Tulburarea de posesie (art. 220 C.p.). Decizia nr. 259/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 50/266/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. _ /P/2014
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 259/A/2015
Ședința publică din 07 aprilie 2015
Complet de judecată compus din:
Președinte: S. L.
Judecător: C. A. I.
Grefier: C. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor penale declarat de către inculpații apelanți B. V. și B. V. F., împotriva sentinței penale nr. 94 din 23.09.2014 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, inculpații fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 220 alineatele 1, 2 și 3 din Codul penal.
Se constată că dezbaterea pe fond asupra apelurilor a avut loc la data de 10 martie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se pentru data 17 martie 2015, 24 martie 2015, 30 martie 2015 și 07 aprilie 2015, zi în care s-a pronunțat hotărârea, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 94 din 23 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș, în baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul B. V. - fiul lui V. și I., născut la data de 15.10.1949 în . M., cetățean român, studii 10 clase, pensionar, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale domiciliat în comuna Bixad, ., jud. Satu M., CNP._, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută și pedepsită de art. 256 C. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
În baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul B. V. F. - fiul lui V. și A., născut la data de 16.10.1977 în Negrești Oaș, jud. Satu M., cetățean român, studii 11 clase, muncitor, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Bixad, ., jud. Satu M., CNP._, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută și pedepsită de art. 256 C. pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
În baza art. 81 C. pen. li s-a aplicat inculpaților un avertisment.
S-a lua act că persoana vătămată B. E. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 404 alin. (4) lit. g raportat la art. 256 C. proc. pen. s-adispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii respectiv ridicarea gardului și mutarea acestuia pe amplasamentul liniei de hotar existent la data săvârșirii infracțiunii.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 700 lei, câte 350 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul emis în data de 14.01.2014 în dosar nr. 780/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești-Oaș au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații B. V. - fiul lui V. și I., născut la data de 15.10.1949 în . M., domiciliat în comuna Bixad, ., jud. Satu M., CNP_ și B. V. F. - fiul lui V. și A., născut la data de 16.10.1977 în Negrești Oaș, jud. Satu M., domiciliat în comuna Bixad, ., jud. Satu M., CNP._, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, faptă prev. și ped. de art. 220 alin. 1, 2 și 3 din C.pen..
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 07.08.2012, inculpatul B. V., împreună cu fiul său, inculpatul B. V. F. au demolat gardul ce despărțea proprietatea lor de cea a părții vătămate B. E. și a construit un nou gard, intrând însă pe terenul părții vătămate cu aproximativ 60-90 cm, pe o lungime de 30-40 m.
Situația de fapt mai sus menționată a fost susținută prin actul de sesizare a instanței cu următoarele mijloace de probă: plângerea penală formulată de B. E. ; planșele fotografice întocmite cu prilejul efectuării cercetării la fața locului; declarațiile învinuiților B. V. și B. V. F. ; declarațiile martorilor B. A., T. A., T. F., M. I., Z. I..
În cursul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul B. V., care a solicitat ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii obișnuite, nerecunoscând faptele astfel cum au fost descrise prin actul de sesizare, au fost reaudiați martorii din faza de urmărire penală și a fost audiat martorul G. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul lunii august a anului 2012 inculpații B. V. și B. V. F. au ridicat gardul ce despărțea terenul acestora de terenul persoanei vătămate B. E., vecină a inculpaților și au construit un nou gard ce a fost amplasat pe terenul aflat până în acel moment în posesia persoanei vătămate și a familiei acesteia. În fapt noul gard nu a mai fost amplasat pe linia de hotar dintre cele două terenuri existentă până la data săvârșirii faptei ci inculpații au intrat pe terenul aflat în posesia persoanei vătămate cu aproximativ 60-90 cm, pe o lungime de 30-40 ml. Mutarea gardului înspre interiorul terenului aflat în posesia persoanei vătămate se confirmă prin cercetarea la fața locului efectuată de organele de poliție la data de 5.09.2012 elocvente în acest sens fiind planșele foto prin care se relevă fie gropile rămase în sol de la stâlpii vechiului gard pe terenul inculpaților fie șinele de metal ce susțineau vechiul gard tăiate la nivelul solului ce au rămas pe terenul inculpaților, distanța dintre urmele vechiului gard și amplasamentul noului gard fiind constatată cu ocazia măsurătorilor.
