Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 45/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 45/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIE Nr. 45/2015
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător I. E. C.
Grefier C. B.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind apelurile declarate de inculpatul R. M. I. și de partea civilă C. C., împotriva sentinței penale nr. 137/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._, având ca obiect vătămarea corporală gravă (art. 182).
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie. La acel termen de judecată, Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror L. D..
Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 29.01.2015, când:
C.
Asupra apelului penal de față, C. constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 137/27.11.2014 a Judecătoriei H., pronunțată în dosarul cu nr._ s-au dispus următoarele:
„În baza art. 397 alin. 1 C. proc. pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C. civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C. proc. pen., admite în parte acțiunea civilǎ a părții civile C. C. și obligă pe inculpatul R. M. I. la plata cǎtre aceasta a sumei de_ lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 398 C. proc. pen. și art. 276 alin. 1 și 2 C. proc. pen., obligă pe inculpatul R. M. I. la plata cǎtre persoana vătămată, constituită parte civilă, C. C. a sumei de 4000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare fǎcute de pǎrți”.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria H. a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1697/P/2012, P. de pe lângă Judecătoria H. a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpatul R. M. I., fiul lui C. și M., nǎscut la data de 02.06.1987 în municipiul Iași județul Iași, domiciliat în satul Bîrlești ., CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de vǎtǎmare corporalǎ gravă, faptă prevăzută de art. 182 alin. 2 C.pen.
În fapt, s-a reținut în rechizitoriu că la data de 07.08.2012, folosindu-se de un corp contondent, inculpatul a lovit de mai multe ori pe persoana vătămată C. C., pricinuindu-i o vǎtǎmare acesteia ce a necesitat pentru vindecare un numǎr de 35-40 zile de îngrijiri medicale și o infirmitate fizică permanentă, conform certificatului medico-legal nr. 1942/16.08.2012 emis de I.M.L. Iași și a raportului de primă expertiză medico-legală nr. 2657/09.04.2013 emis de I.M.L. Iași.
Potrivit actului de sesizare, instanța a reținut cǎ S. C. de Urgențǎ „Profesor Dr. N. O.” Iași s-a constituit parte civilǎ în procesul penal cu suma de 3094,06 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordatǎ persoanei vǎtǎmate în perioada spitalizǎrii.
În timpul judecǎții, persoana vătămată C. C. s-a constituit parte civilǎ în procesul penal cu suma de_ lei, reprezentând daune morale.
În cursul judecății, la primul termen cu procedură completă din data de 09.01.2014, anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul personal, asistat fiind de apărătorul său ales, a arătat că înțelege să recunoască săvârșirea faptei reținute în sarcina lui prin actul de sesizare a instanței și a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen., ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a probelor în circumstanțiere administrate în dosarul cauzei. Instanța a pus în discuția contradictorie a părților această cerere a inculpatului.
În ceea ce privește latura civilǎ a cauzei, pentru o mai bunǎ administrare a actului de justiție și pentru respectarea dispozițiilor procedurii penale speciale prevǎzute de fostul art. 3201 C.proc.pen., precum și de actualele art. 374 alin. 4, 375 și 377 C.proc.pen., observând cǎ soluționarea laturii civile ar fi întârziat în mod nejustificat soluționarea laturii penale, instanța, în baza art. 26 alin. 1 C.proc.pen. coroborat cu art. 377 alin. 2 C.proc.pen., a dispus disjungerea laturii civile în ceea ce privește pe partea civilǎ C. C. de latura penalǎ a prezentei cauze, formându-se un dosar nou pe rolul Judecǎtoriei Hârlǎu și care a fost repartizat manual acestui complet de judecatǎ.
