Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 344/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 344/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 344/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 344/2014
Ședința publică de la 12 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător A. P.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de partea civilă Agenția Națională de A. F. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, împotriva sentinței penale nr. 3307 din 15.11.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005) art. 6.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 29. 05.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Iași.
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 12.06.2014, când:
C.
Asupra apelului penal de față, C. constată următoarele:
P. sentința penală nr. 3307/15.11.2013 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul cu nr. 1_ s-au dispus următoarele:
„În temeiul art. 334 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice a faptei cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. P., prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Iași în dosarul de urmărire penală având nr. 1723/P/2010 din infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea dispozițiilor art. 13 Cod penal.
Condamnă inculpatul A. P., fiul lui M. și V., născut la data de 26.06.1967, în mun. Iași, cu domiciliul în mun. Iași, .. 134A, . A, etaj 3, ., CNP:_, cetățean român, studii superioare, divorțat, având ocupația de manager, pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, în formă continuată, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea dispozițiilor art. 13 Cod penal (acte materiale săvârșite în perioada februarie 2005-iunie 2006), la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.000 lei.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631 din Codul penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii penale cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credință de la executarea amenzii penale aplicate.
Învederează inculpatului dispozițiile art. 425 din Codul de procedura penală.
În baza dispozițiilor art. 14- 15, 161 alin. 2 și 3 si art. 346 din Codul de procedura penală, raportat la art. 998-999 din Codul civil din 1864, obligă inculpatul A. P. să plătească părții civile Agenția Națională de A. F., cu sediul în București, ., sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..26, prin reprezentanții săi legali, cu titlu de despăgubiri civile, suma de 27.438 lei, reprezentând debitul principal (impozit pe venituri din salarii, C.A.S., șomaj, CASS asigurați) la care se adaugă dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, calculata pe fiecare zi de întârziere, de la scadența fiecărei obligații de plată principale și până la data efectiva a plății totale, respectiv pana la data achitării integrale a debitului.
În baza dispozițiilor art. 353 Cod procedură penală și art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, coroborate cu dispozițiile art. 163-167 din Codul de procedura penala, instituie măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului până la concurența sumei totale datorate de inculpat, conform celor expuse mai sus, sens în care se va trimite o copie de pe prezenta încheiere la Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Iași, precum si la Direcția Economica a Finanțelor Publice - Iași, pentru identificarea bunurilor imobile si mobile ale inculpatului și comunicării acestor relații la dosarul prezentei cauze penale, in vederea aducerii la îndeplinire a masurilor asiguratorii luate de instanța de judecata in cursul procesului penal de față.
Dispune ca masurile asiguratorii sa fie aduse la îndeplinire prin organele proprii de executare ale unității păgubite - A.N.A.F., prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul in municipiul Iași, .. 26, judetul Iași, prin reprezentanții săi legali, in conformitate cu dispozițiile art. 164 alin.(3) din Codul de procedura penala, instanța de judecata urmând a fi înștiințată despre modul de aducere la îndeplinire a masurilor asiguratorii luate in cursul procesului penal de față.
Constată că inculpatul a fost asistat, în cursul judecății, de către un apărător ales.
În baza dispozițiilor art. 349 din Codul de procedură penală și art. 191 alin.(1) din Codul de procedura penală, obligă inculpatul sa plătească statului suma de 670 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către acesta, din care suma de 270 lei, reprezintă cheltuieli judiciare din cursul urmăririi penale”.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași a reținut următoarele:
P. rechizitoriul din 31.07.2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, emis în dosarul de urmărire penală nr. 1723/P/2010 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A. P., în calitate de administrator al .>” SRL pentru săvârșirea infracțiunii de „ reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea 241/2005, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență faptul că inculpatul A. P., în calitate de administrator al .>” SRL, în perioada februarie 2005-iunie 2008, cu intenție, a reținut și nu a virat la bugetul de stat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în termen de 30 de zile de la scadență, fiind prejudiciat bugetul de stat cu suma de 29.628 lei, din care impozit pe venituri din salarii în sumă de 10.210 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 10.345 lei, contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 985 lei și contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 7.439 lei.
Situația de fapt a fost reținută în rechizitoriu din administrarea următoarelor mijloace de probă: plângerea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași-Administrația Finanțelor Publice a județului Iași, adresa nr._/19.04.2011 a AFP Iași, declarații fiscale având nr. 100 și 102, fișa sintetică a .>” SRL, verificările efectuate la Oficiul Registrului Comerțului, state de plată, bilanțuri contabile, declarațiile martorilor.