Inculpatul B. V. a susținut în mod constant că deși gardul vechi a fost înlocuit cu un gard nou acesta din urmă a fost edificat pe amplasamentul celui vechi, fără ca linia de hotar dintre cele două terenuri să fie strămutată. Totodată inculpatul a susținut că anterior, respectiv în anul 2008 familia G., părinții persoanei vătămate și totodată vecinii inculpatului au mutat gardul vechi înspre interiorul terenului familiei B. împrejurare în care au sesizat organele de poliție acestea punând în vedere martorului G. M. să respecte linia de hotar și să mute gardul înapoi. Deoarece nu au fost luate alte măsuri iar G. M. nu s-a conformat, inculpații au decis în anul 2012 să restabilească ei înșiși starea de fapt anterioară.
Susținerile inculpatului nu se confirmă.
În primul rând așa cum s-a reținut deja cercetarea la fața locului confirmă faptul că a avut loc o deplasare a gardului nou ceea ce contrazice afirmația inculpatului că gardul nou a fost montat pe amplasamentul celui vechi.
În al doilea rând, susținerile privind mutarea gardului în anul 2008 de către familia G. nu se confirmă, aspect ce rezultă din raportul lucrătorilor postului de poliție Bixad ( f. 30 ) și avertismentul scris emis pentru martorul G. M. (f. 34) întocmite ca urmare a plângerii formulate de B. A. în anul 2008.
Martorele T. A., T. F. și Z. I. au declarat în faza de urmărire penală că cunosc faptul că B. A. a formulat o plângere în anul 2008 pentru că G. M. ar fi mutat gardul și din câte știu acestuia din urmă i s-ar fi pus în vedere să mute gardul înapoi.
În ceea ce privește declarațiile martorei T. A. și T. F. ( f. 44 și 59) din faza de judecată că ar fi fost prezente în momentul în care a fost amplasat noul gard și că acest fapt s-ar fi petrecut în prezența unui inginer topograf care a indicat limitele de proprietate acestea nu se coroborează cu declarațiile inculpatului B. V. deoarece acesta nu a susținut aspectele relatate de martore nici în declarația dată în faza de urmărire penală și nici în fața instanței. De asemenea inculpatul B. V. F. audiat în faza de urmărire penală ( f. 16. d.u.p.) a declarat că gardul nou a fost edificat pe linia de hotar dintre cele două terenuri având în vedere documentația de întabulare a terenului pe numele mamei B. A. din anul 2008. Ulterior edificării noului gard, pentru a-și dovedi nevinovăția au angajat un inginer topograf, iar concluziile acestuia au fost în sensul că gardul este amplasat pe ternul proprietatea tabulară a mamei sale B. A..
Chiar în aceste condiții, respectiv dacă gardul vechi ar fi fost anterior mutat de către familia G., inculpații ar fi putut uza de mijloacele procesuale prevăzute de dreptul civil pentru redobândirea posesiei sau pentru stabilirea în cadrul procesului civil a limitei de hotar dintre cele două terenuri. Prin urmare aceasta nu era o împrejurare de natură a înlătura caracterul penal al faptei putând avea relevanță doar în ceea ce privește individualizarea faptei.
În ceea ce privește încadrarea juridică instanța de fond a reținut că fapta inculpaților astfel cum a fost descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie existând în fapt sub aspectul laturii obiective o ocupare în parte a terenului aflat în posesia persoanei vătămate B. E., fără drept și fără consimțământul acesteia, prin strămutarea semnelor de hotar. Sub aspectul laturii subiective fapta a fost săvârșită de inculpați cu intenție, iar convingerea acestora cu privire la faptul că prin modul de amplasare a noului gard s-a realizat o delimitare conformă cu actele de proprietate prezintă relevanță tot din perspectiva individualizării faptei urmând a fi avută în acest sens în vedere de către instanță.
În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța de de fond a constatat că potrivit art. 220 C.pen. din 1969 în vigoare la data săvârșirii faptei limitele de pedeapsă prevăzută pentru forma agravată a infracțiunii – săvârșită prin strămutarea limitei de hotar, de către două sau mai multe persoane împreună se situează între 3 și 15 ani.
