Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 16/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 09-01-2014 în dosarul nr. 16/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 16/2014

Ședința nepublică de la 09 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE T. J.

Judecător E. S.

Judecător C.-G. T.

Grefier E. M. D.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași reprezentat prin procuror

E. P.

Pe rol judecarea recursului penal, având ca obiect infracțiunea de tâlhărie (art. 211 Cod penal)”, declarat de inculpatul minor A. A. C. împotriva sentinței penale nr. 2955 din 18.10.2013, a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință nepublică, se prezintă inculpatul A. A. C., asistat de avocat M. I., apărător ales din cadrul Baroului de Avocați Iași și partea responsabilă civilmente A. L. D.. Lipsă partea vătămată intimată M. A. S. și partea responsabilă civilmente A. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează cele de mai sus cu privire la obiectul cauzei, prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care;

Avocat M. I. depune la dosar împuternicirea avocațială. De asemenea, susține că, dorește să mai depună și o declarație făcută de mama inculpatului, A. L. D., două certificate de naștere ale copiilor minori pe care îi mai are în întreținere mama inculpatului recurent.

Interpelată de către instanță, avocat M. I. susține că nu mai are alte cereri de formulat, că motivele de recurs vizează doar latura civilă a cauzei și de aceea a depus aceste înscrisuri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Avocat M. I. susține că recursul inculpatului vizează strict latura civilă, respectiv daunele morale care au fost acordate părții vătămate, apreciază că sunt exagerate raportat la fapta săvârșită, la faptul că a fost recuperat prejudiciul, precum și la posibilitățile materiale de care dispune atât inculpatul minor la momentul săvârșirii acesteia, cât și familia acestuia, suma de 5000 RON la care a fost obligat acesta, precum și celălalt, de 5000 RON, cu un total de 10.000, apreciază că este exagerat și consideră că ar fi o îmbogățire fără just temei, atât timp cât la dosarul cauzei nu au fost depuse de către partea vătămată niciun fel de înscrisuri care dovedesc realmente aceste pretenții morale.

În aceste condiții, solicită a fi admis recursul pentru motivele anterior expuse și a fi diminuate pretenții părții vătămate.

Reprezentantul Ministerului Public susține că parchetul nu înțelege să critice din acest punct de vedere hotărârea instanței de fond și solicită a fi respins recursul formulat de inculpat ca fiind nefondat.

Partea responsabilă civilmente A. L. S. susține că, este pentru prima dată în fața unei instanțe de judecată. Solicită a fi admis recursul inculpatului, având în vedere că suma stabilită de instanța de fond este exagerată, mai are doi copii minori în întreținere, atât ea cât și soțul ei nu au un loc de muncă. Solicită a fi admis recursul inculpatului.

Având ultimul cuvânt, inculpatul recurent A. A. C. solicită a fi admis recursul, regretă cele întâmplate, dorește să-și termine școala și solicită a fi redus cuantumul daunelor morale.

Declarând închise dezbaterile, instanța lasă cauza în pronunțare.

Ulterior deliberării,

Curtea,

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 2955 din 18.10.2013 Judecătoria Iași, s-au hotărât următoarele:

„Condamnă pe inculpatul minor L. A. G., fiul lui D. și E., născut la data de 18.10.1996 în mun. Iași, domiciliat în ., județul Iași, CNP-_, necunoscut cu antecedente penale, elev la Liceul M. S. Iași, la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie” prev. de art. art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c) și alin. 2 ind. 1 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, 320 ind. 1 cod procedură penală, reținerea disp. art. 74 alin. 1 lit. a) și aplicarea art. 76 alin. 1 lit. d) Cod penal (faptă comisă la data de 11.12.2012).

În temeiul dispozițiilor art. 71 aliniatul 2 Cod penal interzice inculpatului începând cu împlinirea vârstei de 18 ani exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o durată de 3 ani, termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 110 Cod penal.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Potrivit art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau a neexecutării obligațiilor civile din prezenta sentință penală .

Condamnă pe inculpatul minor A. A. C., fiul lui C. și L. D., născut la data de 26.01.1995 în mun. Iași, domiciliat în satul și ., fără forme legale în ., ., CNP-_, necunoscut cu antecedente penale, elev la Liceul D. L. Iași, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie ” prev. de art. art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c) și alin. 2 ind. 1 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, 320 ind. 1 cod procedură penală, reținerea disp. art. 74 alin. 1 lit. a) și aplicarea art. 76 și 1 lit. d) Cod penal (faptă comisă la data de 11.12.2012).