În cursul judecății, nu s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a societății administrate de inculpat, respectiv .>” SRL, întrucât, față de relațiile înaintate de Oficiul Registrului Comerțului, societatea figura ca fiind radiată din data de 18.06.2012 (fila 35 ds.inst).
Partea civilă, Agenția Națională de A. F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a formulat o cerere de constituire parte civilă cu suma de 32.501 lei, la care a solicitat să fie adăugată dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. 92/2003 calculată pe fiecare zi de întârziere până la data plății și achitării integrale a debitului datorat de inculpat.
Partea civilă a arătat că acest prejudiciu reprezintă impozit pe venituri din salarii-10.935 lei, accesorii aferente impozitului pe venituri din salarii-935lei, CAS asigurați-10.269, accesorii aferente CAS asigurați-1.156, șomaj asigurați-985 lei, accesorii șomaj asigurați-106 lei, CASS asigurați-7439 lei, accesorii CASS asigurați-676 lei.
În cadrul cercetării judecătorești au fost audiați martorii Rotarescu R. I., O. M. L., Pala A. L., P. I., C. M..
La termenul de judecată din 17.10.2013, reprezentantul Ministerului Public și apărătorul inculpatului au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin reținerea dispozițiilor art. 13 Cod penal.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a constatat dovedită vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunea dedusă judecății, reținând următoarea situație de fapt:
Inculpatul A. P. a avut, în perioada 2001-2011, calitatea de asociat unic și administrator al . sediul în Mun. Iași, .. 134 A, ., ., societate înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului lași, sub numărul J_ .
Din analiza relațiilor ce au fost înainte de către Oficiul Registrului Comerțului Iași, referitoare la situația juridică a . rezultat că această societate a fost înființată în data de 03.10.2001, de către inculpatul A. P., în calitate de asociat unic și administrator.
Din declarațiile martorilor O. M., R. R., I. V., Pala Atila, rezultă că aceștia au avut calitatea de angajați în cadrul . intervalul 2005-2008, pentru anumite perioade de timp, iar martora O. M. având calitatea de contabil în cadrul acestei societăți, a declarat că a observat existența unor restanțe la debitele datorate bugetului de stat, comunicând aceste aspecte inculpatului.
De asemenea, este relevantă pentru soluționarea cauzei și declarația martorului C. M. (fila 89 dup vol.1), care a lucrat în cadrul cadrul . perioada 19.04._09, în calitate de contabil și care relatează faptul că la un moment dat, deși a comunicat inculpatului faptul că trebuie achitate contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă, acesta a amânat plata acestora, alegând să plătească cu prioritate furnizorii.
Mai mult decât atât, acest martor susține că în această perioadă, societatea avea disponibil bănesc. Ulterior, inculpatul a părăsit țara, datoriile rămânând restante, iar societatea a fost preluată de către soții P., care nu au mai putut desfășura activitatea în cadrul acestei societăți din cauza datoriilor acumulate.
Cu privire la .-a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea acesteia din Registrul Comerțului în baza Sentinței civile nr. 843 din 16.05.2012 a Tribunalului Iași.
În conformitate cu fișele sintetice totale și declarațiile având nr. 100 și 102, depuse de contribuabil la organul fiscal, în perioada 25.02._08, societatea administrată de către inculpat a avut angajați, pentru fiecare dintre aceștia fiind reținute în contabilitate și declarate la organele fiscale impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, în conformitate cu evidența întocmită de organul fiscal, în sumă totală de 28.979 lei, sumă ce include și accesoriile fiscale care au fost calculate de către organul fiscal (dobânda de întârziere și penalitatea fiscală).
Defalcate pe natura contribuțiilor reținute și nevărsate, aceste obligații sunt structurate astfel: impozit pe venituri din salarii în sumă de 10.210 lei, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați în sumă de 10.345 lei, contribuția personalului la fondul de șomaj în sumă de 985 lei și contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 7.439 lei.
Din analiza coroborată a bilanțurilor contabile, rezultă că sumele de bani sus-menționate nu au fost virate la bugetul de stat, deși societatea avea disponibil bănesc, disponibil pe care l-a folosit pentru efectuarea unor alte plăți.
În acest sens, se impune a se menționa că potrivit bilanțurilor contabile din perioada 2005-2008, societatea cadrul . înregistrat profit în prima jumătate a anului 2005, în prima jumătate a anului 2006, în anul 2007 precum și în prima jumătate a anului 2008.
