Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 28/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 23-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Nr. operator de date cu caracter personal: 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 28/C/2015
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Complet de judecată constituit din:
Președinte: A. L.
Grefier: L. D.-L.
Pe rol se află pronunțarea în cauza având ca obiect contestația declarată de condamnata H. M., fiica lui I. și M., născută la 23 iunie 1966 în localitatea Dumbrăveni, jud. Sibiu, având CNP_, cu ultimul domiciliu în Vilișoara, ., jud. M. și cu domiciliul procesual ales la C.I.A. B. L., cu sediul în Negrești Oaș, Aleea Trandafirilor, ., jud. Satu M., împotriva sentinței penale nr. 204 din data de 05 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Satu M..
Se constată că dezbaterea pe fond asupra cauzei a avut loc la data de 16.04.2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea acesteia amânându-se pentru data de 23.04.2015, zi în care s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra contestației de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 204 din data de 05 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Satu M., în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, instanța a condamnat inculpata H. M. pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005 a condamnat aceeași inculpată, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969, pe o durată de 1 an.
În baza art. 34 lit. b Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal din 1969, instanța a stabilit în sarcina inculpatei executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969 pe o durată de 1 an .
În baza art. 71 Cod penal din 1969, instanța a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969.
În baza art. 861 Cod penal din 1969, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
În baza art. 862 Cod penal din 1969, a stabilit termen de încercare 5 ani compus din durata pedepsei aplicate și un interval de timp de 3 ani., instanța a impus inculpatei respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu M.;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
S-a reținu că în baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, pe durata suspendării sub supravegherea executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală din 1968 instanța a învederat inculpatei prevederile art. 864 Cod penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere .
În baza art. 346 Cod procedură penală cu referire la art. 14 Cod procedură penală din 1968 și art. 998 Cod civil, a obligat inculpata să plătească părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu M., cu sediul în Satu M., Piața Romană, nr. 3-5, suma de 5726 lei reprezentând debite restante la bugetul statului.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală din 1968 a obligat inculpata să plătească suma de 750 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 Cod procedură penală din 1968, a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Satu M. a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat C. L., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 1260.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M. emis în dosar nr. 230/P/201, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei H. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969.
În sarcina inculpatei prin actul de sesizare al instanței s-au reținut următoarele:
Inculpata deținea calitatea de asociat unic și administrator la . cu domiciliul fiscal în loc. Negrești Oaș, ., jud. Satu M., înmatriculată la ORC Satu M. sub nr. J_ ce avea ca obiect principal de activitate construcții de clădiri și lucrări de geniu. Ca urmare a solicitării unui control încrucișat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Maramureș, inspectorii fiscali din cadrul DGFP Satu M., Activitatea de inspecție fiscală, Serviciul de Inspecție Fiscală V, s-au deplasat în ziua de 18.05.2010 la domiciliul fiscal al firmei ., în vederea efectuării controlului încrucișat și s-a constatat că societatea nu funcționează la sediul social declarat, administratorul societății nu a fost găsit la domiciliul fiscal din loc. Negrești Oaș, ., jud. Satu M..
Din cuprinsul materialului de urmărire penală existent la dosarul cauzei a rezultat că firma administrată de către inculpata H. M. nu a funcționat la sediul social declarat, respectiv loc. Negrești Oaș, ., jud. Satu M., constatându-ce că la această adresă domiciliază numita lonas D..
Fiind audiată în cauză numita lonas D., în calitate de martor, a arătat că este cumnata inculpatei H. M. și locuiește la adresa menționată mai sus de aproximativ 17 ani și nu are cunoștință de faptul că firma . are sediul social în imobil, menționând faptul că, în cursul anului 2009 inculpata a locuit, cu chirie, la această adresă timp de 4-5 zile, iar în acest timp nu a văzut la inculpată acte sau documente contabile ale firmei ori să încheie contracte comerciale cu alte firme.
