Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 80/2015. Curtea de Apel ORADEA

Curtea de Apel ORADEA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 80/2015 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 5626/296/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr._ /P/2014

Nr. operator de date cu caracter personal: 3159

DECIZIA PENALĂ NR. 80/A/2015

Ședința publică din 30 ianuarie 2015

Complet de judecată compus din:

Președinte: S. L.

Judecător: C. A. I.

Grefier: C. M.

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor penale declarate de către părțile civile apelante C. B. V., C. M. A., de către asigurătorul apelant A. A. SPA MILANO PRIN REPREZENTANT . DE asigurare SRL, și de către inculpatul apelant B. I. împotriva sentinței penale nr. 1508 din 27 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alineat 1și 2 Cod penal.

Se constată că dezbaterea pe fond asupra apelurilor a avut loc la data de 27 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se pentru data 30 ianuarie 2015, zi în care s-a pronunțat hotărârea, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra apelurilor penale de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1508 din 27 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria Satu M., în baza art. 5 NCP s-a reținut ca lege penală mai favorabilă prevederile codului penal de la 1969.

În baza art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. de la 1969, cu reținerea art. 74 lit. a C.pen.de la 1969 și a art. 76 lit. e C.pen. de la 1969 a fost condamnat inculpatul B. I., fiul lui Ernesto și Sartor I., născut la data de 30.01.1959 în localitatea Montebelluna, cu domiciliul în localitatea Altivole, Via Moraron, nr.11/1, Republica Italiană, cetățean italian, studii medii, profesia tehnician, locul de muncă CORIVE S.R.L. Altivole, căsătorit, 2 copii, posesor al actului de identitate ._ eliberat de Prefectura Treviso – Italia, C.N.P: BNTVNI59A30F443Y,fără antecedente penale,pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C.pen., de la 1969 i s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a doua și b C.pen. de la 1969.

În baza art. 81 Cod penal de la 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata prevăzută de art. 82 cod penal de la 1969, respectiv 3 ani, termen de încercare.

I s-a învederat inculpatului prevederile art. 83 Cod penal de la 1969, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 al. 5 C.pen. de la 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 397 NCPP coroborat cu art. 998 și 999 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză și a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul A. ASSIGURAZIONI SPA MILANO prin reprezentant . DE ASIGURARE SRL,cu sediul în București, ., ., . părții civile C. M. A., domiciliată în loc. Supuru de Jos, nr.58, jud.Satu M. suma de 4600 lei, reprezentând daune materiale și suma de 20.000 de euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății efective, reprezentând daune morale și părții civile C. B. V., domiciliat în loc.Supuru de Jos,nr.58, jud.Satu M. suma de 20.000 de euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății efective, reprezentând daune morale .

Au fost respinse ca nefondate restul pretențiilor solicitate.

În baza art. 397 NCPP rap. la art. 313 din Legea 95/2006 a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul A. ASSIGURAZIONI SPA MILANO prin reprezentantSC INTERFIDES INTERNAȚIONAL BROKER DE ASIGURARE SRL să plătească părții civile S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DR.C. O. BAIA M. suma de 1480 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare,părții civile S. JUDEȚEAN SATU-M. suma de 59,97 lei, despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare și părții civile S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEANĂ SATU-M. suma de 141,65 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență și transport medical asistat.

În baza art. 273 alin. 4 C.proc.pen. s-a dispus virarea din contul MJ a sumei de 23,15 lei reprezentând onorariu pe seama traducătorului autorizat N. S., reprezentând o oră traducere în ședință publică în limba italiană.

În baza art. 274 alin. 1 NCPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.3187/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu M. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. I. pentru infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prevăzută și sancționată de art. 192 alin. 1 și 2 din C.pen..

În actul de sesizare s-a reținut, în esență că la data de 10.07.2007, pe DN 19 A- E81, pe sensul de mers Satu M.-Z., la km 23+900 m, între localitățile Rătești și Beltiug din jud. Satu M., a avut loc un eveniment rutier soldat cu moartea victimei Coșar I..

S-a reținut că accidentul s-a produs din culpa concurentă a conducătorului auto B. I. și a victimei C. I.. Astfel, dacă inculpatul la rularea pe lângă autoturismul marca Ford Sierra, ar fi păstrat o distanță laterală suficientă care să-i permită trecerea fără acroșarea vehiculului staționat ar fi putut preveni impactul. Totodată, dacă inculpatul în condiții de vizibilitate extrem de redusă ar fi acționat sistemul de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol și nu și-ar fi continuat deplasarea prin norul de fum, în care vizibilitatea nu-i permitea deplasarea, a fi putut preveni accidentarea victimei. De asemenea, dacă victima C. I. s-ar fi asigurat anterior coborârii din vehiculul staționat că poate face această manevră în condiții de siguranță și ar fi pătruns pe partea carosabilă doar după trecerea autoturismului Opel Zafira, ar fi putut preveni accidentarea sa.

Situația de fapt reținută în actul de sesizare al instanței a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu (fila 8);proces-verbal de cercetare la fața locului, schița accidentului și planșe fotografice ( filele 9-27); suport magnetic, tip CD, conținând fotografiile judiciare efectuate cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei ( fila 29);raport de expertiză tehnică întocmit de Birou Expert Tehnic Judicuar M. V. â( filele 77-81);copie certificat de înmatriculare autoturism marca Ford Sierra (fila 128);raport de expertiză criminalistică nr.180/15.12.2011 întocmit de L.I.E.C.Timișoara (filele 88-93); raport de expertiză criminalistică nr.33 din 03.03.2014 întocmit de I.N.E.C. București ( filele 100-110); raport de constatare medico-legală autopsie victima C. I. nr._ întocmit de S. Medico-Legal Județean Baia M. ( filele 61-62); buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 793/12.07.2007 victimă C. I. ( fila 64); declarație parte civilă C. M. A. ( filele 34, 37-38); constituire parte civilă C. B. V. ( fila 30); adresă nr. 1574/18.04.2014- constituire parte civilă S. de Ambulanță Județeană Satu M. ( fila 41); adresă nr. 8773/16.04.2014-constituire parte civilă S. Județean de Urgență „ Dr. C. O.” Baia M. ( fila 43); proces-verbal audiere făptuitor B. I. ( filele 56-57); declarații învinuit B. I. ( filele 48-50, 51-54); declarație inculpat B. I. ( filele 46-47); buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 794/12.07.2007 inculpat Bonotto I. ( fila 68); declarații martor P. D. ( filele 72-73, 74-75); buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 795 din 12.07.2007 martor P. D. ( fila 70); copie poliță asigurare răspundere civilă delictuală - carte verde autoturism Opel Zafira ( fila 133); proces-verbal de constare a efectuării actelor premergătoare (fila 143).

În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul (f.88-89),martorii Borsato Sergio (f.98-99,)P. D. (f.100-101) și Marchis V. N. ( 102-103).

Din analiza probatoriului administrat, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 10.07.2007, în jurul orei 12.30, martorul P. D. conducea autoturismul marca Ford Sierra, cu nr. de înmatriculare_ pe DN 19 A – E 81 în județul Satu M., în direcția Rătești-Beltiug. În autoturism, împreună cu acesta se afla pe locul din dreapta față, numita Graizler M., iar pe locul din stânga spate se afla numitul Coșar I., un pasager de ocazie, care a urcat în autoturism în parcarea din fața întreprinderii Unio din Satu M..

În urma acestuia se deplasa în același sens, autoturismul marca Opel Zafira înmatriculat în Italia sub nr. DD 827 NL, condus de inculpatul B. I..