Prin sentința penală nr. 25/27.02.2014 a Judecătoriei H., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 303/29.05.2014 a Curții de A. Iași, instanța a hotărât urmǎtoarele:
“În baza art. 386 alin. 1 C.proc.pen., respinge cererea persoanei vǎtǎmate C. C., formulatǎ prin apǎrǎtorul sǎu ales, de schimbare a încadrǎrii juridice a faptei inculpatului din infracțiunea de vǎtǎmare corporalǎ gravǎ, faptǎ prevăzutǎ de art. 182 alin. 2 C.pen., în infracțiunea de tentativǎ la omor simplu, faptǎ prevăzutǎ de art. 32 raportat la art. 188 alin. 1 C.pen., ca neîntemeiatǎ.
În baza art. 5 alin. 1 C.pen., stabilește că legea penală mai favorabilă inculpatului din prezentul dosar este vechiul Cod penal – respectiv art. 182 alin. 2 raportat la art. 72-80 din vechiul Cod penal – și nu actualul Cod penal, respectiv art. 194 alin. 1 lit. a raportat la art. 74-79 din actualul Cod penal.
În baza art. 182 alin. 2 din vechiul C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. raportat la art. 396 alin. 10 C.proc.pen. cu referire la art. 74 alin. 1 lit. a și art. 76 alin. 1 lit. d din vechiul C.pen., condamnǎ pe inculpatul R. M. I., fiul lui C. și M., nǎscut la data de 02.06.1987 în municipiul Iași județul Iași, domiciliat în satul Bîrlești ., CNP_, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vǎtǎmare corporalǎ gravă.
În temeiul și în condițiile dispozițiilor art. 71 din vechiul C.pen. raportat la art. 5 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 81 alin. 1 lit. a, b și c din vechiul C.pen. cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., dispune suspendarea condiționatǎ a executǎrii pedepsei stabilite prin prezenta sentință penală în sarcina inculpatului pe durata unei perioade de 3 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, conform art. 82 alin. 1 din vechiul C.pen., și care va începe să curgă, potrivit art. 82 alin. 3 din vechiul C.pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza fostului art. 359 alin. 1 C.proc.pen., atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și 84 din vechiul C.pen., privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de încercare ori a neexecutǎrii obligațiilor civile.
În baza art. 71 alin. 5 din vechiul C.pen., suspendă pentru inculpat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 și art. 397 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 1349 și 1357-1358 C.civ. cu referire la art. 19 alin. 1 și 25 alin. 1 C.proc.pen., admite în totalitate cererea de despăgubiri formulată de către partea civilă S. C. de Urgențǎ „Profesor Dr. N. O.” Iași și obligă pe inculpat sǎ plǎteascǎ acesteia suma de 3094,06 lei, reprezentând costul asistenței medicale acordatǎ persoanei vǎtǎmate în perioada spitalizǎrii, la care se adaugǎ taxa oficialǎ de scont practicatǎ de B.N.R. pânǎ la achitarea prejudiciului, conform art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 9/2000, cu modificǎrile și completǎrile ulterioare.
În baza art. 19 alin. 1 C.proc.pen. și art. 1349 și 1357-1358 C.civ., reține cǎ persoana vǎtǎmatǎ C. C. s-a constituit parte civilǎ în procesul penal cu suma de_ lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 26 alin. 1 C.proc.pen. coroborat cu art. 377 alin. 2 C.proc.pen., dispune disjungerea laturii civile în ceea ce privește pe partea civilǎ C. C. de latura penalǎ a prezentei cauze, urmând sǎ se formeze un dosar nou pe rolul Judecǎtoriei Hârlǎu și care va fi repartizat manual acestui complet de judecatǎ.
În baza art. 398 C.proc.pen. și art. 276 alin. 1 C.proc.pen., ia act de faptul cǎ nici persoana vǎtǎmatǎ, constituitǎ parte civilǎ, C. C. și nici partea civilǎ S. C. de Urgențǎ „Profesor Dr. N. O.” Iași nu au solicitat cheltuieli judiciare în cadrul prezentului proces penal.
În baza art. 398 și art. 274 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 272 alin. 1 C.proc.pen., obligă pe inculpat să plătească statului suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 300 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul urmǎririi penale iar suma de 50 lei reprezintǎ cheltuielile judiciare din timpul fazei judecǎții”.
