Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 87/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 87/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 87/2015
DOSAR NR. 4._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 87
Ședința publică din data de 03.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. M.
Grefier L. R.-C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă C. de A. Iași
a fost reprezentat de procuror S. C.
Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul - condamnat T. F. împotriva sentinței penale nr. 884NCCP/21.09.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată prezența condamnatului contestator T. F., asistat de avocat M. A. - apărător desemnat din oficiu.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită cu contestatorul.
Constată, totodată, că la dosarul cauzei la data de 02.12.2015 a fost depus răspunsul la adresa emisă către Penitenciarul B., filele 41-43.
Instanța aduce la cunoștința condamnatului contestator T. F. faptul că a fost citat pentru soluționarea contestației pe care acesta a formulat-o împotriva sentinței penale nr. 884 din 21.09.2015 a Tribunalului Iași prin care i-a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal.
Întrebat fiind de instanță de ce la termenul trecut nu a anunțat administrația penitenciarului că este citat la C. de A. Iași în acest dosar, condamnatul contestator T. F. arată că a anunțat.
Instanța aduce la cunoștința condamnatului contestator T. F. că atât timp cât formulează cereri și le adresează instanței are și obligația de a anunța administrația locului de deținere despre citațiile primite de la instanță. Din relațiile primite de la locul de deținere rezultă că nu a anunțat și avertizează condamnatul contestator că în cazul în care va mai proceda astfel va fi sancționat și va fi încunoștințată despre această conduită Comisa de liberări condiționate.
Condamnatul contestator T. F. arată că nu minte, e interesul său să fie adus la instanță pentru că a solicitat redeschiderea procesului. A anunțat despre citație dar nu a fost luat în seamă de ofițer.
Avocat M. A., pentru condamnatul contestator T. F., depune la dosar un memoriu formulat de acesta, filele 44 -45.
Întrebat fiind de instanță dacă a citit hotărârea primei instanțe și dacă a înțeles conținutul acesteia, condamnatul contestator T. F. arată că a citit și a înțeles.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra contestației formulată de condamnatul T. F..
Avocat M. A., pentru condamnatul contestator T. F., solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată având în vedere că sunt îndeplinite condițiile articolului 466 Cod procedură penală atât cu privire la termenul de solicitare a redeschiderii procesului din cauza lipsei apărării, cât și din punct de vedere al lipsei efective de la procesul penal.
Procurorul solicită respingerea contestației ca nefondată raliindu-se punctului de vedere al judecătorului de la instanța de fond care a considerat că obiectul cererii de redeschidere a procesului penal trebuie să îl constituie cauza de fond și nu, cum este speța de față, incidentele survenite în executarea, respectiv revocarea suspendării condiționate.
Condamnatul contestator T. F., având ultimul cuvânt, arată că regretă ce a făcut nerespectând obligațiile în cele patru luni, dar fiind copiii și soția în Italia nu a avut încotro trebuia să se ducă să își ajute familia, 2 ani și 8 luni nu au fost probleme, 10 ani cât a stat în Italia nu a creat probleme.
C. constată închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației formulată de condamnatul T. F., constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 884NCCP/21.09.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„În baza art. 469 alin. 4 C.proc.pen. respinge cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată T. F., fiul lui G. și C., născut la data de 08.03.1970, CNP:_, actualmente deținut în Penitenciarul Iași, referitor la dosarul_ al Tribunalului Iași.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.”
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele considerente:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 13.07.2015 sub nr._ condamnatul T. F. a solicitat redeschiderea procesului penal în dosarul nr._ al Tribunalului Iași.
În motivarea cererii a susținut petentul condamnat faptul că la data la care s-a judecat dosarul_ atât el, cât și familia, se aflau pe teritoriul Italiei unde lucra cu forme legale, și nu a avut cu cine să ia legătura referitor la existența procesului său. Abia după momentul încarcerării sale în Penitenciarul B. petentul a fost informat despre posibilitatea ca dosarul său să fie rejudecat.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului Iași, atât cauza în care s-a dispus revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, cât și dosarul privind emiterea și executarea mandatului european de arestare.
