constată următoarele:

Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță, și contestată de către inculpații apelanți T. M. I. și P. (fostă C.) E., C. apreciază că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptelor prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției acestora, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de aceștia. Instanța de fond s-a aplecat cu mare atenție asupra fiecăreia dintre probele administrate în cauză, analizându-le și valorificându-le coroborat.

Inculpatul T. M. I.

Astfel, s-a reținut, în mod temeinic, că la data de 29.07.2013, în locuința sa din satul Cotârgași, ., inculpatul T. M. I. l-a lovit cu deosebită cruzime, cu pumnii și picioarele, pe fiul mai mic al concubinei sale, minorul C. A., în vârstă de 5 ani, provocându-i acestuia multiple leziuni (politraumatism prin agresiune fizică, traumatism cranio - cerebral grav, edem cerebral difuz, hemoragie interemisferică și de corp cerebelos, contuzie punctiformă emisferică dreaptă, contuzie hepatică, echimoze multiple), care au condus, inițial, la stop cardio – respirator, copilul fiind preluat de cei de la SMURD în comă de gradul 3, și au dus ulterior, respectiv, la data de 2 august 2013, la decesul acestuia, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor comis prin cruzimi, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei vătămate.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen, C. constată că infracțiunea a fost comisă de inculpat sub imperiul vechiului Cod penal, fiind incriminată la acel moment ca omor deosebit de grav de art. 174-175 lit. d cu referire la art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968 și pedepsită cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 ani la 25 ani.

Odată cu . noului Cod penal, la 01.02.2014, fapta inculpatului este incriminată ca infracțiune de omor calificat în art. 188 alin. 1, art. 189 alin. 1 lit. h Noul Cod penal și se pedepsește cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 ani la 25 ani.

C. reține așadar că există identitate de incriminare în cele 2 acte normative succesive privind infracțiunea comisă de inculpatul apelant, regimul sancționator fiind identic pentru pedeapsa principală, cum corect a constatat și prima instanță, atât cu privire la limitele de pedeapsă, cât și cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

Instanța de fond a reținut ca fiind mai favorabile dispozițiile legii penale vechi pentru inculpat, dat fiind că la data comiterii faptei acesta era recidivist postcondamnatoriu. Dată fiind însă pedeapsa spre care s-a orientat instanța de fond pentru inculpatul T. M. I., detențiunea pe viață, pedeapsă pe care instanța de apel o consideră legală și temeinică pentru considerentele ce vor succede, mai favorabilă este legea nouă, în condițiile în care legea penală trebuie aplicată global, cum a decis C. Constituțională prin Decizia nr. 265/2014, iar regimul pedepselor complementare este mai ușor potrivit noului Cod penal.

Ca atare, și în ceea ce privește revocarea liberării condiționate de care a beneficiat inculpatul apelant, cu rest de 837 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, C. va aplica, în loc de art. 61 alin. 2 Cod penal din 1968, art. 104 alin. 2 din noul Cod penal și corelativ art. 43 alin. 4 din noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În acest sens, unic sens, urmează a fi admis apelul inculpatului T. M. I..

Motivul de apel vizând lipsa intenției în uciderea minorului A., în vârstă de doar 5 ani, C. achiesează întru totul la concluziile primei instanțe, reiterând faptul că era vorba despre un copil în vădită stare de vulnerabilitate, de vârstă foarte fragedă, cu o constituție firavă, subnutrit, cu deficiențe de vorbire, agresat cu regularitate de inculpat, fizic sau verbal, de un an de zile, de când inculpatul T. locuia împreună cu ei, copil bătut fără motiv, cu bestialitate, cu pumnii și picioarele de un bărbat în putere, agresiv și nervos, până ce și-a pierdut cunoștința, iar apoi abandonat în bucătărie, pe jos de inculpat.

Reiese fără dubiu intenția inculpatului, ca latură subiectivă a infracțiunii de omor calificat, nepunându-se problema culpei, cu consecința unei alte încadrări juridice a faptei comise.

