Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 377/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 377/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 377/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE PENALĂ Nr. 377/2014

Ședința publică de la 20 Iunie 2014

Completul compus din:

Președinte: I. E. C.

Judecător: A. G. O. M.

Grefier: E. R.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor penale, având ca obiect „ucidere din culpă”, declarate de inculpatul C. G. I., S. C. de A. – R. A. SA Iași și părțile civile apelante I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și I. M. împotriva sentinței penale nr. 312 din 07 martie 2014 pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul penal cu nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2014, cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a doamnei procuror M. D., susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 05 iunie 2014, apoi pentru astăzi, 20 iunie 2014.

C.,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 312 din 07.03.2014 Judecătoria Iași a hotărît:

În temeiul art. 386 alin. 1 N.C.P.P. cu aplicarea art. 5 N.C.P., dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. G.-I., fiul lui P. și P., născut la data de 16.02.1984 în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, domiciliat în ., fără forme legale în .. B., cetățean român, studii superioare, căsătorit, cadru didactic, fără antecedente penale, din infracțiunea de „ucidere din culpă”, prev. si ped. de art. 178 alin. (2) din vechiul Cod penal în infracțiunea de „ucidere din culpă”, prev. si ped. de art. 192 alin. (2) din N.C.P..

În temeiul art. 192 alin. (2) din N.C.P. condamnă pe inculpatul C. G.-I., fiul lui P. și P., născut la data de 16.02.1984 în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, domiciliat în ., jud. B., fără forme legale în ., jud. B., cetățean român, studii superioare, căsătorit, cadru didactic, fără antecedente penale la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art. 65 alin. 1 și alin. 3 N.C.P., interzice inculpatului C. G.-I. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, k N.C.P. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 5 N.C.P. rap. la art. 81 din vechiul Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, aplicată inculpatului C. G.-I. prin prezenta sentința penala, pe o durata de 4 (patru) ani, care, conform dispozițiilor art. 82 alin. (1) din vechiul Cod penal, constituie termen de încercare pentru inculpat.

Învederează inculpatului C. G.-I. dispozițiile art. 83 din vechiul Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În temeiul art. 397 alin. 1 N.C.P.P. și art. 25 alin. 1 N.C.P.P. raportat la art. 998-art. 999 C. civ. (1864) admite în parte acțiunea civilă exercitată de către părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M., toți cu domiciliul procedural ales în mun. Iași, .. 10, ., ., jud. Iași și, în consecință:

- obligă S. C. de A.-R. A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă, prin reprezentant legal, cu sediul în București, .. 3, ., sector 3, să plătească părților civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. suma de 8.000 de lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale;

- obligă S. C. de A.-R. A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă, prin reprezentant legal, să plătească părților civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. suma de 100.000 de lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale, câte 20.000 lei pentru fiecare parte civilă menționată anterior.

Respinge restul pretențiilor civile formulate de către părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M., ca neîntemeiate.

În temeiul dispozițiilor art. 397 alin. 1 N.C.P.P. și art. 25 alin. 1 N.C.P.P. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr. 72/2006 admite în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași și obligă S. C. de A.-R. A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă, prin reprezentant legal, să plătească părții civile menționate suma de 4016,28 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, sumă la care se adaugă dobânda legală calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea prejudiciului.

Respinge restul pretențiilor civile formulate de către partea civilă S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, ca neîntemeiate.

Ia act că S. de Ambulanta Județean Iași, prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Iași, ., jud. Iași, nu s-a constituit parte civilă în cadrul prezentului proces penal.

Ia act că Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență „M. G. S.” al județului Iași, prin reprezentant legal, cu sediul în mun. Iași, .. 59, jud. Iași nu s-a constituit parte civilă în cadrul prezentului proces penal.

În temeiul art. 276 alin. 1 și 2 N.C.P.P. admite în parte cererea formulată de către părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. și, în consecință, obligă S. C. de A.-R. A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă, prin reprezentant legal, să plătească acestora suma de 1.200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței . nr. 4 din 26.02.2014.

Respinge restul pretențiilor reprezentând cheltuieli judiciare formulate de către părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M., ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 19.11.2010, inculpatul C. G.-I. se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca Opel A. C. cu nr. de înmatriculare_, pe DE 583 din direcția Iași-Tg F., având ca pasageri pe locul din dreapta pe soția sa, C. A.-R., iar pe locul dreapta spate pe numita H. L..

În jurul orei 20:30, la km 46+430 m, în localitatea P. lloaiei, C. G.-I. a fost surprins de apariția unui atelaj (căruță), care a depășit linia discontinuă dintre cele două benzi ale sensului Iași-Tg. F. și a pătruns pe culoarul de deplasare a autoturismului condus de către inculpat.

Acesta a încercat să evite căruța prin frânare și ocolire spre dreapta. Cu toate aceste manevre de evitare, impactul dintre cele două vehicule a avut loc, astfel că autoturismul a lovit cu partea frontală în laterala stângă a atelajului.

Coroborând declarațiile date de către inculpat și martorii C. A.-R. și V. (fostă H.) L., instanța reține că atelajul condus de către I. C. a apărut brusc în fața autoturismului și că intenția conducătorului atelajului era incertă.

Persoanele ascultate au arătat că inculpatul a frânat și a virat spre dreapta pentru a evita impactul, însă nu a reușit și a lovit căruța în partea din stânga spate.

După impact, autoturismul a părăsit partea carosabilă în dreapta sensului său de deplasare, oprindu-se pe spațiul verde, iar atelajul s-a răsucit în sens anterior, producând avarii pe partea laterală stângă a autoturismului (raport de expertiză criminalistică nr. 214 din 16.11.2012 emis de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași (f. 89-94)).

Din procesul-verbal de cercetare la fața locului din 19.11.2010 și planșă foto (f. 8-29), instanța reține că atelajul nu era echipat potrivit circulației pe timp de noapte, cu sursă de lumină proprie și sursă de lumină reflectantă (la locul cercetărilor s-a găsit pe partea din spate a căruței, o bucată de tablă de culoare deschisă, pe care se află imprimate 6 forme dreptunghiulare, dispuse pe două coloane, de culoare portocalie, iar în mijlocul acestor coloane se află un triunghi de aceeași culoare).

Conducătorul căruței, identificat în persoana lui I. C., a suferit traumatisme și a fost transportat cu ambulanța la spital, însă datorită leziunilor suferite, în data de 27.11.2010, a decedat.

Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie nr. 2287 din 09.05.2011 emis de I.M.L. Iași (f. 65-69) moartea numitului I. C. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecutivă fracturii de corn hioidian bilateral, complicate în evoluție cu tromboză carotidiană bilaterală; aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor în cadrul unui accident rutier.

