Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 263/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 20501/271/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3159
DECIZIA PENALĂ NR. 263/A/2015
Ședința publică din 7 aprilie 2015
Președinte: P. M.
Judecător: R. A.
Grefier: P. C.
P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost reprezentat de procuror B. V..
Pe rol se află judecarea apelului penal declarat de inculpatul Matiuț R., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, împotriva sentinței penale nr. 86 din 21 ianuarie 2015 a Judecătoriei Oradea.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul apelant Matiuț R., asistat de apărătorul său ales, av. Tărău A..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul ales al inculpatului apelant, av. Tărău A., solicită să se dispună efectuarea unui referat de evaluare, ținând seama de modalitatea de individualizare a pedepsei dispusă de instanța de fond.
Procurorul lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii formulată de inculpatul apelant privind efectuarea unui referat de evaluare.
Instanța a respins cererea, apreciind că, în acest moment procesual, nu este relevantă și i-a adus la cunoștință inculpatului apelant că poate fi audiat, atrăgându-i totodată atenția că are dreptul de a nu da nicio declarație, iar dacă dă declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa.
Inculpatul apelant arată că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond, filele 30-32 și nu dorește să facă precizări suplimentare în fața instanței de apel.
Nefiind alte chestiuni preliminare, instanța le-a acordat părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul ales al inculpatului apelant, av. Tărău A., solicită să se admită apelul declarat de inculpat și să se desființeze hotărârea instanței de fond și să se pronunțe o nouă hotărâre, respectiv să se rețină în favoarea inculpatului apelant circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod penal 1969, având în vedere faptul că a recunoscut încă din faza de urmărire penală comiterea faptei și, făcându-se aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 15 și 16 din Legea nr. 187/2012, să se dispună suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, ținând cont de împrejurarea că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 86/5 alin. 2 Cod penal 1969.
La stabilirea modalității de executare a pedepsei rezultante, solicită să se țină seama de persoana inculpatului apelant, precum și de faptul că inculpatul apelant avea cunoștințele necesare pentru a putea conduce. Mai arată că inculpatul apelant a recunoscut fapta, are o familie, un copil minor, o mamă în vârstă și că, în raport de persoana acestuia și toate circumstanțele cauzei, inculpatului apelant i se mai poate acorda o șansă.
Procurorul apreciază că sentința penală nr. 86 din 21 ianuarie 2015 a Judecătoriei Oradea este temeinică și legală, inclusiv sub aspectul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicate inculpatului apelant. De asemenea, apreciază că și modalitatea de executare a pedepsei este corectă, ținând seama de faptul că inculpatul apelant are antecedente penale.
Inculpatul apelant Matiuț R., în ultimul cuvânt, solicită să se admită apelul, așa cum a cerut apărătorul său ales.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 86 din 21 ianuarie 2015, Judecătoria Oradea, în baza art. 5 Cod penal. s-a reținut ca lege penală mai favorabilă dispozițiile art. 86 al.1 din OUG.195/2002, republicată, și în consecință :
În baza art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul Matiuț R., fiul lui V. și R., născut la data de 18.10.1974 în Tileagd, jud. Bihor, CNP_, dom. în com. Tileagd, ./A, jud. Bihor, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, cetățean român, studii medii, constructor, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la o pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 al. 2 Cod penal din 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 33 lit. a Cod penal din 1969, s-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.583 din 24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 602/R/17.09.2013 a Curții de Apel Oradea.
În baza art. 15 și 16 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 86 ind. 5 Cod penal din 1969 s-a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 583 din 24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ definitivă prin decizia penală nr. 602/R/17.09.2013 a Curții de Apel Oradea.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1969 s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare și 8 luni închisoare, și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, astfel că inculpatul Matiuț R. va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 271 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului D. D. conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 4356/06.10.2014.
În baza art. 274, alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reținut că, prin rechizitoriul nr. 3666/P/2013 din 25.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la instanță la 30.09.2014, inculpatul Matiuț R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 335 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, fapta constând în aceea că inculpatul, în data de 25.05.2013, fără a deține permis de conducere, a condus un autoturism pe . Oradea. Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut în fapt că, în data de 25.05.2013, în jurul orelor 00.30, inculpatul Matiuț R., care conducea autoturismul BMW, cu nr. de înmatriculare_, a fost oprit de organele de poliție pe . Oradea.
