Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 43/2015. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 63/177/2014
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
Secția penală și pentru cauze cu minori |
Dosar nr._ Nr. operator de date cu caracter personal: 3159 |
DECIZIA PENALĂ NR. 43/A/2015
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2015
Complet constituit din:
Președinte: A. L. F.
Judecător: Țarcă G.
Grefier: S. A.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror T. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor articolului 369 alineatul 1 din Noul Cod de procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpata apelantă D. S. M., împotriva sentinței penale nr. 129 din 14 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Aleșd, inculpata apelantă fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 3 din OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpata apelantă D. S. M., asistată de apărător ales, avocat O. P. din Baroul Bihor, în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 28.10.2014 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, precum și faptul că, prin serviciul de registratură al instanței s-au depus motive de apel formulate de inculpată prin apărător ales.
Apărătorul ales al inculpatei apelante D. S. M., avocat O. P. învederează instanței că inculpatul H. G. I. este în Penitenciarul din Oradea și se impune amânarea judecății cauzei pentru lipsa de procedura cu acesta, față de împrejurarea că hotărârea primei instanțe l-a vizat și pe acesta.
Reprezentantul Parchetului aduce la cunoștința instanței că nu este necesară prezența inculpatului H. G. I..
Instanța, de asemenea, apreciază că nu este necesară prezența inculpatului H. G. I. care nu a declarat nicio cale de atac și față de care hotărârea a rămas definitivă și, ca atare, nu se impune amânarea cauzei pentru acest considerent.
Instanța procedează la audierea inculpatului D. S. M., declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la prezentul dosar.
Nemaifiind excepții sau chestiuni prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul ales al inculpatei apelante D. S. M., avocat O. P. solicită admiterea apelului, desființarea parțială a hotărârii penale pronunțate de prima instanță, reindividualizarea modalității de executare a pedepsei, în sensul înlocuirii acesteia din suspendarea condiționată a executării pedepsei în cea a amânării aplicării pedepsei. Consideră că, în prezenta cauză, în mod global, dispozițiile Codului penal reprezintă legea penală mai favorabilă. De asemenea, învederează că instanța de fond în mod greșit a reținut la stabilirea legii penale mai favorabile că limitele de pedeapsă cu închisoarea alternative cu amenda sunt aceleași cu cele prevăzute la articolul 3355 din Codul penal. Solicită a se avea în vedere că inculpata apelantă și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, contrar celor reținute de către instanța de fond.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpata apelantă și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
Inculpata apelantă D. S. M., având ultimul cuvânt, învederează instanței că regretă cele întâmplate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 129 din data de 14 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Aleșd, printre alții, în baza deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României, s-a reținut, cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatei D. S. – M., că legea penală mai favorabilă, în mod global, o reprezintă Codul penal de la 1969.
În baza art. 86 alin. 3 din OUG 195/2002 rep., cu aplic. art. 396 al.10 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 din Codul penal în vigoare, a fost condamnată inculpata D. S. - M., pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art.12 al. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
I s-atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 Cod penal din 1969 privind revocarea suspendării.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, i-a obligat pe inculpați la plata sumei de câte 925 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 272 C. pr. pen., onorariul avocatului din oficiu O. P., în cuantum total de 600 lei, a fost plătit din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Bihor, conform delegațiilor nr. 232/18.02.2014 și nr. 236/18.02.2014.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd din data de 10.01.2014, înregistrat la instanță la 14.01.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, și a inculpatei D. S. M., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 3 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 06.09.2013 a încredințat un autoturism inculpatului H. G. I. pentru a fi condus pe drumurile publice, știind că acesta nu posedă permis de conducere.
Audiați fiind în cursul urmăririi penale, inculpați au recunoscut comiterea faptei.
În cursul cercetării judecătorești, inculpații au uzat de dispozițiile art. 374 al.4, art. 375 Cod procedură penală, recunoscând în totalitate faptele pentru care s-a făcut trimiterea în judecată și solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. De asemenea, audiați fiind, inculpații și-au manifestat acordul în sensul obligării lor la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În dimineața zilei de 06.09.2013 inculpata D. S. M. s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală marca Opel nr_ din Oradea în localitatea Aleșd, având ca pasageri pe inculpatul H. G. I. (concubinul acesteia) și pe martora S. B. D. (fiica acesteia). La întoarcerea din localitatea Aleșd la volan a urcat inculpatul H. G. I. care nu poseda pemis de conducere, aspect cunoscut de inculpata D. S. M., care în cunoștință de cauză i-a încredințat inculpatului autoturismul pentru a conduce înspre localitatea Oradea.