Analizând situația juridică a petentului condamnat instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 47 din 30.01.2001 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 36/30.01.2003 a Curții de A. Iași, rămasă definitivă la data de 16.02.2003, a fost condamnat inculpatul T. F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, i, g C.pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Printre obligațiile impuse condamnatului se afla și aceea de a se prezenta în ultima zi de vineri a fiecărei luni la judecătorul desemnat cu supravegherea și să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
Condamnatul a fost luat în evidența Biroului de Executări Penale al Tribunalului Iași, i s-au adus la cunoștință obligațiile și consecința nerespectării acestora, supunându-se măsurilor de supraveghere până la data de 28.08.2008. Potrivit procesului verbal din data de 28.08.2008 atașat în copie la dosar, condamnatului i s-a adus la cunoștință următoarea întrevedere cu judecătorul delegat cu executarea ce urma să aibă loc la data de 26.09.2008. La această dată însă persoana condamnată nu s-a prezentat la sediul Tribunalului Iași, motiv pentru care i s-a trimis înștiințarea din data de 24.10.2008 atașată în copie la dosar, prin care i se aducea la cunoștință consecința neprezentării sale la instanță.
Condamnatul T. F. nu a răspuns solicitării instanței, motiv pentru care la data de 24.11.2008 judecătorul delegat la Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Iași a formulat cerere de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, cerere înregistrată sub nr._ .
În cadrul procesului penal astfel declanșat condamnatul T. F. a fost citat la singura adresă cunoscută de organele judiciare și la care figura în bazele de date ale autorităților, respectiv în .. Iași, procedura de citare fiind îndeplinită prin afișare.
Totuși, potrivit procesului verbal de executare a mandatului de aducere emis de judecătorul investit cu soluționarea cauzei pentru termenul de judecată din data de 02.02.2009, la aceeași dată organele de poliție au procedat la verificarea la domiciliu a condamnatului, aici găsind pe soția acestuia, T. V., căreia i s-a adus la cunoștință existența mandatului emis de judecător, aceasta susținând că soțul său este plecat la iarmaroc; procesul verbal din data de 02.02.2009 a fost semnat de soția persoanei condamnate.
Potrivit unui alt proces verbal atașat dosarului_, fiind căutat din nou la domiciliu în data de 12.03.2009 condamnatul nu a fost găsit, polițistul consemnând că din datele oferite de persoane apropiate acestuia s-ar părea că este plecat în Italia din septembrie 2008. În acest context, judecata în dosarul_ s-a desfășurat în lipsa persoanei condamnate.
Prin sentința penală nr. 237/30.03.2009 a Tribunalului Iași, dată în dosar_, rămasă definitivă prin nerecurare, în baza art. 47 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 și art. 864 alin. 2 C.pen. din 1969, s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoarea aplicată condamnatului T. F. prin sentința penală nr. 47/30.01.2001 a Tribunalului Iași, dispunându-se executarea în întregime a acesteia.
La data de 22.04.2009 Tribunalul Iași a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 262/2009 pe numele condamnatului T. F.. Întrucât mandatul nu a putut fi pus în executare, persoana condamnată a fost dată în urmărire internațională, fiind ulterior identificat pe teritoriul Italiei.
La data de 20.08.2009 Tribunalul Iași a emis pe numele persoanei condamnate T. F. un mandat european de arestare, nr. 34/2009, acesta fiind arestat la data de 05.04.2014 de autoritățile italiene.
La data de 28.04.2015 condamnatul T. F. a fost predat autorităților române, fiind încarcerat în aceeași zi la Penitenciarul București – Rahova.
Potrivit prevederilor art. 466 și urm. C.proc.pen. pentru redeschiderea procesului penal trebuiesc îndeplinite următoarele condiții:
- Existența unei hotărâri definitive de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei (art. 466 alin. 1 și 5), prin urmare, a unei hotărâri definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei.
Or, în cazul persoanei condamnate T. F. fondul cauzei s-a soluționat prin sentința penală nr. 47 din 30.01.2001 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 36/30.01.2003 a Curții de A. Iași, rămasă definitivă la data de 16.02.2003, proces la care condamnatul a participat, ulterior supunându-se pentru o perioadă considerabilă de timp și procedurilor de executare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Cauza a cărei redeschidere o solicită condamnatul în procedura de față nu este o cauză de fond, ci privește soluționarea unui incident ivit în cursul executării pedepsei, respectiv revocarea beneficiului executării pedepsei închisorii sub supraveghere.