În temeiul dispozițiilor art. 71 aliniatul 2 Cod penal interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și pana la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totala sau a restului de pedeapsa ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 110 Cod penal.

În baza art. 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii suspendă și executarea pedepselor accesorii.

În baza dispozițiilor art. 14 și 346 Cod procedură penală rap. la art. 1357, 1369 și 1372 cod civil admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă M. A. S., domiciliată în mun. Suceava, ., .. A, ., și, în consecință, obligă inculpații, fiecare inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente, să achite părții civile suma de 5000 lei fiecare cu titlul de daune morale.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești vor fi achitate Baroului Iași din fondurile speciale avansate de Ministerul Public, respectiv Ministerul Justiției, urmând a fi incluse in cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

În temeiul dispozițiilor art.349 și art. 191 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, obligă inculpatul A. A. C., în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească statului 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În temeiul dispozițiilor art.349 și art. 191 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, obligă inculpatul L. A. G., în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească statului 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat.”

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut:

„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, emis la data de 27.05.2013 în dosarul cu numărul 194/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:

- L. A. G., fiul lui D. și E., născut la data de 18.10.1996 în mun. Iași, domiciliat în ., CNP-_, necunoscut cu antecedente penale, elev la Liceul M. S. Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie” prev. de art. art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c) și alin. 2 ind. 1 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal:

- A. A. C., fiul lui C. și L. D., născut la data de 26.01.1995 în mun. Iași, domiciliat în satul și ., fără forme legale în sat P., ., ., CNP-_, necunoscut cu antecedente penale, elev la Liceul D. L. Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la tâlhărie” prev. de art. art. 26 raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c) și alin. 2 ind. 1 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.05.2013 sub numărul_ .

Potrivit celor reținute prin actul de sesizare al instanței, la data de 11.12.2011, acționând în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații s-au deplasat pe . legătura dintre .. Iași cu scopul de a sustrage bunuri: astfel, în jurul orelor 16.00 inculpații au observat-o pe partea vătămată M. A. S., s-au apropiat de aceasta iar inculpatul L. A. G., având sprijinul celuilalt inculpat, a lovit partea vătămată peste mână, deposedând-o de un telefon mobil marca Nokia Asha 201 în valoare de 300 de lei, după care ambii inculpați au fugit.

Pentru dovedirea situației de fapt în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă:

- plângerea și declarația părții vătămate M. A.-S.;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică;

- listingul convorbirilor efectuate de pe cartelele părții vătămate, pus la dispoziție de aceasta;

- procesul-verbal din care reiese că a fost stabilit utilizatorul cartelei cu numărul_ în persoana numitei U. F. și din discuția purtată cu aceasta, a rezultat că numărul_ (numărul părții vătămate) a fost salvat în agenda ei ca fiind utilizat de L. A. din .;

- declarația martorei U. F.;

- procesul-verbal de recunoaștere din grup de fotografii a inculpatului L. A.-G. de către partea vătămată și planșa fotografică;

- declarația martorului asistent la recunoașterea din grup de fotografii, M. M. L.;

- dovezi ridicare/predare telefon mobil marca Nokia Asha 201;

- declarațiile de recunoaștere ale inculpatului L. A. G.;

- declarațiile de recunoaștere ale inculpatului A. Arnord C..

În cursul urmăririi penale, fiind audiați în prezența apărătorilor desemnați din oficiu, inculpații au consimțit să dea declarații prin care au recunoscut fapta reținută în sarcina lor.

În faza de urmărire penală a procesului penal, pentru inculpații minori, conform disp. art. 482 Cod procedură penală, au fost întocmite de către S. de Probațiune de pe lângă T. Iași, referate de evaluare.

În cursul urmăririi penale, urmare a recuperării telefonului mobil, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50 de lei reprezentând contravaloarea cartelei Orange ce nu a fost recuperată. În cursul judecății partea vătămată și-a majorat pretențiile civile, solicitând obligarea fiecărui inculpat la plata sumei de 5000 lei reprezentând despăgubiri civile. Partea civilă a arătat că sumele de bani solicitate reprezintă daune morale, în prezent fiindu-i frică să meargă pe stradă, având senzația că este urmărită, deseori întorcând capul pentru a vedea dacă se întâmplă aceasta.