S-a constatat faptul că (buletine analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2278/A din 23.11.1010 și nr. 2277/A din 23.11.2010) inculpatul nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, însă victima avea la ora 22:40 o alcoolemie de 1,90 g/l.

Cercetările efectuate (proces-verbal de cercetare la fața locului din 19.11.2010, planșă foto (f. 8-29)) au arătat că în zona producerii accidentului, circulația se desfășoară în ambele sensuri, pe câte o bandă de circulație pe sens și una de staționare/deplasare în regim de urgență, sensurile fiind despărțite de marcaj longitudinal simplu continuu.

Carosabilul era lat de 12 m, în aliniament, în ușoară rampă și nu prezenta denivelări ori declivități. Pe DE 583, în zona producerii accidentului, viteza legală admisă este de 50 km/h, fiind o zonă care face parte din localitatea P. Iloaiei.

Din adresa nr. 3086/_ emisă de către Centrul Meteorologic Regional M. (f. 101 dosar de urmărire), la data producerii accidentului, respectiv 19.11.2010, ora 20.30, pentru zona localității P. Iloaiei, jud. Iași, au fost condiții de producere a fenomenului aer cețos, vizibilitate orizontală fiind cuprinsă între 2 și 8 km.

Concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 214 din 16.11.2012 emis de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași (f. 89-94) arată că urmele constatate precum și avariile vehiculelor, poziționează atelajul în momentul premergător accidentului, pe sensul Iași-Tg. F., orientat cu fața către Iași, oblic față de axul drumului.

S-a concluzionat că viteza autoturismului condus de către inculpat, în momentul premergător accidentului, a fost de cca. 71 km/h, iar în momentul impactului de cca. 65 km/h și că numitul C. G.-I. ar fi putut evita impactul dacă ar fi circulat cu o viteză maximă de 47 km/h.

S-a arătat de asemenea că accidentul putea fi prevenit de către numitul I. C. prin echiparea căruței potrivit circulației pe timp de noapte, cu sursă de lumină proprie și sursă de lumină reflectată și printr-o deplasare regulamentară.

Cu privire la viteza de circulație a autoturismului condus de către inculpat instanța a avut în vedere doar concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 214 din 16.11.2012 emis de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași (f. 89-94), mijloc de probă administrat potrivit dispozițiilor procedurale, nu și punctul de vedere emis de cabinetul de expertize auto inginer V. T. depus la dosar de către inculpat (f. 47-50), punct de vedere care nu are natura unui raport de expertiză judiciară.

În drept, fapta inculpatului C. G.-I., care, la data de 19.11.2010, în timp ce conducea autoturismul marca Opel A. C. cu număr de înmatriculare_ pe DE 583, din direcția lași - Tg. F., urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru îndeplinirea activității de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, a provocat din culpă decesul numitului I. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „ucidere din culpă”, prev. ped. de art. 178 alin. (2) din Codul penal.

Prima instanță a arătat că, sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului a constat în conducerea pe drumurile publice a unui autoturism cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează aceasta activitate. Urmarea imediata a faptei inculpatului a constat in decesul victimei I. C..

Prin actul de sesizare s-a reținut că inculpatul a încălcat următoarele dispoziții legale care reglementează circulația pe drumurile publice: art. 35 alin. 1 din Ordonanța de urgenta nr. 195 din 12 decembrie 2002 (**republicata**)(*actualizata*) privind circulația pe drumurile publice**: Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna in pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor si sa nu aduca prejudicii proprietatii publice ori private; art. 48 (Conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza și să o adapteze in funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță.) și art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h).

De asemenea, s-a arătat în rechizitoriu faptul că inculpatul C. G.-I. a încălcat prevederile art. 121 alin. 1 din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care arată: Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare, precum și prevederile art. 123 alin. 1 lit. j din același act normativ (Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații: j) când vizibilitatea este sub 100 m în condiții de ceață, ploi torențiale, ninsori abundente.).

În apărare inculpatul a solicitat în dezbateri asupra fondului achitarea potrivit art. 16 alin. 1 lit. b teza I din Codul de procedură penală actual, motivat de faptul că nu a săvârșit nicio faptă culpabilă, întreaga vină aparținându-i victimei, care a condus fără să se asigure.

În subsidiar a solicitat a se reține existența cazului fortuit și achitarea în temeiul art. 16 alin. 1 lit. d din noul Cod de procedură penală (există o cauză de neimputabilitate).

Fiind audiat in cursul urmăririi penale, inculpatul C. G.-I. a arătat că viteza cu care circula la ieșirea din localitatea P. Iloaiei era de aproximativ 50 km/h întrucât era ceață densă, vizibilitatea fiind de până la 50 m. A mai precizat că atelajul nu era semnalizat, iar căruțașul nu avea echipament corespunzător (declarație din data de 20.11.2010, f. 73-74, declarație din data de 01.06.2012 f. 75-76).

A mai arătat că nu are nicio culpă în producerea accidentului, singurul vinovat fiind căruțașul I. C..

Însă, analizând declarația dată în faza judecății, prima instanță a constatat că susținerile inculpatului cu privire la condițiile de mediu sunt contradictorii, C. G.-I. afirmând că, deși afară nu era lumină, condițiile de trafic erau normale, fiind puțină ceață.

Instanța a constatat că și declarațiile martorilor C. A.-R. și V. (fostă H.) L., sunt contradictorii cu privire la condițiile de mediu din momentul producerii accidentului rutier.

Astfel, deși în cursul urmăririi penale C. A.-R. și V. (fostă H.) L. au declarat (f. 77-82) că viteza autoturismului condus de către inculpat nu era foarte mare întrucât carosabilul era umed, afară erau condiții de ceață, iar „vizibilitatea era foarte redusă” (ultima afirmație aparținând martorului C. A.-R.), în cursul judecății ambele persoane au afirmat că era ceață redusă în momentul impactului.

Martorul V. (fostă H.) L. a declarat în plus că vizibilitatea era bună, la 2-3 km în față, și că inculpatul C. G.-I. conducea cu o viteză de 40-50 km/h, dat fiind faptul că se aflau în localitate.

Instanța a constatat că afirmațiile contradictorii din declarațiile inculpatului și ale martorilor, analizate anterior, cu privire la condițiile meteo din momentul producerii accidentului, nu permit reținerea, cu certitudine, a existenței sau inexistenței ceții dense, în momentul premergător impactului.

Urmare a acestor neconcordanțe, în demersul de stabilire a culpei inculpatului C. G.-I., instanța nu a avut în vedere susținerile contradictorii din declarațiile de mai sus, pe care le va îndepărta.

Cu privire la viteza cu care circula inculpatul, prima instanță a arătat că atât inculpatul C. G.-I., cât și martorii C. A.-R. și V. (fostă H.) L. au arătat că viteza de deplasare a autoturismului condus de către inculpat era redusă, martorul H. L. afirmând în cursul judecății că viteza era de 40-50 km/h.