Inculpatul H. G. I. a condus autoturismul până în localitatea Tileagd, unde în jurul orelor 08,30 a sesizat prezența unui echipaj de poliție, moment în care a întors autovehiculul, deplasându-se în direcția opusă. Organele de poliție s-au angajat în urmărirea autoturismului condus de inculpat, care a intenționat să părăsească DN 1 și să intre pe . Tileagd când, datorită vitezei, a intrat în coliziune cu un cap de pod din beton oprindu-se. Imediat după oprire, organele de poliție au sesizat faptul că inculpații au schimbat între ei locurile din autoturism, la volan trecând inculpata D. S. M.. După stabilirea identității inculpaților și a martorei din autoturism, s-a stabilit în urma verificărilor că inculpatul H. G. I. nu posedă permis de conducere de nici o categorie, aspect confirmat ulterior prin adresa_/2013 a SPCRPCÎV Bihor.
În prezența martorului asistent, inculpații au recunoscut atât faptul că autoturismul a fost condus de inculpatul H. G. I. cât și faptul că inculpata D. S. M. i-a încredințat acestuia autoturismul știind că nu posedă permis de conducere.
Această stare de fapt a fost reținută de instanță ca urmare a coroborării mijloacelor de probă, reprezentând procesul-verbal de constatare din data de 06.09.2013, declarații martori S. B. D., O. G., adresa nr._/12.09.2013 emisă de SPCRPCÎV Bihor, declarațiile inculpaților, copia contractului de vânzare-cumpărare al vehicolului, acte vehicul, ordonanță de reținere, cazierul judiciar.
În drept, fapta inculpatei D. S.-M., astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încredințare cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 3 din OUG 195/2002 rep., text de lege în baza căruia, cu aplic 396 al.10 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 5 din Codul penal în vigoare, instanța de fond a condamnat-o pe inculpată la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare.
Având în vedere succesiunea de legi penale intervenite în cursul procedurii penale desfășurate față de inculpată, instanța de fond, văzând dispozitiile art. 5 din Codul penal, precum și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, a constatat că, în ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatei D. S.-M., în mod global, în acest caz concret, mai favorabilă este legea veche.
La verificarea incidenței legii penale mai favorabile, într-o primă etapă, instanța analizează corespondența dintre încadrările juridice existente până la momentul intrării în vigoare a noilor legi și încadrările juridice din legea nouă, precum și limitele de pedeapsă prevăzute în legile succesive.
În acest sens, s-a reținut în concret că pentru infracțiunea de încredințare cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, instanța va reține mai favorabile dispozițiile art. 86 alin.3 OUG 195/2002, deși limitele de pedeapsă cu închisoare alternative cu amenda sunt aceleași cu cele prevăzute la art. 335 alin.3 C.pen. La stabilirea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere modul de individualizare judiciară a executării pedepsei inculpatului, față de dispozițiile art. 16 alin 2 din Legea nr. 187/2012, conform căruia, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Față de aceste criterii, instanța reține ca fiind mai favorabilă legea veche pentru inculpată.
Aceasta pentru ca inculpata fiind fara antecedente penale se poate aplica suspendarea conditionata a executarii pedepsei confrm art. 81, 82 din Codul penal de la 1969. Potrivit noului cod penal (care ar trebui aplicat in mod global in situatia in care s-ar constata ca este mai favorabil inculpatei) inculpata trebuie sa-si manifeste disponibilitatea de a presta munca in folosul comunitatii pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei. In ce priveste noua legislatie penala inculpata, pe langa faptul ca ar fi obligată la munca in folosul comunitatii, conform art. 93 alin. 3 cod penal, ar trebui sa se supuna si unor masuri de supraveghere obligatorii, conform art. 93 alin 1 cod penal sau chiar unor obligatii suplimentare conform alin. 2 al aceluiasi articol.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen. de la 1969, de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social al faptei comise, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmările produse, de lipsa antecedentelor penale în ceea ce o privește pe inculpată și de atitudinea acesteia de recunoaștere în cursul procesului penal.