Susținerile inculpatului vizând survenirea morții victimei minore, A., consecință a insuficientelor manevre medicale derulate în spital pentru a-l salva sunt totalmente nefondate, probele științifice administrate în primă instanță, corelate cu actele medicale și declarațiile martorilor fiind suficiente, neexistând temei pentru completarea/refacerea acestora în apel. Traumatismele suferite de minor în urma agresiunii inculpatului T. - politraumatism prin agresiune fizică, traumatism cranio - cerebral grav, edem cerebral difuz, hemoragie interemisferică și de corp cerebelos, contuzie punctiformă emisferică dreaptă, contuzie hepatică, echimoze multiple – traumatisme extrem de grave, cu potențial tanatogenerator, ce au fost tratate în spital, fără însă a se putea salva viața minorului A., la momentul transportării lui la spital de la locul faptei acesta aflându-se deja, de altfel, în comă de gradul 3.

În ce privește individualizarea pedepsei principale, corect s-a orientat prima instanță spre pedeapsa detențiunii pe viață, considerentele instanței de fond fiind elocvente în acest sens.

C. arată, de asemenea, că pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Gravitatea deosebită a infracțiunii comise este un element care nu poate fi omis și care trebuie bine evaluat de către Curte, în alegerea pedepsei.

Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o . datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

Sub aspectul individualizării pedepselor în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.74 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră cu privire la infracțiune, are antecedente penale,fiind recidivist postcondamnatoriu, așa cum rezultă din fișa de cazier.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al sancțiunii care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.

Este demn de remarcat că inculpatul nu a manifestat regret în fața instanței de judecată, față de infracțiunea comisă, nici empatie, aspecte care trebuie avute în vedere de către Curte la aplicarea pedepsei.

Din piesele dosarului nu a rezultat că inculpatul a conștientizat propriile acțiuni și gravitatea infracțiunii pentru care este judecat, lipsind exersarea asumării responsabilității pentru propriile fapte.

Consolidarea resurselor personale trebuie să vizeze în egală măsură și dobândirea unor percepții corecte a rolului pedepsei, pentru a preîntâmpina accentuarea sentimentelor și manifestărilor de frustrare, generată de menținerea sa în mediul carceral.

Toate aceste aspecte, necesită o intervenție de lungă durată și centrată pe conștientizarea motivelor care au determinat infracțiunile, înțelegerea legăturii de cauzalitate dintre comportamentul victimei și cel avut de inculpat, controlul furiei și identificarea unor noi modalități de abordare a situațiilor conflictuale. Gestionate corespunzător, acestea ar putea constitui resurse interne pe care inculpatul apelant s-ar putea baza în viitor.

Desigur, gravitatea deosebită a infracțiunii, contribuția exclusivă a inculpatului la comiterea sa, antecedentele penale, dar și trăsăturile de personalitate, astfel cum au fost relatate de martorii audiați în cauză și evidențiate de referatul de evaluare și de înscrisurile depuse la dosar, conduita procesuală a inculpatului, toate împrejurările ținând de comiterea faptei, cadrul faptic anterior zilei de 29.07.2013, justifică stabilirea pedepsei în cuantumul hotărât de prima instanță, neexistând temeiuri de reducere sau de modificare a pedepsei principale a detențiunii pe viață aplicată inculpatului apelant T. M. I..

Inculpata P. (fostă C.) E.

C. constată, în privința apelului inculpatei, că acesta este vădit nefondat, rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă, pe baza tuturor probelor administrate în cauză, corect apreciate și pe larg analizate de instanța de fond, C. achiesând la concluziile judecătorului fondului, că faptele inculpatei P. (fostă C.) E. care, pe parcursul unei lungi perioade de timp, prin folosirea de violențe în mod repetat, exercitate asupra copilului C. A., născut la data de 11.02.2008, prin neasigurarea hranei corespunzătoare, a îmbrăcămintei, prin lipsa de intervenție la momentul la care era agresat de concubinul T., a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală și morală a acestuia, atitudinea pasivă ducând, în cele din urmă, la un atac din partea lui T. I. de o ferocitate extremă, soldat cu moartea minorului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului.

Cu privire la inculpata C., având în vedere succesiunea de legi penale în timp și activarea principiului aplicării legii penale mai favorabile, instanța de fond a identificat corect, în baza art. 5, Codul penal nou ca fiind lege penală mai favorabilă, limitele pedepsei principale a închisorii pentru infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului, prev. și ped. de art. 197 Cod penal, fiind mai reduse în noul Cod penal, de la 3 la 7 ani, față de pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, potrivit art. 306 din Codul penal din 1968.