Poziția procesuală de recunoașterea a faptelor a fost menținute de către inculpați și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

Cauza penală a fost înaintată pentru competentă soluționare la Judecătoriei Iași, instanță în fața căreia inculpații, în prezența apărătorilor, după aducerea la cunoștință a drepturilor procesuale, au declarat că înțeleg să se prevaleze de dispozițiile art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală, modificat prin Legea nr. 202/2010, în sensul că recunosc în totalitate săvârșirea faptei reținută în sarcina fiecăruia prin actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Față de poziția procesuală exprimată de inculpați la data de 11.10.2013 instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, atunci când inculpatul, până la începerea cercetării judecătorești, declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.

În fapt:

Inculpatul L. A.-G. este elev în clasa a IX-a C la Liceul „M. S.”, iar inculpatul A. A. C. este elev în clasa a IX-a A la Colegiul Tehnic „D. L.” din municipiul Iași.

La data de 11.12.2012, inculpații L. A. G. și A. A. C. au frecventat cursurile școlare, iar după terminarea acestora s-au întâlnit în stația de autobuz „Țesătura”. În acest context inculpatul L. A.-G. i-a propus inculpatului A. A. C. să fure un telefon mobil.

Cei doi au stabilit ca inculpatul L. A. G. să deposedeze persoanele de bunuri, iar celălalt inculpat să îi acorde sprijin și să intervină în cazul în care persoana vătămată ar fi opus rezistență.

Astfel, inculpații L. A. G. și A. A. C. s-au deplasat în zona R. R. din municipiul Iași și au stat pe o alee pietonală din apropierea Școlii T. M.. La un moment dat aceștia au observat o persoană de sex feminin, care avea un telefon mobil în mână, dar au evitat să pună în practică rezoluția infracțională.

În jurul orei 16,15, cei doi au observat partea vătămată M. A. S. care avea telefonul mobil în mână. Au decis să i-l sustragă. În acest context inculpatul L. A. G. s-a apropiat din spate de partea vătămată și a lovit-o peste mână, telefonul căzând în zăpadă, la câțiva metri în fața lor.

Imediat inculpatul L. A. G. a ridicat telefonul de jos și l-a însușit, și a fugit pentru a-și asigura scăparea. Din spatele lui a fugit și inculpatul A. A. C..

Cei doi s-au întâlnit la semaforul de pe . aici au mers pe jos până în stația „Țesătura”.

În timpul deplasării, inculpatul L. A. G. i-a arătat telefonul sustras lui A. Arnoold C., constatând că era marca Nokia Asha 201.

Inculpații au stabilit că telefonul sustras să rămână la inculpatul L. A. G.. Acesta din urmă a scos din telefonul sustras cartela Orange aparținând părții vătămate, apelabilă la nr._ și a utilizat-o cu un alt telefon Nokia Express Music 5300 pe care îl avea la domiciliu, apelând-o de mai multe ori pe prietena lui, U. F..

La două zile după comiterea faptei, inculpatul L. A. G. a aruncat cartela găsită în telefonul mobil sustras de la partea vătămată.

Inculpatul L. A. G. a utilizat telefonul mobil marca Nokia Asha 201 cu o cartelă Orange apelabilă la nr._.

La data de 14.12.2012 a fost ridicat de la inculpatul L. A. G. telefonul mobil ce a făcut obiectul material al infracțiunii de tâlhărie comise în paguba părții vătămate M. A.-S..

Situația de fapt, astfel cum a fost aceasta reținută de către instanța de judecată se probează cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv cu:

- plângerea și declarația părții vătămate M. A.-S.;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică;

- listingul convorbirilor efectuate de pe cartelele părții vătămate, pus la dispoziție de aceasta;

- declarația martorei U. F.;

- procesul-verbal de recunoaștere din grup de fotografii a inculpatului L. A.-G. de către partea vătămată și planșa fotografică;

- declarația martorului asistent la recunoașterea din grup de fotografii, M. M. L.;

- dovezi ridicare/predare telefon mobil marca Nokia Asha 201;

- declarațiile de recunoaștere ale inculpatului L. A. G.;

- declarațiile de recunoaștere ale inculpatului A. Arnord C..