În zona km 29+900 m, autoturismul Ford Sierra a înregistrat o defecțiune tehnică la sistemul de propulsie, fapt ce a determinat reducerea vitezei de deplasare concomitent cu producerea unei cantități semnificative de fum.

După cum a rezultat din declarațiile martorului P. D. (f.72-73,dosar UP,100-101) deși a răsucit cheia în contact motorul autoturismului nu se oprea, astfel că a încercat să oprească autoturismul prin frânare. Acesta a declarat:”în cele din urmă, autoturismul s-a oprit și fumul continua să iasă, era un fum negru că nu se mai vedea nimic. După ce mașina s-a oprit, în timp ce eu încă continuam să opresc motorul cu cheia de contact, pasagerul din spatele meu a deschis portiera din spate și a coborât, moment în care am auzit o bubuitură. Mi-am dat seama că pasagerul a coborât doar în momentul în care am auzit bubuitura și un vaiet.”

Inculpatul B. I., conducătorul autoturismul Opel Zafira, care rula în spatele autoturismului Ford Sierra, sesizând norul de fum negru produs de autoturismul din fața sa și faptul că acesta încetinește, pentru a evita un eventual impact, a început manevra de depășire a acestui autoturism, manevrând autoturismul către axul drumului și continuându-și deplasarea.

În timp ce se deplasa prin norul de fum, inculpatul a simțit un impact la partea din față a autoturismului, fără a putea sesiza natura obstacolului lovit și, prin urmare, a acționat sistemul de frânare, iar după ieșirea din norul de fum a oprit autoturismul pe partea dreaptă, în afara părții carosabile. Când a coborât, a observat un bărbat căzut pe carosabil în dreptul ușii din spate a autoturismului pe care l-a depășit.

În cursul cercetării locului faptei s-a stabilit că sectorul de drum pe care s-a produs accidentul este în aliniament, fără declivități. Suprafața carosabilă din asfalt tratat cu criblură are o lățime totală de 7,8 m, fiind mărginită de acostamente cu o lățime de 1 m și șanțuri cu lățime a de 3,5 m. Autoturismul marca Ford Sierra a fost găsit pe sensul de mers Rătești - Beltiug, având roata stânga față la 5 m de acostamentul din stânga și roata stânga spate la 5, 1 m de același acostament. În spatele autoturismului Ford Sierra, la o distanță de 1 m a fost constată pe carosabil o urmă de fum de culoare gri-negru. Autoturismul marca Opel Zafira a fost găsit în fața autoturismului Ford Sierra, pe marginea din partea dreaptă a sensului de mers Rătești – Beltiug, având roțile din partea stângă la 7,3 m de acostamentul din partea stângă. De la roțile din spate ale acestui autoturism și până la urma de fum de culoare gri-negru a fost măsurată o distanță de 33,4 m. Totodată, conform procesului verbal de cercetare la fața locului și schiței anexate, în dreptul autoturismului marca Ford Sierra, la o distanță de 2,4 m de acesta și la 3,5 m de acostamentul din stânga a fost constatată o pată de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge( filele 9-11).

Potrivit buletinului de analiză-toxicologică nr.794/12.07.2007 emis de către S. Medico Legal Satu M., inculpatul B. I. nu a consumat alcool anterior producerii accidentului, rezultatul testării fiind 0,0 %o. ( fila 68).

Potrivit buletinului de analiză-toxicologică nr. 795/12.07.2007 emis de către S. Medico Legal Satu M., conducătorul auto P. D. nu a consumat alcool anterior producerii accidentului, rezultatul testării fiind 0 %o.(fila 70).

Potrivit buletinului de analiză-toxicologică nr. 793/12.07.2007 emis de către S. Medico Legal Satu M., victima C. I. nu a consumat alcool anterior producerii accidentului, rezultatul testării fiind 0,0 %o. ( fila 64).

Urmare a producerii evenimentului rutier, la data de 18.07.2007,a survenit decesul victimei C. I., în vârstă de 52 de ani.

Potrivit concluziilor raportului medico-legal de autopsie nr._, întocmit la data de 03.10.2007 de către S. Medico –Legal Județean Baia M., moartea victimei C. I. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării meningocerebrale cu fractură craniană; leziunile tanatogeneratoare, precum și cele descrise la examenul extern s-au putut produce prin lovire în cadrul unui accident rutier.( filele 61-62,dosar UP).

Conform raportului de expertiză tehnică privind determinarea stării tehnice a autoturismului Ford Sierra, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea martorului P. D., posibilitatea prevederii apariției unor avarii ca cele constatate la motorul autoturismului în cauză ( pct. 3.1 din Raport) este minimă pentru un conducător auto amator; simptomele unor asemenea defecțiuni putând fi constatate la o verificare în ateliere service de specialitate și cu dotările tehnice corespunzătoare ( filele 77-81,dosar UP).

De asemenea, conform înscrisurilor depuse la dosar, respectiv copia certificatului de înmatriculare a autoturismului marca Ford Sierra, cu nr. de înmatriculare_, pentru autoturismul în cauză s-a efectuat inspecția tehnică periodică la data de 28.06.2006, data următoare inspecții tehnice fiind stabilită la data de 26.06.2008. ( fila 128,dosar UP).

Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 180/15.12.2011, întocmit de către L.I.E.C. Timișoara, în ceea ce privește producerea accidentului rutier nu se pot stabili, pe baza unui calcul pertinent vitezele inițiale de deplasare a autoturismelor implicate și nici cele din momentul impactului; nu există suficiente elemente în vederea efectuării unei analize pertinente a posibilităților de evitare a producerii accidentului de către inculpatul B. I.; totuși inculpatul putea preveni producerea evenimentului rutier prin corelarea permanentă a vitezei de deplasare cu distanța de vizibilitate frontală de care a dispus în orice moment, respectiv reducerea vitezei de deplasare a autoturismului la o valoare care să-i permită să oprească în interiorul spațiului de vizibilitate frontal disponibil în orice moment; victima C. I. putea preveni producerea evenimentului rutier dacă s-ar fi asigurat că prin coborârea din autoturism nu creează pericol pentru circulație. ( filele 88-93,dosar UP).

Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 33/03.03.2014 întocmit de către I.N.E.C. București, în ceea ce privește producerea accidentului rutier, starea de pericol s-a declanșat în momentul începerii răspândirii pe partea carosabilă a fumului intens produs de sistemul de propulsie al autoturismului Ford Sierra; probele administrate în cauză nu permit determinarea pozițiilor exacte ale autovehiculelor în momentul apariției defecțiunii tehnice a autoturismului Ford Sierra, reținându-se însă că la acel moment autoturismul Opel Zafira se afla la o distanță de cca 40-50 m în spatele autoturismului Ford Sierra; spațiul frontal minim pe care trebuia să-l mențină un conducător auto față de un alt vehicul aflat în fața sa, în condițiile deplasării cu o viteză egală cu limita maximă legal admisă pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul (100 km/h) era de cca 83 m. Totodată, ținând cont de declarațiile inculpatului ( menționate la pct.4 al cap. Constatări în cadrul Raportului), expertul a conchis că inculpatul B. I. putea să prevadă faptul că în apropierea autoturismului de la care se degaja fumul se puteau afla persoane care au fost obligate să coboare și să se îndepărteze de acesta. Astfel, s-a apreciat că inculpatul, conducătorul autoturismului Opel Zafira, putea preveni producerea accidentului dacă la rularea pe lângă autoturismul Ford Sierra ar fi păstrat față de acesta o distanță laterală suficientă care să-i permită trecerea fără acroșarea vehiculului staționat. De asemenea se conchide că în condițiile în care fumul degajat de la autoturismul marca Ford Sierra era atât de intens încât vizibilitatea era extrem de redusă, inculpatul - conducătorul autoturismului Opel Zafira putea preveni producerea accidentului,dacă ar fi acționat sistemul de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol și nu și-ar fi continuat deplasarea prin norul de fum în care vizibilitatea nu-i permitea deplasarea în siguranță. Însă, și victima C. I. putea preveni accidentarea sa dacă s-ar fi asigurat anterior coborârii din vehiculul staționat că poate face această manevră în siguranță și ar fi pătruns pe partea carosabilă doar după trecerea autoturismului Opel Zafira. ( filele 100-110,dosar UP).