La solicitarea documentelor de către agenți, inculpatul a declarat că nu are asupra sa niciun act de identitate, indicându-și verbal datele de identitate. În privința permisului de conducere, a arătat că este deținător de permis eliberat de autoritățile din Ungaria, însă nu-l are asupra sa.
Inculpatul a refuzat să semneze procesul-verbal întocmit cu ocazia depistării, unde se menționează și că a scris o declarație olografă, pe care însă a refuzat să o termine și să o semneze (declarație aflată la fila 25).
În urma verificării efectuate, atât în baza de date a deținătorilor de permise de conducere din România, cât și prin Punctul de Contact Artand – la autoritățile maghiare, s-a constatat că inculpatul nu este posesor de permis de conducere, pentru nici o categorie de vehicule.
Aceste aspecte au fost confirmate pe parcursul urmăririi penale prin Adresa nr._/17.06.2013 emisă de SPCRPCÎV – Bihor și Adresa nr._/25.05.2013 a Punctului de Contact Artand.
Audiat în cauză, martorul asistent la încheierea procesului-verbal de constatare, numitul Pater B. C., a relatat că se afla la sediul Serviciului Rutier și a fost solicitat de agenți pentru a asista la discuțiile cu inculpatul, care a declarat verbal că deține permis de conducere din Ungaria, dar nu-l are asupra sa. Martorul a mai arătat că inculpatul a început să scrie o declarație, însă a abandonat-o ulterior.
Audiat în cauză, inculpatul a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, arătând că regretă cele întâmplate. A precizat că în seara respectivă a condus autoturismul de pe .. Ady E., intenționând să ajungă în zona Pieței D.. A solicitat să se aibă în vedere situația sa familială, respectiv că este singurul întreținător al familiei, formată din doi copii, mama și bunica sa.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul a fost audiat la termenul din 10.12.2014, a solicitat aplicarea procedurii speciale de recunoaștere a vinovăției și a recunoscut fapta descrisă în rechizitoriu, precizând faptul că a condus fără a deține permis de conducere (f. 30-32).
Starea de fapt reținută și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză: proces-verbal de constatare a infracțiunii, fila 10; proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare, fila 6; adresă Punctul de Contact Artand, fila 30; adresă SPCRPCIV Bihor, fila 31; declarație martor asistent, fila 26 - 29; cazier judiciar, fila 35 și declarații inculpat/suspect (filele 16 - 25 dos. u.p. și f. 30-32 dos. inst.).
În baza art. 5 Cod penal, instanța a reținut că, raportat la împrejurările în care a fost comisă fapta, că lege penală mai favorabilă este legea veche, respectiv dispozițiile art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, și în consecință a reținut că, în drept, fapta inculpatului Matiuț R. care, în data de 25.05.2013, fără a deține permis de conducere, a condus un autoturism pe . Oradea, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal 1969, dintre care se evidențiază gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările în care au fost comise faptele, persoana inculpatului, de vârsta și situația sa socială, de antecedentele sale penale și de faptul că a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor.
În funcție de toate acestea, instanța de fond a apreciat că stabilirea unei pedepse cu închisoarea este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare eficient.
În consecință, instanța în baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul Matiuț R., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
În baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 71 al. 2 Cod penal din 1968, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal din 1969 cu titlu de pedeapsă accesorie.
Având în vedere înscrierile din cazierul judiciar al inculpatului (f. 39), instanța a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 583 din 24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ definitivă prin decizia penală nr. 602/R/17.09.2013 a Curții de Apel Oradea, potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal din 1969.
Față de această situație, instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 15 și 16 din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 86 ind. 5 Cod penal din 1969, a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 583 din 24.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr._ definitivă prin decizia penală nr. 602/R/17.09.2013 a Curții de Apel Oradea, și în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal din 1968 s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare și 8 luni închisoare, și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, astfel că inculpatul Matiuț R. va executa pedeapsa rezultantă de: 3 ani închisoare în regim de detenție.