Potrivit art. 256 C.pen. actual, forma tip, de bază a infracțiunii de tulburare de posesie se realizează prin ocuparea fără drept, prin violență, amenințare, desființarea sau strămutarea semnelor de hotar iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda. Pe de o parte săvârșirea faptei prin strămutarea semnelor de hotar realizează forma de bază a infracțiunii fără a atrage agravarea pedepsei, iar săvârșirea faptei de către două persoane împreună nu prezintă raportat la dispozițiile noului cod penal nicio relevanță în ceea ce privește regimul sancționator, nefiind reglementată nici ca circumstanță agravantă. Pe de altă parte s-a reținut faptul că limitele de pedeapsă prevăzute de noul cod sunt mult mai reduse iar pedeapsa închisorii este prevăzută alternativ cu pedeapsa amenzii.
În speță nu sunt incidente niciuna din circumstanțele atenuante legale prevăzute de art. 73 C.pen. din 1969 care datorită efectului obligatoriu ar fi determinat potrivit art. 76 alin. 1 lit. c C.pen. din 1969 aplicarea unei pedepse sub minimul special de 3 ani, individualizarea judiciară a pedepsei făcându-se raportat la minimul de 3 luni.
Totodată nu se constată a fi incidente în cauză alte instituții care luate în considerare pentru determinarea legii penale mai favorabile în mod global să conducă la concluzia că în pofida limitelor de pedeapsă mai ridicate vechiul cod penal ar fi legea mai favorabilă pentru inculpați.
În concluzie instanța de fond a constatat că în speță legea penală mai favorabilă este Codul penal actual.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen. 2009, potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În acest context s-a reținut că fapta a fost săvârșită pe fondul unor neînțelegeri legate de raporturile de vecinătate și de limitele de proprietate, neînțelegeri ce durează în timp de mai mulți ani, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză și totodată că inculpații au acționat cu convingerea că gardul nou este amplasat corect pe limita reală de proprietate. Totodată suprafața de teren efectiv ocupată este redusă din cercetarea la fața locului rezultând că deplasarea gardului s-a făcut pe o lățime de 60-90 cm și pe o lungime de 30-40 ml. Inculpații au fost motivați în comiterea faptei și de necesitatea înlocuirii gardului existent datorită stării precare a acestuia, împrejurare confirmată de martorii audiați în cauză ( cu excepția martorului G. M.). Fapta reținută în sarcina inculpaților raportat la împrejurările concrete în care a fost comisă, urmările produse, motivul și scopul urmărit de inculpați instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de inculpați este de gravitate redusă.
Instanța de fond a reținut totodată că cei doi inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt integrați social iar fapta săvârșită nu relevă cu nimic o înclinație a acestora spre activitatea infracțională chiar de natura celei pentru care au fost trimiși în judecată deoarece în concret nu se poate afirma că fapta comisă are caracter șicanator și nu relevă disprețul acestora față de relațiile de bună vecinătate și relațiile sociale referitoare la posesie. Așa cum s-a arătat deja inculpații au acționat cu intenția de a stabili o stare de fapt pe care o considerau corectă în concordanță cu actele de proprietate, alegând însă o modalitate greșită, aceea de a-și face singuri dreptate în detrimentul mijloacelor juridice de care ar fi putut uza potrivit dreptului civil.
Nu se poate reține nici faptul că cei doi inculpați s-ar fi sustras de la urmărire ori judecată iar neprezentarea inculpatului B. V. F. la termenele de judecată se datorează faptului că acesta este plecat la muncă în străinătate și nu intenției acestuia de a se sustrage de la judecată. Faptul că nu au recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă prin rechizitoriu corespunde până la urmă dreptului de a nu se autoincrimina și dreptului la apărare fără a se pute reține că prin atitudinea procesuală adoptată cei doi inculpați ar fi încercat în mod special zădărnicirea aflării adevărului.
Ținând seama de aceste aspecte, de circumstanțele personale ale inculpaților, nivelul mediu de studii, vârstă, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună, având în vedere și consecințele ulterioare unei condamnări, indiferent că este vorba de pedeapsa închisorii sau pedeapsa amenzii, existând posibilitatea îndreptării celor doi inculpați și atenționării acestora asupra conduitei sociale viitoare a acestora prin aplicarea unui avertisment.