În drept:

Fapta inculpatului minor L. A. G. care, la data de 11.12.2011, acționând în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul A. A. C., s-a deplasat pe . legătura dintre . D. din mun. Iași cu scopul de a sustrage bunuri iar în jurul orelor 16.00 a observat-o pe partea vătămată M. A. S., s-a apropiat de aceasta, și, având sprijinul celuilalt inculpat, a lovit partea vătămată peste mână, deposedând-o de un telefon mobil marca Nokia Asha 201 în valoare de 300 de lei, după care ambii inculpați au fugit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c) și alin. 2 ind. 1 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal:

Fapta inculpatului A. A. C. care, la data de 11.12.2011, acționând în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul L. A. G., s-a deplasat pe . legătura dintre . D. din mun. Iași cu scopul de a sustrage bunuri iar în jurul orelor 16.00 a observat-o pe partea vătămată M. A. S., context în care s-a apropiat de aceasta, și a acordat sprijin celuilalt inculpat, care a lovit partea vătămată peste mână, deposedând-o de un telefon mobil marca Nokia Asha 201 în valoare de 300 de lei, după care ambii inculpați au fugit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c) și alin. 2 ind. 1 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.

Conform art. 211 alin. 1 Cod penal, constituie infracțiunea de tâlhărie furtul săvârșit prin întrebuințarea de violente sau amenințări, prin punerea victimei in stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum si furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii, ori pentru ca făptuitorul sa-si asigure scăparea.

Prin noțiunea generica „violenta” se înțelege orice acțiune prin care se exercita o constrângere fizica sau psihica asupra unei persoane.

In sensul textului de lege citat exista violență si atunci când bunul este smuls din mana sau de pe corpul părții vătămate, chiar daca aceasta, din neputință, spaima sau din cauza surprizei nu a opus rezistenta făptuitorului.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie instanța reține că aceasta este constituită de luarea telefonului mobil părții vătămate, din posesia acesteia, prin lovirea părții vătămate peste mână, deposedând-o de telefonul mobil marca Nokia Asha 201.

Din declarațiile părții vătămate, rezulta ca inculpatul L. A. G. s-a oprit în spatele ei după care acesta s-a repezit și a lovit-o peste mână, telefonul căzându-i pe pământ. Prin urmare, pentru a realiza furtul, inculpatul a adoptat o atitudine violenta si chiar daca, aparent, a acționat asupra lucrului, in realitate comportamentul sau a reprezentat o modalitate de constrângere a victimei.

Instanța apreciază că actele de violență au avut aptitudinea de a înfrânge rezistența victimei .

Rezultatul periculos al acțiunii inculpatului îl reprezintă atingerea adusă patrimoniului, precum și a integrității corporale și sănătății părții vătămate, constând în deposedarea acesteia de telefonul mobil pe care îl avea asupra sa.

Între acțiunea de deposedare pe de o parte și rezultatul periculos există un raport direct de cauzalitate.

Sub aspect subiectiv, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, în forma prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. a Cod penal, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, rezultat pe care l-a urmărit, așa cum a arătat în declarațiile date, când a precizat că a luat hotărârea să urmărească partea vătămată și să îi sustragă telefonul mobil pe care îl avea asupra sa.

În ceea ce privește pe inculpatul A. A. C. acesta a avut o înțelegere prealabilă cu inculpatul în sensul că inculpatul L. va merge și va sustrage bunuri prin violență iar el îl va sprijini, urmând să intervină în cazul în care partea vătămată ar fi opus rezistență.

În ceea ce privește tratamentul sancționator ce urmează a fi aplicat inculpaților minori, ținând cont de criteriile stabilite de disp. art.100 Cod penal și având în vedere gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, dezvoltarea intelectuală și morală a inculpaților, condițiile în care au crescut și în care au trăit, anturajul pe care aceștia îl frecventează, lipsa de preocupare pe care inculpatul A. o manifestă pentru pregătirea școlară (aspecte relevate de referatul de evaluare întocmit în cauză), și, în special vârsta pe care minorii o au în prezent, comportamentul acestora înainte de comiterea faptelor, conduita procesuală adoptată de inculpați pe parcursul procesului penal și care reliefează elemente de natură a conduce la concluzia că aceștia au conștientizat consecințele negative ale adoptării unui comportament antisocial ce lezează valorile sociale ocrotite de lege, instanța deci, funcție de toate aceste criterii, apreciind că pentru reeducarea inculpaților este necesară aplicarea unei pedepse,

La individualizarea judiciară a pedepselor se va ține seama, conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 72 Cod penal, atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise (închisoarea de la 7 la 20 de ani, reduse la jumătate pentru inculpații minori), de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, de împrejurările concrete în care acestea au fost comise, de urmările produse, cât și de circumstanțele personale ale inculpaților.