Prima instanță a arătat că o persoană nu poate constata viteza de circulație a unui autoturism, doar mijloacele tehnice pot stabili acest fapt, astfel încât a reținut că, potrivit raportului de expertiză criminalistica nr. 214/16.11.2012, întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice – Iași, autoturismul inculpatului C. G.-I. avea în momentul premergător accidentului viteza de 71 km/h, iar în momentul impactului viteza era de 65 km/h (f. 89-94 dosar urmărire penală).

S-a constatat că accidentul s-a produs pe DE 583, în localitatea P. Iloaiei, jud. Iași, km 46-430 m, unde viteza legală admisă este de 50 km/h, astfel încât, sub aspectul laturii subiective, culpa inculpatului C. G.-I. a constat în încălcarea următoarelor dispoziții legale care reglementează circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic: art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002- limita maxima de viteza în localități este de 50 km/h și ale art. 121 alin. (1) din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

În rechizitoriu s-a reținut că inculpatul nu a respectat nici dispozițiile art. 123 lit. j din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 (Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații: j) când vizibilitatea este sub 100 m în condiții de ceață, ploi torențiale, ninsori abundente.).

Ca urmare a faptului că nu a avut în vedere în stabilirea culpei inculpatului declarațiile acestuia și ale martorilor C. A.-R. și V. (fostă H.) L. cu privire la prezența fenomenului meteorologic al ceții în momentul producerii accidentului, prima instanță a analizat celelalte mijloace de probă relevante sub acest aspect.

Astfel, a constatat din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 19.11.2010 (f. 8-14) faptul că cercetările s-au efectuat între orele 21.45-01.00, în condiții de vizibilitate redusă, pe timp de ceață, prezența acestui fenomen meteorologic fiind redată și în planșa fotografică aferentă (f. 15-29).

Însă, nu se poate stabili cu certitudine din probele administrate, dacă vizibilitatea în momentul impactului era sub 100 m în condiții de ceață, mai ales că, potrivit adresei nr. 3086/_ emisă de către Centrul Meteorologic Regional M. (f. 101 dosar de urmărire), la data producerii accidentului, respectiv 19.11.2010, ora 20.30, pentru zona localității P. Iloaiei, jud. Iași, au fost condiții de producere a fenomenului aer cețos, vizibilitate orizontală fiind cuprinsă între 2 și 8 km.

Având în vedere constatările anterioare, prima instanță a reținut faptul că s-a creat un dubiu rezonabil cu privire la vizibilitatea orizontală din momentul producerii accidentului, dubiu care îi profită inculpatului C. G.-I.. Ca urmare, nu a reținut în cauză și nerespectarea de către inculpat a obligației prevăzute de art. 123 lit. j din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, respectiv conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații: j) când vizibilitatea este sub 100 m în condiții de ceață, ploi torențiale, ninsori abundente.

În concluzie, sub aspectul laturii subiective, culpa inculpatului C. G.-I. a constat în încălcarea următoarelor dispoziții legale care reglementează circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic: art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 121 alin. (1) din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

Din dispozițiile legale anterior menționate rezultă că pe timpul circulației pe drumurile publice conducătorul auto este obligat să respecte viteza legală de deplasare de 50 km/h în localitate, să adapteze viteza la condițiile de trafic și de vizibilitate, pe timp de noapte, în așa fel încât să aibă permanent controlul autovehiculului și să fie în măsură să evite orice pericol. Este obligatorie reducerea vitezei până la limita evitării oricărui pericol, care să asigure prevenirea accidentelor atunci când, noaptea, vizibilitatea conducătorului auto este redusă. Or, în speța dată, inculpatul a nesocotit obligațiile ce-i reveneau din dispozițiile legale sus-menționate, iar drept consecință a conduitei sale culpabile, acesta și-a asumat riscul producerii unui accident care, în condițiile date, era previzibil.

Ca urmare, este nefondată apărarea inculpatului, în sensul că nu a avut nicio culpă în producerea accidentului rutier din data de 19.11.2010, întrucât nu se poate înlătura împrejurarea că datorită vitezei mari cu care circula C. G.-I., impactul dintre autoturismul condus de către acesta și căruța în care se afla I. C. a fost violent, fapt care i-a provocat victimei leziuni foarte grave, ce au condus la decesul acesteia la data de 27.11.2010.

Cazul fortuit invocat de inculpat, cauză de neimputabilitate potrivit art. 31 din Noul Cod Penal, nu a fost reținut în cauză întrucât era necesar ca împrejurarea exterioară imprevizibilă care să se suprapună peste acțiunea făptuitorului să aibă un caracter general, obiectiv (nicio persoană să nu fi putut prevedea intervenția împrejurării exterioare), nefiind întrunite condițiile cazului fortuit dacă s-a reținut existența unei culpe a făptuitorului (în cauza de față s-a reținut încălcarea de către inculpatul C. G.-I. a unor reguli de circulație pe drumurile publice).

Prima instanța a reținut și culpa victimei I. C., pentru următoarele considerente:

Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 214/16.11.2012, întocmit de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași accidentul putea fi prevenit de către victimă prin echiparea căruței, potrivit circulației pe timp de noapte, cu sursă de lumină proprie și sursă de lumină reflectată și printr-o deplasare regulamentară. S-a mai arătat că deplasarea cu atelajul trebuia efectuată pe un alt drum decât cel european pe care îi este interzis accesul sau, dacă nu exista altă posibilitate, printr-o deplasare pe banda corespunzătoare sensului de mers.

Accidentul s-a produs pe drumul european DE 583, în localitatea P. Iloaiei, jud. Iași, km 46-430 m, în jurul orei 20.30.

Din declarațiile inculpatului C. G.-I. și ale martorilor C. A.-R. și V. (fostă H.) L., care se coroborează cu constatările organelor de cercetare penală, instanța a reținut că atelajul condus de către victimă nu era echipat cu mijloace de iluminare si dispozitive reflectorizant-fluorescente, care să corespundă dispozițiilor legale (la locul cercetărilor s-a găsit, legat de acest aspect, pe partea din spate a căruței, o bucată de tablă de culoare deschisă, pe care se află imprimate 6 forme dreptunghiulare, dispuse pe două coloane, de culoare portocalie, iar în mijlocul acestor coloane se află un triunghi de aceeași culoare, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 19.11.2010).

Ca urmare, prima instanță a considerat că I. C., prin faptul că a condus un atelaj semnalizat necorespunzător, având în vedere că era noapte și circula pe un drum european, a pus în pericol siguranța tuturor participanților la trafic.