Debitele înregistrate de societate la organul fiscal au fost calculate pe baza declarațiilor contribuabililor, conform declarațiilor nr. 100 și 102 depuse de administratorii societății.
Instanța a reținut, cu privire la valoarea probatorie a acestor declarații că, în conformitate cu dispozițiile art. 93 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, „1) Plătitorii de venituri, cu regim de reținere la sursă a impozitelor, sunt obligați să calculeze, să rețină, să vireze și să declare impozitul reținut la sursă, până la termenul de virare a acestuia inclusiv, cu excepțiile prevăzute în prezentul titlu.
(2) Plătitorii de venituri, cu regim de reținere la sursă a impozitelor, au obligația să depună o declarație privind calcularea și reținerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat”.
Rațiunea acestor dispoziții legale constă tocmai în aceea de a permite ca organele fiscale să aibă o evidență strictă a obligațiilor fiecărui contribuabil, întrucât cuantumul obligațiilor fiscale ale acestuia sunt direct proporționale cu propriile operațiuni contabile, iar în lipsa acestora organul fiscal este în imposibilitate de a stabili cuantumul și natura obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.
În esență, prin declarațiile pe care este obligat să le depună, însuși contribuabilul arată cuantumul datoriilor pe care le are față de organul fiscal și, în mod firesc, aceste declarații care emană de la el, sunt în măsură să fie folosite ca mijloace de probă împotriva sa.
De altfel, aceste declarații sunt corespondente înregistrărilor contabile făcute de societate, înregistrări prin care se evidențiază, pe de o parte, obligația de plată a salariului angajaților, iar pe de altă parte, reținerile din salariu reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, acestea din urmă ducând la nașterea sau creșterea datoriei către bugetul consolidat al statului și permit ca și în lipsa acestor înregistrări contabile, să se poată evidenția debitul datorat bugetului de stat.
În plus, trebuie subliniat că potrivit art. 53 alin. 1 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contribuabilii sunt obligați să furnizeze periodic organelor fiscale informații referitoare la activitatea desfășurată, iar această informare se realizează, în concordanță cu prevederile art. 53 alin. 3 din aceleași act normativ, în temeiul unor declarații date pe propria răspundere.
În ceea ce privește modul de calcul al obligației fiscale, potrivit art. 82 alin. 2 din O.G. 92/2003, în declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege și această declarație este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințări de plată de la data depunerii acesteia (art. 86 alin. 4 din O.G. 92/2003), urmând ca impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat al statului să se stabilească prin această declarație fiscală.
Inculpatul A. P., audiat fiind în cursul urmăririi penale, a invocat dreptul de a nu da declarații, iar în timpul judecății nu a dat declarații, fiind prezent la primul termen de judecată când a solicitat amânarea judecării cauzei în vedere angajării unui apărător ales, ulterior fiind reprezentat de apărător.
Din totalitatea mijloacelor de probă administrate în cauză, coroborate, reiese că inculpatul, în calitate de asociat unic și administrator, singurul care avea drept de a decide cu privire la destinația resurselor financiare, având cunoștință despre faptul că existau datorii la bugetul de stat reprezentate de contribuțiile și impozitele cu stopaj la sursă, a decis să amâne plata acestora, acumulând un debit în cuantum de 29.628 lei ca urmare a neachitării impozitelor și contribuțiilor menționate în perioada 25.02._08.
În drept:
Instanța, constatând faptul că de la data săvârșirii faptei de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o modificare a art.6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în sensul că prin Legea 50/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 146 din 19.03.2013, fapta este sancționată doar cu pedeapsa închisorii și nu alternativ cu pedeapsa amenzii, așa cum era stabilit în Legea nr. 241/2005, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, raportat la art.41, alin.2 C.pen., în infracțiunea prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, raportat la art.41, alin.2 C.pen., cu aplicarea art.13 C. pen. (referitor la aplicarea legii penale mai favorabile).
Fapta inculpatului A. P. care, în perioada 25.02._08, în calitate de administrator al ., în baza aceleași rezoluții infracționale, în mod repetat (lunar), cu intenție, a reținut și nu a virat la bugetul consolidat al statului, suma totală de 29.628 lei reprezentând impozite și taxe cu reținere la sursă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „reținere și nevirare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea inculpatului de a reține, pe de o parte, aceste sume datorate bugetului de stat și, pe de altă parte, de a nu vira aceleași sume către bugetul consolidat al statului, aducând, prin aceasta, un prejudiciu atât, în principal, bugetului de stat, cât și, în mod particular, persoanelor angajate la societatea administrată de inculpat, persoane cărora li se cuveneau aceste drepturi (de asigurări sociale, de asigurări de sănătate, de șomaj) ce sunt puse în situația de a nu beneficia de aceste drepturi, care li se cuvin în mod legal, ca urmare a conduitei administratorului societății la care sunt angajați.
