Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 353/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 353/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 353/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător G. S.
Judecător A. D.
Grefier G. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. C. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații T. G. și L. A. I. împotriva sentinței penale nr. 520 din 8.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect purtarea abuzivă (art. 250 C.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică inculpatul recurent T. G. asistat avocat T. G. D., apărător ales, lipsă inculpatul L. I. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Avocat T. G. D. depune la dosar un înscris pentru a face dovada că pe rolul Judecătoriei B. este înregistrat un alt dosar care vizează același părți și aceeași faptă.
Interpelate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat T. G. D. solicită admiterea recursului declarat de inculpatul T. G. împotriva sentinței penale nr. 520 din 8.11.2012 pronunțată de Judecătoria B. și achitarea acestuia în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, apreciind că nu pot fi condamnați doi inculpați pentru comiterea faptei de purtare abuzivă.
Între inculpatul T. G. - pădurar de vânătoare și L. I. a avut loc un conflict la data de 25.11.2011. Inculpatul T. se afla împreună cu soția sa T. M., într un autoturism, deplasându-se pe un drum forestier, pentru a verifica daca în hrănitoarele special construite pentru hrana animalelor mai este mâncare. Din spate s-a apropiat o mașină cu farurile aprinse, care făcea semne dn faruri schimbând fazele. Inculpatul T. s-a retras pe partea stângă a drumului pentru a permite acestui autoturism sa -l depășească, însă șoferul acestuia nu și-a continuat drumul și a blocat deplasarea lui T., intrând cu aripa din stânga mașinii în aripa dreaptă a autoturismului condus de T.. Inculpatul T. a coborât din autoturism și a fost agresat de L. I. și de V. E. – care l-a imobilizat, ajutându-l pe L. să-l lovească În sprijinul lui T. a sărit soția acestuia, care a intervenit în conflict și l-a lovit pe L. cu o lanternă. Din planșele foto rezultă că mașina lui T. a fost blocată, deși exista loc suficient pentru ca ambele mașini să circule.
Solicită a se avea în vedere motivele de recurs dezvoltate pe larg în scris și în consecință să se dispună achitarea inculpatului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă.
Reprezentantul Ministerului arată că prima instanță a făcut o analiză a probatoriului administrat, a analizat cele două versiuni contradictorii și a apreciat, în mod corect care este versiunea reală. Chestiunea privind poziția autovehiculelor nu este relevantă, inculpatul L. nu a negat că a urmărita autovehiculul și că l- a blocat, crezând că în mașină sunt braconieri amândoi. De altfel ambii au afirmat că nu știau cine era cealaltă persoană. Hotărârea este legală și temeinică, corect s/a stabilit vinovăția fiecăruia dintre inculpați.
Inculpatul T. G. având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului .
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare .
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Asupra recursurilor penale de față :
Prin sentința penală nr.520 din 8 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. s-a dispus condamnarea inculpaților :
L. I., fiul lui A. si I., nascut la 12.09.1973, in mun. Barlad, domiciliat in ., cu antecedente penale, cetatean roman, studii medii, padurar, CNP –_, la pedeapsa de 6 luni inchisoare - pentru savarsirea infractiunii de purtare abuziva, prevazuta de art. 250 alin. 3 Cod penal, împotriva partii vatamate T. G..
In temeiul art.71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului L. I. drepturile prevăzute de art.64 lit. a – teza.II, b, Cod penal pe durata executarii pedepsei.
In temeiul art.81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului L. I. si s-a pus in vedere acestuia dispozițiile art.83 Cod penal.
In temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat pedeapsa accesorie, a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit. a – teza.II, b pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului L. I..
Termen de incercare 2 ani si 6 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
T. G., fiul lui I. si M., nascut la 10.08.1969, in ., domiciliat in ., cu antecedente penale, tehnician de vanatoare, cetatean roman, CNP -_, la pedeapsa de 6 luni inchisoare - pentru savarsirea infracțiunii de purtare abuziva, prevazuta de art. 250 alin. 3 Cod penal, împotriva partii vatamate L. I..
În temeiul art.71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului T. G. drepturile prevazute de art.64 lit. a – teza.II, b, Cod penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului T. G. si s-a pus în vedere acestuia dispozițiile art.83 Cod penal.
In temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – teza. II, b pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului T. G..
Termen de încercare 2 ani si 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
A fost respinse, ca neîntemeiate, pretențiile civile formulate de părțile vătămate L. I. si T. G..
Au fost admise acțiunile civile formulate de S. de Urgenta “E. B.“ Barlad și de S. de ambulanta V. si obligat inculpatul T. G. sa plătească suma de 40,3 lei si respectiv suma de 438 lei, cu titlu de daune materiale.
În temeiul art.191 alin. 1 Cod procedura penala, au fost obligați inculpații: L. I. si T. G. sa plătească, fiecare in parte, suma de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată/inculpat L. I. avea la data de 25.11.2011 calitatea de pădurar al Cantonului 9 Rotărie, iar inculpatul/parte vatamata T. G., avea calitatea de paznic de vânătoare în cadrul AVPS „Șoimul Dunărean” București, fondul de vânătoare 44 Mireni.
Fondul de vânătoare 44 Mireni se suprapune cu pădurea pe care L. I. o păzește și administrează in calitate de pădurar.
Între partea vătămată/inculpat L. I., pădurar al Cantonului 9 Rotărie și membrii AVPS „Șoimul Dunărean” București, ce administrează fondul de vânătoare 44 Mireni, exista la data de 25.11.2011 o stare conflictuală, de mai mulți ani.
La data de 25.11.2011, in jurul orelor 16.00, numitul V. G. E. la rugat pe numitul D. Rene – E., ce posedă permis de conducere categoria „B”, să-i conducă autoutilitara marca „Dacia Pick-Up” cu nr. de înmatriculare_, până la ieșirea din satul Chilieni, ., deoarece dorea să ajungă la Cantonul 9 Rotărie, unde se afla inculpatul L. I., pentru a-i duce niște miere de albine.
V. G. E. a acceptat si a condus autoutilitara_ pe drumul public, iar de la ieșirea din satul Chilieni, . drum de exploatare, V. G. E., a condus autoutilitara până la cantonul 9 Rotărie.
La canton, V. G. E. i-a dat pădurarului L. I. mierea de albine, iar apoi l-a ajutat pe acesta la treburile gospodărești (la animale), până în jurul orelor 18.00, când cei doi s-au înțeles cu privire la vânzarea autoutilitarei, cei doi plecând cu aceasta prin pădure, pentru a vedea cum merge, autoutilitara fiind condusă de V. G. E..
În acest timp, și partea vătămată/ inculpatul T. G. împreună cu soția sa M., circula cu autoturismul de teren cu nr._, pe drumul de exploatare din pădure, deplasându-se către locul denumit ”P.”, pentru a pune mâncare animalelor sălbatice.
Cele două autovehicule s-au întâlnit pe același drum de exploatare, si nici una dintre părți nu cunoștea cărei persoane aparține celălalt autoturism, de cine este condus sau ce ocupați are, motiv pentru care ambele părți, respectiv L. I. și T. G., fiind în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, conform adreselor nr. 8409/_/07.12.2011 a Ocolului Silvic Bîrlad, respectiv nr. 396/29.11.2011 a AVPS „Șoimul Dunărean” București, au hotărât să afle cine se află pe timp de noapte în pădure.
Pe drumul de exploatare din pădure, autoutilitara marca „Dacia Pick-Up” cu nr. de înmatriculare_, condusă de către V. G. E., si in care se afla inculpatul L. I., era poziționat, in timpul deplasării, in fata autoturismului de teren cu nr._, in care se afla inculpatul T. G., împreuna cu soția sa.
Crezând că, în autoutilitară, sunt persoane suspecte, ce nu au ce căuta in pădure în acel moment, inculpatul T. G. a semnalizat cu farurile pe cei din autoturismul din fața sa, urmărindu-i îndeaproape, iar la un moment dat, când pe o anumita porțiune drumul s-a lărgit puțin, inculpatul T. G. care se afla la volanul autoturismului de teren marca „Mitshubishi”-_, a încercat să depășească autoutilitara_ si a acroșat cu bara de protecție față, aripa și partea față stânga a autoutilitarei, pe care le-a înfundat, impact în urma căreia s-a spart și oglinda retrovizoare, după care cele doua autoturisme s-au oprit.