În cursul cercetǎrii judecǎtorești în prezentul dosar, instanța a administrat proba cu înscrisuri, fiind depusă o adresă de la Primăria Comunei Erbiceni județul Iași; precum și proba cu trei martori, declarațiile sub jurǎmânt ale acestora fiind atașate, de asemenea, la prezentul dosar. A fost atașat la prezentul dosar de judecată și întreg dosarul de fond nr._ al Judecătoriei H..
Analizând actele și lucrările dosarului de față și ale dosarului de fond nr._ al Judecătoriei H., prin coroborarea tuturor probatoriilor administrate atât în cursul urmării penale cât și în cursul cercetǎrii judecǎtorești în ambele dosare, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Cât privește acțiunea civilă formulată de către partea civilǎ C. C., instanța a reținut în fapt și în drept urmǎtoarele:
În drept, instanța a reținut cǎ rǎspunderea civilǎ delictualǎ, ca o sancțiune specificǎ dreptului civil aplicabilǎ pentru sǎvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, este angajatǎ numai prin întrunirea cumulativǎ a patru condiții deduse din interpretarea art. 1349 și 1357-1358 C.civ. Potrivit art. 1349 și 1357-1358 C.civ., orice faptǎ a omului care cauzeazǎ altuia un prejudiciu obligǎ pe acela din a cǎrui greșealǎ s-a ocazionat a-l repara. Așadar, exigențele legale cer dovedirea unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicitǎ și acest prejudiciu, precum și existența vinovǎției celui care a cauzat prejudiciul, vinovǎție care existǎ atât sub forma intenției, cât și a culpei, neglijenței sau a imprudenței.
Instanța a reținut că, având în vedere că, în cauză, dovada existenței unei fapte ilicite și a vinovăției inculpatului a fost făcută, urmează să se stabilească în ce măsură s-a probat existența și întinderea prejudiciului cauzat părții civile C. C., în lipsa acestuia neputându-se angaja răspunderea civilă delictuală. Cu alte cuvinte, existența unui prejudiciu este condiția sine qua non a rǎspunderii civile delictuale.
Existența faptei ilicite presupune în aceastǎ materie o referire atât la încǎlcarea legii cât și la prejudicierea titularului unui drept subiectiv, lezat prin încǎlcarea legii.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța a apreciat cǎ acestea reprezintǎ satisfacții echitabile destinate a compensa pecuniar suferințele fizice sau psihice urmare a sǎvârșirii unei faptei prejudiciabile de cǎtre o persoanǎ. Pentru a putea fi acordat trebuie ca prejudiciul moral sǎ fie dovedit sub aspectul existenței sale certe, doar întinderea acestuia fiind lǎsatǎ la aprecierea instanței de judecatǎ.
Cât privește prejudiciul moral suferit de aceastǎ parte civilǎ în prezenta cauzǎ, instanța a apreciat cǎ acesta reprezintǎ rezultatul dǎunǎtor direct de naturǎ nepatrimonialǎ al faptei ilicite și conduitei culpabile a inculpatului, prin care se aduce o vǎtǎmare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale care sunt strâns legate de personalitatea umanǎ.
Sub acest aspect, instanța a apreciat cǎ acțiunea inculpatului, ca manifestare exteriorizatǎ în sfera relațiilor sociale, a provocat în concret pǎrții civile C. C. un prejudiciu cauzat personalitǎții fizice a acesteia, respectiv prejudiciul nepatrimonial localizat la nivelul suferințelor fizice și psihice, efect al leziunilor sau vǎtǎmǎrilor fizice suferite de aceasta.
Orice suferințǎ fizicǎ presupune și o suferințǎ psihicǎ ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial în persoana pǎrții civile, pretinzând reparație corespunzǎtoare de cǎtre inculpat.
Analizând condițiile răspunderii civile delictuale, prevǎzute de dispozițiile art. 1349 și 1357-1358 C.civ., respectiv fapta ilicită, constând într-o încălcare a normelor dreptului obiectiv prin care se aduce atingere unor drepturi subiective, prejudiciul, care trebuie să fie cert și nereparat, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorului, instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ cerințele arătate mai sus, urmând, deci, a admite cererea părții civile C. C. privind plata de către inculpat a daunelor morale.
