Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 18/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 01-02-2013 în dosarul nr. 18/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR.18/2013
Ședința publică de la 01 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: T. J.
Grefier: L. A.
Pe rol pronunțarea cauzei penale directe, având ca obiect „plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art. 278 ind.1 Cod procedură penală)”, formulată de petentul M. D. V. împotriva rezoluției procurorului din data de 13.06.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în dosarul nr. 78/P/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra plângerii petentului au avut loc în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013, cu participarea, la acea dată, din partea Ministerului Public, a domnului procuror P. E., cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 24 ianuarie 2013, dată la care a fost dispusă amânarea pronunțării la data de 31.01.2013, în vederea soluționării cererii de recuzare depusă de petentul M. D. V., apoi, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi.
CURTEA DE APEL,
Asupra plângerii penale de față:
Petentul M. V. a formulat plângere, înregistrată la această instanță sub nr._, împotriva rezoluției din 21 august 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în dosarul nr. 881/II/2/2012, verificată și menținută prin rezoluția din 12 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dată în dosarul nr.785/C2/2012, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea plângerii, petentul arată că rezoluția este nulă de drept întrucât încalcă dispozițiile art.277 Cod procedură penală și procurorul general adjunct nu a respectat termenul de soluționare a plângerii sale împotriva rezoluției procurorului din 13 iunie 2012 dată în dosar nr.78/P/2012, iar instanța de judecată nu a putut soluționa dosarul nr._ .
I-a fost comunicată după 15 zile de la soluționare.
Prin rezoluție s-a anulat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 13 iunie 2012 față de intimați fără să ia în considerare probele elocvente de la dosar care dovedesc faptele acestora și a dat tot o soluție de neîncepere a urmăririi penale. Nu s-a făcut nicio cercetare, nu a luat nicio măsură în vederea aflării adevărului cu privire la fapte.
În mod abuziv a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare prin rezoluție. Nu au fost chemate părțile să dea declarație.
Notarul Z. C. a încheiat acte de vânzare-cumpărare fără ca vânzătorii pârâți să prezinte actele prevăzute de lege, certificat de moștenitor, și a trecut în contractele de vânzare-cumpărare nr.1477/2005 și 2297 suma de 1 miliard de lei și respectiv trei sute de milioane de lei vechi ca fiind preț al vânzării pentru a mări taxele pe care trebuia să le încaseze.
Intimata P. D. a intabulat o proprietate în favoarea Parohiei R. Catolică care nu era cumpărată cu acte, prin actul nr.210/30 ianuarie 2004, pentru o suprafață de 670,85 m.p. care nu sunt consemnați în sentința civilă nr.1002/14 martie 2002 dosar nr.3480/2001. Actul de intabulare este nelegal și conține date care nu corespund realității.
Expertul A. C. a depus la dosarul civil 2211/2004 un raport de expertiză prin care a evaluat în detrimentul sau valoarea bunului expertizat menționând că defuncții M. D. și E. dețineau încă în proprietate suprafața de 1874 mp teren, deși actele dovedeau contrariul.
Toate actele întocmite și emise în complicitate de intimați au avut drept scop spălarea banilor prin obținerea unor bunuri imobile necuvenite pe bază de acte false și vânzarea lor în mod repetat între cele două instituții de cult conduse de intimații G. P., V. F. și S. L..
Au fost mușamalizate faptele intimaților ducând în eroare instanța de judecată, în dosar penal_ prin susțineri neîntemeiate și neconforme cu probele depuse în cadrul rezoluțiilor emise în dosarul parchetului 351/P/2011.
Plângerea de față este nefondată.
S-au atașat la dosar dosarele penale nr.78/P/2012, nr.881/II/2/2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, dosar nr. 3381/II-2/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și dosarul penal nr._ al Curții de Apel Iași.
Prin rezoluția din 13 iunie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași dată în dosar nr.78/P/2012 s-au dispus următoarele:
„1. Neînceperea urmăririi penale față de numiții:
- G. P., V. F. și S. L. pentru infr.prev. de art.23 lit.a, b din Legea 656/2002; art.215 alin.1 Cod penal.
2. Neînceperea urmăririi penale față de notarul public Z. C. pentru infr.prev. de art.246 Cod penal; art.215 alin.1 Cod penal;
3. Neînceperea urmăririi penale față de nimita P. D. pentru infr. prev. de art.289 alin.1 Cod penal;
4. Neînceperea urmăririi penale față de numitul A. C. pentru infr. prev. de art.289 alin.1 Cod penal;
5. Se va comunica soluția.
6. Cheltuielile judiciare în cuantum de 458,82 lei vor fi suportate de petent.
7. Împotriva soluției dispuse se poate formula plângere conform disp. art.278 alin.3 Cod procedură penală, în termen de 20 zile de la comunicare, plângerea împotriva soluției putând fi adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași”.
Pentru a pronunța rezoluția, procurorul a reținut următoarele:
„La data de 5.03.2012, numitul M. D. V. s-a adresat cu o plângere organelor de urmărire penală prin care a sesizat faptul că persoanele nominalizate în plângere au săvârșit mai multe infracțiuni.
În esență, în plângere s-a susținut faptul că „în mod continuu, pe parcursul anilor 2000-2009, făptuitorii au obținut, prin acte false”, imobile ce aparțineau familiei petentului și a rudelor acestuia, imobile pe care ulterior le-a înstrăinat, pentru a ascunde sau a disimula originea sumelor cu care au fost achiziționate bunurile și pentru a da aparența de legalitate a provenienței sumelor respective.
* * * * *
1. Cu privire la numiții G. P., V. F. și S. L. s-a susținut faptul că „în înțelegere ascunsă, fără știrea proprietarilor bunurilor imobile din mun.P., . și de pe raza acestui municipiu )de la care numitul V. F. obținuse alte imobile au spălat bani murdari”.
Pentru ba susține aceste afirmații, petentul a depus la dosar actele existente în „vol.I”. Din lecturarea acestora, rezultă transferul preotului paroh V. F. la parohia R.-Catolică din P.; împuternicirea dată preotului pentru a face demersurile necesare cumpărării, pentru parohie, a unei case cu teren în mun.P. în vederea construirii, în colaborare cu Institutul Religios „Cavanis” din Italia, a unui centru pentru copii și tineri din parohie; înțelegerea, în sensul celor de mai sus expuse, dintre Institut și Parohie; contractul de vânzare-cumpărare prin care preotul V. F. cumpăra de la M. P. (fiul petentului) suprafața de 938,2 mp teren.
Actele sus-menționate, însă, nu fac nici pe departe dovada originii ilicite a sumelor cu care au fost cumpărate suprafața respectivă de teren sau alte imobile astfel încât, susținerile petentului neconfirmate de probe sau cel puțin indicii, nu pot constitui temei al învinuirii și, pe cale de consecință, al tragerii la răspundere penală.
Având în vedere cele expuse, față de susnumiți se va dispune neînceperea urmăririi penale pentru infr. prev. de art.23 lit.a, b din Legea 656/2002.
