Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr. 478/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 478/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
Ședința publică de la 30 Iunie 2014
Completul compus din:
Președinte: C.-G. T.
Grefier: L. A.
DECIZIA PENALĂ NR. 225/2014
S-a luat în examinare contestația formulată de condamnatul S. V. împotriva sentinței penale nr. 478/NCPP din 06.05.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._, având ca obiect - intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra contestației au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2014, cu participarea, la acea dată, din partea Ministerului Public – P. de pe lângă C. de A. Iași, a domnului procuror C. I., cele susținute fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art.391 alin.2 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare pentru data de 24.06.2014 și, apoi, astăzi.
C. DE A.,
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 478/NCPP din 06.05.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr._, s-a hotărât:
„În baza art. 23 din Legea 255/2013, modificată prin OUG 116/2013 și art. 595 Cod procedură penală, respinge sesizarea formulată de condamnatul S. V., fiul lui natural și F., născut la 24,09,1957, deținut în P. Iași, privind pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sent. pen. nr. 81/08.02.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin dec. pen. 2615/29.06.2011 a Î.C.C.J. –Secția Penală.
În baza art.275, alin.2 C.p.p. obligă contestatorul că plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._/2014, condamnatul S. V., fiul lui natural și F., născut la 24,09,1957, deținut în P. Iași, deținut în P. Iași, a solicitat aplicarea legii mai favorabile după . noului Cod penal, privind pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 81/08.02.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin dec. pen. 2615/29.06.2011 a Î.C.C.J. –Secția Penală.
În motivarea sesizării, condamnatul a solicitat verificarea incidenței art. 6 din noul Cod penal, în sensul reducerii pedepsei pe care o execută, ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal.
Condamnatul a fost înștiințat despre termenul de judecată acordat în cauză, însă nu a depus concluzii scrise la dosar.
La dosarul cauzei au fost depuse: copia de pe de pe sentința penală de condamnare, a fost întocmit referatul de către biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Iași și a fost atașată fișa de cazier a condamnatului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr81/08.02.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin dec. pen. 2615/29.06.2011 a Î.C.C.J. –Secția Penală –Secția Penală a fost condamnat inculpatul S. V. la pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 cu art. 37 lit. b Cod penal, art. 180 alin. 2 Cod penal cu art. 37 lit. b Cod penal și art. 192 lin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod proc. pen., instanța urmează să analizeze următoarele aspecte:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește pedepsele cu închisoarea stabilite pentru infracțiunile comise;
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la pluralitatea de infracțiuni;
- aplicarea legii mai favorabile cu privire la starea de recidivă;
Analizând pedepsele cu închisoarea aplicate condamnatului pentru infracțiunile comise, instanța reține că infracțiunea de tentativă la omor săvârșită de condamnat și găsește incriminarea ca infracțiune și în actualul Cod penal, în art. 32 rap, la art. 188 cu art. 41, art. 43 alin. 5, sancționată cu pedeapsa închisorii între 7 ani și 6 luni și 15 ani închisoare ( prin majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă conform art. 43 alin. 5 noul Cod penal), infracțiunea de lovire este incriminată în art. 193 noul cod penal, cu art. 41, art. 43 alin. 5, sancționată cu pedeapsa de la 4 luni și 15 zile la 3 ani închisoare( prin majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă conform art. 43 alin. 5 noul Cod penal), iar infracțiunea de violare de domiciliu este incriminată de disp. art. 224 noul Cod penal, cu art. 41, art. 43 alin. 5, sancționată cu pedeapsa 9 luni la 4 ani și 6 luni închisoare( prin majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă conform art. 43 alin. 5 noul Cod penal) .
Cum în sarcina inculpatului s-au reținut disp. art. 33 lit. a, 34 Cod penal de la 1969, urmează ca instanța să verifice tratamentul sancționator pentru pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni prevăzut de legea nouă, raportat la disp. art. 38, 39 lit. b noul Cod penal.
Astfel, sancționarea concursului de infracțiuni în noua reglementare prevede că se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse ( 15 ani la care se adaugă 1/3 din 4ani și 6 luni ).
Se constată astfel că pedeapsa cu închisoarea aplicată condamnatului de 7 ani închisoare, se încadrează în limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă.
Potrivit art. 4 din legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Cum pedeapsa aplicată condamnatului pentru infracțiunile comise se înscrie în limitele de pedeapsă stabilite de legea nouă, aceasta nu poate fi redusă prin . noului Cod penal.
Prin urmare, din punct de vedere al cuantumului pedepsei principale stabilite în sarcina condamnatului, intervenirea unei legi penale noi nu produce efecte întrucât pedeapsa la care s-ar ajunge prin aplicarea legii noi este mult mai mare decât pedeapsa cu închisoarea aplicată condamnatului.