Audiat în cauză, inculpatul B. I. apreciază că în sarcina sa nu se poate reține vreo culpă în producerea accidentului rutier,în condițiile date, neputând evita producerea accidentului. Acesta a precizat că ”în ziua de 10.07.2007 călătoream împreună cu Sergio Borsatto care ocupa scaunul din dreapta față, înspre localitatea Z.. În fața mea circula un autoturism Ford de culoare albastră, care circula normal, iar la un moment dat a început să iasă un fum negru din țeava de eșapament și am observat că autoturismul a început să încetinească, moment în care am început manevra de depășire a acestui autoturism. Menționez că am mai rulat puțin în spatele autoturismului, după care am efectuat efectiv depășirea, iar când mă aflam pe contrasens cam la 1-2 metri de mașina pe care o depășeam, a ieșit un nor de fum din capota autoturismului care mi-a blocat în totalitate câmpul vizual…În timp ce treceam prin norul de fum am simțit o lovitură, însă nu mare, motiv pentru care am oprit imediat pe partea dreaptă.”

Pe parcursul procesului penal, inculpatul a dat 5 declarații: în faza actelor premergătoare, la scurt timp după producerea acccidentului la data de 10.07.2007 (f.56-57,dosar UP), declarație de învinuit la data de 24.05.2011 (f.48-50,dosar UP), declarație de învinuit la datade 29.03.2012 (f.51-54),declarație de inculpat la data de 12.05.2014 (f.46-47,dosar UP) și declarația din fața instanței (f.88-89).

În declarația dată la scurt timp după producerea accidentului, inculpatul a arătat că „la un moment dat …a auzit un zgomot și un nor de fum în spatele Fordului, care circula în fața sa. Nemaivăzând auto Ford din fața sa și neștiind dacă acesta s-a oprit sau nu, din instinct a virat stânga pentru a evita un eventual impact. În momentul când a trecut pe lângă Ford, a simțit o izbitură în partea dreaptă a autoturismului, fără să vadă ce s-a întâmplat din cauza fumului, după care a tras pe partea dreaptă a carosabilului.”

În a doua declarație dată la data de 24.05.2011, acesta arătat: ”la un moment dat, la mașina din față s-a produs un nor de fum negru care a acoperit-o în întregime. Vântul aducea fumul în direcția mea. Pentru a evita un eventual impact pe sensul de mers am trecut pe centrul șoselei, continuând deplasarea. În timp ce mă aflam în norul de fum, am simțit că partea din față a autovehiculului se lovește de ceva. Fără a putea sesiza natura obstacolului, am frânat și ieșind din norul de fum, am oprit, în afara carosabilului la cca 10 m.”

În următoarele declarații date în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că a inițiat manevra de depășire întrucât autoturismul din fața sa a început să încetineacă și în timpul acestei manevre a izbucnit norul de fum, luând decizia de a continua manevra, ținând seama de un potențial pericol de explozie a acelui autoturism. Inculpatul a mai precizat că victima acroșată a coborât din autoturismul marca Ford, tocmai când el efectua manevra de depășire, fiind într-o poziție paralelă cu acel autoturism, în aceste condiții neputând evita impactul.

Având în vedere declarațiile date de inculpat pe parcursul procesului penal, instanța a constatat că susținerile acestuia diferă în privința momentului declanșării stării de pericol, respectiv a momentului începerii răspândirii pe partea carosabilă a fumului intens produs de sistemul de propulsie al autoturismului marca Ford Sierra.

Astfel, în timp ce în primele declarații inculpatul a susținut că a observat un fum negru ce se propaga de la mașina din față, împrejurare ce l-a determinat să vireze stânga și să-și continue deplasarea pe centrul șoselei, în declarațiile ulterioare din faza de urmărire penală, acesta a susținut că fumul a început să se propage de la autoturismul marca Ford, în momentul în care era deja angajat în depășirea acestui autoturism. În declarația din fața instanței, inculpatul a arătat că a început manevra de depășire a autoturismului din fața sa în momentul în care a observat că a început să iasă un fum negru din țeava de eșapament și autoturismul a început să încetinească.

Audiat în calitate de martor, Borsato Sergio, pasagerul ce ocupa locul din dreapta față al autoturismului condus de inculpat a arătat că la un moment dat, inculpatul s-a pregătit să depășească autoturismul din fața sa și în timpul manevrei de depășire a apărut dintr-odată o barieră de fum și a simțit o lovitură, însă nu a văzut nimic. În momentul în care a trecut prin bariera de fum, nu a văzut nimic și abia după ce a trecut de zona respectivă a început să aibă vizibilitate. Martorul a arătat că bariera de fum a apărut când se afla la un metru distanță de mașina ce urma a fi depășită.

Martorul P. D., conducătorul autoturismului marca Ford nu precizează în nicio declarație că inculpatul s-ar fi angajat în depășire înainte de apariția defecțiunii tehnice la autoturismul marca Ford. Totodată a precizat că în momentul în care a auzit o bubuitură la portiera din spate, mașina era deja oprită aproape de marginea drumului, la aproximativ un metru și jumătate de axul drumului.

În Raportul de expertiză criminalistică efectuat de INEC București s-a reținut, în urma analizei avariilor celor două autoturisme implicate în accident și mențiunilor din procesul verbal de cercetare la fața locului, că în momentul contactului, autoturismul Opel se afla la circa 0,7 m distanță față de laterala stânga a autoturismului Ford. De asemenea, s-a reținut că în momentul impactului, autoturismul Opel se afla la distanța de 3,4 m de marginea din dreapta a părții carosabile și la 2,6 m față de marginea din stânga, adică era pătruns pe contrasens cu cca 1,3 m.

Raportat la aspectele reținute mai sus, instanța a considerat că susținerile inculpatului din ultimele declarații din faza de urmărire penală, în sensul că norul de fum a apărut în momentul efectuării manevrei de depășire a autoturismului marca Ford, fiind o împrejurare pe care nu o putea prevedea, nu pot fi avute în vedere. Astfel, însuși inculpatul a declarat în fața instanței că a început manevra de depășire a autoturismului din fața sa în momentul în care a observat că a început să iasă un fum negru din țeava de eșapament și autoturismul a început să încetinească. Susținerea inculpatului că autoturismul din fața sa a început să încetinească și că din această cauză s-ar fi angajat în depășire, este combătută de declarațiile martorului P., care a precizat că motivul pentru care a redus viteza autoturismului pe care-l conducea a fost defecțiunea tehnică și că odată cu bufnitura puternică ce s-a auzit din partea din față a mașinii, a ieșit și un fum negru și dens.

Instanța a considerat că primele declarații ale inculpatului, fiind date, prima din ele dată la scurt timp după producerea accidentului, iar a doua în 24.05.2011 și coroborându-se cu declarațiile martorului P. D., cu procesul verbal de cercetare la fața locului și raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză de INEC corespund adevărului, urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.