Așa cum a statuat ÎCCJ în decizia nr. 22/09.06.2015 dată în dezlegarea unei chestiuni de drept, deci obligatorie pentru instanță, ”obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestației în anulare ori revizuirii.”. Arată instanța supremă în motivarea acestei decizii că prin noțiunea de „proces penal” utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se înțelege faza de judecată, prin folosirea metodei interpretării restrictive legiuitorul urmărind să asigure posibilitatea reluării, în condițiile legii, a judecării cauzei, din analiza dispozițiilor art. 466 alin. (1) și (5) din CPP rezultând că pot fi supuse acestei proceduri extraordinare doar hotărâri penale definitive: hotărâri de condamnare, hotărâri de renunțare la aplicarea pedepsei și hotărâri de amânare a aplicării pedepsei, prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta nu atât soluția definitivă pronunțată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfășurare a judecății în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialității, nemijlocirii, reguli de bază ale judecății. Totodată, art. 466 alin. (1) din CPP evidențiază existența unui proces penal cu o acțiune penală pusă în mișcare, situație specifică unei cauze care se judecă în primă instanță sau în calea ordinară de atac, iar prin modalitatea de reglementare redeschiderea procesului penal nu poate fi extinsă la toate categoriile de procese (contestație în anulare, revizuiri, alte cereri), interpretarea contrară conducând la o suprapunere a acestei proceduri speciale peste alte proceduri (categorii), de asemenea, cu caracter special, ce ar periclita principiul autorității de lucru judecat.
În plus, procedura de condamnare a petentului, ca și cea de revocare a suspendării executării pedepsei aplicate, s-au desfășurat sub imperiul legii vechi – Codul de procedură penală din 1968 și Codul penal din 1969 – iar legea nouă intrată în vigoare la 01.02.2014 nu prevede dispoziții tranzitorii pentru aplicarea dispozițiilor art. 466 C.proc.pen. cauzelor judecate sub imperiul legii vechi. Dispozițiile procesual penale fiind de imediată aplicare, fără a retroactiva sau ultraactiva dacă legea nu prevede altfel.
Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate este o procedură nou introdusă de actuala reglementare, fiind o cale extraordinară de atac de retractare. Potrivit art. 8 din legea 255/2013 hotărârile pronunțate în primă instanță după . legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora prevăzute de legea nouă. per a contrario, nu poate fi formulată cerere de redeschidere a procesului penal cu privire la cauzele în care hotărârile au fost pronunțate în primă instanță anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală, legea neprevăzând nici o dispoziție tranzitorie în acest sens.
- Persoana față de care s-a pronunțat hotărârea să fi fost judecată în lipsă.
Potrivit legii (art. 466 alin. 2 c.proc.pen.) este considerată judecată în lipsă persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre acesta, or, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod nejustificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștiința instanța.
Or, persoana condamnată T. F. a avut cunoștință de cauza în care s-a dispus condamnarea sa definitivă la pedeapsa de 3 ani închisoare, a avut cunoștință de măsurile de supraveghere impuse de instanța de judecată, conformându-se acestora o perioadă îndelungată de timp. În ciuda consecințelor pe care sustragerea sa de la executarea măsurilor de supraveghere le putea atrage, condamnatul a ales să părăsească teritoriul țării fără a încunoștiința judecătorul delegat cu executarea despre schimbarea de domiciliu intervenită, alegând să nu se mai prezinte în fața acestuia. Condamnatul avea cunoștință de consecințele comportamentului său, prin urmare putea aprecia că judecătorul delegat va sesiza instanța pentru revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. Deși în noua cauză nu s-a prezentat, prezumția este că avea cunoștință de proces din moment ce putea prevedea consecințele sustragerii sale de la executarea pedepsei iar soția sa semnase de luare la cunoștință pentru un mandat de aducere emis de instanța investită cu soluționarea sesizării privind revocarea.