Instanța a mai arătat că victimei i s-au recoltat probe biologice de sânge în ziua producerii accidentului, la ora 22:40, stabilindu-se că I. C. avea o alcoolemie de 1,90 g %o (buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2277/A din 23.11.2010 întocmit de I.M.L. Iași, fila 39 dosar de urmărire penală).

Având în vedere cele expuse mai sus, culpa victimei I. C. a constat în încălcarea dispozițiilor art. 71 alin. 1 și alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 (art. 71 alin. 1: Sunt interzise accesul și deplasarea vehiculelor cu tracțiune animala, a mașinilor si utilajelor autopropulsate utilizate in lucrări de construcții, agricole si forestiere, a animalelor de povara, de tracțiune sau de călărie, precum si a animalelor izolate sau in turma pe drumurile naționale, în municipii si pe drumurile la începutul cărora există indicatoare de interzicere a accesului; art. 71 alin. (3): Pentru a circula pe drumurile publice pe care accesul le este permis, animalele, vehiculele trase sau împinse cu mâna, animalele de povara, de tracțiune si de călărie vor avea cate un conducător, iar vehiculele cu tracțiune animala vor fi echipate si cu mijloace de iluminare si dispozitive reflectorizant-fluorescente, în conformitate cu prevederile regulamentului).

De asemenea, victima a încălcat și următoarele dispoziții prevăzute de Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: art. 17 alin. (1) și alin. (3) (Vehiculul cu tracțiune animală trebuie să fie dotat în față cu două dispozitive fluorescent-reflectorizante de culoare albă, iar în spate, cu două dispozitive fluorescent-reflectorizante de culoare roșie, omologate, montate cât mai aproape de marginile exterioare ale vehiculului. Atunci când plouă torențial, ninge abundent sau este ceață densă ori în alte condiții meteorologice care reduc vizibilitatea, precum și pe timpul nopții vehiculul cu tracțiune animală trebuie să fie dotat în plus, în partea laterală stângă, cu cel puțin o lumină de culoare albă sau galbenă, situată mai sus de nivelul roților); art. 165 alin. (1) (Conducătorul vehiculului cu tracțiune animală este obligat: b) să conducă animalele astfel încât acestea să nu constituie un pericol pentru el și ceilalți participanți la trafic; e) să nu conducă vehiculul când se află sub influența alcoolului, a produselor sau substanțelor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora; g) de la lăsarea serii până în zorii zilei sau atunci când vizibilitatea este redusă să nu circule pe drumurile publice fără a purta îmbrăcăminte cu elemente fluorescent-reflectorizante și fără ca vehiculul să aibă în partea din față un dispozitiv cu lumină albă sau galbenă, iar în partea din spate un dispozitiv cu lumină roșie, amplasate pe partea laterală stângă.).

Prin urmare, prima instanță a reținut culpa comună a inculpatului C. G.-I. și a victimei I. C. în producerea accidentului rutier din data de 19.11.2010.

În ceea ce privește proporția culpei, având în vedere că victima a încălcat foarte multe reguli de circulație, instanța consideră că I. C. a avut o pondere a culpei mai mare, în proporție de 60 %, iar inculpatul C. G.-I. a avut o culpă în proporție de 40 %.

Având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 din Codul penal în vigoare de la data de 01.02.2014 și analizând comparativ art. 178 alin. (2) din vechiul Cod penal și art. 192 alin. (2) N.C.P., prima instanță a constatat că limitele de pedeapsă stabilite de lege sunt identice, respectiv închisoarea de la 2 la 7 ani.

Având în vedere faptul că legea nouă este similară cu cea veche sub aspectul conținutului constitutiv și pedepsei, instanța a aplicat legea nouă în vigoare la momentul pronunțării hotărârii în cauza de față.

Ca urmare a celor expuse anterior, în temeiul art. 386 alin. 1 N.C.P.P. cu aplicarea art. 5 N.C.P., prima instanță a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. G.-I., din infracțiunea de „ucidere din culpă”, prev. si ped. de art. 178 alin. (2) din vechiul Cod penal în infracțiunea de „ucidere din culpă”, prev. si ped. de art. 192 alin. (2) din N.C.P..

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 N.C.P., respectiv: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Raportat la aceste criterii și având în vedere situația de fapt expusă, instanța a arătat faptul că s-a reținut culpa concurentă a victimei I. C. în producerea accidentului rutier, faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a colaborat cu organele judiciare, precum și faptul că acesta are o situație familială și socială foarte bună (inculpatul este căsătorit, are un copil minor, este profesor de religie și preot).

Față de cele expuse, instanța a dispus condamnare inculpatului la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 65 alin. 1 și alin. 3 N.C.P., a interzis inculpatului C. G.-I. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, k N.C.P. pe durata executării pedepsei principale, întrucât, în aprecierea instanței, săvârșirea unei infracțiuni care a dus la decesul unei persoane, îl fac nedemn pe inculpat să exercite dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În privința modului de executare a pedepsei, prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea de 2 ani aplicată inculpatului, conform art. 81 din vechiul Cod penal.

Astfel, comparând vechiul Cod penal cu actualul Cod penal, ca urmare a succesiunii de legi, în temeiul art. 5 N.C.P., prima instanță a constatat că instituția juridică a suspendării condiționate a executării pedepsei cu închisoarea constituie o modalitate de individualizare a executării pedepsei mai favorabilă față de modalitățile de individualizare prevăzute de Noul Cod Penal, atât prin prisma condițiilor de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată pentru o infracțiune este mai ridicată, antecedentele care constituie un impediment la acordare sunt mai restrânse) cât și prin prisma obligațiilor de pe durata termenului de încercare.

Apreciind că scopul pedepsei și, implicit, reeducarea inculpatului se pot realiza chiar fără executarea pedepsei, fiind întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 81 alin. 1 din vechiul Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală.

Numiții I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. (frații și surorile victimei I. C.) s-au constituit părți civile în termen legal, respectiv în cursul urmăririi penale (f. 47), iar în cursul judecății, până la începerea cercetării judecătorești, au precizat cuantumul pretențiilor civile, după cum urmează (f. 27):

- pentru toate părțile civile, suma de 26.000 lei, cu titlu de daune materiale (cheltuielile ocazionate de înmormântare și de celelalte obiceiuri creștinești);

- pentru fiecare parte civilă, suma de 500.000 lei cu titlu de daune morale (reprezentând prejudiciul afectiv suferit de părțile civile ca victime indirecte, prin ricoșeu), în total 2.500.000 lei.

S-a mai constituit parte civilă în cauză și S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, prin reprezentant legal, care a solicitat obligarea inculpatului C. G.-I. la plata sumei de 10.040,71 lei, sumă la care se adaugă dobânda legală calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea prejudiciului, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată I. C., internat în unitatea spitalicească menționată în perioada 20.11._10, astfel cum rezultă din adresa nr._/2.10.2013 (f. 68).