Din fișa sintetică a plătitorului din data de 17.06.2010 s-a constatat că . Negrești Oaș nu a vărsat în cel mult 30 de zile de la scadență impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, însumând astfel debite în valoare de 5.726 lei, din care impozitul pe veniturile din salarii în sumă de 2,102 lei, CAS în sumă de 2.018 lei, șomaj asigurați în sumă de 218 lei și sănătate angajați în sumă de 1.388 lei.
Statul Român reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin reprezentantul său legal, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Satu M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.726 lei reprezentând debite restante față de bugetul consolidat al statului.
După începerea urmăririi penale, inculpata H. M. nu a putut fi audiată în cauză și nici nu i s-a putut prezenta materialul de urmărire penală, deși a fost citată procedural de mai multe ori, aceasta nu s-a prezentat.
Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală a reținut în fapt următoarele:
Inculpata H. M. a deținut calitatea de asociat unic și administrator la . cu domiciliul fiscal declarat în loc. Negrești Oaș, ..
Ca urmare a unui control derulat de inspecția fiscală generală a DGFP Satu M. s-a constatat faptul că societatea a cărei asociat unic este inculpata nu a pus la dispoziția organelor de inspecție fiscală documentele legale pentru a se putea efectua o inspecție fiscală generală deși societatea a fost somată de trei ori.
Controlul derulat la această societate a fost demarat ca urmare a unei solicitări venite din partea DGFP Maramureș - Activitatea de inspecție fiscală, ca urmare a acestora constatându-se că . Negrești Oaș nu a vărsat în cel mult 30 de zile de la scadență impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă debitele însumând 5.726 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii, CAS, șomaj asigurați, și sănătate angajați.
Deși în cursul derulărilor actelor de cercetare fiscală inculpata a fost încunoștințată de control, aceasta nu a înțeles să se prezinte în fața inspectorilor fiscali și să pună la dispoziția acestora actele societății.
După încunoștințarea acesteia prin invitații scrise și scrisori recomandate, s-a întocmit un proces verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate, afișat în data de 21.06.2010 atât la sediul DGFP Satu M., cât și pe pagina de Internet, dovadă de comunicare aflată la fila 29 din dosarul de urmărire penală.
În timpul cercetării judecătorești aceleași eforturi de aducere a inculpatei a făcut și instanța de judecată tocmai pentru a-i asigura acesteia o apărare nemijlocită și efectivă, însă inculpata nu s-a prezentat, deși au fost acordate în acest sens patru termene de judecată.
În dovedirea faptelor reclamate prin actul de sesizare instanța a procedat la audierea martorilor propuși prin rechizitoriu, din declarațiile cărora instanța a reținut că inculpata datorită faptului că nu avea unde să locuiască a fost primită în spațiul în imobilul deținut de cumnata sa Ionas D. pentru a-și putea întocmi documentele de identitate, martoră care a precizat că nu a văzut-o pe aceasta de aproximativ 5 ani și că nu cunoaște nimic despre activitățile ei comerciale.
Martorul R. D. audiat în 14.11.2011 a învederat instanței că a avut relații contractuale cu firma inculpatei, că aceasta a emis factură care a fost achitată de către martor cu banii numerar, lucru solicitat de către inculpată, martorul neputând să declare care era adresa inculpatei și dacă aceasta mai avea calitatea de administrator sau asociat la alte societăți comerciale.
Instanța a constatat că faptele reclamate prin actul de sesizare sunt pe deplin dovedite prin înscrisurile administrate în faza de urmărire penală, reținând astfel vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii de reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005, infracțiune pentru care instanța i-a aplicat acesteia o pedeapsă de 1 an închisoare, precum și vinovăția acesteia în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, și anume sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, infracțiune pentru care i-a aplicat inculpatei o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal din 1969 pe o durată de 1 an.
Având în vedere caracterul concurent al faptelor săvârșite, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 33 lit. b și respectiv art. 34 lit. b Cod penal din 1969, stabilind în sarcina inculpatei executarea pedepsei cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b și c Cod penal pe o durată de 1 an.