Astfel, instanța reține în primul rând că, apreciind în abstract gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie, respectiv complicitate la tâlhărie, legiuitorul a prevăzut pedepsirea acestei fapte cu o pedeapsă între limitele a 7, respectiv 20 ani pentru forma calificată.

Instanța, în alegerea cuantumului de pedeapsă ce se va aplica fiecărui inculpat minor din cauza de față, este însă chemată să aprecieze cu privire la gradul concret de pericol social al faptelor.

Va reține așadar că modul de comitere a furtului, de două persoane, în loc public, asupra unei persoane de sex feminin, valoarea prejudiciului ce nu a fost recuperat în totalitate, imprimă faptei un pericol social relativ ridicat.

În ceea ce privește împrejurările de natură să circumstanțieze persoana inculpaților, instanța reține că aceștia au avut o poziție procesuală de recunoaștere a faptelor, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, fiind la prima încălcare a legii penale, concluziile referatelor de evaluare fiind în sensul că implicarea penală a inculpaților reprezintă un episod izolat în evoluția acestora.

Față de dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală, instanța reține că inculpații, recunoscând săvârșirea infracțiunilor și fiindu-le admisă cererea de judecare potrivit procedurii simplificate, vor beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, respectiv limita minimă și maximă prevăzute de legea penală, reduse la jumătate ca urmare a stării de minoritate.

Pentru considerentele sus expuse, instanța va aplica fiecărui inculpat o pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunea comisă al cărei cuantum va fi orientat sub minimul special prevăzut de lege – redus ca efect aplicării dispozițiilor art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală și art. 109 alin. 1 Cod penal – apreciind că reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal se impune în cauză.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța reține că natura faptelor săvârșite, gradul ridicat de pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpaților care rezultă din probele administrate precum și pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată acestora duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat deoarece întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.

Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale ce urmează a fi aplicată, apreciază că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal este proporțională cu situația care a determinat-o.

Sub aspectul modalității concrete de executare a pedepsei ce se va aplica fiecărui inculpat, instanța apreciază că în raport de circumstanțele reale ale faptelor dar mai ales de circumstanțele care caracterizează situația personală a acestora, așa cum rezultă din concluziile referatelor de evaluare întocmite de către S. de Probațiune de pe lângă T. Iași – în sensul că faptele inculpaților au avut un caracter accidental, inculpații fiind bine integrați în mediul social și familial - scopul preventiv al pedepsei ce se va aplica, care constituie un avertisment suficient pentru reconsiderarea în viitor a atitudinii inculpaților față de ordinea de drept, poate fi atins chiar și fără executarea ei efectivă în regim de penitenciar.

Văzând că sunt că sunt îndeplinite și celelalte două condiții prev. de art. 81 alin.1 lit. a) și b) Cod penal, respectiv inculpații nu au mai fost condamnați anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni iar pedeapsa ce se va aplica prin prezenta sentință este sub 3 ani, instanța va dispune suspendarea executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 110 Cod penal, ce curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pe cale de consecință, având în vedere disp. art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei instanța va dispune și suspendarea corespunzătoare a pedepsei accesorii aplicate.

Potrivit art. 359 Cod procedură penală va atrage atenția fiecărui inculpat asupra dispozițiilor art. 83 și art.84 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau a neexecutării obligațiilor civile din prezenta sentință penală .

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța, constatând că ambii inculpați au achiesat, în ședința din 11.10.2013, la pretențiile părții civile, în baza dispozițiilor art. 14 și 346 Cod procedură penală rap. la art. 1357, 1369 și 1372 Cod civil va admite acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă M. A. S., domiciliată în mun. Suceava, ., .. A, ., și, în consecință, va obliga inculpații, fiecare inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente, să achite părții civile suma de 5000 lei fiecare cu titlul de daune morale.

În temeiul dispozițiilor art.349 și art. 191 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, va obliga inculpatul A. A. C., în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească statului 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În temeiul dispozițiilor art.349 și art. 191 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură penală, va obliga inculpatul L. A. G., în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească statului 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat.”

În termen legal sentința penală a fost recurată de inculpatul A. A. C., care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând reducerea cuantumului pedepsei, invocând circumstanțe personale.

Inculpatul – recurent a fost asistat de avocat din oficiu, a depus înscrisuri în circumstanțiere (acte medicale, acte de stare civilă).