Declarațiile martorului Sergio Borsatti, care confirmă susținerile inculpatului în sensul că s-a angajat în depășire înainte de apariția norului de fum, care a apărut în timpul manevrei de depășire sunt date pro causa, martorul contrazicându-și propriile susțineri din declarația autentică depusă la dosarul de urmărire penală, urmând a fi înlăturate de la soluționarea cauzei.

Prin urmare, din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța a considerat că inculpatul, conducând autoturismul marca Opel, a sesizat norul de fum negru produs de autoturismul din fața sa și faptul că acesta încetinește, iar pentru a evita un eventual impact, a început manevra de depășire a acestui autoturism, manevrând autoturismul către axul drumului și continuându-și deplasarea. Sub acest aspect,i nstanța a apreciat, în acord cu concluziile raportului de expertiză criminalistică că inculpatul, în calitate de conducător al autoturismului Opel Zafira, putea preveni producerea accidentului dacă la rularea pe lângă autoturismul Ford Sierra ar fi păstrat față de acesta o distanță laterală suficientă, care să-i permită trecerea fără acroșarea autovehiculului. În acest sens, în raportul de expertiză efectuat de INEC București s-a reținut că față de lățimea de cca 0,9 m a portierei autoturismului Ford, menținerea unei distanțe de 0,9 m față de laterala stânga a autoturismului Ford ar fi fost suficientă pentru ca acroșarea dintre cele două autovehicule să nu se producă.

De asemenea, raportat la declarațiile convergente ale inculpatului și ale martorilor Borsato Sergio și P. D., în sensul că fumul degajat de la autoturismul marca Ford Sierra era atât de intens încât vizibilitatea era extrem de redusă, instanța a considerat, în acord cu concluziile expertizei criminalistice că inculpatul, în calitate de conducător al autoturismului Opel Zafira putea preveni producerea accidentului dacă ar fi acționat sistemul de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol și nu și-ar fi continuat deplasarea prin norul de fum în care vizibilitatea nu-i permitea deplasarea în siguranță.

Câtă vreme perdeaua de fum creată de autovehiculul Ford a obstrucționat vizibilitatea pentru conducătorul autoturismului marca Opel, era necesar ca acesta să oprească autoturismul, continuarea deplasării reprezentând un pericol pentru siguranța circulației. Sau, dacă totuși s-a angajat în depășirea autoturismului din fața sa, trebuia să asigure o distanță laterală suficientă față de acesta,întrucât lățimea carosabilului îi permitea, nu numai pentru siguranța pasagerilor nevoiți să coboare din autoturismul de la care se degaja fumul, ci și pentru siguranța sa, în ipoteza survenirii vreunei explozii.

Raportat la aspectele menționate, instanța a considerat că în cauză nu poate fi reținută existența unei cauze de imputabilitate-cazul fortuit.

Totodată, victima C. I. putea preveni accidentarea sa dacă s-ar fi asigurat anterior coborârii din vehiculul staționat că poate face această manevră în siguranță și ar fi pătruns pe partea carosabilă doar după trecerea autoturismului Opel Zafira. Mai mult, victima avea posibilitatea de a coborî din autoturism și pe portiera din partea dreaptă spate, fiind singurul pasager de pe bancheta din spate a autoturismului.

Față de considerentele reținute, instanța a considerat că evenimentul rutier în urma căruia și-a pierdut viața victima Coșar I. s-a produs din culpa concurentă a inculpatului B. I. și a victimei Coșar I..

În drept, fapta inculpatului B. I., care la data de 10.07.2007, în jurul orei 12.30, în timp ce conducea autoturismul marca Opel Zafira înmatriculat în Italia sub nr. DD 827 NL, pe DN 19 A – E 81, având direcția de deplasare dinspre mun. Satu M. spre mun. Z., la km 23+900 m, între localitățile Rătești și Beltiug din jud. Satu M., a acroșat victima C. I., ce se afla pe partea carosabilă, în momentul efectuării unei manevre de depășire a autoturismul marca Ford Sierra, cu nr. de înmatriculare_, care staționa pe același sens de mers, având o defecțiune tehnică la sistemul de propulsie, fără a păstra o distanță laterală suficientă față de acest autoturism și fără a acționa sistemul de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol, continuându-și deplasarea prin norul de fum, în condiții de vizibilitate extrem redusă, iar în urma acestui impact victima suferind leziuni traumatice care, data de 18.07.2007, i-au cauzat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și sancționată de art. 192 alin. 1 și 2 din C.pen.

Având în vedere că potrivit art. 5 alin. 1 NCP în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, instanța a identificat legea mai favorabilă aplicabilă în speță.

Față de succesiunea de legi penale în timp, abordând problema legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională prin decizia nr. 265/2014 referitoare la exceptia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014 a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsură in care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile si nicio autoritate nu poate ignora înțelesul constituțional astfel stabilit.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea a reținut că trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătura responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsa principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, si nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea si din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze”

Astfel, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text atunci când Curtea Constituționala a hotărât că numai o anumita interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, instanțele judecătorești trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare.

În cazul de față, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 C.pen.

Infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută în art. 178 alin. 1, 2 c.pen. de la 1969 constând în uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii sau pentru efectuarea unei anume activități, se sancționa cu pedeapsa de la închisorii de la 2 ani la 7 . În Noul cod penal ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2 c.pen. de la 1969 are corespondent în prevederile art. 192 alin. 2, care are același conținut și se sancționează cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Prin urmare, textele legale din ambele legi prevăd aceleași condiții de incriminare și instituie aceleași pedepse.

Însă, modalitățile de executare a pedepsei închisorii sunt mai favorabile în vechiul cod penal. Totodată, conform legii vechi se pot reține în favoarea inculpatului mai multe circumstanțe atenuante judiciare, iar efectul acestora este mai favorabil decât în noua reglementare.

Întrucât în fiecare cauză în parte determinarea legii penale mai favorabile se face în concret, având în vedere gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpatului, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare să fie suspendată condiționat va fi suficientă pentru reeducarea inculpatului, astfel că a reținut ca lege penală mai favorabilă vechiul cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă presupune săvârșirea unei acțiuni sau inacțiuni care are drept rezultat moartea victimei. În cauză, decesul victimei Coșar I. s-a produs ca urmare a acroșării acestuia de către autoturismului implicat în accident, condus de inculpat, legătura de cauzalitate rezultând din materialitatea faptei, precum și din raportul medico-legal de autopsie nr. nr._ emis de S. Medico-Legal Satu M..

Sub aspectul laturii subiective, instanța a considerat că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei comise, deși trebuia și putea să îl prevadă. Atitudinea autorului trebuie analizată în raport de anumiți factori obiectivi și subiectivi, respectiv, existența unei obligații de prevedere și posibilitatea de a îndeplini această obligație. În prima ipoteză, existența unei obligații de prevedere decurge din reglementarea expresă a modului în care trebuie să se desfășoare, în condiții de maximă siguranță pentru toți participații la trafic, circulația pe drumurile publice. Inculpatul a încălcat prevederile art. 48 alin. 1 din OUG 195/2002 potrivit cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță și ale art.118 lit.c din HG nr. 1391/2006, conform căruia conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit.

Instanța a reținut și culpa concurentă a victimei Coșar I., care a încălcat prevederile art.145 din HG 1391/2006 care stipulează că se interzice conducătorului de autovehicul și pasagerilor ca în timpul opririi sau staționării să deschidă ori să lase deschise ușile acestuia sau să coboare fără să se asigure că nu creează un pericol pentru circulație.