Raportat la caracterul infracțiunilor economic, patrimonial, de modul de săvârșire al faptelor, de circumstanțele personale ale inculpatei, aflată la primul contact cu legea penală, instanța a apreciat că scopul principal al pedepsei poate fi atins și dacă inculpata nu execută pedeapsa aplicată în regim privativ de libertate, apreciind că scopul imediat al sancțiunii ar fi acela de recuperare al prejudiciului cauzat și de orientate al acesteia spre respectarea unor valori pro-sociale, sens în care a dispus în baza art. 861 Cod penal din 1969 suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
În baza art. 862 Cod penal din 1969, a stabilit un termen de încercare de 5 ani pe durata căruia a instituit în sarcina inculpatei măsuri de supraveghere, în temeiul art. 863 Cod penal, dispunând a fi monitorizate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Satu M..
În soluționarea laturii civile alăturate acțiunii penale, instanța, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul în care prejudiciul a fost constatat, este cert, lichid, exigibil, există legătură de cauzalitate între fapta culpabilă a inculpatei și producerea acestuia, a dispus obligarea acesteia să plătească părții civile DGFP Satu M. suma de 5.726 lei, reprezentând debite restante la bugetul statului.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală din 1968, a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Având în vedere faptul că asistența juridică a inculpatei a fost asigurată în condițiile art. 171 Cod de procedură penală, instanța a dispus, în baza art. 189 Cod procedură penală din 1968, virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Satu M. a sumei reprezentând onorariu apărătorului din oficiu.
Prin contestația formulată în termen legal, persoana condamnată Halas M. a solicitat desființarea hotărârii atacate arătând citația prin care i s-a comunicat minuta sen.pen.nr. 89/14.05.2012 a Tribunalului Satu-M. a fost semnat de o altă persoană și că aceasta nu a avut cunoștință de procesul penal întrucât a plecat în Franța ca să lucreze.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor arătate, curtea constată că aceasta este netemeinică și va dispune potrivit dispozitivului de mai jos.
În prealabil, trebuie arătat că examinarea excepției tardivității contestației, a cererii de repunere în termenul de contestație și a fondului cauzei nu se poate realiza separat, ci unitar întrucât motivul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare reținut de prima instanță, a constat în sustragerea de la procesul penal a inculpatei și în neîndeplinirea masurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite prin hotărârea de condamnare cu rea-credință, iar aceasta a invocat în apărare faptul că nu a știut de cauză întrucât din 2010 a locuit în Franța. Mergând pe aceeași idee, se apreciază că odată dovedită că întârzierea în declararea căii de atac a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare privind schimbarea adresei de domiciliu, nu ar mai putea fi vorba de o sustragere evidentă de la îndeplinirea obligațiilor stabilite prin hotărârea de condamnare și invers în sensul că odată stabilită că neanunțarea schimbării de domiciliu îi este imputabilă persoanei condamnate se prezumă că, aceasta nu și-a îndeplinit masurile de supraveghere cu rea-credință, rămânând ca probatoriul administrat să dovedească contrariul.
O altă chestiune prealabilă se referă la soluționarea fondului cauzei potrivit codului penal din 1968 așa cum prevede art.15 din legea nr.187/2012, cu atât mai mult cu cât în noua reglementare există deosebiri semnificative privind instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar art.583 c.pr.penală privind revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere se referă strict la dispozițiile art.96 sau 97 din noul cod penal.
În fine, o altă problemă incidentală pornește de la faptul că, suntem în prezența a două dosare distincte, unul de fond și altul aflat în faza de executare unde procedurile de citare a inculpatei și a persoanei condamnate s-au realizat și s-au limitat la adresa de domiciliu înregistrată în SEIP și alte adrese cunoscute în țară, deși se știa că acesta nu mai locuiește acolo de ani de zile. Alta era situația în care se dădea curs dispozițiilor art. 24 și urm. din Ordinul nr.212/2010 care se referă la semnalările cu privire la persoanele căutate în vederea participării la o procedură judiciară care se introduc în SINS/SIS și se realizează de către Centrul Operațional de Coordonare din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, existând astfel șanse reale ca aceasta să fie identificată în Franța, aspect care rezultă din actele dosarului.