* * * * *
2. Cu privire la notarul public Z. C. s-a susținut faptul că a semnat actele existente la pozițiile 11-14 (acte depuse de petent în „volumul 2” atașat plângerii), „deci avea cunoștință în ce condiții” avusese loc dezbaterea succesiunii și a stabilit ulterior faptul că N. P. era unic moștenitor al numitului M. D. (tatăl petentului).
Actele la care face referire petentul, au fost încheiate de notarul public la data de 23.01.1992, iar altele două, în decursul aceluiași an.
Examinându-se datele consemnate în înscrisurile la care se face referire, raportat la data sesizării organelor de urmărire penală (5.-03.2012), prescripția răspunderii penale pentru infr. prev. de art. 246 Cod penal pretins comisă în modalitatea întocmirii necorespunzătoare a actelor respective, s-a împlinit la 23.01.1997.
În aceste condiții, intervenția prescripției face inoperantă din punct de vedere procedural urmărirea penală a persoanei considerate ca fiind făptuitoare, iar organele de urmărire penală nu mai pot administra acte de urmărire penală pentru susținerea actelor materiale care s-ar circumscrie în conținutul laturii obiective a infr. prev. de art.246 Cod penal.
Din aceste considerente, față de notarul public se va dispune, în temeiul art.10 lit.g Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale pentru infr. prev. de art.246 Cod penal.
3. Cu privire la numita P. D. s-a susținut faptul că aceasta, în calitate de funcționar în cadrul O.C.P.I. – P. a întocmit în fals încheierea nr.210/30.01.2004 (act existent în „vol.3” atașat plângerii) în care a consemnat nereal faptul că suprafața de 670,85 mp. teren aparținea Parohiei R.-Catolice „Sfântul A. de la Padova P.”, deși hotărârea judecătorească 1002/14.03.2002 nu stabilea acest lucru.
Pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art.289 alin.1 Cod penal, pretins comisă de susnumită la 30.01.2004, termenul de prescripție al răspunderii penale s-a împlinit la 30.01.2009, astfel încât din considerentul expus anterior )intervenția prescripției), față de susnumită se va dispune neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art.289 alin.1 Cod penal.
* * * * *
4. Faptul că, la data de 22.05.2002, între preotul paroh V. F. și rudele petentului M. V., au intervenit succesiv două acte (primul: un antecontract de vânzare-cumpărare prin care numitul V. F. în calitate de promitent cumpărător i se promite, în schimbul sumei de 1 miliard lei, vânzarea unui apartament și a unor suprafețe de teren; cel de-al doilea: un contract de vânzare-cumpărare drepturi succesorale prin care V. F. cumpără de la aceiași promitenți vânzători-rude ale petentului - drepturile succesorale ce li se cuveneau sau li s-ar fi cuvenit în viitor, din terenurile situate în mun. P., .) nu denotă săvârșirea infracțiunii de înșelăciune pretins comisă, în înțelegere, de numiții G. P., V. F., S. L. și notarul public Z. M., întrucât actele au fost semnate de vânzători, respectiv promitenții vânzători în deplină cunoștință de cauză, aceștia achiesând astfel la cele menționate în conținutul celor două acte, fără a avea obiecțiuni.
Dacă vânzătorii, respectiv promitenții vânzători din cele două acte (încheiate, în concepția petentului, în defavoarea acestora, din cauza unor clauze ce nu puteau fi îndeplinite) ar fi constatat că au fost induși în eroare, aveau la dispoziție calea unor acțiuni în justiție prin care puteau solicita anularea actelor respective, acest fapt putând fi realizat numai de ei (părți contractante în actele respective) și nu de petent (care în cele două acte nu are nicio calitate și nici un interes legitim în ceea ce privește promovarea unor asemenea acțiuni).
* * * * *
5. Pentru infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal pretins comisă de notarul public Z. M., infracțiune ce ar fi constat în încheierea în mod abuziv a unor contracte de vânzare-cumpărare în perioada 13.03.2002 – 15.05.2003, termenul de prescripție al răspunderii penale (raportat la data săvârșirii faptelor) s-a împlinit la 15.05.2008, astfel încât din același argument ca cel expus la pct.2 al prezentei rezoluții se va dispune neînceperea urmăririi penale.
* * * * *
6. Pentru fapta de înșelăciune pretins comisă de V. F. și notarul public Z. C., în dauna părții vătămate P. S. pe care au determinat-o să semneze contractul de vânzare-cumpărare (la care petentul face referire în „vol.7”), se va dispune, din același argumente ca și cele expuse la pct.4 al prezentei rezoluții, neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal.
* * * * *
7. Față de numitul A. C. – expert – care în raportul de expertiză de evaluare, întocmit în iunie 2004, a consemnat date nereale, se va dispune, raportat la data pretinsei fapte, neînceperea urmăririi penale pentru infr. prev. de art. 289 alin.1 Cod penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție al răspunderii penale în luna iunie 2009.
* * * * *
Plângerile penale repetate ale petentului (care încearcă pe această cale să anuleze anumite acte: contracte de vânzare-cumpărare, acte notariale) îndreptate uneori împotriva acelorași persoane, iar alteori împotriva acelorași persoane, dar și a altora (persoane ce săvârșesc, în concepția petentului, noi și noi abuzuri prezentate în noi forme în fiacre sesizare) plângeri finalizate prin neînceperea urmăririi penale, constituie o depășire a limitelor îngăduite de scopul legii și de echitate și, ca atare, se situează în sfera abuzului de drept prevăzut de art.192 alin.1 ind.1 Cod procedură penală, care prevede: „în cauza în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care a făcut sesizarea, în măsura în care se reține executarea abuzivă a acestui drept”.
Pe cale de consecință, cheltuielile în cuantum de 458,82 lei vor fi suportate de petent.
Având în vedere argumentele expuse, în temeiul art.228 alin.6 și art.10 lit.”g”, „a” Cod procedură penală; art.192 alin.1 ind.1 Cod procedură penală”
Împotriva rezoluției, petentul a formulat plângere, conform art.278 Cod procedură penală, și prin rezoluția din 21 august 2012 dată în dosar nr.881/II/2/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-au dispus următoarele:
„1. Admiterea plângerii formulate de M. D.V. din Iași împotriva rezoluției nr.78/P/2012 din 13.06.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
2. Infirmarea rezoluției nr.78/P/2012 din 13.06.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
3. Neînceperea urmăririi penale față de numiții G. P., V. F., S. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- amenințare, prev. de art.193 C.pen;
- înșelăciune, prev. de art.215 alin.1-3 C.pen, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
- abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal,
- fals intelectual prev. de art.289 C.pen, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen,
- uz de fals prev. de art.291 C.pen, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.,
- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323 C.pen.
- spălarea banilor, prev. de art. 23 din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen
- evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. (1} lit. B din L. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C.pen., cu trimitere la art. 11 lit. C din L. 87/1994 (lege in vigoare la data comiterii pretinsei evaziuni fiscale) si cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen..
4.Neînceperea urmăririi penale fata de Z. C. M., notar
public in cadrul BNP Z. C.-M. si Z. E., IASI, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- complicitate la comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
- complicitate la comiterea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
- complicitate la comiterea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 26 rap. la art. 23 din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
- abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
- fals intelectual prev. de art. 289 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 C.pen.