Instanța a apreciat că inculpatul și victima sunt vinovați în egală măsură de producerea accidentului de circulație care a determinat moartea victimei Coșar I., urmând a reține culpa procentual câte 50% în sarcina fiecăruia dintre ei. Așa cum s-a arătat mai sus, fiecare dintre cei doi au încălcat prevederile legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, fiecare dintre ei putând evita accidentul de circulație, dacă le-ar fi respectat.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârșite de inculpat există, constituie infracțiune și au fost săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din C.pen., respectiv dispozițiile părții generale din C.pen, limitele de pedeapsă prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii reglementată de art. 178 alin. 1 și 2 din C.pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, concretizat în valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța a reținut faptul că fișa de cazier judiciar a acestuia rezultă că nu are antecedente penale, având o bună conduită înainte de săvârșirea, din culpă, a prezentei infracțiuni, împrejurare ce va fi reținută ca și circumstanță atenuantă în favoarea acestuia.

Față de cele reținute, dând eficiență dispozițiilor art. 76 lit. d c.pen., instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare, apreciind că astfel pot fi îndeplinite scopul represiv, dar și cel de prevenție specială, prevăzut de codul penal.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța, având în vedere cauza S. si Pîrcalab contra României, a apreciat că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie sa existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, releva existenta unei nedemnitati în exercitarea drepturilor de natura electorala prevăzute de art.71 Cp- 64 lit. a teza a II-a și lit. b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în functii elective publice sau de a ocupa o funcție ce implica exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, ținând seama de vârsta inculpatului și de faptul că este integrat social, instanța a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.

Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.pen. instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare în conformitate cu prevederile art. 82 c.pen., respectiv 2 ani plus durata pedepsei aplicate.

I s-a învederat inculpatului prevederile art. 83 și 84 cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau al neexecutării obligațiilor civile.

În baza art. 71 al. 5 C.pen. de la 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că la data de 22.09.2014, numitul Coșar B. V., fiul victimei C. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului B. I. cu suma de 50.000 euro daune morale și numita C. M. A., soția victimei C. I. s-a constituit parte civilă în procesul penal împotriva inculpatului B. I. cu suma de 15.000 lei, daune materiale și 50.000 euro daune morale ( fila 71 la dosar.).

Prin adresa nr. 3758/17.09.2014, S. de Ambulanță Județeană Satu M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 238,3 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență și transport medical asistat acordate victimei C. I., plus dobânda legală, calculată potrivit dispozițiilor legale, începând cu data de 11.07.2007 și până la data achitării integrale a sumei datorate. ( fila 67 la dosar);

Prin adresa nr. 8773/16.04.2014, S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” Baia M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.960 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale victimei C. I., plus dobânda legală ( fila 43 dos. UP);

Prin adresa nr. 8126/02.06.2014, S. Județean de Urgență Satu M. se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 119,94 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență acordate victimei C. I., plus dobânda legală, calculată potrivit dispozițiilor legale,începând cu data de 11.07.2007 și până la data achitării integrale a sumei datorate( fila 32 la dosar).

Potrivit art. 19 alin. 1 NCPP acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei ce face obiectul acțiunii penale. Conform alin. 5 repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.

Legea civilă aplicabilă în speță este cea în vigoare la data producerii prejudiciului conform art. 6 alin. 2 din Noul Cod Civil. Astfel, potrivit art. 998 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat prejudiciul, a-l repara. Omul este responsabil atât de prejudiciul pe care l-a cauzat prin fapta sa, cât și de acela pe care l-a cauzat prin neglijența sau imprudența sa, prevede art.999 c.civil.

Din analiza dispozițiilor legale menționate mai sus rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie întrunite în mod cumulativ toate elementele acestei răspunderi și anume fapta ilicită-reprezentată de elementul material al infracțiunii săvârșite de inculpat, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția inculpatului în cauzarea prejudiciului prin săvârșirea faptei ilicite .

În ce privește fapta ilicită și vinovăția, instanța a constatat că aceste condiții sunt îndeplinite și au fost analizate mai sus,în cadrul laturii penale a cauzei.

Referitor la prejudiciul suferit de părțile civile în urma infracțiunii săvârșite de inculpat, instanța a constatat că părțile vătămate invocă că au suferit atât un prejudiciu material, cât și un prejudiciu moral.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate, instanța a constatat că acestea sunt fondate doar în parte.

Astfel, din declarația martorului M. V. N. (f.102-103) rezultă că pentru o perioadă de 8 zile a stat împreună cu sora sa, soția victimei, în Baia M., într-un apartament pentru care au plătit 400-500 lei, cheltuieli cu medicamante și mâncare-2200 lei. După decesul victimei, s-a achiziționat sicriul care a costat 1100 lei, iar pentru înmormântare și pomană s-au cheltuit 5000 lei. De asemenea, s-a consumat combustibil pentru cca 1000 Km. Rezultă un cuantum al cheltuielilor efectuate de 9200 lei.

Având în vedere culpa concurentă a victimei, instanța a acordat daunele materiale proporțional cu gradul de culpă stabilit în sarcina inculpatului, respectiv în procent de 50%, rezultând astfel o sumă de 4600 lei.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța a reținut că dacă în cazul daunelor materiale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de evaluare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul daunelor morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt nesusceptibile, prin ele însele, de a fi cântărite în bani.

Părțile civile C. B. și C. M. sunt fiul, respectiv soția victimei, și decesul tatălui, respectiv soțului le-a cauzat cu certitudine o durere incomensurabilă. De aceea, pentru traumele psihice cauzate părților civile, instanța a apreciat că se impune acordarea unor daune morale în cuantum de 40.000 euro, pentru fiecare, redusă proporțional cu gradul culpei stabile în sarcina inculpatului, respectiv câte 20.000 euro, în echivalent în lei, pentru fiecare parte civilă, apreciind că această sumă ar reprezinta o compensare justă și echitabilă pentru pierderea suferită, respingând ca nefondate restul pretențiilor solicitate.

Instanța a constatat că la data producerii accidentului autoturismul condus de inculpată era asigurat la A. Assigurationi SPA din Italia, al cărei corespondent în România este . de Asigurare SRL.

Prin urmare, societatea de asigurare a fost obligată alături de inculpat la plata daunelor civile suferite de către părțile civile.

În consecință, în baza art.397 NCPP coroborat cu art. 998 și 999 c.civ. instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză și a obligat inculpatul, alături de asigurătorul A. ASSIGURAZIONI SPA MILANO prin reprezentant . DE ASIGURARE SRL să plătească părții civile C. M. A. suma de 4600 lei, reprezentând daune materiale și suma de 20.000 de euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății efective, reprezentând daune morale și părții civile C. B. V., suma de 20.000 de euro, în echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății efective, reprezentând daune morale .

S-au respins ca nefondate restul pretențiilor solicitate.

În baza art. 397 NCPP rap. la art. 313 din Legea 95/2006 a fost obligat inculpatul, alături de asiguratorul A. ASSIGURAZIONI SPA MILANO prin reprezentant . DE ASIGURARE SRL să plătească părții civile S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DR.C. O. BAIA M. suma de 1480 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare părții civile S. JUDEȚEAN SATU-M. suma de 59,97 lei, despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare și părții civile S. DE AMBULANȚĂ JUDEȚEANĂ SATU-M. suma de 141,65 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de urgență și transport medical asistat. Instanța a obligat inculpatul la plata sumelor solicitate de cele trei părți civile, proporțional cu gradul de culpă stabilit în sarcina acestuia, respectiv în procent de 50%.

În baza art. 273 alin. 4 C.proc.pen. s-a dispus virarea din contul MJ a sumei de 23,15 lei reprezentând onorariu pe seama traducătorului autorizat N. S. ,reprezentând o oră traducere în ședință publică în limba italiană.