Organele de cercetare penală, cu ocazia deplasării la fața locului, în seara de 25.11.2011, respectiv în . ce aparține de Cantonul Silvic 9 Rotărie, pe un drum de exploatare au găsit staționat autoutilitara marca „Dacia Pick-Up” cu nr. de înmatriculare_, proprietatea părții vătămate/ inculpat V. G. E., drum care cu greu permite deplasarea a două autovehicule, una pe lângă cealaltă în condiții de siguranță (având practic un singur sens de mers).
Acest autoturism prezenta urme de înfundare în zona aripei stânga față, oglinda amplasată pe partea stânga față avea sticla spartă, iar portiera prezenta și ea urme de înfundare.
În partea stângă a direcției de mers, în care a fost găsită autoutilitara_, cu ocazia cercetărilor au fost identificate pe sol două urme de rulare pneuri, ce se finalizau în fața autoutilitarei oprite, până în dreptul unui copac.
Ulterior, la activitatea de cercetare la fața locului a venit și partea vătămată/ inculpatul T. G. la volanul autoturismul marca „Mitshubishi”, cu nr. de înmatriculare_ , constatându-se că cele două urme de rulare aparțin acestui autovehicul.
Verificându-se autoturismul_, organele de cercetare penală ale poliției judiciare au constatat că pe bara de protecție în partea dreaptă a acestuia, sunt particule mici de vopsea de culoare albă ce proveneau de la autoutilitara cu nr._, aceasta prezentând și o urmă de înfundare la portiera dreapta-față, exact la nivelul oglinzii retrovizoare a autoutilitarei_, a cărei sticlă era spartă.
După ce autoturismele s-au oprit, atât, partea vătămată/inculpat T. G., cât si partea vătămată/inculpat L. I., au coborât imediat din autoturisme si au mers în fața acestora, la lumina farurilor, unde cei doi s-au întâlnit, si pe fondul neînțelegerilor anterioare, au început să-și adreseze reciproc amenințări cu acte de violență, injurii, după care conflictul a degenerat, părțile aplicându-și reciproc lovituri cu pumnii și picioarele .
Inculpatul T. G. avea asupra sa, in momentul incidentului, o pușcă de vânătoare, care insa nu era în stare de funcționare lipsind „piesa a treia” (este piesa principală, aceasta făcând și legătura între țeava și patul puștii), aceasta având țeava și patul legate printr-o curea de piele, iar inculpatul L. I., pentru a împiedica sa fie lovit cu pușca, a prins de armă și după mai multe mișcări „a rămas cu ea în mână”, după care a plecat prin pădure, la canton, lăsând mașina, in pădure, la locul incidentului.
Ajuns la canton, s-a întâlnit cu V. G. E., care, la rândul său, după ce a pornit incidentul între părți, a coborât din mașină, si de teama a plecat singur prin pădure, spre canton.
Ulterior, inculpatul T. G. s-a urcat la volanul autoturismului său marca „Mitshubishi”, si a plecat de la locul incidentului.
In urma loviturilor primite, partea vătămată T. G. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 9 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.202/27.11.2011, iar partea vătămata L. I., a suferit leziuni ce au necesitat 4 - 5 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 204/27.11.2011.
Prin adresa nr. 8409/_ din 07.12.2012, a Ocolului Silvic B., la data și ora incidentului, inculpatul L. I., în calitate de pădurar, era în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar conform dispozițiilor legale în vigoare, este asimilat funcționarului public, la fel ca și inculpatul T. G..
Potrivit art. 147 alin. 1 Cod penal - Prin "funcționar public" se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145.
Potrivit art. 145 Cod penal - Prin termenul "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.
Potrivit art. 6 din H.G.1076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de pază a fondului forestier - În exercitarea atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier și controlul respectării regimului silvic personalul silvic este asimilat personalului care îndeplinește funcții ce implică exercițiul autorității publice, fiind competent să constate contravenții silvice, precum și fapte care prin natura lor pot constitui infracțiuni silvice, încheind în acest sens actele de constatare, potrivit prevederilor legale.
Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi “Soimul Dunarean“ este persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, iar inculpatul T. G., in calitate de pădurar de vânătoare, este asimilat personalului care îndeplinește funcții ce implică exercițiul autorității publice, fiind competent să constate contravenții, precum și fapte care prin natura lor pot constitui infracțiuni.
Prin atitudinea și comportamentul lor, atât partea vătămată/inculpat L. I., cât și partea vătămată/ inculpat T. G., și-au depășit atribuțiunile de serviciu, agresându-se fizic reciproc, astfel încât, protecția legală de care se bucură funcționarul public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și care impune ca relațiile de serviciu să se desfășoare în bune condiții, cu asigurarea respectului față de persoanele cu care funcționarul intră în contact, cât și a onoarei și demnității acestora, să nu se mai aplice acestora .
Martora T. M., soția inculpatului/parte vătămată T. G., a fost în autoturismul_, dar nu a coborât, si a sesizat telefonic organele de poliție despre incident, in timp ce se afla în autoturism, in acest sens instanța reținând aspectele consemnate in convorbirea telefonica înregistrată, la serviciul 112, unde martora spune ca-i este teama sa coboare din mașină, precum si declarațiile părților implicate in incident si actele existente la dosar.
Deși martora T. M. a declarat faptul că ar fi intervenit în incident, în apărarea soțului său, si că ar fi fost lovită cu piciorul în zona abdominală de către inculpatul/parte vătămată L. I., prin certificatul medico-legal nr. 203/E din 27.11.2011 al Cabinetului Medico-Legal B., s-a concluzionat că aceasta „nu prezintă semne de violență pe suprafața corpului, în prezent. Nu necesită îngrijiri medicale speciale”.
Instanța, in reținerea modului de desfășurare a incidentului dintre inculpatul L. I. si inculpatul T. G., in seara zilei de 25.11.2011, are in vedere aspectele constatate de organele judiciare de cercetare penala cu ocazia cercetării la fața locului, a urmelor de accidentare ale autoturismelor_ și_, a constatărilor medico – legale și a expertizelor medico-legale realizate, a convorbirilor efectuate prin 112, cât și a declarațiilor părților si martorilor și a confruntărilor părților implicate, în măsura în care acestea se coroborează cu aspectele constatate.
Este mai mult decât evident faptul că, în momentul în care, atât inculpatul/parte vătămată T. G., cât și inculpatul/parte vătămată L. I. s-au întâlnit și s-au recunoscut la lumina farurilor celor două autovehicule blocate, având în vedere că sunt funcționari publici, că erau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, că își cunoșteau limitele in exercitarea atribuțiilor si obligațiilor profesionale, cât și faptul că, la acel moment, erau deja in acel moment, cercetați pentru fapte similare, anterioare și li s-a pus în vedere modul lor de acțiune pentru viitor, aceștia au ales să se agreseze reciproc, atât verbal cat si fizic, au încălcat cu buna știință si intenționat, normele legale care îi protejau și implicit au ales răspunderea penală pentru faptele lor.
Concluziile expertizelor medico - legale, întocmite în cauză, cu privire la urmele de violență existente pe suprafața corpurilor inculpatului T. G. și a inculpatului L. I., au stabilit în mod clar că ambele părți posedă urme de violență care s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, si ele nu sunt specifice autoapărării, așa cum au încercat inculpații sa-si justifice comportamentul.
Partea vătămată L. I. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului T. G. cu suma de 5.000 lei daune morale si suma de 5000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor medicale pe care le-ar fi efectuat urmare a agresiunii.
Partea vătămată T. G. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului L. I. cu suma de 10.000 lei daune morale.
Partea vătămata S. de Ambulanță V., prin adresa nr. 5304/22.12.2011, declara că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 438 lei, reprezentând cheltuieli de transport ale numitului L. I., la data de 25.11.2011 la S. M. de Urgență „E. B.” B., pentru îngrijiri medicale.
Partea vătămată S. M. de Urgență „E. B.” B., prin adresa nr. 6750/30.05.2012, declara că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 40,3 lei, reprezentând cheltuieli de asistenta medicala acordate numitului L. I., la data de 25.11.2011.
Potrivit art. 250 alin. 3 Cod penal - Lovirea sau alte acte de violență săvârșite de către un funcționar public, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare sau cu amendă.