Prin urmare constatând ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 și 2 C.pen și pentru motivele mai sus expuse instanța de fond a renunțat la aplicarea pedepsei pentru săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de tulburare de posesie.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța de fond a reținut faptul că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faza de judecată la primul termen la care a fost legal citată. Dincolo de acest aspect s-a reținut faptul că din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că vechiul gard a fost edificat de către socrii inculpatului B. V. caz în care nu se poate susține că părții vătămate i s-a produs vreun prejudiciu și mai mult, acesta a fost înlocuit cu noul gard pe cheltuiala inculpaților aspect ce exclude și ipoteza vreunui prejudiciu viitor constând în cheltuielile pe care persoana vătămată ar fi nevoită să le suporte pentru edificarea altui gard.
Potrivit art. 404 alin. 4 lit. g C.proc.pen coroborat cu dispozițiile art. 25 alin. 3 C.proc.pen, instanța de fond a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii respective, a obligat inculpații la ridicarea gardului și mutarea acestuia pe amplasamentul liniei de hotar existent la data săvârșirii infracțiunii.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. instanța de fond a obligat inculpații la plata sumei de 700 lei, câte 350 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în faza de urmărire penală și în faza de judecată.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate au formulat apeluri inculpații B. V. și B. V. F. solicitând admiterea acestora, desființarea sentinței penale apelate și, în rejudecare să se dispună achitarea lor pentru comiterea infracțiunilor de tulburare in posesie.
În motivarea apelurilor formulate s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat în cauză, motivarea soluției de condamnare având la bază un proces verbal de cercetare la fata locului întocmit de polițiști, probă care nu a fost evocată în susținerea acuzării în faza de judecată de către parchet.
Declarațiile martorilor audiați în instanță dovedesc faptul că nu a existat decât o înlocuire a gardului vechi cu un gard nou metalic, exact pe același amplasament, însă declarațiile acestora au fost interpretate greșit de către instanța de fond.
Referitor la măsura restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunii dispusă de instanța de fond, s-a arătat că aceasta este nelegală întrucât nu exista un raport de expertiză topografică nici în dosarul de urmărire penală și nici în dosarul instanței de fond care să releve limita vechii proprietăți, limita exercitării posesiei ori limita nouă rezultată din săvârșirea infracțiunii, în condițiile în care, pe rolul Judecătoriei Negresti Oas exista în prezent un litigiu civil având ca obiect tocmai stabilirea liniei de hotar.
Examinând sentința apelată din oficiu și prin prisma motivelor invocate curtea va reține următoarele:
La data de 7.08.2012 inculpații B. V. și B. V. F. au demolat gardul ce despărțea proprietatea lor de cea a persoanei vătămate B. A. și au construit un gard nou, sens în care organele de politie au fost sesizate, inițial, la data de 9.08.2012 de către Grigorut A., iar ulterior de către persoana vătămată B. E., care au reclamat că inculpații au intrat pe terenul persoanei vătămate cu aproximativ 60-90 cm, pe o lungime de 30-40 m.
Audiați fiind inculpații au recunoscut că au demolat gardul ce despărțea cele două proprietăți, precizând însă că noul gard a fost ridicat pe amplasamentul gardului vechi.
În cauză au fost audiați martorii T. A., B. A., T. F., M. I., Grigorut A., Grigorut M. și Z. I. din declarațiile cărora a rezultat următoarea stare de fapt:
Între familia persoanei vătămate B. E. și familia inculpaților, care sunt vecini, exista neînțelegeri legate de mejda dintre terenuri, ambele părți formulându-si reciproc plângeri penale pentru tulburare în posesie.
De asemenea, pe rolul Judecătoriei Negrești Oaș exista un litigiu civil între părți având ca obiect stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți, înregistrat sub numărul de dosar_, care până în prezent nu a fost finalizat.
La data de 7.08.2012 cei doi inculpați au dezmembrat gardul ce desparte cele două proprietăți și au construit un gard nou .
Din declarația dată de martora T. A. în ședința publică din 27.05.2014 rezultă că gardul care a fost demolat de către cei doi inculpați a fost construit de către numiții Lisca V. și Marincuta, socrii inculpatului B. V.. A arătat martora că terenul pe care era gardul vechi aparține și era folosit la data respectiva de către inculpați.