Partea civilă a atașat la cererea formulată copia decontului de cheltuieli (f. 69).

Prima instanță a admis în parte acțiunea civilă exercitată în prezenta cauză penală de către părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M., pentru următoarele considerente:

În dovedirea pretențiilor civile, I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. a fost administrată proba cu declarațiile martorilor Z. C. și M. C..

Părțile civile au justificat legătura de rudenie de gradul II cu victima I. C., astfel cum rezultă din copiile cărților de identitate, certificatelor de naștere și de căsătorie depuse la filele 48-59 din dosarul de urmărire penală.

Pentru a se angaja răspunderea civilă a inculpatului C. G.-I., este necesar a fi îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 998-999 din Codul civil în vigoare la momentul săvârșirii faptei, la data de 19.11.2010, respectiv îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul (în sensul că este necesar ca fapta să fie imputabilă autorului ei).

Inculpatul C. G.-I. a comis o faptă ilicită, condiția privind existența unei fapte ilicite (cauzatoare de prejudiciu) fiind îndeplinită în speța dată, precum și condiția privind săvârșirea acestei fapte de către inculpat cu vinovăția prevăzută de lege (asa cum s-a aratat anterior in acest sens).

În ce privește cerința referitoare la existența unui prejudiciu, prima instanță a arătat că prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de către o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de către o altă persoană.

În ce privește suma de 26.000 lei, cu titlu de daune materiale (cheltuielile ocazionate de înmormântare și de celelalte obiceiuri creștinești) solicitată de către părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M., din depozițiile martorilor audiați, Z. C. și M. C., care se coroborează sub acest aspect, reiese faptul că frații victimei, părțile civile din prezenta cauză, au realizat cheltuieli cu înmormântarea victimei și cu pomenirile efectuate potrivit ritualului ortodox, organizate la 40 de zile, la 6 luni, la un an, cuantumul acestor cheltuieli fiind, în total, de 200 milioane lei vechi - 20. 000 lei (RON).

Martorul M. C. a arătat că a fost prezent la pomenirile specifice tradiției creștin-ortodoxe și a văzut că au participat multe persoane.

Deși părțile civile nu au depus la dosar înscrisuri care să justifice cuantumul cheltuielilor efectuate, astfel cum a solicitat S. C. de A.-R. A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă, invocând drept temei juridic art. 49 din Ordinul C.S.A. nr. 5/2010, prima instanță a considerat că declarațiile martorilor sunt în măsură să probeze pretențiile civile formulate, având în vedere contextul efectuării cheltuielilor menționate, fiind imposibil pentru părțile civile preconstituirea de probe constând în înscrisuri.

Având în vedere suma precizată de către martorii audiați (20.000 lei), instanța a constatat că pretențiile părților civile în ceea ce privește daunele materiale sunt întemeiate doar în cuantum de 20.000 lei, și nu pentru suma de 26.000 lei.

Însă, ținând seama și de culpa comună a victimei în ce privește producerea accidentului de circulație, stabilită ca fiind în proporție de 60 %, instanța a redus cuantumul acestor daune materiale [dovedite in cauza la nivelul sumei totale de 20.000 lei (RON)], în raport cu proporția culpei de 40 % a inculpatului în producerea accidentului de circulație.

Cu privire la daunele morale solicitate de către părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M., instanța a reținut că, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, întinderea acestora trebuie stabilită în raport cu intensitatea suferințelor cauzate.

La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca sumele de bani ce se vor acorda să aibă efecte compensatorii și să nu constituie amenzi excesive pentru inculpat care, prin fapta sa culpabilă, a stat la originea lor și care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală.

În acest context, prima instanță a arătat că moartea unei rude apropiate, victima I. C. fiind fratele părților civile, lasă în viața celor rămași un gol ireparabil, sentimente de durere, precum și o amintire care mereu va produce suferință și întristare.

În contextul speței de față instanța a arătat că, potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 2287 din 09.05.2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași, moartea lui I. C. a fost violentă, urmare a traumatismelor suferite în urma accidentului rutier, împrejurare care, în opinia primei instanțe, a constituit un motiv suficient de a considera că suferința fraților victimei este mai mare.

Din declarațiile martorilor Z. C. și M. C. rezultă că relațiile dintre I. C. și frații săi erau firești, aceștia erau uniți și se ajutau.

Din declarația martorului Z. C. instanța a reținut că toți frații au venit spital după producerea accidentului, precum și la înmormântare.

Totuși, având în vedere susținerea martorului menționat anterior, respectiv că frații victimei nu veneau foarte des în vizită la fratele lor I. C., instanța a conchis că în prezenta cauză nu s-a făcut dovada unor împrejurări care să ateste, în mod cert, că a existat un atașament afectiv deosebit între victimă și frații acesteia, atașament care să presupună o suferință sufletească intensă.

Față considerentele expuse, instanța apreciază că suma de 50.000 lei (RON) constituie o despăgubire patrimonială justă și echitabilă, în măsură să compenseze suferințele morale ale părților civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M..

Însă, ținând seama și de culpa comună a victimei în ce privește producerea accidentului de circulație, stabilită ca fiind în proporție de 60 %, instanța a redus cuantumul acestor daune morale în raport cu proporția culpei de 40 % a inculpatului în producerea accidentului de circulație.

În raport de acestea, instanța a constatat ca fiind întemeiată, pentru a fi acordată, suma de 20.000 lei (RON), cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă menționată, în total 100.000 lei.

Cu privire la persoana obligată la plata sumelor se constituie daune materiale și morale, instanța a constatat că părțile civile au arătat că solicită obligarea exclusivă la plata despăgubirilor civile a asigurătorului autoturismului cu nr. de înmatriculare_, condus de către inculpatul C. G.-I..

Părțile civile au depus la dosar un înscris reprezentând rezultatul interogării în baza CEDAM, potrivit căruia la data de 19.11.2010, data producerii accidentului, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ era asigurat la S. C. de A.-R. A. S.A..

De asemenea, la fila 44 din dosarul de urmărire penală a fost depusă copia poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._ a autoturismului condus de către inculpat, potrivit căreia asigurător este S. C. de A.-R. A. S.A..

La termenul de judecată din data de 28.06.2013, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de asigurător de răspundere civilă, a Societății Comerciale de A.-R. A. S.A., societate care a depus precizări la dosar la data de 30.08.2013 cu privire la modalitatea de soluționare a cauzei atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă.

Cu privire la temeiul juridic al obligării asigurătorului la plata despăgubirilor civile, instanța a arătat că Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România prevede în art. 49 faptul că asiguratorul acordă despãgubiri pentru prejudiciile de care asigurații rãspund, în baza legii, fata de terțe persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile fãcute de asigurați în procesul civil.