Aceasta deoarece rațiunea dispozițiilor din art. 6 C.pen. nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă”, ceea ce nu este cazul speței de față.
În consecință, în baza art. 23 din Legea 255/2013 și art. 595 Cod procedură penală, instanța va respinge contestația privind aplicarea legii mai favorabile formulată de condamnatul S. V., ca neîntemeiată.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod proc. pen.”
***
În termen legal, hotărârea primei instanțe a fost contestată de condamnatul S. V., ce a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii cuantumului pedepsei de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată în baza sentinței penale nr. 81/08.02.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin dec. pen. 2615/29.06.2011 a Î.C.C.J. –Secția Penală.
Verificând hotărârea contestată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, C. constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cererii formulate de condamnatul S. V., prima instanță a examinat aplicabilitatea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive prin prisma dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal ce stabilesc că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim.
Astfel, a constatat în mod corect că prin sentința penală nr.81/08.02.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin dec. pen. 2615/29.06.2011 a Î.C.C.J. –Secția Penală –Secția Penală a fost condamnat inculpatul S. V. la pedeapsa principală rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 cu art. 37 lit. b Cod penal, art. 180 alin. 2 Cod penal cu art. 37 lit. b Cod penal și art. 192 lin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Determinarea incidenței legii penale mai favorabile, în cazul hotărârii definitive de condamnare se realizează prin compararea pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită cu maximul special prevăzut de legea nouă.
În cazul recidivei postexecutorii, potrivit deciziei nr. 15/23.06.2014 pronunțată de ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, se va compara pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare cu maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracțiunea săvârșită prin luarea în considerare a disp. art. 43 alin. 5 din noul Cod penal.
C., analizând pedepsele cu închisoarea aplicate condamnatului pentru infracțiunile comise, reține că:
- infracțiunea de „tentativă la omor” săvârșită de condamnat se regăsește incriminată și în noul Cod penal, în art. 32 rap, la art. 188 cu art. 41, art. 43 alin. 5, sancționată cu pedeapsa închisorii între 7 ani și 6 luni și 15 ani închisoare ( prin majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă conform art. 43 alin. 5 noul Cod penal);
- infracțiunea de lovire este incriminată în noul Cod penal în art. 193, cu art. 41, art. 43 alin. 5, sancționată cu pedeapsa de la 4 luni și 15 zile la 3 ani închisoare (prin majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă conform art. 43 alin. 5 noul Cod penal), iar
- infracțiunea de violare de domiciliu este incriminată de disp. art. 224 noul Cod penal, cu art. 41, art. 43 alin. 5, sancționată cu pedeapsa 9 luni la 4 ani și 6 luni închisoare (prin majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă conform art. 43 alin. 5 noul Cod penal).
Comparând pedepsele aplicate inculpatului contestator pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor, lovire și violare de domiciliu, respectiv de 7 ani, 1 an și 4 ani închisoare, C. constată că nici una dintre pedepse nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, respectiv de 15 ani, 3 ani și 4 ani și 6 luni închisoare.
După această primă etapă, prin care s-au comparat pedeapsa aplicată pentru fiecare infracțiune săvârșită care compune pluralitatea de infracțiuni, se va trece la doua etapă a analizei pedepsei rezultante, pedeapsă rezultantă care, în mod evident, este nefavorabilă prin aplicarea dispozițiilor art. 39 din noul Cod penal, care obligă la aplicarea unui spor de pedeapsă obligatoriu, în condițiile în care în baza legii vechi nu i s-a aplicat nici un spor ca urmare a contopirii pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente.
Față de cele reținute, prima instanță a constatat corect că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Cum potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi, soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Prin urmare, criticile invocate de condamnat vizând reducerea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.81/08.02.2011 a Tribunalului Iași, definitivă prin dec. pen. 2615/29.06.2011 a Î.C.C.J. –Secția Penală –Secția Penală, nu sunt întemeiate, astfel că, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 425 alin. 7 pct.1 lit. b Cod procedură penală și art. 595 Noul Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată contestația formulată de persoana condamnată S. V. împotriva sentinței penale nr. 478 din data de 06.05.2014 a Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. 2 Noul Cod de procedură penală va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată S. V., fiul lui natural și F., ns. la data de 24.09.1957, CNP 1._.811, deținut în P. Iași, împotriva sentinței penale nr. 478 din data de 06.05.2014 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 C. p. p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu, ce va fi avansat Baroului Iași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată ședință publică azi, 30.06.2014.
Președinte,
C.-G. T.
Grefier,
L. A.
Red./tehnored.T.C.G.
5 ex./11.09.2014
Tribunalul Iași
Judecător: I. D.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 423/2014. Curtea de... | Infracţiuni la alte legi speciale. Hotărâre din 17-10-2014,... → |
|---|