În privința pedepselor accesorii, instanța de fond a făcut aplicarea art. 12 alin 1 din Legea nr 187/2012, conform căruia în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Prin urmare, instanța de fond, având în vedere prevederile art. 12 alin.1 din Legea nr. 187/2012 și art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969, constatând că pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1968 au corespondent în pedepsele accesorii prevăzute de art. 66 lit. a și b Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.
Apreciind că nu se impune privarea de libertate a inculpatei, considerând că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, existând posibilități de îndreptare și reintegrare socială, instanța de fond, în baza art. 81 Cod penal din 1969, art.71 alin. 5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit conform art.82 Cod penal din 1969.
În baza art. 359 Cod procedură penală de la 1969, instanța de fond i-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal de la 1969, privind situațiile care atrag revocarea suspendării condiționate.
Prin apelul formulat în termen legal, inculpata apelantă D. S. M. a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate în sensul de a se reindividualiza modalitatea de executare a pedepsei, respectiv înlocuirea acesteia din suspendarea condiționată a executării pedepsei în cea a amânării aplicării pedepsei, aceasta fiind apreciată că este legea penală mai favorabilă.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform prevederilor art.417 rap. la art. 420 alineatul 8 din Codul de procedură penală, raportat la art.5 c.penal, curtea constată că apelul declarat de către inculpată este neîntemeiat și va fi respins potrivit considerentelor de mai jos.
Fără a relua în detaliu starea de fapt care a fost corect reținută de către prima instanță raportat la probatoriul administrat și procedura recunoașterii urmată de către ambii inculpați se constată în esență că, la data de 06.09.2013 inculpata a încredințat un autoturism inculpatului H. G. I. pentru a fi condus pe drumurile publice, știind că acesta nu posedă permis de conducere.
Inculpatul H. G. I. a condus autoturismul până în localitatea Tileagd, unde în jurul orelor 08,30 a sesizat prezența unui echipaj de poliție, moment în care a întors autovehiculul, deplasându-se în direcția opusă. Organele de poliție s-au angajat în urmărirea autoturismului condus de inculpat, care a intenționat să părăsească DN 1 și să intre pe . Tileagd când, datorită vitezei, a intrat în coliziune cu un cap de pod din beton oprindu-se. Imediat după oprire, organele de poliție au sesizat faptul că inculpații au schimbat între ei locurile din autoturism, la volan trecând inculpata D. S. M.. După stabilirea identității inculpaților și a martorei din autoturism, s-a stabilit în urma verificărilor că inculpatul H. G. I. nu posedă permis de conducere de nici o categorie.
Instanța reține că pedeapsa aplicată inculpatei apelante D. S. M. a fost corect individualizată potrivit art.74 c.penal, ținând seama de atitudinea și lipsa de antecedente penale a acesteia, a pericolului social pe care îl reprezintă siguranței rutiere, impunându-se aplicarea unei pedepse cu închisoarea identice cu minimul special al infracțiunii comise.
Chiar dacă art.335 alin.3 c.penal conține dispoziții similare cu cele ale art.86 alin.3 din OUG nr.195/2002 sub aspectul stabilirii de pedepse alternative și a limitelor de pedeapsă, respectiv închisoarea sau amenda penală, se apreciază că nu se impune să se facă aplicare noilor prevederi din moment ce dispozițiile art. 81 din Codul penal din 1969 sunt mult mai favorabile decât dispozițiile art.83 c.penal sub aspectul obligațiilor pe care inculpatul le are de respectat .
Constatând că instanța de fond a stabilit în mod corect regimul de executare a pedepsei dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și cuantumul pedepsei aplicate inculpatei cu respectarea art.74 c.penal, va dispune potrivit dispozitivului de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 421 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpata apelantă D. S. M., împotriva sentinței penale nr. 129 din 14 septembrie 2014 a Judecătoriei Aleșd, pe care o menține în întregime.
Conform articolului 275 alineat 2 din Codul de procedură penală, obligă inculpata apelantă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2015.
Președinte, Pt. Judecător,
A. L. FarkasȚarcă G.
aflată în concediu
de odihnă semnează
președintele
completului de judecată
Grefier,
S. A.
Red. dec. A.L.F./03.02.2015
Red. jud. fond. C. A.
Tehn.red. S.A./ 03.02.2015/5 exemplare/
Emise comunicări cu:
- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea
- Inculpata apelantă D. S. M. (2com)
| ← Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr.46/2008). Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP).... → |
|---|