De asemenea, potrivit art. 57, drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercita împotriva celor rãspunzãtori de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asiguratorului de rãspundere civilã, în limitele obligației acestuia, stabilitã în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui rãspunzãtor de producerea pagubei.

Prima instanță a menționat și Ordinul nr. 5 din 17 mai 2010 pentru punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, aplicabil în speța de față.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) din Ordinul nr. 5 din 17 mai 2010 asigurãtorul RCA are obligația de a despãgubi partea prejudiciatã pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despãgubire, dovedite prin orice mijloc de probã. Fãrã a se depãși limitele de despãgubire prevãzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordã despãgubiri, în formã bãneascã, pentru: a) vãtãmãri corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fãrã caracter patrimonial; b) pagube materiale.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Ordinul nr. 5 din 17 mai 2010, în situația în care persoana prejudiciatã a contribuit din culpã la producerea accidentului sau la mãrirea prejudiciului, cel chemat sã rãspundã va fi ținut rãspunzãtor numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilã - culpa comunã. În astfel de situații întinderea rãspunderii fiecãrei persoane va fi cea constatatã prin orice mijloc de probã.

De asemenea, art. 49 arată că la stabilirea despãgubirilor în cazul vãtãmãrii corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere urmãtoarele: pct. 2. în caz de deces: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerarã, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbãlsãmare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul pânã la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și pânã la data decesului, prevãzute la pct. 1, dacã acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.

Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și împrejurarea că în cauză s-a dovedit calitatea de asigurător de răspundere civilă a Societății Comerciale de A.-R. A. S.A., prima instanță a obligat această societate la plata despăgubirilor civile reprezentând daunele materiale și morale acordate părților civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. în cuantumul menționat mai sus.

Cu privire la pretențiile civile ale Spitalului C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, care a solicitat obligarea inculpatului C. G.-I. la plata sumei de_,71 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată I. C., internat în unitatea spitalicească menționată în perioada 20.11._10, astfel cum rezultă din adresa nr._/2.10.2013 (f. 68), prima instanță a arătat că partea civilă menționată a dovedit cheltuielile efectuate prin copia decontului de cheltuieli depus la fila 69.

Având în vedere însă culpa victimei I. C. (de 60 %) în producerea accidentului de circulație, instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de Spitalului C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, fiind întemeiată doar suma de 4016,28 lei, corespunzătoare culpei inculpatului C. G.-I. de 40% în producerea accidentului rutier.

La repararea prejudiciului suferit de catre această unitate spitalicească, instanța a avut în vedere că, potrivit prevederilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.

Instanța a subliniat că, astfel cum s-a analizat anterior, în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpatului C. G.-I. cu privire la pretențiile civile (daunele materiale) ale unității spitalicești sus-mentionate (în speță, existenta faptei ilicite, existenta prejudiciului cert, existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, precum si dovedită vinovatia inculpatului cu privire la savârsirea faptei ilicite).

Ca urmare a calității dovedite de asigurător de răspundere civilă a Societății Comerciale de A.-R. A. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 397 alin. 1 N.C.P.P. și art. 25 alin. 1 N.C.P.P. raportat la art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificata si completata prin O.U.G. nr. 72/2006 instanța a obligat S. C. de A.-R. A. S.A., să plătească părții civile Spitalulului C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași suma de 4016,28 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, sumă la care se adaugă dobânda legală calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea prejudiciului.

În prezenta cauză părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. au solicitat obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariul avocatului ales, în cuantum de 3000 de lei, conform chitanței . nr. 4 din 26.02.2014.

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România asiguratorul acorda despãgubiri pentru prejudiciile de care asigurații rãspund, în baza legii, și pentru cheltuielile fãcute de asigurați în procesul civil.

Având în vedere însă că în prezenta cauză culpa inculpatului C. G.-I. este de 40 %, precum și faptul că pretențiile civile au fost admise în parte, în temeiul art. 276 alin. 1 și 2 N.C.P.P. instanța a admis în parte cererea formulată de către părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. și, în consecință, a obligat S. C. de A.-R. A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă, prin reprezentant legal, să plătească acestora suma de 1.200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare (40 % din suma de 3000 de lei), reprezentând onorariul parțial de avocat conform chitanței . nr. 4 din 26.02.2014.

Împotriva sentinței penale au declarat apel părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M., inculpatul C. G.-I. și asigurătorul S. C. de A.-R. A. S.A.

Părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. au solicitat acordarea despăgubirilor materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare; majorarea daunelor morale și obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile în procedura din primă instanță.

Inculpatul C. G.-I. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, întrucât fapta nu a săvârșit nicio faptă culpabilă, din raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză rezultând că inculpatul nu putea evita accidentul, chiar în condițiile unei deplasări cu limită legală de viteză de 50 km/h.

A solicitat, de asemenea, să fie reconsiderat procentul culpei sale în producerea accidentului, avea în vedere faptul că victima a condus atelajul nesemnalizat corespunzător pe timp de noapte, pe un drum european, punând în pericol siguranța tuturor participanților la trafic și având o alcoolemie de 1,90 g%o. A arătat că o proporție echitabilă în stabilirea culpei ar fi de 80% pentru victimă și 20% pentru inculpat.

În subsidiar, a solicitat, ca urmare a reevaluării proporțiilor culpei sale, atât reindividualizarea pedepsei aplicare inculpatului, sub aspectul cuantumului urmând a se avea în vedere circumstanțele atenuante judiciare prevăzute în Codul penal din 1968, cât și reducerea daunelor pe care inculpatul le consideră destul de mari raportat la dinamica accidentului și la culpa victimei în producerea accidentului.

Asigurătorul S. C. de A.-R. A. S.A a solicitat achitarea inculpatului pentru aceleași motive ca cele arătate de inculpat, iar în subsidiar diminuarea culpei inculpatului, reținând în sarcina inculpatului un procent de 20%, iar în sarcina victimei un procent de 80%, cu consecința reducerii daunelor morale acordate în latură civilă.

C., verificând sentința atacată pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu cu privire la celelalte chestiuni de fapt și de drept deduse judecății în raport de prevederile art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată următoarele:

Prima instanță a reținut o situație de fapt corectă în concordanță cu probele administrate, a dat faptei încadrarea juridică legală și a stabilit corect vinovăția inculpatului C. G.-I..