În speță, instanța reține că procedura de citare la adresa contestatoarei din localitatea Sîntioara, ., județul M. este viciată întrucât din adresa Serviciului Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Sighișoara rezultă că, citația a fost semnată de o altă persoană cu același nume ( care nu este mama acesteia-M.) având CI . și nr._, CNP_, contestatoarea având CI . și nr._, CNP_.
Întrucât sancțiunea procedurii de citare viciată este identică în toate cauzele indiferent de natura acestora ( penală, civilă, administrativă, etc.), se apreciază că petenta contestatoare este în interiorul termenului pentru a formula cotestație.
În acest sens, instanța apreciează că, stabilirea regimului de executare a pedepsei de către instanța de fond pentru unii inculpați care nu au participat la procesul penal întrucât între timp și-au schimbat adresa de domiciliu fără a încunoștiința organul judiciar și aprecierea la acea dată că nu este oportună privarea de libertate a acestora întrucât scopul pedepsei poate fi atins și prin impunerea respectării de masuri de supraveghere și de obligații stabilite prin hotărârea de condamnare, devine inutilă, întrucât este mai puțin probabil ca aceștia să participe în faza executării, într-un noul ciclu procesual când se pune în discuție revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii. Așadar, dacă prima dată instanța de fond care a examinat amănunțit probatoriul administrat în cauză a apreciat că, nu este necesară privarea de libertate a inculpaților, instanța de executare care examinează mai mult elemente de natură formală, procedurală decât de fond, ar trebui să fie mai prudentă în examinarea sesizărilor care vizează schimbarea regimului de detenție, mai ales când se știe că aceștia nu mai locuiesc la adresa de domiciliu, iar simpla omisiune de a încunoștința organul judiciar despre acest lucru presupune culpa sau neglijența acestora care ar trebui suplinită cu alte elemente sau probe pentru a ajunge la concluzia că, aceștia se sustrag cu rea-credință de la respectarea hotărârilor judecătorești definitive, adică conduita lor este cu intenție.
Desigur, că nici organe de executare nu pot să rămână pasive până când condamnații apar sau intră în contact cu autorității statului sub diverse forme, însă neglijența lor este proporțională și compatibilă cu principiile echității în ceea ce privește privarea de libertate a acestora, ca urmare a revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii, și a cărei durată încetează de a mai fi rezonabilă odată cu dovedirea prin probe a situației obiective care a dus la necunoașterea sentinței de condamnare. Oricum, este absurd ca după revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii, statul să depună toate diligențele pentru identificarea persoanelor condamnate, iar în cadrul procedurii pendinte acesta să se limiteze formal doar la îndeplinirea procedurii de citare cu persoanele condamnate la adresele existente în dosarul de fond.
Revenind la datele speței, se constată că persoana condamnată Halas M., în faza actelor premergătoare a dat o singură declarație olografă la data de 02.07.2010- fila 13, în calitate de făptuitoare unde și-a indicat adresa de domiciliu și de reședință, iar organul de urmărire penală nu i-a adus la cunoștință prevederile art.70 alineatul 4 din vechiul Cod penal organul de urmărire penală privind obligația de a anunța orice schimbare a locuinței pe parcursul procesului penal, dispoziție legală care oricum nu se aplica acesteia întrucât nu avea calitatea de învinuită sau inculpată decât de la data de 24.11.2010 când s-a dispus începerea urmăririi penale.
De altfel, art.259 c.pr.penală prevede că suspectul, inculpatul, părțile procesuale și alte persoane se citează la adresa unde locuiesc și că suspectul, și inculpatul au obligația de a anunța orice schimbare a adresei unde locuiesc în termen de cel mult 3 zile, dispoziții care nu privesc persoana condamnată care la acea dată nu avea o calitate procesuală .
Se reține că, minuta și sentința prin care s-a dispus revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei închisorii a fost comunicată la adresele cunoscute din țară, iar persoana condamnată Halas M. a declarat cale de atac la data de 09.03.2015, cu depășirea termenului legal de contestare a hotărârii primei instanțe însă procedura de citare la una ditre adrese a fost viciată, cu consecința repunerii acesteia în termenul de contestare a sentinței de condamnare.