F. de situațiile de fapt reținute mai sus, instanța a apreciat că a fost dovedita savarsirea de catre inculpați, cu vinovatie, a infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși in judecata - purtare abuziva, prevăzută de art. 250 alin. 3 Cod penal, si a aplicat inculpaților, cate o pedeapsa cu închisoarea, la individualizare, având în vedere: gradul de pericol social al faptelor savarsite, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă, precum și persoana și conduita făptuitorilor.
Constatând ca inculpații L. I. si T. G. nu au mai fost condamnați anterior la o pedeapsa cu închisoarea mai mare de 6 luni si apreciind ca scopul pedepselor aplicate acestora poate fi atins fără executarea acestora, instanța a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților si le-a pus în vedere disp. art. 83 Cod penal, stabilindu-le un termen de încercare.
În temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii, a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a – teza. II, b, Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicate inculpaților .
Constatând ca intre prejudiciul cauzat părților vătămate S. M. de Urgență „E. B.” B. si S. de Ambulanță V., si fapta reținută in sarcina inculpatului T. G. exista legătura de cauzalitate, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a admis acțiunile civile ale acestora si a obligat pe inculpatul T. G. la plata despăgubirilor civile, reprezentând contravaloarea transportului si a asistentei medicale acordate numitului L. I., la data de 25.11.2011.
In ceea ce privește pretențiile civile, daune morale solicitate atat de partea vătămata/inculpat L. I., cat si de partea vătămată/inculpat T. G., instanța având în vedere că cei doi sunt funcționari publici, că in momentul săvârșirii faptelor erau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, că își cunoșteau sau trebuiau sa cunoască limitele permise ale comportamentului in exercitarea atribuțiilor si obligațiilor profesionale, si ca au încălcat cu buna știință si intenționat, normele legale care îi protejau și implicit, au ales conștient răspunderea penală pentru faptele lor, instanța a apreciat ca nu se poate retine existenta vreunui prejudiciu de natura morală, neputându-se invoca propria culpa in susținerea vatamarii si obținerea unei despăgubiri, motiv pentru care a respins aceste pretenții, ca neîntemeiate.
In ceea ce privește daunele materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de natura medicala solicitate de partea vătămata L. I., instanța a constatat ca acesta nu a făcut dovada, nici măcar in parte, cu nici un mijloc de proba a pretențiilor formulate, si constatând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța va respinge aceste pretentii ca neintemeiate.
În termenul prevăzut de art. 3853 al.1 Cod procedură penală sentința penală pronunțată de Judecătorie a fost recurată de inculpații T. G. și L. I. pentru nelegalitate și netemeincie.
Apărătorul ales al inculpatului T. G., în motivele de recurs depuse în scris și prezentate oral cu ocazia dezbaterilor a susținut că soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond pentru infracțiunea de purtare abuzivă este rezultatul unei greșite interpretări a probelor administrate, probe ce nu susțin învinuirile aduse, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție, motiv pentru care se impune achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. a și art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Inculpatul L. I. nu a formulat în scris motivele de recurs prin cererea de recurs sau printr -un memoriu separat și nu s-a prezentat pentru a le susține oral, cu ocazia dezbaterii recursului.
Curtea, examinând hotărârea recurată și actele și dosarului, prin prisma criticilor invocate de inculpatul T. G., dar și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, constată următoarele:
Instanța de fond, prin analiza atentă și coroborarea probelor administrate, prin înlăturarea declarațiilor vădit nesincere, a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la o justă încadrare în drept a faptelor comise. Au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapte și la împrejurările comiterii acestora, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților și probele ce au servit ca temei al hotărârii pronunțate.
De asemenea, prima instanță a verificat probele administrate prin prisma apărărilor inculpaților, argumentând soluția de înlăturare a acestora, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare dispusă, făcând astfel posibil controlul judiciar.
Curtea constată că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la aprecierea probelor, instanța reținând în mod corect și real situația de fapt, situație de fapt care a fost încadrată corespunzător și în drept, însușită și de către curte.