În baza art. 274 alin.1 NCPP a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței penale mai sus arătată s-au formulat apeluri de către părțile civile C. M. A., C. B. V., partea responsabilă civilmente A. A. SPA MILANO și inculpatul B. I. solicitându-se următoarele:

Părțile civile C. M. A. și C. B. V. au solicitat admiterea apelurilor formulate, desființarea deciziei apelate și majorarea cuantumului daunelor materiale și morale acordate de instanța de fond.

În motivarea apelurilor penale s-a arătat că în mod nelegal a reținut instanța de fond culpa concurenta a victimei C. I. la producerea accidentului rutier, din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.33/03.03.2014 întocmit în cauză rezultând că vinovăția îi aparține în exclusivitate inculpatului B. I., care putea să prevadă că în apropierea autoturismului care producea fumul se puteau afla persoane care s-au aflat în acesta și au fost obligate să coboare și să se îndepărteze de autovehicul.

S-a arătat că inculpatul nu trebuia să pătrundă în zona acoperită de fum, unde vizibilitatea era extrem de redusă, ori trebuia să păstreze o distanta laterală suficientă la efectuarea depășirii.

Câtă vreme inculpatul a fost cel care a încălcat mai multe norme care reglementează circulația rutieră, în mod greșit instanța de fond a reținut în sarcina victimei o culpă în producerea accidentului rutier și a stabilit despăgubirile civile reduse corespunzător culpei reținute.

S-a arătat că daunele morale acordate de instanță sunt foarte mici raportat la jurisprudența în materie, care a avut în vedere că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit si culpabil, patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii victimei, pe cat posibil, în situația anterioară.

Întrucât la data producerii accidentului rutier defunctul C. I. avea doar 52 de ani acestuia i-a fost curmată posibilitatea de a se bucura în continuare de familia sa, în condițiile în care acesta fusese un real suport pentru familie, fiind implicat atât în gospodărie cât și în ajutorarea fiului său.

Partea responsabila civilmente A. A. SPA MILANO a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței apelate reducerea daunelor morale acordate părților civile C. M. și C. B. V. în limita sumei de 40.000 lei pentru fiecare.

În motivarea apelului penal s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică deoarece cuantumul prejudiciului moral nu a fost apreciat rezonabil, pe o bază echitabilă, raportat la consecințele negative suferite de cei în cauză, astfel încât să nu se transforme în venituri nejustificate.

De altfel, doctrina din România statuează că finalitatea reparației consecințelor dăunătoare ale faptului delictual este acoperirea integrală a pagubei și repunerea persoanei prejudiciate în starea materială anterioară accidentului, cu excluderea însă, în mod obligatoriu, a oricărei tendințe de îmbogățire fără justă cauză.

Instanța de fond trebuia să aibă în vedere faptul ca infracțiunea a fost comisă de inculpat din culpă și cu intenție, că suferințele fizice ale persoanelor vătămate nu diferă de la caz la caz în funcție de sumele cerute cu titlu de daune morale, de poziția socială sau materială a părților implicate, acestea fiind similare, iar sumele acordate trebuie să reprezinte compensări adecvate suferințelor fizice și psihice înregistrate, fără a putea constitui un temei de îmbogățire fără justă cauză pentru părțile civile sau amenzi excesive pentru inculpat sau partea responsabilă civilmente.

Inculpatul B. I. a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței apelate și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, din probatoriul administrat în cauză rezultând existența unei cauze de neimputabilitate și anume cazul fortuit prevăzut de art. 31 Cod penal, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.16 alin.1 litera d Cod procedură penală.

În motivarea apelului s-a arătat că accidentul rutier din data de 10.07.2007, în urma căruia a decedat C. I. a fost consecința unei împrejurări pe care, în concret, inculpatul nu avea cum să o prevadă, astfel că nu se poate reține în sarcina sa vreo culpa, în sensul prevăzut de legea penală.

În primul rând s-a arătat că autoturismul în care se afla victima era defect, împrejurare necunoscută inculpatului, defecțiunea culminând cu o explozie a motorului care a degajat un nor de fum ce a învăluit șoseaua chiar în momentul depășirii, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor Borsato si P.. Din autoturismul depășit victima a coborât pe carosabil, lângă axul drumului, chiar în momentul depășirii, ambele mașini fiind învăluite de fum.

A arătat inculpatul că viteza cu care rula era de aproximativ 50-60 km/ora, circula în afara localității, astfel că viteza de deplasare era mai mult decât rezonabilă, iar faptul că mașina din fața lui rula cu o viteză foarte redusă nu reprezenta un fapt inedit, care să sugereze că urmează să se producă un eveniment ieșit din comun, motiv pentru care s-a și angajat în depășire.

Autoturismul Ford rula aproape de axul drumului și nu aproape de acostament, aspect ce rezultă din fotografiile judiciare aflate la dosarul cauzei și care dovedește că șoferul P. nu și-a manifestat intenția de a opri, defecțiunea survenind surprinzător și pentru el. Depășirea efectuată de inculpat în aceste condiții apare ca fiind una care a respectat exigentele legiuitorului, respectiv art.45 din OUG 195/2002, iar inculpatul a respectat toate obligațiile pe care i le impunea art.118 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.

Rațiunea păstrării unei distante laterale suficiente față de autoturismul depășit se impune pentru a evita coliziunea cu mașina și nu pentru a evita persoane sau obiecte ieșite sau căzute din mașină.

În acest context trebuie apreciată și maniera în care șoferul P. si-a respectat obligațiile pe care le are șoferul unui autoturism depășit, în sensul că acesta nu a circulat cât mai aproape de marginea din dreapta a părții carosabile .

De asemenea conducătorul auto și pasagerii aflați în autoturism nu aveau voie, conform art. din Regulamentul OUG.195/2002, să deschidă sau să lase deschise ușile acestuia ori să coboare fără să se asigure că nu creează un pericol pentru circulație această încălcare determinând producerea accidentului.

În condițiile în care victima a coborât din autoturism în timp ce aceasta încă rula cu o viteză foarte redusă, rezultă cu certitudine că in speță exista cazul fortuit, inculpatul arătând că, în mod normal din mașinile aflate în mers nu coboară nimeni în mers.

În aceste condiții, pentru ca elementul intențional să fie satisfăcut se impunea ca inculpatul să poată să prevadă că motorul mașinii din fața lui va exploda, conducând la oprirea acestuia și că explozia va degaja un nor negru care va bloca total vizibilitatea acestuia, împrejurare în care din mașină va cobori din stânga spate un pasager, care avea posibilitatea să coboare pe partea dreaptă, fiind singura persoana care stătea pe bancheta din spate.

Instanța nu a evaluat și celelalte evenimente care au contribuit la producerea accidentului - starea tehnică precară a autoturismului în care se afla victima, motivul pentru care victima nu a coborât prin dreapta, lângă acostament, marea întârziere cu care s-a acordat primul ajutor, la peste o oră distanță de la anunțarea accidentului.

Examinând sentința apelată din oficiu și prin prisma motivelor invocate curtea va reține următoarele:

În mod corect prima instanța a stabilit starea de fapt dedusă judecății constând în aceea că la data de 10.07.2007, în jurul orei 12.30, în timp ce conducea autoturismul marca Opel Zafira înmatriculat în Italia sub nr. DD 827 NL, pe DN 19 A – E 81, având direcția de deplasare dinspre mun. Satu M. spre mun. Z., la km 23+900 m, între localitățile Rătești și Beltiug din jud. Satu M.,inculpatul B. I. a acroșat victima C. I., ce se afla pe partea carosabilă,în momentul efectuării unei manevre de depășire a autoturismul marca Ford Sierra, cu nr. de înmatriculare_, care staționa pe același sens de mers, având o defecțiune tehnică la sistemul de propulsie, fără a păstra o distanță laterală suficientă față de acest autoturism și fără a acționa sistemul de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol, continuându-și deplasarea prin norul de fum, în condiții de vizibilitate extrem redusă.