Între acțiunea inculpatului și urmarea produsă există legătură de cauzalitate, întrucât, în lipsa acestei acțiuni voluntare, prejudiciul nu s-ar fi produs.
Inculpatul a acționat pentru neplata acestor sume cu intenție indirectă, prevăzând că, prin reținerea și nevirarea la bugetul statului a sumelor reprezentând asigurări sociale, asigurări de sănătate, șomaj, impozit pe salarii aduce un prejudiciu ANAF-ului, urmare pe care, deși nu a urmărit-o în mod direct, a acceptat posibilitatea producerii sale.
Nu a fost primită apărarea inculpatului potrivit căreia acesta a acționat fără intenție și că neplata s-a datorat crizei financiare, întrucât din declarațiile martorelor C. M. (fila 89 dup vol.1) și O. M. ( fila 50 dosarul instanței), care s-au ocupat de contabilitatea societății, i-au comunicat inculpatului restanțele înregistrate la bugetul de stat, dar acesta a ales să amâne plata lor și să plătească furnizorii.
Totodată, instanța a reținut că intenția inculpatului de a nu achita contribuțiile fiscale reținute, nu presupune în mod neapărat reaua-credință a acestuia, ci este manifestată doar prin atitudinea sa voită, asumată, de a nu achita obligațiile fiscale datorate bugetului consolidat al statului, acceptând că prin această conduită aduce un prejudiciu statului.
La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare s-a ținut seama, conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 72 Cod penal, atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă (închisoarea de la 1 la 3 ani sau amenda), de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, de împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, respectiv faptul că activitatea societății se diminuase, ca urmare a scăderii vânzărilor pe fondul crizei economice generale, ce a dus ulterior și la deschiderea, față de aceeași societate, a procedurii insolvenței și la radierea acesteia, de urmările produse constând în diminuarea bugetului de stat, cât și de circumstanțele personale ale inculpatului A. P., care este o persoană instruită, nu are antecedente penale, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța a reținut că inculpatul nu a avut o atitudine de recunoaștere și de regret cu privire la fapta comisă, iar cuantumul prejudiciului produs bugetului de stat este de natură să contureze o gravitate medie a faptei concrete.
Față de considerentele sus expuse, instanța s-a orientat spre pedeapsa amenzii penale, între cele două pedepse alternative prevăzute de textul de încriminare și a aplicat inculpatului o pedeapsă cu amenda penală al cărei cuantum a fost orientat peste minimul special prevăzut de lege și în așa fel încât pedeapsa concret stabilită să fie proporțională cu gravitatea faptei și cu periculozitatea socială scăzută a inculpatului.
Raportat la lipsa antecedentelor penale, la conduita bună pe care inculpatul a avut-o anterior comiterii faptei penale, instanța a apreciat că o amendă penală, în sumă de 2.000 lei, satisface imperativul unei juste individualizări, prin raportare la circumstanțele concrete ale comiterii infracțiunii și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului.
În ceea ce privește măsura asiguratorie solicitată a fi instituită de către parte civilă, instanța, în baza dispozițiilor art. 353 Cod procedură penală și art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, coroborate cu dispozițiile art. 163-167 din Codul de procedura penala, a instituit măsura asiguratorie a sechestruluiasupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului până la concurența sumei totale datorate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că Agenția Națională de A. F., prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 26, s-a constituit parte civilă în procesul penal (fila 15, dosar instanță) cu suma totală de 32.501 lei, la care a solicitat să fie adăugată dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. 92/2003 calculată pe fiecare zi de întârziere până la data plății și achitării integrale a debitului datorat de inculpat. Partea civilă a arătat că acest prejudiciu reprezintă impozit pe venituri din salarii-10.935 lei, accesorii aferente impozitului pe venituri din salarii-935lei, CAS asigurați-10.269, accesorii aferente CAS asigurați-1.156, șomaj asigurați-985 lei, accesorii șomaj asigurați-106 lei, CASS asigurați-7439 lei, accesorii CASS asigurați-676 lei.