5.Neînceperea urmăririi penale fata de numitul A. C., expert
(expertiza tehnica topo-cadastrala) in cadrul Biroului de Expertize Tehnico Judiciare
IASI, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- complicitate la comiterea infracțiunii de inselaciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
- complicitate la comiterea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
- complicitate la comiterea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 26 rap. la art. 23 din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
- abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen.
- fals intelectual prev. de art. 289 C.pen.,
- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 C.pen.
6. Neînceperea urmăririi penale fata de numita P. D., ex- conducator de carte funciara la Judecătoria P., pentru săvârșirea infracțiunilor de
- complicitate la comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
- complicitate la comiterea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
- complicitate la comiterea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 26 rap. la art. 23 din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
- abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen
- fals intelectual prev. de art. 289 C.pen.,
- asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 C.pen.”
Pentru a pronunța această rezoluție, procurorul a reținut următoarele:
„La data de 11.07.2012 M. D. V. din IASI a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 78/P/2012 din 13.06.2012 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel IASI pe care o considera nelegala si netemeinica
In sesizarea („plângere penală”) ce a făcut obiectul cercetărilor in dosarul 78/P/2012 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel IASI petentul reclamase pentru comiterea mai multor infracțiuni pe numiții G. P., Episcop al Episcopiei R. Catolice IASI, V. F., preot paroh al Parohiei R. Catolice Sf. A. de Padova, P., jud. IASI, S. L., preot (si reprezentant al Mănăstirii Cavanis, mun. P., jud. IASI), Z. C. M., notar public in cadrul BNP Z. C.-M. si Z. E., IASI, A. C., expert (expertiza tehnica top o-cadastrala) in cadrul Biroului de Expertize Tehnico Judiciare IASI, P. D., ex-conducător de carte funciara la Judecătoria P..
Faptele imputate sunt nedeterminate, generic formulate (nu sunt descrise, nu se arata ce a făcut in concret fiecare dintre persoanele reclamate), cu trimitere, in proprie apreciere, la diferite articole de cod penal (si nu numai).
Astfel, petentul susține ca „acești trei parați (primii trei reclamați, n.n.) au săvârșit infracțiunile prevăzute si pedepsite de codul penal prin articolele 323, 215, 193, 246, 289, 291 si art. 23 din Legea 656/2002", f. 2.
Mai arata reclamantul ca „cei trei i-au avut complici pe „parații Z. C., A. C., P. D.".
Prin rezoluția nr. 78/P/2012 din 13.06.2012 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel IASI, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale fata de persoanele reclamate reținând, in esența, ca faptele de înșelăciune nu exista (pe cale de consecința nici complicitatea la acestea nu exista), iar pentru celelalte infracțiuni, cu privire la care procurorul s-a pronunțat, s-a constatat ca a intervenit prescripția răspunderii penale.
Cu privire la plângerea formulata împotriva soluției criticate:
Din evaluarea probatoriului administrat si a rezoluției criticate constat ca motivarea soluție este, in mare măsura, corecta pe fond, dar incompleta, in sensul ca procurorul nu s-a pronunțat cu privire la toate infracțiunile cu care a fost sesizat (nu s-a pronunțat cu privire la celelalte infracțiuni pretins comise de primele persoane reclamate, nu s-a pronunțat cu privire la infr. prev. de art. 193 C.pen., cu privire la pretinsa coparticipare a numiților Z. C., A. C., P. D. la faptele pe care le-ar fi comis primele trei persoane reclamate, etc), fara a face o reîncadrare juridica a acestora, așa incat soluția este nelegala si va fi infirmata.
In aceste condiții, reexaminând cauza, urmează a se retine următoarele:
In relatarea petentului, infracțiunile comise de cei reclamați sunt prezentate astfel:
(I) „Prin intermediul paratei Z. C. parații G. P., V. F., SCUTTARJ L. ...prin actul încheiat la data de 10 oct. 2000", prin înșelăciune si amenințare...au obținut in favoarea Parohiei R. Catolice P. si a Mănăstirii Cavanis P. acte notariale false de la numiții M. D. si M. E...., M. D. G. si copiii sai..., M. M., M. M. D. si M. M. D...., M. D...., P. S....".
Prin respectivele acte, considerate „false" de către petent, instituțiile de cult mai sus indicate ar fi obținut „bunuri imobile si sume de bani necuvenite „...cu complicitatea paraților P. D. si A. C....", iar ...”în toate operațiunile pe care le-au desfășurat au folosit bani murdari pe care i-au spălat cu ajutorul acestor complici.
Făra a motiva de ce, petentul considera „false" toate actele notariale încheiate de cei nominalizați mai sus cu „parații G. P., V. F., S. L...." la la BNP Z. CAM E LI A- M AN U E., f. 2.
Totodată petentul afirmă că „toate plățile efectuate de către cei trei parați in numele si pentru instituțiile de cult pe care le reprezintă...nu se regăsesc...in evidentele financiar contabile ale acestor instituții...".
La susținerile din „plângerea penala" in care a prezentat cele de mai sus petentul a atașat 8 (opt) „volume" (seturi de înscrisuri care ar dovedi cele susținute).
Din cele arătate in aliniatul 3 al expozitivului si din cele prezentate la pct. (I) de mai sus se retine ca numiții G. P., V. F., S. L. sunt reclamați pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-amenintare, prev. de art. 193 C.pen.,
-înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-3 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.,j
-abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen
-fals intelectual prev. de art. 289 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen
-uz de fals prev. de art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen
-asocierepentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 C.pen.
-spălarea banilor, prev. de art. 23 din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen
-evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. (1) lit. B din L. 241/2005, cu aplicarea art. 13
C.pen., cu trimitere la art. 11 lit. C din L. 87/1994 (lege in vigoare la data comiterii
pretinsei evaziuni fiscale) si cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
Pentru a susține acuzația de amenințare petentul depune o scrisoare data 11.12.2006 (data de pe plic) adresata de preotul V. F. numitului M. D. prin care primul aduce la cunoștința celuilalt ca va fi obligat (de instanța, n.n.)J^ plata cheltuielilor judiciare daca ii va fi respinsa o contestație in anulare făcuta . in care cei doi ai interese contrare, f. 41.
Scrisoarea nu are semnificația unei amenințări, nu-i este adresata petentului (care nu are calitatea de a face plângere) iar termenul de depunere a plângerii pentru aceasta fapta este cu mult depășit.
Privitor la infracțiunile de înșelăciune, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, spălarea banilor si evaziune fiscala nu exista decât susținerile declarative ale petentului, actele notariale depuse (contracte de vânzare cumpărare, declarații notariale diverse, etc.) probând doară existenta unor raporturi convenționale intre cei ce au incheiat respectivele contracte.