Astfel, urmare a acțiunii de lovire a inculpatului, partea civilă C. C. a suferit în mod cert un prejudiciu moral, constând în consecințele negative ale faptei inculpatului, precum și implicațiile acestei fapte pe toate planurile vieții acesteia, respectiv pe plan fizic, psihic, moral, social, profesional și familial, partea civilă fiind în imposibilitatea de a-și desfășura în mod normal activitatea.
În concret, instanța, constatând îndeplinite condițiile rǎspunderii civile delictuale, dupǎ cum s-a dezvoltat și descris mai sus, a apreciat suma de_ lei, sumǎ care urmeazǎ a fi plǎtitǎ de cǎtre inculpat, ca fiind o reparație adecvatǎ a prejudiciului de ordin moral suferit de partea civilǎ C. C. urmare a faptei inculpatului.
În aprecierea acestui cuantum, instanța a avut în vedere, pe de o parte, împrejurarea cǎ prin acordarea daunelor morale se urmǎrește a se da și pǎrții civile C. C., ca persoanǎ prejudiciatǎ, o satisfacție echitabilǎ iar, pe de altǎ parte, cǎ acestea constituie și o sancțiune pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, în scopul de a contribui la prevenirea eficientǎ a unor fapte similare în viitor.
Instanța a apreciat cǎ despǎgubirile civile acordate cu titlu de daune morale nu sunt destinate sǎ repunǎ partea civilǎ C. C. în situația anterioarǎ sǎvârșirii infracțiunii, ci reprezintǎ o compensare patrimonialǎ adecvatǎ a prejudiciului de ordin moral suferit de aceasta din urmǎ, și nefiind vorba nici de o reparare integralǎ, atâta timp cât nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar.
Recunoașterea în patrimoniul persoanei vǎtǎmate, constituitǎ parte civilǎ în procesul penal, a unui drept de despǎgubire se justificǎ prin aceea cǎ instanța a dorit sǎ ofere acesteia o satisfacție care sǎ compenseze efectul vǎtǎmǎrii suferite, fǎrǎ a-l face însǎ sǎ disparǎ.
Cât privește cuantumul daunelor morale acordate, având în vedere împrejurarea cǎ aceste sume nu trebuie sǎ constituie nici amenzi excesive pentru autorul faptei ilicite și nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului, observând și principiul potrivit cǎruia stabilirea indemnizației destinate reparǎrii prejudiciului moral se face în funcție de gravitatea prejudiciului moral și în conformitate cu principiul echitǎții, instanța a apreciat suma acordatǎ cu titlu de daune morale ca fiind o satisfacție echitabilǎ a prejudiciului moral suferit de partea civilǎ C. C..
***
În termenul prev. de art. 410 C. proc. pen., hotărârea Judecătoriei H. a fost apelată atât de inculpatul R. M. I. cât și de către partea civilă C. C..
În motivarea cererii de apel, inculpatul R. M. I. a arătat că a fost obligat în mod nejustificat la o sumă prea mare. Așa cum a statuat ÎCCJ, cuantumul daunelor acordate părții civile nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză, trebuind a fi determinate raportat și la contextul economico-social în care se află partea civilă.
Or, partea civilă este titulară de ajutor social conform Legii nr. 416/2001, realizând un venit de 255 lei/lunar. Suma de 10.000 lei acordată de instanța de fond este echivalentă cu aproximativ 40 de venituri lunare ale părții civile, fiind o îmbogățire fără justă cauză.
De altfel, partea civilă a început să lucreze după aproximativ 1 lună de la producerea evenimentului, neexistând urmări ale faptei.
Instanța de fond nu a avut în vedere și posibilitățile inculpatului de a achita suma stabilită cu titlu de despăgubiri, cât timp el nu realizează nici un venit și are în întreținere 2 copii.