Și față de jurisprudența CEDO în materia art. 6 parag. 1 coroborat cu art. 6 parag. 3 lit. c din Convenție, instanțele trebuie să respingă o cerere de rejudecare formulată de persoanele care au renunțat, în mod neechivoc, la dreptul de a fi prezente în instanță și de a se apăra, de pildă, s-au sustras procedurilor, au fugit din țară în cursul procesului penal etc. Or, condamnatul T. F. a participat la judecata în fond a cauzei care s-a finalizat cu condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 3 ani, sustrăgându-se însă fazei de executare a sentinței penale de condamnare, deși cunoștea consecințele conduitei sale.
- Persoana condamnată să nu fi solicitat să fie judecată în lipsă (art. 466 alin. 4 C.proc.pen.) – condiția legală este un alt argument pentru faptul că sentințele pronunțate sub imperiul Codului de procedură penală din 1968 nu pot fi suspuse procedurii de redeschidere a procesului penal prevăzută de Codul de procedură penală în vigoare, cum am arătat anterior, legea sub imperiul căreia s-a desfășurat judecata în dosarul_ neprevăzând posibilitatea inculpatului sau a altui participant de a solicita judecata în lipsă.
Față de aceste considerente, instanța consideră că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se dispune redeschiderea procesului penal desfășurat în dosarul_ al Tribunalului Iași.
Deși procurorul de ședință a invocat depășirea de către condamnat a termenului de introducere a cererii, susținerile sale se circumscriu mai mult primei condiții analizate anterior de instanță, procurorul făcând trimitere la sentința de condamnare și nu la cea de revocare a beneficiului executării sub supraveghere a pedepsei închisorii.
Așa cum a arătat instanța anterior în cadrul termenului de judecată ce a avut loc și cum s-a consemnat în practicaua sentinței de față, referitor la termenul de introducere a cererii de față sunt aplicabile situației condamnatului T. F. prevederile art. 466 alin. 3 C.proc.pen., acesta fiind predat autorităților române în dosarul_ în baza unui mandat european de arestare emis pe numele acestuia în vederea executării pedepsei de 3 ani închisoare. Potrivit art. 92 alin. 2 din legea 302/2004, autoritățile aveau obligația de a comunica persoanei condamnate, conform prevederilor Codului de procedură penală, hotărârea de condamnare, în termen de 10 zile de la primirea sa în centrele de arestare preventivă și de reținere sau în penitenciar. Or, în cazul condamnatului T. F. o procedură de comunicare a sentinței penale 237/2009 dată în dosarul la care se referă cererea de redeschidere a procesului penal nu a putut fi identificată, instanța neputând reține că s-a depășit termenul de introducere a cererii de redeschidere a procesului penal în dosarul_ .
Pentru aceste considerente, față de cele anterior expuse, instanța va respinge cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată T. F., referitor la dosarul_ al Tribunalului Iași, aceasta nefiind admisibilă în principiu.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 C.proc.pen. condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, cheltuieli determinate de desfășurarea prezentei proceduri. ”
Împotriva acestei sentințe penale a declarat contestație, în termenul legal, condamnatul T. F. criticând-o pentru netemeinicie, pentru motivele prezentate în memoriul depuse la dosar, filele 44-45, și susținute oral în dezbateri de apărătorul desemnat din oficiu, fiind consemnate integral în practicaua prezentei hotărâri.
Analizând contestația formulată de condamnatul T. F., C. constată că aceasta este nefondată pentru următoarele motive:
Prezenta contestație a fost formulată împotriva sentinței penale nr. 884NCCP/21.09.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ prin care a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea condamnatului de redeschidere a procesului penal care a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Iași. În acest dosar, prin sentința penală nr. 237/30.03.2009, rămasă definitivă prin nerecurare, în baza art. 47 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968 și art. 864 alin. 2 C.pen. din 1969, Tribunalul Iași a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului T. F. prin sentința penală nr. 47/30.01.2001 a Tribunalului Iași, dispunându-se executarea în întregime a acesteia.
La data de 22.04.2009 Tribunalul Iași a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 262/2009 pe numele condamnatului T. F.. Întrucât mandatul nu a putut fi pus în executare, persoana condamnată a fost dată în urmărire internațională, fiind ulterior identificat pe teritoriul Italiei.