Raportat la cele de mai sus urmează a se observa ca faptele reclamate nu sunt dovedite intrucat nici un element probatoriu, in afara de susținerea petentului, nu indica săvârșirea acestora de către cei indicați, astfel ca nu s-a răsturnat prezumția de nevinovăție prev. de art. 5 ind. 2 C.proc. pen., art. 23 alin. 11 din Constituția României si art. 6 paragraful 2 din C.E.D.O., motiv pentru care, retinend ca faptele reclamate nu exista, in baza art. lOpct. 1 lit. a C.proc. pen. se va dispune neinceperea urmăririi penala fata de numiții G. P., V. F., S. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-amenintare, prev. de art. 193 C.pen.,
-înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1-3 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.,
-abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen.[1], cu aplicarea art.
41 alin. 2 C.pen
-fals intelectual prev. de art. 289 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen
-uz de fals prev. de art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen
-asocierepentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 C.pen.
-spălarea banilor, prev. de art. 23 din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen
-evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. (1) lit. B din L. 241/2005, cu aplicarea art. 13
C.pen., cu trimitere la art. 11 lit. C din L. 87/1994 (lege in vigoare la data comiterii
pretinsei evaziuni fiscale) si cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen..
Așa cum a reținut procurorul de caz in soluția criticata, pentru toate infracțiunile, cu excepția infracțiunii de inselaciune (pusa in discuție in forma continuata si având in vedere unele fapte pretins comise dupa luna iulie 2002) a intervenit prescripția răspunderii penale, ceea ce ar fi atras incidența art. 10 pct. 1 lit. g C.proc.pen. ca temei pentru a se dispune soluția de neincepere a urmăririi penale. Atunci insa cand se constata existenta mai multor temeiuri de netrimitere in judecata (ori de achitare sau de incetare a procesului penal) trebuie sa se faca aplicare celui dințați caz de împiedicare prevăzut de lege.
(II) In opinia petentului, numita Z. C.-M. ar fi complice la faptele imputate primelor trei persoane prin prisma actelor intocmite ca notar (eventual având calitatea de autor la infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si/sau la cea de fals intelectual, pentru actele notariale intocmite, precum si pe cea de coautor la asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni}[2].
E de reținut ca in calitate de notar public susnumita a redacta si autentificat mai multe inscrisuri la cererea unor rude ale petentului, dupa cum urmează:
(1)-contract de vânzare cumpărare autentificat la BNP Z. C.-M. IASI sub numărul 2301/21.04.2000, prin care M. R. P. vinde numitului V. F. un teren proprietate in suprafața de 938,2 m.p. situat in P., ., f. 13,
(2)-antecontractul de vânzare cumpărare imobil autentificat la BNP Z. C.-M. IASI sub numărul 4623/27.10.2000, incheiat intre M orari li D. cu M. E., pe de o parte si P. Catolica Sf. A. de Padova din mun. P., reprezentata prin preot paroh V. F., pe de alta parte, act prin care primii promiteau sa vanda parohiei mai sus arătate parte dintr-o casa, dependințe si terenul aferent imobilului situat in P., ., f. 47,
(3)-contract de vânzare cumpărare drepturi succesorale autentificat la BNP Asociați ZA H A. A C.-M., Z. E., IASI sub numărul 1401/07.03.2002, prin care M. D. vinde Parohiei R. Catolice P., reprezentata de V. F. „toate drepturile mele succesorale ...din cota indiviza din terenurile situat in P.,...", f. 91,
(4)-contract de vânzare cumpărare drepturi succesorale autentificat la BNP Asociați Z. C.-M., Z. E., IASI sub numărul 1552/13.03.2002^, prin care P. S. vinde" Parohiei R. Catolice P., reprezentata de V. F. „toate drepturile mele succesorale ...din cota indiviza din terenurile situat ....P.,...", f. 93,
(5)-contract de vânzare cumpărare drepturi succesorale autentificat la BNP Asociați Z. C.-M., Z. E., IASI sub numărul 2472/22.05.2002, prin care M. G., M. C., M. M. N., M. G., M. S. C., M. M. D., M. D. G. vind Parohiei R. Catolice P., reprezentata de V. F. „toate drepturile noastre succesorale ...din cota indiviza din terenul situat in P., ....", f. 61,
(6)-antecontractul de vânzare cumpărare imobil autentificat la BNP Z. C.-M. IASI sub numărul 2473/22.05.2002, prin care M. G., M. C., M. M. N., M. G., M. S. C.^ M. M. D., M. D. G. promit sa vinda Parohiei R.: Catolice „Sf. A. de Padova" P., reprezentata de V. F. „imobilul... situat in P., ....", f. 665,
(7)-declarație de renunțare la cheltuieli judiciare făcuta de V. F., autentificata la BNP Asociați Z. C.-M., Z. E., IASI sub numărul 2902/02.07.2002, f. 43,
(8)-declarație de renunțare la apel făcuta de M. D. si M. E., autentificata la BNP Asociați Z. C.-M., Z. E., IASI sub numărul 2903/02.07.2002, f. 44,
(9)-declarație de confirmare drepturi, făcuta de M. D. si M. E., autentificata la BNP Asociați Z. C.-M., Z. E., IASI sub numărul 2904/02.07.2002, f. 45,
(I0)-contract de împrumut prin care P. R. Catolice P. reprezentata de V. F. imprumuta pe M. D. si M. E. cim^ bani, autentificata la BNP Asociați Z. C.-M., Z. E.,, IASI sub numărul 2905/02.07.2002, f. 45,
(11)-contract de vânzare cumpărare drepturi succesorale autentificat la BNP Asociați Z. C.-M., Z. E., IASI sub numărul 2906/02.07.2002, prin care M. D. vinde Parohiei R. Catolice P., reprezentata de V. F. „toate drepturile mele succesorale ...din cota indiviza din terenul situat in P., ....", f. 36,
(12)-contract de vânzare cumpărare drepturi succesorale autentificat la BNP Asociați Z. C.-M., Z. E., IASI sub numărul «4072/19.09.2002, prin care M. M. vinde prin mandatar M. D.,
Parohiei R. Catolice P., reprezentata de V. F. „toate drepturile mele succesorale ...din cota indiviza din terenurile situate in mun. P.", f. 83,
(13)-antecontract de vânzare cumpărare autentificat la BNP Asociați Z. C.-M., Z. E., IASI sub numărul 4075/19.09.2002, prin care M. M. promite sa vinda, prin mandatar M. D., Parohiei R. Catolice P., reprezentata de V. F. „cotele indivize din teren., situate in mun. P., .", f. 84,
(14)~contract de vânzare cumpărare drepturi succesorale autentificat la BNP Asociați Z. C.-M., Z. E., IASI sub numărul 4075/15.05.2003, prin care M. M. promite sa vinda, prin mandatar M. M. D., Parohiei R. Catolice P., reprezentata de V. F. „cotele indivize din teren., situate in mun. P., f. 86,
(15)-antecontract de vânzare cumpărare autentificat la BNP Asociați Z. C.-M., Z. E., IASI sub numărul 1837/15.06.2003, prin care M. M. promite sa vinda, prin mandatar M. M. D., Parohiei R. Catolice P., reprezentata de V. F. „cota indiviza din teren., situat in mun. P., .", f. 85,
(16)-convenție, incheiata intre M. G., M. G., M. S. C., M. M. N., M. M. D., M. D. G. si P. R. Catolice „Sf. A. de Padova" P., reprezentata de V. F., autentificata la BNP Asociați Z. C.-M., Z. E., IASI sub numărul 3578/01.06.2004, f. 77,
(17)~ declarație pe proprie răspundere, făcuta de M. G., autentificata la BNP Asociați Z. C.-M., Z. E., IASI sub numărul 2020/31.03.2005, f. 76.