In ce privește modul de executare a pedepsei, respectiv în stare de detenție, instanța de fond a apreciat că în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 86 ind. 5 alin. 2 Cod penal din 1969, ținând seama de persoana inculpatului, respectiv antecedentele penale ale acestuia, faptul că acesta a mai beneficiat și de suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru fapte comise anterior, potrivit înscrierilor din cazierul judiciar, și de comportamentul său după comiterea faptei.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1968 i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, a declarat apel inculpatul Matiuț R., solicitând desființarea acesteia în sensul de a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ce i-a fost aplicată.
În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul apelant a recunoscut comiterea faptei încă din faza de urmărire penală, este integrat social, are o familie, un copil minor și o mamă în vârstă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, sub toate motivele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, curtea va constata că aceasta este temeinică și legală, iar apelul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului apelant pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comisă de către acesta încadrarea juridică corespunzătoare și reținând în mod justificat că inculpatului apelant îi sunt mai favorabile dispozițiile legii penale vechi, ținând seama de modalitatea de sancționare a concursului de infracțiuni.
Din probele administrate în faza de urmărire penală, care se coroborează că declarația dată de inculpatul apelant în fața instanței de fond (filele 30-32) rezultă că acesta a condus în data de 25 mai 2013 autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_, pe . Oradea, fără a poseda permis de conducere.
Inculpatul apelant a fost oprit pentru control de organele de poliție care efectuau controlul traficului rutier și, la solicitarea acestora a prezentat certificatul de înmatriculare a autoturismului, susținând totodată că are permis de conducere emis de autoritățile din Ungaria, dar nu îl are asupra sa.
Din procesul-verbal încheiat de Serviciul Rutier al Inspectoratului de Poliție al județului Bihor în 18 septembrie 2014, rezultă că inculpatul apelant nu figura în baza de date națională a deținătorilor de permise de conducere ca fiind posesor de permis de conducere de nicio categorie, iar în declarațiile date ulterior, inculpatul apelant a recunoscut că nu deține nici permis de conducere emis de autoritățile din Ungaria.
Fapta inculpatului apelant care, în data de 25 mai 2013 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În mod corect s-a constatat că această faptă este concurentă cu cea de instigare la furt calificat, prev. și ped. de art. 25 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e și i Cod penal 1969, comisă în 8 martie 2011 și pentru care inculpatul apelant a fost condamnat prin sentința penală nr. 583 din 24 aprilie 2013 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin nerecurare la 14 mai 2014, la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În aceste condiții, justificat s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 86/5 Cod penal 1969, anulându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, care a fost contopită, în condițiile art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal 1969, cu pedeapsa aplicată în cauză în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul apelant să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate.
Așa cum rezultă din copia cazierului judiciar (fila 39 din dosarul instanței de fond), inculpatul apelant mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și de tâlhărie calificată, iar în data de 24 octombrie 2014, DIICOT – Serviciul Teritorial Oradea a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul apelant pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal și art. 367 alin. 1 Cod penal, în dosarul nr. 44/D/P/2014, cauză în care s-a dispus și arestarea preventivă a inculpatului apelant.
Este adevărat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 86/5 alin. 2 Cod penal 1969 însă, în raport de cele mai sus arătate, ținând seama de împrejurarea că inculpatul apelant are antecedente penale și este cercetat și într-un alt dosar, în stare de arest preventiv, curtea apreciază că nu se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
Faptul că inculpatul apelant are în întreținere un copil minor sau că mama sa, este în vârstă, este și bolnavă, au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului apelant în prezenta cauză și nu sunt de natură să ducă la concluzia că o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării ar fi de natură să ducă la îndreptarea acestuia.
Pentru considerentele ce preced curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat care, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel, urmând să se constate că inculpatul apelant este arestat în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarate de inculpatul Matiuț R., ns. la 18.10.1974, deținut în Penitenciarul Oradea împotriva sentinței penale nr.86 din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă apelant la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
DEFINITIVĂ.
Dată în ședința publică și pronunțată în ședința publică de azi, 7 aprilie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
P. M. R. A.
GREFIER,
P. C.
red. decizie P. M., 21.04.2015
jud. fond G. M.
tehnored. 4 ex., 21.04.2015, pc
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 26/2015. Curtea de... | Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 322/2015. Curtea... → |
|---|