Față de modul în care au fost formulate pretențiile civile, instanța a constatat că, în fapt, partea civilă a calculat dobânzi la sumele datorate de societatea administrată de inculpat către bugetul de stat, care au figurat în plângerea penală formulată de această instituție (filele 6-7, d.u.p.vol.II), pentru ca, în cursul judecății, să cumuleze aceste accesorii la debitul principal, iar la suma rezultată a solicitat să fie calculată dobânda legală.
Or, întrucât regimul juridic al acestor sume este tocmai de a sancționa nerespectarea termenului prevăzut pentru onorarea obligațiilor de plată către stat și pentru a compensa prejudiciul produs prin întârzierea în plata sumelor datorate, ele având caracterul unor obligații fiscale accesorii, prin solicitarea aplicării dobânzii legale la aceste sume se realizează, în fapt, o dublă reparare a aceluiași prejudiciu.
Acest aspect contravine atât principiilor de drept comun în materia răspunderii civile, în conformitate cu care se interzice perceperea de „dobândă la dobândă”, cât și dispozițiilor de ordin particular, prevăzute de art. 119 alin. 2 din OG 92/2003, în conformitate cu care „Nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligații fiscale accesorii stabilite potrivit legii”
Or, potrivit adresei emisă de ANAF, rezultă că toate accesoriile pretinse de partea civilă au fost stabilite în conformitate cu normele procesual fiscale, prin decizii emise în acest sens de către organul fiscal.
În aplicarea dispozițiilor sus-menționate, rezultă că, pentru admiterea acțiunii civile formulate, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții:
- să existe o faptă ilicită;
- o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciul a cărui reparare se cere;
- să existe un prejudiciu cert, atât în ceea ce privește existența, cât și modalitatea de reparare;
- vinovăția autorului faptei ilicite
Instanța a reținut ca dovedite împrejurările în raport de care s-a făcut soluționarea laturii penale a cauzei, constând că există o faptă ilicită, reprezentată de infracțiunea pentru care se va dispune condamnarea inculpatului, precum și vinovăția sa în comiterea acestora.
Cât privește suma concretă ce reprezintă echivalentul prejudiciului cauzat prin fapta inculpatului, instanța a reținut că, potrivit constituirii de parte civilă și a plângerii formulate în cursul urmăririi penale, partea civilă a învederat existența unui debit principal în sumă de 29.704 lei, aferent tuturor impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă acumulate în perioada februarie 2005-iunie 2006, debit la care a calculat accesorii fiscale (majorări și penalități) în sumă de 2797 lei, ajungând astfel la suma a cărei plată o pretinde, respectiv 32.501 lei.
Cu toate acestea, procurorul de caz, astfel cum rezultă din cuprinsul rechizitoriului și din precizările ulterioare făcute, nu a înțeles să-l trimită în judecată pe inculpat pentru fapta constând în reținerea și neplata impozitului pe veniturile din salarii aferentă perioadei februarie 2005- august 2005, apreciind că, la acel moment, fapta nu era incriminată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 53/2003.
Din acest considerent, la analiza debitului principal a fost scăzută suma de 725 lei, aferentă acestei perioade, în care fapta concretă a fost apreciată a nu fi prevăzută de legea penală și s-a reținut existența unui debit principal de 28.979 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și persoana arătate în actul de sesizare al instanței, motiv pentru care și în cadrul soluționării acțiunii civile alăturată acțiunii penale, instanța nu se poate pronunța decât cu privire la prejudiciul ocazionat prin fapta ilicită care reprezintă infracțiune și cu privire la care procurorul a arătat în mod expres că înțelege să-l trimită în judecată pe inculpat.
Din aceste considerente, s-a apreciat că suma de 720 lei, pretinsă de partea civilă ANAF, nu poate constitui obiectul acțiunii civile în prezenta cauză.
În plus, instanța a reținut și precizările părții civile (filele 73-75, d.u.p.) și înscrisurile înaintate în acest sens, prin care s-a arătat că pe parcursul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, a fost distribuită suma de 1541 lei către AFP Mun. Iași.
Nu poate achiesa însă la aceleași susțineri ale părții civile, în sensul că din analiza situației expuse ar rezulta că, în mod evident, societatea comercială în cauză avea și alte datorii față de bugetul consolidat al statului și nu doar contribuțiile cu reținere la sursă care, alături de celelalte datorii, au fost înscrise la masa credală.