Având in vedere toate cele de mai sus, numita Z. C. M. pare a fi reclamata de către petent pentru săvârșirea infracțiunilor de
-complicitate la comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-complicitate la comiterea infracțiunii de uz de fals (?) prev. de art. 26 rap. la art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-complicitate la comiterea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 26 rap. la art. 23 din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-fals intelectual prev. de art. 289 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. -asocierepentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 C.pen.
Din observarea celor prezentate se constata ca M. D. V. nu este parte la niciun contract si nu este autorul niciunei declarații din cele menționate la pct. (II), subpunctele (1)-(17), de mai sus.
In acest context este nedovedita, lipsita de temei susținerea petentului ca respectivele înscrisuri ar fi false in condițiile in care cel de mai sus nu a cunoscut motivația intrinseca a respectivelor demersuri, nu a participat la discuțiile care au stat la baza încheierii acestor convenții, nu a perceput efectiv circumstanțele ia care documentele au fost redactate si autentificate si, nu in ultimul rand, in condițiile in care acele convenții (contracte) au fost încheiate fara rețineri la același notar, . si . de timp.
Având in vedere cele constatate urmează a se retine ca faptele de fals intelectual, uz de fals (in forma autoratului sau a complicității) si abuz in serviciu contra intereselor persoanelor pretins comise de notarul public Z. C. M. nu exista si, din aceleași considerente, nu exista nici infracțiunea de înșelăciune (sub forma complicității la inselaciune), in legătura cu care M. D. V. nu a produs nic o dovada concludenta si utila, nu a indicat niciun mijloc de proba care sa-i susțină afirmațiile.
Deasemeni nu exista infracțiunea de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni si nici cea de complicitate la comiterea infracțiunii de spălarea banilor intrucat nici un mijloc de proba, in afara de susținerile petentului nu dovedește acuzele formulate.
F. de cele de mai sus, in baza art. 10 pct. 1 lit. a C.proc. pen. se va dispune
neinceperea urmăririi penale fata de Z. C. M., notar public in
cadrul BNP Z. C.-M. si Z. E., IASI, pentru săvârșirea
infracțiunilor de:^
-complicitate la comiterea infracțiunii de inselaciune prev. de art. 26 rap. Ia art. 215 alin. 1-3 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-complicitate la comiterea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-complicitate la comiterea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 26 rap. la art. 23 din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-fals intelectual prev. de art. 289 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. -asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 C.pen.
(III) Tot in părerea reclamantului, numitul A. C. ar fî, deasemeni, complice la faptele imputate primelor trei persoane, prin expertiza întocmita (eventua"j având calitatea de autor la infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si la cea de fals intelectual, pentru raportul de expertiza tehnica topo cadastrala, f. 115-121, precum si pe cea de coautor la asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni].
In condițiile deja arătate si susnumitul pare a fî reclamat pentru:
-complicitate la comiterea infracțiunii de inselaciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3 C.pen.,
-complicitate la comiterea infracțiunii de uz de fals (?) prev. de art. 26 rap. la art. 291 C.pen.,
-complicitate la comiterea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 26 rap. la art. 23 din L. 656/2002,
-abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen. -fals intelectual prev. de art. 289 C.pen.,
-asocierepentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 C.pen.
Pentru ca nici faptele imputate susnumitului nu sunt dovedite, nefiind deci răsturnata prezumția de nevinovăție, urmează a se constata ca cele reclamate nu exista asa incat in baza art. 10 pct. 1 lit. a C.proc.pen. se va dispune neinceperea urmăririi penale fata de numitul A. C., expert (expertiza tehnica topo-cadastrnla) in cadrul Biroului de Expertize Tehnico Judiciare IASI, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-complicitate la comiterea infracțiunii de inselaciune prev. de art. 26 rap. Ia art. 215 alin. 1-3 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-complicitate la comiterea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 26.rap. la art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-complicitate la comiterea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 26 rap. la mi. 23din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen
-fals intelectual prev. de art. 289 C.pen.,
-asocierepentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 C.pen.
(IV) Ultima persoana reclamata, numita P. D. este, deasemeni dupa susținerile petentului, complice la faptele imputate primelor trei persoane prin referatul[3] întocmit in anul 2003 in calitate de conducător carte funciara (probabil, in credința reclamantului având si sunumita calitatea de autor la infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si la cea de fals intelectual, pentru referatul intocmit, precum si pe cea de coautor la asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni ), situație in care cercetările fata de susnumita vor avea in vedere aceeași incadrare ca la pct. (III) de mai sus.
Pentru ca, deasemeni, faptele imputate susnumitei nu sunt dovedite si nu a fost răsturnata prezumția de nevinovăție, urmează a se constata ca infracțiunile reclamate nu exista, motiv pentru care, in baza art. 10 pct. 1 lit. a C.proc. pen. se va dispune neinceperea urmăririi penale fata de numita P. D., ex-conducator de carte funciara la Judecătoria P., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
-complicitate la comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-complicitate la comiterea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-complicitate la comiterea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 26 rap. la art. 23
din L. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
-abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C.pen
-fals intelectual prev. de art. 289 C.pen.,
-asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 C.pen.
In considerarea celor arătate, plângerea formulata de petent va fi admisa iar soluția criticata va fi infirmata ca nelegala.
Urmare a reexaminării cauzei, retinind motivarea făcuta, se va dispune neînceperea urmăririi penale fata de persoanele reclamate cu privire la infracțiunile imputate.
Față de cele arătate, în baza art. 278 alin. 1-31 C.proc. pen., art. 228 alin.(l), art. 10 pct. 1 lit. a C.proc. pen., art. 192 alin. 11 Cod procedură penală.”
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și prin rezoluția din 12 octombrie 2012 cu nr. 785/C2/2012 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva rezoluției nr.881/II/2/2012 din 21 august 2012 dispusă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Pentru a se pronunța această rezoluție s-au reținut următoarele:
„La 5 martie 2012, M. D. V. a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași plângere, în cuprinsul căreia a solicitat să fie efectuate cercetări față de G. P. (episcop al Episcopiei R. Catolice Iași), V. F. (preot paroh al Parohiei R. Catolice Sf. A. de Padova cu sediul în P.), S. L. (preot și reprezentant al mănăstirii Cavanis, cu sediul în Iași), Z. C. M. (notar), A. C. (expert în cadrul Biroului de Expertize Tehnico Judiciare Iași) și P. D. (conducător de carte funciară la Judecătoria P. până în anul 1995, în prezent grefier în cadrul aceleiași judecătorii), pentru săvârșirea împreună, în calitate de autori (primele două persoane) și de complici (ultimele trei persoane) a infracțiunilor prev. de art.323, art.215, art.193, art.246, art.289, art.291 Cp. și art.23 din Legea nr.656/2002, constând în obținerea, în patrimoniul Parohiei R. Catolice P., în mod fraudulos, a unor imobile situate în municipiul P., fapte prin care au fost păgubite unele rude ale autorului plângerii penale.