În urma acestui impact victima a suferit leziuni traumatice care, în data de 18.07.2007, i-au cauzat decesul.

Deși inculpatul B. I. a arătat că nu se consideră vinovat de producerea accidentului rutier, curtea consideră că, în mod corect instanța de fond a apreciat, pe baza materialului probator administrat în cauză, că accidentul s-a produs din culpa concurentă a acestuia și a victimei C. I., nefiind aplicabile în speță dispozițiile art.31 Cod penal.

Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că la data de 10.07.2007, în jurul orei 12.30, martorul P. D. conducea autoturismul marca Ford Sierra, cu nr. de înmatriculare_ pe DN 19 A – E 81 în județul Satu M., în direcția Rătești, împreună cu acesta aflându-se pe locul din dreapta față, numita Graizler M., iar pe locul din stânga spate numitul Coșar I., un pasager de ocazie, care a urcat în autoturism în parcarea din fața întreprinderii Unio din Satu M..

În urma acestuia se deplasa în același sens, autoturismul marca Opel Zafira înmatriculat în Italia sub nr. DD 827 NL, condus de inculpatul B. I..

Din procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării locului faptei s-a stabilit că sectorul de drum pe care s-a produs accidentul este în aliniament, fără declivități, suprafața carosabilă din asfalt tratat cu criblură având o lățime totală de 7,8 m, fiind mărginită de acostamente cu o lățime de 1 m și șanțuri cu lățime a de 3,5 m.

În zona km 29+900 m,autoturismul Ford Sierra a înregistrat o defecțiune tehnică la sistemul de propulsie, fapt ce a determinat reducerea vitezei de deplasare concomitent cu producerea unei cantități semnificative de fum.

Audiat în cauză martorul P. D. a arătat că, deși a răsucit cheia în contact motorul autoturismului nu se oprea, astfel că a încercat să oprească autoturismul prin frânare, în cele din urmă, autoturismul oprindu-se; a arătat martorul că fumul continua să iasă, fiind un fum negru că nu se mai vedea nimic. După ce mașina s-a oprit, în timp ce acesta încă continua să oprească motorul cu cheia de contact, pasagerul aflat pe scaunul din stânga spate al mașinii a deschis portiera din spate și a coborât, moment în care a auzit o bubuitură.

Referitor la defecțiunile ce au determinat oprirea autoturismului condus de martorul P. D. din raportul de expertiză tehnică privind determinarea stării tehnice a autoturismului Ford Sierra, cu nr. de înmatriculare_, rezultă că posibilitatea prevederii apariției unor avarii ca cele constatate la motorul autoturismului în cauză ( pct. 3.1 din Raport) este minimă pentru un conducător auto amator, simptomele unor asemenea defecțiuni putând fi constatate la o verificare în ateliere service de specialitate și cu dotările tehnice corespunzătoare .

Referitor la declarațiile date de inculpatul B. I. în cursul procesului penal curtea reține că, în mod corect instanța de fond a apreciat că primele declarații date de acesta în cursul urmăririi penale corespund adevărului, împrejurare ce rezultă din coroborarea acestora cu celelalte probe administrate în cauză, prima din ele, fiind dată la scurt timp după producerea accidentului, iar a doua în 24.05.2011.

Astfel, în declarația dată la scurt timp după producerea accidentului, inculpatul a arătat că la un moment dat a auzit un zgomot și un nor de fum în spatele Fordului,care circula în fața sa. Deoarece nu a mai văzut autoturismul Ford din fața sa și neștiind dacă acesta s-a oprit sau nu, din instinct a virat stânga pentru a evita un eventual impact, iar în momentul când a trecut pe lângă Ford, a simțit o izbitură în partea dreaptă a autoturismului, fără să vadă ce s-a întâmplat din cauza fumului, după care a tras pe partea dreaptă a carosabilului.

În a doua declarație dată la data de 24.05.2011, acesta a aretat că, la un moment dat, la mașina din față s-a produs un nor de fum negru care a acoperit-o în întregime, situație în care, pentru a evita un eventual impact pe sensul de mers a trecut pe centrul șoselei, continuând deplasarea.

În timp ce se afla în norul de fum, a simțit că partea din față a autovehiculului se lovește de ceva, motiv pentru care a frânat și ieșind din norul de fum, a oprit, în afara carosabilului la cca 10 m.

În următoarele declarații date în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că a inițiat manevra de depășire întrucât autoturismul din fața sa a început să încetinească și în timpul acestei manevre a izbucnit norul de fum, luând decizia de a continua manevra, ținând seama de un potențial pericol de explozie a acelui autoturism. Inculpatul mai precizează că victima acroșată a coborât din autoturismul marca Ford, tocmai când el efectua manevra de depășire, fiind într-o poziție paralelă cu acel autoturism, în aceste condiții neputând evita impactul.

Starea de fapt expusa de către inculpat în declarațiile inițiale este confirmată și de martorul Borsato Sergio, pasagerul ce ocupa locul din dreapta față al autoturismului condus de inculpat, care a arătat că la un moment dat, inculpatul s-a pregătit să depășească autoturismul din fața sa și în timpul manevrei de depășire a apărut dintr-o dată o barieră de fum și a simțit o lovitură, însă nu a văzut nimic. Martorul a arătat că bariera de fum a apărut când se afla la un metru distanță de mașina ce urma a fi depășită.

În momentul în care a trecut prin bariera de fum, nu a văzut nimic și abia după ce a trecut de zona respectivă a început să aibă vizibilitate.

În cauză au fost efectuate doua rapoarte de expertiză criminalistică nr. 180/15.12.2011, întocmit de către L.I.E.C. Timișoara și nr. 33/03.03.2014 întocmit de către I.N.E.C. București din concluziile cărora reținem următoarele:

În ceea ce privește producerea accidentului rutier s-a arătat că nu se pot stabili, pe baza unui calcul pertinent vitezele inițiale de deplasare a autoturismelor implicate și nici cele din momentul impactului și că nu există suficiente elemente în vederea efectuării unei analize pertinente a posibilităților de evitare a producerii accidentului de către inculpatul B. I..

S-a apreciat că inculpatul putea preveni producerea evenimentului rutier prin corelarea permanentă a vitezei de deplasare cu distanța de vizibilitate frontală de care a dispus în orice moment, respectiv reducerea vitezei de deplasare a autoturismului la o valoare care să-i permită să oprească în interiorul spațiului de vizibilitate frontal disponibil în orice moment.

Victima C. I. putea preveni producerea evenimentului rutier dacă s-ar fi asigurat că prin coborârea din autoturism nu creează pericol pentru circulație.

Expertul a concluzionat că inculpatul B. I. putea să prevadă faptul că în apropierea autoturismului de la care se degaja fumul se puteau afla persoane care au fost obligate să coboare și să se îndepărteze de acesta ,astfel ca, putea preveni producerea accidentului dacă la rularea pe lângă autoturismul Ford Sierra ar fi păstrat față de acesta o distanță laterală suficientă care să-i permită trecerea fără acroșarea vehiculului staționat.