Cele susținute de inculpată prin cererea de apel, apreciază C., sunt aspecte nesusținute de actele dosarului, versiunea inculpatei fiind infirmată de probe. Astfel, s-a probat că minorii A. și F. au suferit mereu lipsuri, familia fiind una săracă, însă sărăcia nu poate justifica indiferența unei mame și lipsa protecției acesteia față de copiii săi, atunci când vede, zi de zi, timp de 1 an, că aceștia sunt în pericol, fiind violentați fizic și verbal de concubinul său.

Este evident că un copil de doar 5 ani, minorul A. a suferit de pe urma lipsurilor afective generate de atitudinea mamei sale, de inacțiunea acesteia, prin lipsa de atitudine față de violențele exercitate de concubin asupra sa, fără a mai menționa că și aceasta le aplica ambilor copii corecții fizice când aprecia necesar.

Din întreg materialul administrat în cauză rezultă consecvența inculpatei în a fi pe plac inculpatului T., cu riscul de a-i vedea pe copii bătuți și neintervenind. Inculpata a fost, de altfel, consecventă și pe parcursul procesului penal, după uciderea fiului mai mic de către inculpatul T., în același sens, al vizitării inculpatului T. în penitenciar, al asigurării acestuia cu pachete, situație care nu poate decât să confirme lipsa sa de interes față de copiii săi, anterioară comiterii faptei de către inculpatul T., fiind mai important pentru ea acesta din urmă, din motive imposibil de înțeles, decât copiii săi, lipsiți de apărare, supuși unui chin continuu de către inculpat, chin suplimentat de atitudinea ori violentă, ori pasivă, a mamei lor. Nu mai puțin relevant este faptul că la debutul incidentului în urma căruia inculpatul T. i-a luat viața minorului A., mama acestuia, inculpata P. a fost de față, însă, în loc să îl apere pe micuț, a preferat să plece la magazinul din . păsa de ceea ce era previzibil că va urma – o nouă bătaie, de această dată una feroce, fatală copilului de 5 ani.

Astfel, pedeapsa principală aplicată acesteia, orientată spre maximul special prevăzut de lege, respectiv 5 ani închisoare este individualizată corect, cu respectarea tuturor criteriilor de apreciere instituite de art. 74 Cod penal, ținând cont de consecințele deosebit de grave ale conduitei și faptelor inculpatei P., de atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal, de atitudinea sa față de inculpatul T. după uciderea de către acesta, cu cruzime, a copilului său de 5 ani, celălalt minor, F., urmând a purta întreaga viață stigmatul amintirii bătăii în urma căreia fratele său s-a stins din viață, pe fondul atitudinii mamei sale față de ei, dar și față de inculpatul T..

P. toate aceste considerente, achiesând la toate celelalte considerente ale instanței de fond, C. va dispune în sensul sus-arătat cu privire la fiecare dintre cele două cereri de apel.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 și 3 C. proc. pen.,

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpata P. (fostă C.) E. împotriva sentinței penale nr. 162 din 10.03.2014 pronunțată in dosarul nr. _ al Tribunalului Iași.

Admite apelul declarat de inculpatul T. M. I. împotriva sentinței penale nr. 162 din 10.03.2014 pronunțată in dosarul nr. _ al Tribunalului Iași, pe care o desființează în parte în latura penală.

Rejudecând, in limitele arătate, cu aplicarea art. 5 Cod penal:

În baza art. 104 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal revocă liberarea condiționată față de restul de 837 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sent. pen. nr. 66/22.01.2007 a Judecătoriei P., definitivă prin nerecurare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal din 1968, cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal din 1968.

În baza art. 43 alin. 4 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, inculpatul T. M. I. va executa doar pedeapsa principală a detențiunii pe viață.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obliga pe inculpata-apelantă P. (fostă C.) sa plateasca statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.

Cheltuieli judiciare in apelul inculpatului T. M. I. rămân in sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțata in ședință publică, astăzi, 30.06.2014.

pt. Președinte, Judecător,

M. C. A. P.

aflat în C.O., semnează președintele completului

pt.Grefier,

E. A.

aflat în C.O., semnează

prim grefier C.B.

← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 423/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 259/2014. Curtea de Apel IAŞI Mandat european de arestare. Sentința nr. 16/2014. Curtea de Apel IAŞI Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 30/2014. Curtea de Apel IAŞI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din 12-06-2014, Curtea de Apel IAŞI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 423/2014. Curtea de Apel IAŞI Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 478/2014. Curtea de Apel IAŞI Infracţiuni la alte legi speciale. Hotărâre din 17-10-2014, Curtea de Apel IAŞI Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 601/2014. Curtea de Apel IAŞI