Plângerea a fost înregistrată în evidențele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a făcut obiectul dosarului nr.78/P/2012.
In motivarea sesizării, M. D. V. a precizat că:
- în perioada 2000 - 2009, prin intermediul C. M. Z. și cu ajutorul Didoniei P. și al lui A. C., G. P., V. F. și S. L. s-au asociat și, folosindu-se de acte false, au dobândit, pentru P. R. Catolică P., bunuri imobile și sume de bani de la M. D., M. E., M. D. G., M. M., M. M. D., M. M. D. și P. S.; pentru derularea acestor operațiuni, s-a arătat că făptuitorii au folosit „bani murdari", care nu au fost înregistrați în evidențele instituției de cult pe care au reprezentat-o;
- totodată, în cuprinsul sesizării sale, M. D. V. a mai precizat că, inițial, în cursul anului 1999, unii membrii familiei sale au intenționat să vândă mai multe imobile care le aparțineau, situate în municipiul P., unui cetățean italian, vânzarea urmând să fie intermediată de I. S. (fostul preot paroh al Parohiei R. Catolice Sf."A. de Padova P.), care ar fi urmat să primească, drept comision, un teren în suprafață de 300 mp, care ar fi urmat să fie folosit ca cimitir; autorul, plângerii penale a mai arătat că preotul I. S. a fost înlocuit cu preotul V. F. (fratele unei salariate a Consiliului Județean Iași) și că, în anul 2000, a fost încheiat un act de vânzare - cumpărare a unui teren, în formă autentică, în urma căruia V. F. ar fi obținut dreptul de proprietate, pe baza unor acte false, fară a plăti integral prețul tranzacției;
- persoana vătămată a învederat organelor judiciare că notarul Z. C. M., în anul 2000, a încheiat mai multe acte notariale, după data decesului părinților lui M. D. V., tară a preciza însă alte aspecte în legătură cu această activitate a notarului;
- de asemenea, M. D. V. a sesizat că P. D., în calitate de conducător de carte funciară, a întocmit în fals încheierea nr.210/30 ianuarie
In susținerea sesizării sale, persoana vătămată a atașat plângerii penale numeroase înscrisuri reprezentând acte notariale și hotărâri judecătorești.
Dosarul nr.78/P/2012 a fost soluționat la 13 iunie 2012, prin rezoluția cu același număr, prin care, în temeiul art.10 lit. g și a C.p.p., s-a dispus: neînceperea urmăririi penale față de G. P., V. F. și S. L., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.23 lit. a și b din Legea nr.656/2002 și art.215 alin.l Cp.; neînceperea urmăririi penale față de Z. C. M., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.246 Cp. și art.215 alin.l Cp.; neînceperea urmăririi penale față de A. C., pentru comiterea infracțiunii prev. de art.289 Cp. și neînceperea urmăririi penale față de P. D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.289 alin.l Cp.
In expozitivul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reținut următoarele:
- referitor la G. P., V. F. și S. L. nu există nici o dovadă a provenienței ilicite a unor sume de bani, folosite drept plată a prețului unor imobile, astfel încât nu este confirmată săvârșirea infracțiunii prev. de art.23 lit. a și b din Legea nr.656/2002;
- în ceea ce privește întocmirea de către notarul Z. C. M., la 23 ianuarie 1992, în mod nelegal a patru înscrisuri privind pe N. P., unicul moștenitor al lui M. D., tatăl persoanei vătămate, s-a precizat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale; același impediment procedural a fost reținut, referitor la Z. C. M., și în ceea ce privește fapta de a încheia în mod abuziv, în perioada 13 martie 2002 - 15 mai 2003, mai multe contracte de vânzare cumpărare;
- același argument al împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale a fost invocat în ceea ce privește comiterea infracțiunii de înșelăciune, semnalată în sarcina notarului Z. C. M. și a lui V. F., care ar fi avut ca persoană păgubită pe P. S., dar și în ceea ce 2004, prin care, în mod neadevărat, a atestat că P. R. Catolică P. ar fi dobândit proprietatea terenului de 670,85 mp, în condițiile în care, prin hotărâre judecătorească, s-a stabilit contrariul, ceea ce ar demonstra faptul că M. D. și M. E. ar fi fost amenințați să semneze contractul de vânzare-cumpărare nr.2906/2002;
-a mai fost sesizată organelor judiciare și comiterea infracțiunilor de fals, uz de fals și înșelăciune, constând în aceea că G. P., V. F. și Scurtări L. l-ar fi determinat pe M. G. să dea anumite declarații în fals, actele fiind folosite de către făptuitori la instanța de judecată, fiind pronunțate hotărâri judecătorești, prin care s-a stabilit dreptul de proprietate asupra unor bunuri, așa cum este cazul sentinței civile nr. 1600/2005, ori în fața 0 notarului, unde au fost încheiate contracte, în cuprinsul cărora au fost inserate clauze defavorabile vânzătorilor, printre care M. G. și fiii acestuia, așa cum este cazul antecontractului nr.2473/2002 și al contractului nr.2472/2002.
-cu privire la contractele de vânzare-cumpărare nr.4072/2002, nr.4075/2003, nr. 1837/2003 și nr.4075/2002, s-a arătat că au fost întocmite de către notarul Z. C. M., în mod abuziv, fără a fi întemeiate pe actele prevăzute de lege, iar cu privire la contractul nr. 1401/2002 s-a arătat că a fost încheiat în aceleași condiții, fară ca vânzătorul M. D. să facă dovada că este titularul drepturilor succesorale, pe care le-a înstrăinat către ț P. R. Catolică P.;
- s-a mai arătat, în cuprinsul plângerii, că notarul Z. C. M. și V. F. ar fi comis infracțiunea de înșelăciune în paguba S. P., pe care ar fi amenințat-o și șantajat-o să semneze, în calitate de vânzător, un contract de vânzare-cumpărare a unor drepturi succesorale, fiind vorba de contractul nr. 1552/2002;
- referitor la expertul A. C., s-a menționat că acesta ar fi întocmit în mod nelegal raportul de expertiză nr.611/2004, cu scopul inducerii în eroare a instanței de judecată, în vederea favorizării Parohiei R. Catolice P.. privește infracțiunea de fals intelectual de care a fost acuzată faptuitoarea P. D., care ar fi întocmit în fals încheierea nr.210 din 30 ianuarie 2004;
-în legătură cu infracțiunea de înșelăciune săvârșită de către V. F., Z. C. M., G. P. în paguba cocontractanților vânzători, rude ale persoanei vătămate M. D. V., care și-au înstrăinat drepturile lor succesorale, procurorul a reținut că vânzătorii au semnat actele în fața notarului, în deplină cunoștință de cauză, fară a formula obiecțiuni și fără a sesiza vreodată organelor judiciare că ar fi fost păgubiți, prin inducerea lor în eroare de către notar ori de către partenerii de afaceri judiciare, astfel, se poate observa că cele sesizate de către M. D. V. sunt neîntemeiate, cu atât mai mult cu cât acesta nu a fost parte în actele juridice încheiate și nici nu a justificat vătămarea unui interes legitim;
-referitor la fapta de fals intelectual, presupusă a fi fost săvârșită de către expertul A. C., cu ocazia întocmirii în iunie 2004 a unui raport de 1/ evaluare, s-a reținut că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Rezoluția nr.78/P/2012 din 13 iunie 2012 a fost comunicată lui M. D. V. la 19 iunie 2012, așa cum rezultă din cuprinsul dovezii de comunicare a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, aflată la dosar.