La data de 20.08.2009 Tribunalul Iași a emis pe numele persoanei condamnate T. F. mandatul european de arestare nr. 34/2009, acesta fiind arestat la data de 05.04.2014 de autoritățile italiene, la data de 28.04.2015 acesta fiind predat autorităților române și încarcerat în aceeași zi la Penitenciarul București – Rahova.
Condamnatul T. F. a contestat sentința penală nr. 884NCCP/21.09.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ motivat de faptul că la data la care a fost judecată cauza în care s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare la care fusese condamnat prin sentința penală nr. 47/30.01.2001 a Tribunalului Iași, nici el și nici familia sa nu se aflau în România și prin urmare procesul s-a judecat în lipsa sa.
C. constată că instanța de fond a analizat corect, complet și detaliat situația juridică a condamnatului T. F. în raport de cererea de redeschidere a procesului penal formulată, prezentând amănunțit și clar motivele pentru care procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, prev. de art. 466 – art. 470 Cod procedură penală, cale extraordinară de atac, nu îi este aplicabilă, având în vedere atât Decizia nr. 22/09.06.2015 pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.
Or, așa cum lesne se poate constata, procesul penal a cărui redeschidere a solicitat-o condamnatul T. F. a avut ca obiect un incident ivit în faza de executare a sentinței penale nr. 47/30.01.2001 a Tribunalului Iași și nicidecum o judecată de fond care să fi condus la o soluție de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei.
Cu toate că sentința penală contestată cuprinde o motivare clară a rațiunilor pentru care procedura redeschiderii procesului penal nu îi este aplicabilă, în cuprinsul memoriului depus în sprijinul contestației, filele 44-45, condamnatul T. F. demonstrează că nu a fost câtuși de puțin interesat de această motivare, preferând să manifeste o atitudine de dispreț față de actul de justiție și de organele judiciare, formulând diverse acuzații, folosind un limbaj total nepotrivit pentru o astfel de cerere, apreciind că acestea, în mod abuziv i-ar fi revocat beneficiul suspendării condiționate sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 47 din 30.01.2001 a Tribunalului Iași, modificată prin decizia penală nr. 36/30.01.2003 a Curții de A. Iași, rămasă definitivă la data de 16.02.2003, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, e, i, g C.pen. din 1969, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1969.
De altfel, C. reține că contestatorul nu a arătat care sunt motivele pentru care apreciază că sentința penală nr. 884NCCP/21.09.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ ar fi nelegală și/sau netemeinică.
În contradicție flagrantă cu cele scrise în memoriul pe care l-a depus la dosar în ședință publică, în fața instanței de control judiciar condamnatul a afirmat că regretă că nu a respectat obligațiile impuse în perioada de supraveghere.
C. atrage atenția contestatorului că formularea unei contestații, a unei cereri, etc., trebuie să respecte cadrul prevăzut de lege, în caz contrar, formularea unor astfel de cereri, cu rea credință, poate reprezenta un abuz de drept procesual, în sensul art. 283 alin. 4 lit. n Cod procedură penală, sancționat ca atare.
Prin urmare, față de considerentele prezentate, C. va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul - condamnat T. F., fiul lui G. și C., născut la data de 08.03.1970, C.N.P._, împotriva sentinței penale nr. 884NCCP/21.09.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Reținând culpa procesuală în formularea prezentei contestații, în temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, C. îl va obliga pe contestator la plata sumei de 330 lei reprezentând cheltuielile judiciare către stat, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. M. A., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 16.213/20.10.2015, se va avansa către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E :
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul - condamnat T. F., fiul lui G. și C., născut la data de 08.03.1970, C.N.P._, împotriva sentinței penale nr. 884NCCP/21.09.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 330 lei reprezentând cheltuielile judiciare către stat, din care suma de 130 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu av. M. A., potrivit delegației pentru asistență juridică obligatorie nr. 16.213/20.10.2015, se avansează către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.12.2015.
Președinte
M. M.
Grefier
L. R.-C.
Red. M.M./Tehnored. M.M./2Ex+2 ex/07.12.2015/Tribunalul Iași/Judecător C. T.
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 849/2015. Curtea de Apel IAŞI | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