Pe baza probelor ce au rezultat din ansamblul mijloacelor de probă dispuse și administrate, prima instanță a reținut în mod corect vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, soluția de condamnare fiind fundamentată pe plângerile și declarațiile părților vătămate- inculpați T. G. și L. I., rapoartele de expertiză medico-legale, proces verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, procese verbale de confruntare cu schița accidentului, fișa posturilor, ordin de serviciu, adresa nr.8164/2011 a Ocolului Silvic Bîrlad, adresa nr.396/2011 a AVPS Șoimul Dunărean,proces verbal de redare a convorbirilor și CD-ul cu înregistrările făcute de părți cu operatorii sistemului 112, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpaților.
Pentru a se ajunge la concluzia condamnării, legea pretinde ca probele administrate să fie în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită în persoana inculpatului și să nu lase nici un dubiu cu privire la autorul faptei și vinovăția acestuia.
Pe parcursul procesului penal, inculpații au prezentat diferite versiuni ale situației de fapt, apărările lor fiind însă infirmate de întreg probatoriul administrat.
Inculpații au confirmat derularea evenimentelor din seara zilei de 25 noiembrie 2011 când s-au întâlnit pe același drum de exploatare din pădure(. G. în calitate de paznic de vânătoare, iar inculpatul L. I., pădurar, titular al Cantonului 9 Rotărie, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, însă, fiecare a susținut că, în urma altercației verbale,ar fi fost agresat fizic de celălalt.
Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanța de fond, prin prisma dispozițiilor art. 69 alin. 1 din Codul de procedură penală, a înlăturat în mod just aspectele din declarațiile inculpaților prin care aceștia au prezentat alte variante ale situației de fapt lipsite de suport probator și, mai mult, infirmate de celelalte probe.
Analizând toate elementele de fapt, prima instanță, în mod corect a constatat că activitatea infracțională desfășurată de inculpați se circumscrie conținutului infracțiunii de purtare abuzivă .
Examinând hotărârea recurată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpaților, curtea reține următoarele:
În operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța, potrivit dispozițiilor art.72 Cod penal, analizează complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, personalitatea făptuitorului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.
In speță, curtea constată că pedepsele la care au fost condamnați inculpații T. G. și L. I. sânt rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activității concrete comise de inculpați, a gradului de pericol social concret al infracțiunii comise, relevat de împrejurările săvârșirii ei și modul în care au acționat inculpații, care nu au ezitat să-și aplice reciproc lovituri cu pumnii și cu picioarele, cauzîndu-și leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu obiecte contondente, nefiind specifice autoapărării,conform actelor medicale eliberate, fiecare necesitând pentru vindecare mai multe zile de îngrijiri medicale, precum și circumstanțelor personale ale inculpaților.
Procedând la evaluarea tuturor datelor prezentate anterior cu privire la faptă și la persoana inculpaților, curtea constată că în cauză s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Acordându-se semnificația cuvenită unor împrejurări în care s-a comis fapta -prin încălcarea normelor legale care protejează funcționarul public in exercitarea atribuțiilor de serviciu și care impune ca relațiile de serviciu să se desfășoare în bune condiții, cu asigurarea respectului față de persoanele cu care funcționarul intră în contact, cât și a onoarei și demnității acestora, prin atingerea adusă unor valori sociale fundamentale cum este viața omului și integritatea fizică -, au fost evaluate corect gradul de pericol social al faptei și al inculpaților.
Cum datele cauzei relevă suficiente elemente din care rezultă un grad sporit de periculozitate a inculpaților, prin natura specifică a infracțiunii cercetate, asociată cu capacitatea scăzută de gestionare a furiei și perceperea deficitară a valorilor morale - factori care au precipitat comportamentul infracțional al inculpaților - Curtea constată că, în speță, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, instanța de fond procedând la o judicioasă individualizare a pedepsei - cuantum și modalitate de executare.
Pe cale de consecință, în temeiul considerentelor expuse,criticile formulate de inculpați nu sunt fondate, urmând ca în baza disp. 385 ind.15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă recursurile promovate.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații părți vătămate L. I. și T. G. împotriva sentinței penale nr. 520/8 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
G. S. G. SanduAurel D.
Grefier,
G. A.
Red. S.G.
Tehnored. A.G.
2 ex. la 18.04.2013
Judecătoria B.: judecător B. N.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 375/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