În continuare, la 9 iulie 2012, M. D. V. a formulat plângere împotriva rezoluției nr.78/P/2012 din 13 iunie 2012, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că procurorul, invocând împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, a procedat la „mușamalizarea" infracțiunile care i-au fost sesizate.
Plângerea împotriva soluției a fost soluționată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași (dat fiind că procurorul general efectua concediul legal de odihnă), care, prin rezoluția rir.881 /II/2/2012 din 21 august 2012, a admis plângerea formulată și a infirmat rezoluția criticată, deoarece a constatat că procurorul nu s-a pronunțat cu privire la toate infracțiunile sesizate.
Prin aceeași rezoluție nr.881/II/_ din 21 august 2012, analizându-se actele dosarului nr.78/P/2012, s-au dispus, în baza art.10 lit. a C.p.p. și soluții pe fondul cauzei, astfel: neînceperea urmăririi penale față de G. P., V. F. și Scuttaru L. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.193 Cp., și a infracțiunilor, în formă continuată, prev. de art.215 alin. 1-3 Cp., art.246 Cp., art.289 Cp., art.291 Cp., art.323 Cp., art.23 din Legea nr.656/2002, art.9 alin.l, lit.b din Legea nr.241/2005; neînceperea urmăririi penale față de Z. C. M., pentru comiterea, în formă continuată, a infracțiunilor prev. de art.26 Cp. rap. la art.215 alin .1 și 3 Cp., art.26 Cp. rap. la art.291 Cp., art.26 Cp. rap. la art.23 din Legea nr.656/2002, art.246 Cp., art.289 Cp. și a infracțiunii prev. de art.323 Cp.; neînceperea urmăririi penale față de A. C., pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunilor prev. de art.26 Cp. rap. la art.215 alin.l și 3 Cp., art.26 Cp. rap. la art.291 Cp., art.26 Cp. rap. la art.23 din Legea nr.656/2002, precum și a infracțiunilor prev. de art.246 Cp., art.289 Cp, și art.323 Cp.; neînceperea urmăririi penale față de P. D., pentru comiterea, în formă continuată, a infracțiunilor prev. de art.26 Cp. rap. la art.215 alin .1-3 Cp., art.26 Cp. rap. la art.291 Cp., art.26 Cp. rap. la art.23 din Legea nr.656/2002, precum și a infracțiunilor prev. de art.246 Cp., art.289 Cp. și art.323 Cp.
In argumentarea soluțiilor adoptate prin rezoluția nr.881/II/l/2/2012din 21 august 2012, s-a reținut că:
- în ceea ce privește infracțiunea de amenințare, s-a semnalat că aceasta s-ar fi comis prin adresarea unei scrisori de către V. F., la 11 decembrie 2006, lui M. D., prin care i se aducea la cunoștință celui din urmă că va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, în ipoteza respingerii de către instanța de judecată a unei contestații în anulare formulate de către M. D.; procurorul a reținut că scrisoarea nu are semnificația unei amenințări și că nu a fost adresată persoanei vătămate; referitor la faptele imputate făptuitorilor G. P., V. F. și S. L., privind infracțiunile de înșelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, spălarea banilor și evaziune fiscală, procurorul a stabilit că nu există probe în sensul săvârșirii acestora și că actele depuse la dosar de către M. D. V. probează doar existența unor raporturi contractuale între părțile participante la convențiile încheiate;
- referitor la notarul Z. C. M., acuzată, alături de ceilalți făptuitori mai sus arătați, de complicitate la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, uz de fals, spălarea banilor, precum și de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, au fost identificate de către M. D. V. ca fiind întocmite de către notar, cu încălcarea legii (respectiv contractele de vânzare-cumpărare nr.2301/2000, nr.4623/2000, nr.1401/2002, nr.1552/2002, nr.2472/2002, nr.2473/2002, nr. 2906/2002, nr.4702/2002, nr.4075/2002, nr.4075/2003, nr. 1837/2003, declarațiile nr.2902/2002, nr.2903/2002, nr.2904/2002, contractul de împrumut nr.2905/2002, convenția nr.3578/2004); despre aceste acte, procurorul a constatat că M. D. V. nu a participat, în fața notarului, la încheierea nici unuia dintre acestea, astfel încât infracțiunile sesizate sunt lipsite de temei real, câtă vreme persoana vătămată nu a cunoscut motivația demersurilor în fața notarului, nu a participat la discuțiile și verificările care au stat la baza întocmirii convențiilor, actele fiind realizate într-un număr mare și pe o perioadă îndelungată de timp;
- în legătură cu expertul A. C., care a fost cercetat pentru complicitate la infracțiunile de înșelăciune, uz de fals și spălarea banilor, precum și pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, s-a constatat că faptele nu există în materialitatea lor, susținerile autorului plângerii penale nefiind susținute de indicii ori dovezi; aceleași considerente au fost invocate și în ceea ce o privește pe P. D., care, în anul 2003, în calitate de conducător de carte funciară, ar fi întocmit nelegal un referat, ceea ce ar fi facut-o complice al făptuitorilor la infracțiunile de înșelăciune, uz de fals și spălarea banilor și autor al infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.
În motivarea rezoluției nr.881/II/2/2012 din 21 august 2012, s-a mai arătat și că, deși cu privire la toate infracțiunile investigate s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale (mai puțin infracțiunea de înșelăciune), se va reține ca temei al soluțiilor de neîncepere a urmăririi penale dispozițiile art.10 lit. a C.p.p., deoarece acestea au întâietate în enumerarea cazurilor în care exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
Rezoluția adoptată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași din 21 august 2012 a fost comunicată lui M. D. V. la 6 septembrie 2012.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, în baza art.278 alin.2 C.p.p., M. D. V., la 17 septembrie 2012, sesizarea fiind înaintată, spre soluționare, procurorului ierarhic superior de la P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
In cuprinsul plângerii împotriva soluției, petiționarul a susținut că rezoluția nr.881/II/2/2012 din 21 august 2012 este netemeinică și nelegală, că aceasta „se încadrează în dispozițiile art.197 coroborat cu dispozițiile art.2781 punctul 2 din Codul de procedură penală", fiind adoptată doar cu scopul tergiversării soluționării plângerii penale inițiale, M. D. V. arătând că subzistă vinovăția celor față de care a solicitat să fie efectuate cercetări penale.