S-a arătat că, în condițiile în care fumul degajat de la autoturismul marca Ford Sierra era atât de intens încât vizibilitatea era extrem de redusă, inculpatul putea preveni producerea accidentului, dacă ar fi acționat sistemul de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol și nu și-ar fi continuat deplasarea prin norul de fum în care vizibilitatea nu-i permitea deplasarea în siguranță, iar victima C. I. putea preveni accidentarea sa dacă s-ar fi asigurat anterior coborârii din vehiculul staționat că poate face această manevră în siguranță și ar fi pătruns pe partea carosabilă doar după trecerea autoturismului Opel Zafira.

În raport de starea de fapt expusă mai sus, în mod corect instanța de fond a reținut că inculpatul a sesizat norul de fum negru produs de autoturismul din fața sa și faptul că acesta încetinește, iar pentru a evita un eventual impact, a început manevra de depășire a acestui autoturism, manevrând autoturismul către axul drumului și continuându-și deplasarea

În aceste condiții apreciem că inculpatul, în calitate de conducător al autoturismului Opel Zafira, putea preveni producerea accidentului dacă la rularea pe lângă autoturismul Ford Sierra ar fi păstrat față de acesta o distanță laterală suficientă,care să-i permită trecerea fără acroșarea autovehiculului. În acest sens, în raportul de expertiză efectuat de INEC București s-a reținut că față de lățimea de cca 0,9 m a portierei autoturismului Ford, menținerea unei distanțe de 0,9 m față de laterala stânga a autoturismului Ford ar fi fost suficientă pentru ca acroșarea dintre cele două autovehicule să nu se producă.

De asemenea, raportat la împrejurarea că fumul degajat de la autoturismul marca Ford Sierra era atât de intens încât vizibilitatea era extrem de redusă, inculpatul, în calitate de conducător al autoturismului Opel Zafira putea preveni producerea accidentului dacă ar fi acționat sistemul de frânare încă din momentul declanșării stării de pericol și nu și-ar fi continuat deplasarea prin norul de fum în care vizibilitatea nu-i permitea deplasarea în siguranță.

Câtă vreme perdeaua de fum creată de autovehiculul Ford a obstrucționat vizibilitatea pentru conducătorul autoturismului marca Opel, era necesar ca acesta să oprească autoturismul, continuarea deplasării reprezentând un pericol pentru siguranța circulației sau trebuia să asigure o distanță laterală suficientă față de acesta, întrucât lățimea carosabilului îi permitea, nu numai pentru siguranța pasagerilor nevoiți să coboare din autoturismul de la care se degaja fumul, ci și pentru siguranța sa, în ipoteza survenirii vreunei explozii.

Potrivit art.31 Cod penal nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.

Cazul fortuit desemnează situația, starea, împrejurarea în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput și nici urmărit și care se datorează unei energii a cărei intervenție nu putea fi prevăzută. Specific deci cazului fortuit este faptul ca acțiunea sau inacțiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos din cauza intervenției unei forțe a cărei apariție nu a putut fi prevăzută și care produce în fapt acel rezultat.

Imposibilitatea de prevedere a intervenției forței străine care a determinat producerea rezultatului socialmente periculos este generală și obiectivă și ține de limitele generale omenești ale posibilității de prevedere.

Pentru ca o faptă să poată fi considerată săvârșită în caz fortuit trebuie ca rezultatul socialmente periculos al faptei să fie consecința intervenției unei împrejurări străine de voință și conștiința făptuitorului, făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenția forței străine care a produs rezultatul și fapta care a produs rezultatul socialmente periculos datorat intervenției imprevizibile a unei energii străine să fie prevăzută de legea penală.

Raportat la aceste considerații curtea reține că, atâta timp cât inculpatul s-a angajat în depășirea autoturismului condus de martorul P. D. după ce norul de fum a început să se răspândească pe carosabil și a afectat vizibilitatea acestuia, nu mai suntem în situația prevăzută de art. 31 Cod penal, inculpatul putând și trebuind să-și dea seama că în autoturismul din care iese fum se pot afla persoane care pot să coboare din autoturism, ceea ce impunea oprirea autoturismului condus de el.

Este corectă reținerea de către instanță a unei culpe concurente de 50 la sută a victimei la producerea accidentului rutier deoarece aceasta nu s-a asigurat corespunzător anterior coborârii din autoturismul staționat și ar fi pătruns pe partea carosabilă doar după trecerea autoturismului Opel Zafira.

Mai mult, victima avea posibilitatea de a coborî din autoturism și pe portiera din partea dreaptă spate, fiind singurul pasager de pe bancheta din spate a autoturismului.

În consecință, curtea reține că latura penală a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond, motiv pentru care va proceda la verificarea modalității de soluționare a laturii civile, ocazie cu care apreciază că daunele morale acordate părților civile C. B. V. și C. M. A. se impun a fi reduse .

Pentru a dispune în acest mod curtea arată că este cunoscut faptul că, spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată.

Dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În cazul vătămărilor fizice cauzate de un accident de circulație, la evaluarea despăgubirilor pentru daunele morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei,trebuie să se țină seama de suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin respectivul accident, precum și de toate consecințele acestuia, relevate de actele medicale ori de alte mijloace de dovadă, cum ar fi declarații de martori.

Evaluarea cuantumului daunelor morale reprezintă prin excelență o chestiune de apreciere și o chestiune de fapt. Din aceste motive ea rămâne exclusiv atributul instanței de judecată.

Este evident ca moartea victimei a provocat părților civile C. B. și C. M. suferințe psihice deosebite derivate din relațiile de rudenie existente între aceștia, suferințe care trebuie a fi compensate prin obligarea inculpatului la plata unor daune morale.

Curtea apreciază însă că, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie să se țină seama că victimei i s-a reținut o culpă egală cu cea a inculpatului la producerea accidentului rutier, aspect față de care apreciem că se impune reducerea cuantumului daunelor morale acordate de instanța de fond.

Având în vedere motivele mai sus arătate, curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. " b " Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile penale declarate de părțile civile C. M. A. și C. B. V..

În baza art. 421 pct. 2 lit. " a " Cod procedură penală, va admite apelurile penale declarate de partea responsabilă civilmente A. A. SPA Milano și inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr.1508 din 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., pe care o va desființa în sensul că:

Va reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile C. M. A. și C. B. V. de la câte_ euro pana la cate_ euro pentru fiecare .

Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală va obliga părțile civile apelante la plata a câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 1 lit. " b " Cod procedură penală, respinge ca nefondate apelurile penale declarate de părțile civile C. M. A. și C. B. V..

În baza art. 421 pct. 2 lit. " a " Cod procedură penală,

ADMITE apelurile penale declarate de partea responsabila civilmente A. A. SPA MILANO si inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr.1508 din 27.10.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., pe care o desființează în sensul că:

Reduce cuantumul daunelor morale acordate părților civile C. M. A. și C. B. V. de la câte_ euro până la câte_ euro pentru fiecare .

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă părțile civile apelante la plata a câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare in apel.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 30.01.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

S. L. C. A. I. C. M.

Redactat decizie - S.L./02.03.2015,

Judecător fond – C. P.

Tehnoredactat 8 ex./02.03.2015,C.M.

- 6 comunicări – inculpat apelant B. Ivanop

- parte civilă apelantă C. B. V.

- parte civilă apelantă C. M. A.

- asigurător apelant A. Assigurazioni SPA Milano prin reprez. S.C. Interfides Internațional Broker de Asigurare SRL București

- P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea

← Fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.)....		Omor calificat (art. 175 C.p.). Decizia nr. 1/2015. Curtea de... →

Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 80/2015. Curtea de Apel ORADEA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.192 NCP). Decizia nr. 80/2015. Curtea de Apel ORADEA