La rândul său, apelantul – parte civilă C. C. a solicitat a fi desființată sentința apelată și a se pronunța o nouă hotărâre prin care să fie admisă în tot acțiunea civilă. Partea civilă C. C. a solicitat suma de_ lei,, cu titlu de daune morale, o sumă justă, neavând un caracter exagerat în raport de suferințele părții civile. În urma agresiunii, C. C. a suferit următoarele leziuni: fractură parietal stânga, plagă suturată chirurgical cu lungimea de 6 cm, fractură temporal parietal stânga suturată chirurgical semicurbă cu convexitate internă de circa 20 cm. Urmare a fracturilor craniene și a hematomului extradural a fost necesară efectuarea unei craniectomii care reprezintă o lipsă de substanță osoasă și îi va conferi apelantului o infirmitate fizică permanentă.
Ca atare, instanța trebuia să țină cont de durerile fizice și psihice, de împrejurarea că de la momentul producerii agresiunii partea civilă nu mai reușește să doarmă, are pierderi de memorie și probleme de concentrare,a fost internată în spital.
Există un prejudiciu estetic și de agrement care a subzistat în perioada de indisponibilizare, în timpul tratamentelor. În prezent, apelantul nu este complet vindecat.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate de apelanți, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 417 alin. 2 Cod proc. pen., C. constată că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Corect a reținut instanța de fond, printr-o hotărâre pe larg motivată în fapt și în drept, că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, cât timp inculpatul R. M. I. a fost condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunii de vătămarea corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin. 2 Cod penal din 1968, împotriva persoanei vătămate, constituită parte civilă, C. C., C. achiesând la considerentele sentinței de fond.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, motiv de apel atât al inculpatului, cât și al părții civile, C. arată că suma de_ lei acordată, din totalul de_ lei pretins este una justă.
Astfel, corect s-a ținut cont de principiul proporționalității și de cel al echității, de necesitatea ca suma acordată cu titlu de daune morale să constituie o satisfacție echitabilă pentru partea civilă, fără însă a putea constitui o reparare integrală a prejudiciului moral suferit de partea civilă, în condițiile în care suferința fizică și psihică nu are un corespondent pecuniar concret, vătămarea suferită de partea civilă fiind, în mod evident, una importantă (fractură parietal stânga, plagă suturată chirurgical cu lungimea de 6 cm, fractură temporal parietal stânga suturată chirurgical semicurbă cu convexitate internă de circa 20 cm).
Totodată, suma acordată cu titlu de daune morale trebuie să fie și o sancțiune adecvată și proporțională pentru comportamentul antisocial al inculpatului, motiv pentru care nu se pateu reține nici un cuantum exagerat al acestor daune, independent de veniturile realizate în concret de partea civilă.
În raport de aceste elemente, ținând cont de starea materială a celor două părți, de contextul în care s-a produs . (pe fondul unui conflict între cei doi generat de situația familială a părții civile C. C., soția acestuia fiind sora inculpatului R.) corect a apreciat instanța de fond asupra cuantumului daunelor morale, cifrându-le la_ lei.
Pentru aceste considerente, C., în conf. cu disp. art. 421 pct. 1 lit. b C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpatul R. M. I. cât și de către partea civilă C. C. împotriva sentinței penale nr. 137/27.11.2014 a Judecătoriei H., sentință care va fi menținută ca legală și temeinică.
În temeiul disp. art. 275 alin. 2 C. proc. pen., apelanții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul R. M. I. și de partea civilă C. C. împotriva sentinței penale nr. 137 din 27.11.2014, pronunțată de Judecătoria H. în dosarul nr._, sentință pe care o menține.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cod procedura penală, obligă atât inculpatul R. M. I., cât și partea civilă C. C. la plata a câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publica, astăzi, 29.01.2015.
Președinte,Judecător,
A. PrelipceanIulia E. C.
Grefier,
C. B.
Red./tehnored. P.A.
6 ex. 4 februarie 2015
Judecătoria H.
Judecător C. M. P.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 17/2015.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