Prima instanță, în baza unei ample cercetări judecătorești și a propriului examen al tuturor probelor administrate în cauză, atât în timpul urmăririi penale, cât și în timpul judecății, a stabilit cu certitudine că inculpatul C. G.-I. a săvârșit infracțiunea de „ucidere din culpă”, constând în aceea că la data de 19.11.2010, inculpatul C. G.-I., în timp ce se deplasa pe DE 583, pe direcția Iași-Tg. F., pe raza localității P. lloaiei, jud. Iași, cu autoturismul marca Opel A. C. cu număr de înmatriculare_, circulând cu viteza de 71 km la oră, a fost surprins de apariția în culoarul său de deplasare a unui atelaj hipo pe care a încercat fără succes să-l evite prin frânare, prin ocolire spre dreapta, impactul dintre cele două vehicule având loc, astfel că autoturismul a lovit cu partea frontală în laterala stânga a atelajului. După impact, autoturismul a părăsit partea carosabilă în dreapta sensului său de deplasare, oprindu-se pe spațiul verde, iar atelajul s-a răsucit în sens anterior. Conducătorul căruței, I. C., a fost transportat cu ambulanța la spital, însă datorită leziunilor suferite, în data de 27.11.2010, a decedat.

Astfel, în contextul cauzei, contrar susținerilor inculpatului, C. reține că prima instanță a reținut judicios că la data de 19.11.2010, inculpatul C. G.-I. a condus un autovehicul fără a respecta dispozițiile legale ce reglementează circulația autoturismelor pe drumurile publice - dispozițiile art. 35 alin. 1 din Ordonanța de urgenta nr. 195/2002, potrivit cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranța circulației, sa nu pună in pericol viața sau integritatea corporala a persoanelor si sa nu aducă prejudicii proprietății publice ori private; dispozițiile art. 48 din Ordonanța de urgenta nr. 195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza și să o adapteze in funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță; dispozițiile art. 49 alin. 1 din Ordonanța de urgenta nr. 195/2002, potrivit cărora limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h; prevederile art. 121 alin. 1 din Hotărârea nr. 139/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care arată: Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Inculpatul circula în localitate cu o viteză de 71 km/h, pe timp de noapte și în condiții de ceață. Chiar dacă nu s-a putut stabili cu certitudine măsura în care a fost redusă vizibilitatea din cauza fenomenului meteorologic, era necesar ca inculpatul să sporească atenția și să reducă viteza corespunzător limitei de evitare a oricărui pericol. Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză a stabilit că accidentul de circulație putea fi evitat dacă inculpatul s-ar fi deplasat cu o viteză de cel mult 47 km/h.

Inculpatul nu a luat toate măsurile de prevedere la care îl obliga exercițiul calității de conducător auto. Deși avea obligația legală și posibilitatea tehnică de a evita producerea accidentului, inculpatul nu a redus viteza și nu s-a asigurat în mod corespunzător în apropiere de intersecție, încălcând astfel obligațiile prevăzute de art. 35 alin. 1, art. 48, art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată și art. 121 alin. 1 din Hotărârea nr. 139/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, fără a lua în calcul posibilitatea producerii unui accident, deși, având în vedere vizibilitatea redusă pe timp de noapte, îngreunată în condiții de ceață, ar fi trebuit și putea să prevadă potențialul pericol pe care îl reprezenta deplasarea sa cu o viteză mai mare decât cea permisă de lege.

Inculpatul a săvârșit fapta din culpă, dovadă fiind faptul că rula cu o viteza de peste limita legala admisa, considerând în mod ușuratic că accidentul rutier nu se va produce.

În aceste condiții, în mod corect a stabilit prima instanță că inculpatul nu a avut reprezentarea unui potențial pericol, deși în condițiile concrete, putea și trebuia să o aibă.

În cauza dedusă judecății, C. constată că prezumția de nevinovăție a fost înlăturată, probele legal administrate și temeinic analizate de organele judiciare demonstrând, fără echivoc, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, a cărei întindere este apreciată de Curte, pentru aceleași argumente expuse de prima instanță, într-o proporție mai mică de 40%.

Astfel, având în vedere că victima I. C. a condus pe drum european și pe timp de noapte un atelaj semnalizat necorespunzător, având o alcoolemie de 1,90 g %o, încălcând dispozițiilor art. 71 alin. 1 și alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, dispozițiile art. 17 alin. 1 și 3 și art. 165 alin. 1 din Hotărârea nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002, C. consideră că aportul victimei la producerea accidentului a fost într-un procent de 80%, criticile inculpatului și asigurătorului în acest sens fiind întemeiate.

Potrivit art. 5 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Verificând succesiunea de legi în timp, în vederea identificării legii mai favorabile, făcând o evaluare globală și nu pe instituții autonome, nefiind permisă combinarea unor prevederi favorabile dintr-o lege cu prevederi favorabile din cealaltă lege, astfel cum a statuat C. Constituțională, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, C. constată că infracțiunea prev. de art. 178 alin. 2 Cod penal din 1968, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani are corespondent în Codul penal în dispozițiile art. 192 alin. 2 ce prevede aceleași limite de pedeapsă.

Deși infracțiunea pentru care inculpatul este judecat, este pedepsită la fel în cele două legi succesive, C. reține că legea veche este mai favorabilă, ca urmare a modalității de executare a pedepsei aplicate în varianta suspendării condiționate a executării, conform art. 81 Cod penal, stabilită de prima instanță, legea nouă neprevăzând posibilitatea aplicării acestui mijloc de individualizare a pedepsei.

Reținând ca lege mai favorabilă vechiul cod penal, C. va înlătura dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din art. 178 alin. 2 Cod penal din 1968 în art. 192 alin. 2 Cod penal, precum și dispozițiile de condamnare a acestuia în temeiul art. 192 alin. 2 Cod penal. Va înlătura pedeapsa accesorie prev. de art. 65 alin. 1 și alin. 3 Cod penal rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, k Cod penal.

Inculpatul va fi condamnat în temeiul art. 178 alin. 2 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 5 Cod penal, la o pedeapsă cu închisoare la nivelul minimului prevăzut de lege, cuantum apreciat a fi în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate și educativ.

C. apreciază că, în contextul cauzei, nu se impune reducerea pedepsei sub minimul special prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal din 1968, deoarece integrarea în comunitate, angajarea în muncă, întemeierea unei familii și contribuirea la întreținerea membrilor ei, constituie un comportament normal, care nu impune reținerea ca un comportament excepțional.

Față de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, comportamentul acestuia după săvârșirea faptei și ținând seama de pedeapsa aplicată, instanța de apel consideră, asemenea primei instanțe, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în condițiile în care apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat și, chiar, fără executarea pedepsei acesta nu va mai săvârși alte infracțiuni.

În ce privește latura civilă, C. constată că sunt fondate doar criticile referitoare la reducerea daunelor ca urmare a reducerii procentului de culpă a inculpatului în producerea infracțiunii.

La prima instanță, părțile vătămate I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. s-au constituit părți civile cu câte 500.000 lei daune morale și suma totală de 26.000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu ocazia înmormântării victimei și celelalte obiceiuri creștinești.

În cauză, fără discuție, sunt îndeplinite condițiile de existență a răspunderii civile delictuale: prejudiciul, fapta cu caracter ilicit, culpa autorului și legătura de cauzalitate.