Curtea a analizat sentința penală recurată raportat la dispozițiile art. 385 ind. 6 al. 1,2,3 Cod procedură penală – prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu (sub toate aspectele de fapt și de drept) constatând:

Prin rechizitoriul procurorului a fost trimis în judecată inculpatul A. A. C. alături de alt coinculpat pentru săvârșirea infracțiunii de „complicitate la tâlhărie” prev. de art. art. 26 raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c) și alin. 2 ind. 1 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.

Instanța de fond a evaluat asupra probelor administrate în cursul urmăririi penale, întrucât inculpatul A. A. C. a solicitat judecarea conform procedurii simplificate prev. de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, reținând fără dubii vinovăția inculpatului A. A. C., constând în aceea că la data de 11.12.2011, acționând în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații s-au deplasat pe . legătura dintre . D. din mun. Iași cu scopul de a sustrage bunuri iar în jurul orelor 16.00 a observat-o pe partea vătămată M. A. S., context în care s-a apropiat de aceasta și a acordat sprijin celuilalt inculpat care a lovit partea vătămată peste mână, deposedând-o de un telefon mobil marca Nokia Asha 201 în valoare de 300 de lei, după care ambii inculpați au fugit, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c) și alin. 2 ind. 1 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.

Instanța de recurs a reevaluat probele administrate raportat la aspectele invocate, constatând că situația de fapt și de drept reținută de instanța de fond sunt legale și temeinice; anume că la data de 11.12.2012, inculpații L. A. G. și A. A. C. s-au întâlnit în stația de autobuz „Țesătura” și au stabilit ca inculpatul L. A. G. să deposedeze persoanele de bunuri, iar celălalt inculpat să îi acorde sprijin și să intervină în cazul în care persoana vătămată ar fi opus rezistență.

Astfel, inculpații L. A. G. și A. A. C. s-au deplasat în zona R. R. din municipiul Iași și au stat pe o alee pietonală din apropierea Școlii T. M.; au observat partea vătămată M. A. S. care avea telefonul mobil în mână; inculpatul L. A. G. s-a apropiat din spate de partea vătămată și a lovit-o peste mână, telefonul căzând în zăpadă, la câțiva metri în fața lor.

Imediat inculpatul L. A. G. a ridicat telefonul de jos și l-a însușit, și a fugit pentru a-și asigura scăparea. Din spatele lui a fugit și inculpatul A. A. C..

Cei doi s-au întâlnit la semaforul de pe . aici au mers pe jos până în stația „Țesătura”.

În timpul deplasării, inculpatul L. A. G. i-a arătat telefonul sustras lui A. Arnoold C., constatând că era marca Nokia Asha 201.

În drept, fapta săvârșită de inculpatul A. A. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c) și alin. 2 ind. 1 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului A. Arnoold C., instanța de recurs a reevaluat circumstanțele reale ale săvârșirii faptei (expuse anterior) și circumstanțele personale ale inculpatului prin prisma criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 72 Cod penal, atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile comise (închisoarea de la 7 la 20 de ani, reduse la jumătate pentru inculpații minori), de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, de împrejurările concrete în care acestea au fost comise, de urmările produse,

Sub aspectul laturii (aspect contestat de inculpat), instanța reține că inculpatul a achiesat, în ședința din 11.10.2013, la pretențiile părții civile, în baza dispozițiilor art. 14 și 346 Cod procedură penală rap. la art. 1357, 1369 și 1372 Cod civil, corect a admis acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de partea civilă M. A. S., a obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să achite părții civile suma de 5000 lei fiecare cu titlul de daune morale.

Față de considerentele expuse, instanța constată că motivele de recurs formulate de inculpatul A. A. C. nu sunt întemeiate, întrucât pedeapsa aplicată a fost temeinic individualizată.

Verificând sentința penală recurată din oficiu și sub celelalte aspecte – nu s-au constatat vicii pentru a fi casată și, în conformitate cu disp. art. 385 ind. 15 pct., 1, lit. b Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul inculpatului A. A. C..

Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. A. C. împotriva sentinței penale nr. 2955 din 18.10.2013, a Judecătoriei Iași, pe care o menține.

Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.01.2014.

Președinte, Judecător, Judecător,

T. J. E. S. C.-G. T.

Grefier

E. M. D.

Red. E.S.

Tehnored. E.M.D.

(2 ex. – 16.01.2014)

Judecătoria Iași – C. U.

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 51/2014. Curtea de... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel IAŞI