Examinând actele premergătoare efectuate în dosarul nr.78/P/2012, precum și plângerea petiționarului M. D. V., apreciem că sesizarea acestuia, formulată conform art.278 alin. 2 C.p.p, este nefondată deoarece:
La dosar nu există date, indicii ori dovezi care să confirme săvârșirea infracțiunilor sesizate de către M. D. V..
Se poate observa că petiționarul, după trecerea unei perioade de aproximativ 8 ani de la săvârșirea unor presupuse infracțiuni, a solicitat organelor judiciare să efectueze cercetări în legătură cu comiterea unor fapte penale, despre care a afirmat că au avut drept consecință păgubirea unor rude ale sale, care, prin intermediul unor acte încheiate în fața notarului, au înstrăinat bunuri și alte drepturi în favoarea unor terți. Este de menționat că nici una dintre persoanele semnatare ale contractelor ori ale celorlalte acte arătate în plângerea penală nu au înțeles să se adreseze justiției pentru apărarea drepturilor lor, ca urmare a înregistrării unor pagube.
Subliniem că, pentru existența oricărei infracțiuni, sunt necesare trei trăsături esențiale, care să fie întrunite cumulativ: fapta ce prezintă pericolul social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală; cea din urmă trăsătură decurge din principiul legalității incriminării (art.2 Cod penal), conform căruia legea prevede care fapte constituie infracțiuni, pedepsele ce se aplică și măsurile care pot fi luate în cazul săvârșirii acestor fapte.
Din acest punct de vedere, actele întocmite de autoritățile publice (organe judiciare, notari, magistrați, organe administrative), doar prin ele însele, nu pot fi considerate elementele constitutive ale unor infracțiuni, pentru a atrage răspunderea penală a autorilor lor, deoarece actele astfel îndeplinite, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu se circumscriu noțiunii de fapte periculoase pentru ordinea socială, pe care legiuitorul să le fi prevăzut în legile penale și pe care să le fi sancționat pentru a preveni săvârșirea lor.
De asemenea, precizăm că, în măsura în care în desfășurarea activității organelor judiciare ori administrative s-ar produce erori (raționamente greșite, nerespectarea unor prevederi legale), acestea sunt supuse controlului prevăzut de legislația în vigoare, părțile interesate putând solicita autorităților competente să exercite controlul în vederea îndreptării acestora.
Menționăm, totodată, că la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași au mai fost înregistrate și alte plângeri, cu conținut similar, formulate de către M. D. V., care au făcut obiectul dosarelor nr.5/P/2012, 16/P/2012, 17/P/2012 și 351/P/2012, toate aceste cauze fiind soluționate prin adoptarea unor soluții de neînceperea urmăririi penale față de G. P., V. F. și Scuttrari L..
Față de cele de mai sus, dat fiind că în cuprinsul plângerii împotriva soluției petiționarul nu a învederat elemente noi, neavute în vedere de procurorii care au soluționat cauza, elemente care să conducă la concluzia existenței infracțiunilor sesizate, rezultă că, în temeiul art.278 alin.2 C.p.p.”
Prin sentința penală nr. 170 din 9 octombrie 2012 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 13 iunie 2012 dată în dosar nr. 78/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare, pe considerentul că rezoluția a fost desființată prin rezoluția 881/II/2/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și nu mai poate fi verificată pe calea controlului judecătoresc conform disp. art.278 ind.1 alin.1 Cod procedură penală, fiind aplicabile și dispozițiilor deciziei în interesul legii nr.1/2009. În consecință, s-a reținut că plângerea petentului în acea cauză și în acea fază procesuală este fără obiect.
Referitor la criticile formulate în prezenta plângere, acestea sunt nefondate.
Prin rezoluțiile atacate, petentul M. V. nu a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare. Dispoziția de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare în dosar nr._ nu face obiectul de analiză al prezentei plângeri, hotărârea având autoritate de lucru judecat.
Petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr.78/P/2012 din 13 iunie 2012 la data de 11 iulie 2012 și rezoluția nr.881/II/_ atacată în prezenta plângere a fost pronunțată la 21 august 2012. Termenul de soluționare a plângerii conform art.277 Cod procedură penală este un termen de recomandare și în speță nu are efect asupra respectării de petent a termenelor de 20 de zile prevăzute de art.278 ind.1 alin.1 și 2 Cod procedură penală care sunt termene de decădere. Plângerea de față a petentului împotriva rezoluției nr.881/II/2/2012 a fost introdusă la instanță în termenul legal, la data de 9 octombrie 2012, înainte de soluționarea plângerii formulate de petent la P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care s-a pronunțat prin rezoluție la 12 octombrie 2012.
Rezoluția pronunțată este legală și temeinică atât sub aspectul situației de fapt reținută care corespunde probelor dispuse în faza actelor premergătoare, cât și sub aspectul temeiului de drept reținut.
Susținerile petentului în plângere nu sunt fundamentate de nici un mijloc de probă. Toate actele juridice au fost încheiate în condiții legale, au fost semnate de părți și niciunul dintre acestea nu a fost denunțat de părțile contractante ca fiind false sau nereale, iar petentul nu este semnatar al niciunui act juridic încheiat, nu este parte în nici un contract și nu este autorul niciunei declarații dintre cele incriminate.
Nu există vreun element probatoriu care să fundamenteze susținerea petentului că expertul a consemnat date nereale în raportul de expertiză și a diminuării valorii bunurilor în detrimentul petentului. Nu intră în domeniul de expertiză a unui expert evaluator topograf stabilirea dreptului de proprietate, acesta fiind atributul instanței sesizate cu judecarea cauzei.
Raportat la datele de săvârșire a faptelor, în ceea ce îi privește pe intimata Z. C. pentru infracțiunea prev. de art.246 Cod penal, P. D. pentru infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal și A. C. pentru infracțiunea prev. de art.289 Cod penal, a intervenit prescripția răspunderii penale care face imposibilă punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale împotriva acestora în subsidiarul temeiului soluției de neîncepere a urmăririi penale, art.10 lit.e Cod procedură penală, reținut prin rezoluția atacată.
Curtea reține considerentele rezoluției atacate în plângere și a rezoluției Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca fiind reale și corespunzătoare materialului probatoriu existent la dosar, iar soluția pronunțată este legală și temeinică.
Faptele penale imputate prin plângerea petentului nu există prin raportare la intimați, astfel încât temeiul de neîncepere a urmăririi penale dispus prin rezoluția atacată este legal aplicat.
Competența de soluționare a plângerii revine Curții de Apel în temeiul art.278 ind.1 și art.28 ind.1 lit.b ind.1 Cod procedură penală.
În consecință, în baza art.278 ind.1 pct.8 lit.a Cod procedură penală, va respinge plângerea petentului ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul M. D.V. împotriva rezoluției din 21 august 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, dată în dosar nr.881/II/2/2012, verificată și menținută prin rezoluția din 12 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dată în dosar nr. 785/C2/2012,pe care o menține, în temeiul art.278 ind.1 pct.8 lit.a Cod procedură penală.
Obligă petentul să achite statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi,01 februarie 2013.
Președinte,
T. J.
Grefier,
L. A.
Red.T.J.
Tehnored.A.L.
2 ex./20.03.2013
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 52/2013. Curtea de... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