Or, conform art. 114 alin. 23 din OG 92/2003, în cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, se face în următoarea ordine:
a. pentru toate impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă;
b. pentru toate celelalte obligații fiscale principale;
c. pentru obligațiile fiscale accesorii aferente obligațiilor prevăzute la literele a. și. b.
În raport de această ordine de prioritate, expres prevăzută este evident că suma distribuită în cadrul procedurii de lichidare trebuia imputată, în primul rând, asupra debitului principal din prezenta cauză, dispoziție logică având în vedere consecințele grave, cu implicație asupra răspunderii penale a inculpatului, ce pot fi angrenate ca urmare a neplății acestui gen de contribuții.
Instanța a procedat astfel la scăderea acestei sume din debitul principal de 28.979 lei, reținând astfel ca fiind dovedită suma de 27.438 lei, reprezentând debitul principal acumulat.
Referitor la accesoriile solicitate, ce au caracterul unor obligații fiscale accesorii, instanța a reținut că acestea au fost calculate de către organul fiscal, în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 120 și urm din OG 92/2003, prin întocmirea unor decizii în acest sens și ținând cont că în materie procesual-fiscală, prin derogare de la regulile de drept comun, este permisă calcularea atât de dobânzi, cât și de penalități și majorări de întârziere.
Însă, având în vedere că aceste accesorii fiscale au fost calculate la un debit principal pretins de 29.704 lei, iar la acest moment, conform celor expuse mai sus, inculpatul urmează a fi obligat la plata unui debit principal de 27.438 lei, instanța se află în imposibilitate de a individualiza accesoriile care revin debitului principal.
Cu toate acestea, având în vedere că partea civilă a solicitat și acordarea dobânzii legale la suma datorată de inculpat bugetului de stat și neachitată până în prezent, față de dispozițiile art. 120 din OG 92/2003, instanța a admis acest capăt de cerere. P. urmare, la debitul principal de 27.438 lei se va calcula dobânda legală prevăzută de art. 120 din O.G. nr. 92/2003, pe fiecare zi de întârziere, de la scadența fiecărei obligații de plată principale și până la data efectivă a plății totale.
***
În termenul prev. de art. 410 C. proc. pen., hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată de către partea civilă ANAF prin DGRFP Iași, care a criticat-o doar pe latură civilă.
Astfel, apelanta – parte civilă a susținut că în mod greșit a fost obligat inculpatul doar la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale prevăzută de OG nr. 92/2003, cât timp s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei și dobânda legală, sumă formată din_ lei debit și 2873 lei accesorii.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelantă, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., C. constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel cum corect a statuat instanța de fond și cum rezultă din cuprinsul rechizitoriului și din precizările ulterioare făcute, inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru fapta constând în reținerea și neplata impozitului pe veniturile din salarii aferentă perioadei februarie 2005- august 2005, întrucât, la acel moment, fapta nu era incriminată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 53/2003.
Din debitul principal a fost scăzută corect suma de 725 lei, aferentă acestei perioade, în care fapta concretă a fost apreciată a nu fi prevăzută de legea penală și s-a reținut existența unui debit principal de 28.979 lei. Cum pe parcursul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 vizând societatea . a fost distribuită suma de 1541 lei către AFP Mun. Iași, cum conform art. 114 alin. 23 din OG 92/2003, în cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea se face în următoarea ordine: a. pentru toate impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, corect a reținut instanța de fond ca debit doar suma de_ lei.
Întrucât sarcina probei în acțiunea civilă revenea părții civile, în ce privește cuantumul accesoriilor pentru acest debit, instanța a acordat corect doar debitul, la care se adaugă dobânda fiscală prevăzută de OG nr. 92/2003.
Pentru aceste considerente, C., în conf. cu disp. art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către partea civilă ANAF prin DGRFP Iași împotriva sent. pen. nr. 3307/15.11.2013 a Judecătoriei Iași, sentință care va fi menținută ca legală și temeinică.
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen. apelanta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civila Agenția Națională de A. Fiscala, prin DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI împotriva Sentințe penale nr.3307/15.11.2013 a Judecătoriei lași, pe care o menține .
Obliga apelanta sa achite 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat in apel
Definitiva .
Pronunțata in ședința publica, azi, 12.06.2014.
Președinte,pt. Judecător,
M. ChirilăAlina P.
aflat în C.O., semnează președintele completului
pt. Grefier,
C. B.
aflat în C.O., semnează grefierul șef
Redactat/tehnoredactat - A. P.
2 ex. 07.07 2014
Judecătoria Iași
Judecător M. G. S.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Sentința nr. 115/2014. Curtea de... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