Însă, despăgubirile materiale solicitate de părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. nu sunt dovedite cu înscrisuri, acestea fiind singurele mijloace de probă care să confere certitudine asupra posibilității de evaluare a prejudiciului material.

Martorii Z. C. și M. C. au declarat că frații victimei, părțile civile din prezenta cauză, au realizat cheltuieli cu înmormântarea victimei și cu pomenirile efectuate potrivit ritualului ortodox, organizate la 40 de zile, la 6 luni, la un an, cuantumul acestor cheltuieli fiind, în total, de 200 milioane lei vechi, însă aceste mărturii nu pot fi luate în seamă, în condițiile în care nimic nu le-a împiedicat pe părțile civile să preconstituie probe cu înscrisuri referitoare la cuantumul cheltuielilor efectuate cu înmormântarea victimei și obiceiurile creștinești ulterioare. Aceasta cu atât mai mult cu cît și cel mai simplu act de comerț desfășurat în acea perioadă presupunea eliberarea obligatorie, chiar dacă părțile civile nu ar fi solicitat, a unui simplu bon fiscal.

Pentru a se putea obține repararea prejudiciului, acesta trebuie să fie cert, nu doar în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare.

În lipsa unor criterii de evaluare a acestui prejudiciu, soluția primei instanțe de neacordare a daunelor materiale este întemeiată.

Solicitarea părților civile vizând majorarea daunelor morale nu este întemeiată.

C. reține că aceste daune au fost stabilite într-un cuantum proporțional cu prejudiciul moral suferit, fiind de natură să satisfacă cerințele unei juste și integrale despăgubiri.

Este evident că s-a produs un prejudiciu moral însemnat părților civile datorită schimbărilor suferite în condițiile lor de existență, de suferințele psihice determinate de decesul unei persoane apropiate, de modificarea cursului firesc al vieții pe care părțile civile o duceau anterior săvârșirii faptei de către inculpat.

Însă daunele morale au fost acordate într-un cuantum mai redus decât cel stabilit, ca urmare faptului că însăși victima a contribuit la producerea urmărilor accidentului.

Solicitarea părților civile privind obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața primei instanțe nu este întemeiată, deoarece prima instanță a acordat aceste cheltuieli proporțional cu culpa reținută în sarcina victimei.

Prin urmare criticile formulate de părțile civile exclusiv în latură civilă sunt nefondate.

Însă, având în vedere că instanța de apel a reținut o culpă mai mare a victimei în producerea accidentului decât cea reținută de prima instanță, daunele morale la plata cărora a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă, către părților civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M., despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat asigurătorul către partea civilă S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași, dar și cheltuielile judiciare acordate de prima instanță părților civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. vor fi reduse ca urmarea a reținerii culpei concurente a părții vătămate de 80 %.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a din Cod procedură penală, C. va admite apelurile declarate de inculpatul C. G. I. și asigurătorul S. C. de A.-R. A. S.A. împotriva sentinței penale nr. 312/07.03.2014 pronunțate de Judecătoria Iași, pe care o desființează în parte, în latură penală și în latură civilă.

În rejudecare, va înlătura dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din art. 178 alin. 2 Cod penal din 1968 în art. 192 alin. 2 Cod penal.

Va înlătura dispozițiile privind condamnarea inculpatului în temeiul art. 192 alin. 2 Cod penal la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

Va înlătura pedeapsa accesorie prev. de art. 65 alin. 1 și alin. 3 Cod penal rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, k Cod penal.

În temeiul art. 178 alin. 2 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 5 Cod penal, va condamna pe inculpatul C. G.-I., fiul lui P. și P., născut la data de 16.02.1984 în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, domiciliat în ., jud. B., fără forme legale în ., jud. B., cetățean român, studii superioare, căsătorit, cadru didactic, fără antecedente penale la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

Va aplica pedeapsa accesorie prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a și b teza a II-a Cod penal din 1968.

Va înlătura dispozițiile privind obligarea Societății Comerciale de A.-R. A. S.A. să plătească părților civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. suma de 8.000 de lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

Reduce la 50.000 lei cuantumul total al daunelor morale la plata cărora a fost obligată S. C. de A.-R. A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă, către părților civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. (câte 10.000 lei pentru fiecare parte civilă menționată anterior).

Reduce cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată S. C. de A.-R. A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă, către partea civilă S. C. Județean de Urgențe „Sf. S.” Iași la 2.008,14 lei, sumă la care se adaugă dobânda legală calculată potrivit art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea prejudiciului.

Reduce la 600 lei cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligată S. C. de A.-R. A. S.A., în calitate de asigurător de răspundere civilă, către părților civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M..

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, C. va respinge ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. împotriva aceleiași sentințe.

Văzând și disp. art. 275 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;

Pentru ceste motive,

În numele legii,

Decide:

Admite apelurile declarate de inculpatul C. G. I. și asigurătorul S. C. de A.-R. A. S.A. împotriva sentinței penale nr. 312/07.03.2014 pronunțate de Judecătoria Iași, pe care o desființează în parte, în latură penală și în latură civilă.

Rejudecând:

Înlătură dispozițiile privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din art. 178 alin. 2 Cod penal din 1968 în art. 192 alin. 2 Cod penal.

Înlătură dispozițiile privind condamnarea inculpatului în temeiul art. 192 alin. 2 Cod penal la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

Înlătură pedeapsa accesorie prev. de art. 65 alin. 1 și alin. 3 Cod penal rap. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, k Cod penal.

În temeiul art. 178 alin. 2 Cod penal din 1968 cu aplic. art. 5 Cod penal, condamnă pe inculpatul C. G.-I., fiul lui P. și P., născut la data de 16.02.1984 în mun. Iași, jud. Iași, CNP_, domiciliat în ., jud. B., fără forme legale în ., jud. B., cetățean român, studii superioare, căsătorit, cadru didactic, fără antecedente penale la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

Aplică pedeapsa accesorie prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a și b teza a II-a Cod penal din 1968.

Înlătură dispozițiile privind obligarea Societății Comerciale de A.-R. A. S.A. să plătească părților civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. suma de 8.000 de lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M..

Cheltuielile judiciare prilejuite de judecarea apelurilor declarate de inculpat și asigurător rămân în sarcina statului.

Obligă pe părțile civile I. D., I. T., D. G., M. P. M. L. și Iovița M. la câte 50 lei, fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 70 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20.06.2014.

Președinte, Judecător,

C. I. E. O.-M.

A. G.

Grefier,

R. E.

Red./Tehnored. O.M.A.G./2 ex.

Judecătoria Iași

Judecător M. D. C.

← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013....		Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 291/2014. Curtea... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 377/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 377/2014. Curtea de Apel IAŞI