Instanța apreciează că stabilirea locuinței persoanei condamnate în Franța, aspect necunocut efectiv de către autoritățile statului român, neaplicarea dispozițiilor atr.70 alin.4 c.pr.penală din 1968 actualmente art.259 c.pr.penală față de aceasta și necunoașterea de către petentă a soluțiilor date în procesul penal care a fost început împotriva sa după audierea acesteia, constituie un motiv pertinent și serios pentru a concluziona că acesta nu s-a sustras de la procesul penal. Desigur, că petenta putea să presupună că se va declanșa un proces penal împotriva ei, din moment ce a fost audiată în faza actelor premergătoare în legătură cu o faptă ilicită, dar la fel de bine se putea da o soluție de netrimitere în judecată care nu impunea luarea la cunoștință, însă în mod cert instanța concluzionează că aceasta nu a știut de hotărârea penală pronunțată împotriva sa. D. urmare, nu se poate afirma faptul că aceasta s-a sustras cu rea-credință, de la îndeplinirea masurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite prin hotărârea de condamnare, dimpotrivă aceasta datorită neglijenței sale, adică a culpei ( și nu a intenției) s-a dezinteresat de soarta dosarului penal în care a fost audiată în calitate de făptuitoare și a ajuns involuntar să fie privată de libertate în cadrul unei alte proceduri desfășurate în absența acesteia și despre care nu avea cum să știe, deși voința judecătorului de fond a fost în sensul suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare.
În fine, instanța concluzionează că, este în interesul justiției, ca persoana condamnată Halas M. în cunoștință de cauză și indiferent de adresa unde aceasta locuiește, să poată alege între respectarea obligațiilor stabilite printr-o hotărâre de condamnare sau încălcarea acestora, fără ca în prezenta cauză să putem vorbi de acordarea unei noi șanse de reinserție socială, termen care începe odată cu pronunțarea prezentei hotărâri, când într-un termen urgent aceasta trebuie să se prezinte la serviciul de probațiune, în caz contrar conduita acesteia ar fi una de sustragere de la îndeplinirea măsurilor de supraveghere. În plus, prejudiciul cauzat statului prin săvârșirea infracțiunii de reținere la sursă de către inculpata Halas M. care nu are antecedente penale este relativ redus-5.726 lei și astfel soluția instației devine una echitabilă și încearcă să echilibreze interesele justiției care ar putea fi încălcate în prezenta speță doar printr-o conduită evidentă și intențională de sfidare a ordinii publice, respectiv prin încălcarea măsurilor de supraveghere stabilite de către instanța de judecată, ceea ce la momentul actual nu este cazul.
În fine, se constată că în jurisprudența locală nu au existat situații ( cu unele excepții) în care persoana condamnată în cunoștiință de cauză să se sustragă de la măsurile de supraveghere stabilite de către instanțele de judecată în cadrul suspendării sub supraveghere a executării pedepselor, dimpotriva practica confirmă împrejurări în care persoanele cercetate părăsesc teritoriul României fără să mai păstreze contactul cu procesul penal pendinte și ulterior intervine revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor, cu toate consecințele acestora.
Văzând considerentele de mai sus, instanța va dispune potrivit dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425/1 alin. 7 pct. 2 lit. a rap. la art.583 Cod procedură penală admite contestația declarată de către persoana condamnată Halas M. împotriva sen.pen.nr. 89/14.05.2012 a Tribunalului Satu-M. pe care o desființează în parte, în sensul că înlătură dispoziția primei instanțe privind admiterea sesizării Biroului de Executări Penale din cadrul Tribunalului Bihor privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare și în consecință,
Respinge sesizarea Biroului de Executări Penale din cadrul Tribunalului Satu-M. și anulează mandatul de executare a pedepsei nr.94/2012 a Tribunalului Satu-M..
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.275 alin.3 c.pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. L. F. L. D. L.
Red. Decizie A.L.F.18.05.2015
Jud. Fond L. M.
Tehnoredactat L.D.L.18.05 .2015/2 exemplare
2 comunicări
- persoana condamnată Halas M.
- Ministerul Public
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 315/2015. Curtea de... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 309/2015.... → |
|---|