Declarația martorei Z. I. se coroborează și cu declarația martorei M. I. care, la rândul ei, a arătat că gardul vechi a fost refăcut de către cei doi inculpați deoarece era deteriorat și a fost amplasat pe locul gardului vechi. Martora a precizat ca a văzut când s-au efectuat lucrările și știe că gardul nou a fost întărit cu panouri de sârmă deoarece tatăl persoanei vătămate avea tendința să miște gardul în favoarea sa.
Martora T. F., vecină cu părțile, a arătat că vechiul gard despărțitor era din sârmă cu șine de cale ferată, iar inculpatul B. V. l-a înlocuit cu un gard nou cu fundație de beton care era pe locul unde era gardul vechi.
Declarațiile martorilor mai sus arătați se coroborează cu declarațiile inculpaților B. V. și B. V. F., precum și cu expertiza topografică efectuată în cursul urmăririi penale, din cuprinsul căreia rezultă că gardul ridicat de către cei doi inculpați se găsește pe terenul acestora.
Referitor la această expertiză topografica, curtea reține că, la data de 15.10.2012 organele de politie au adus la cunoștința mamei persoanei vătămate B. E., numita Grigorut A., concluziile raportului, aceasta arătând că nu este mulțumită de aceste concluzii.
Cu toate acestea, persoana vătămată B. E. nu a solicitat ulterior efectuarea unei noi expertize.
Pe de altă parte apreciem că în cauza nu s-a făcut dovada posesiei terenului respectiv de către persoana vătămată B. E., în condițiile în care, din dovezile de comunicare a citațiilor, a rezultat că în perioada respectiva aceasta a fost plecată la muncă în diferite țări din Europa – filele 12.40,48 și 60 dosar urmărire penală.
Din cuprinsul colii funciare aflata la fila 54 a dosarului de urmărire penală rezultă că terenul este intabulat pe numele părinților persoanei vătămate, Grigorut A. și Grigorut M., persoana vătămată arătând în plângere că a primit terenul de la aceștia.
În cazul infracțiunii de tulburare în posesie subiectul pasiv al infracțiunii este persoana care folosește terenul al cărei posesie este tulburată, persoana care poate fi diferită de persoana care are în proprietate terenul.
În speță persoana vătămata nu a făcut dovada că, anterior datei de 7.08.2012 ar fi folosit terenul respectiv, cu atât mai mult cu cât aceasta a și fost plecată din țară.
Raportat la starea de fapt și la considerentele mai sus expuse, curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. " a " Cod procedură penală, va admite apelurile penale declarate de inculpații B. V. și B. V. F. împotriva sentinței penale 94/23.09.2014 a Judecătoriei Negrești Oaș pe care o va desființa în sensul că:
Va înlătura dispozițiile privind renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpații B. V. F. și B. V., pe cele privind aplicarea avertismentului față de inculpați, precum si pe cele privind restabilirea situației anterioare conform art.404 alin.4 litera g raportat la art.256 Cod procedură penală.
În baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 litera a Cod procedură penală va achita pe inculpații B. V. F. și B. V. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.256 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.
Va înlătura dispoziția privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
În baza art.275 alin.1 punctul 1 litera a Cod procedură penală va obliga persoana vătămată B. E. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în primă instanță.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. " a " Cod procedură penală,
ADMITE apelurile penale declarate de inculpații B. V. și B. V. F. împotriva sentinței penale 94/23.09.2014 a Judecătoriei Negrești Oaș pe care o desființează în sensul că:
Înlătură dispozițiile privind renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpații B. V. F. și B. V., pe cele privind aplicarea avertismentului față de inculpați, precum si pe cele privind restabilirea situației anterioare conform art.404 alin.4 litera g raportat la art.256 Cod procedură penală.
În baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 litera a Cod procedură penală achită pe inculpații B. V. F. și B. V. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.256 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.
Înlătură dispoziția privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
În baza art.275 alin.1 punctul 1 litera a Cod procedură penală obligă persoana vătămată B. E. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului în primă instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică, azi 7.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
S. L. C. A. I. C. M.
Redactat decizie – S. L./27.04.2015,
Judecător fond. - C. E. S.
Tehnoredactat 6 ex./27.04.2015,C.M.
4 comunicări – inculpat apelant B. V.
- inculpat apelant B. V. F.
- parte vătămată intimată B. E.
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
| ← Abandonul de familie (art.378 NCP). Decizia nr. 330/2015. Curtea... | Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.). Decizia nr. 284/2015.... → |
|---|
