Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 164/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 164/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

Decizia penală nr.164

Ședința publică din data de 13 octombrie 2015

Președinte - M. V. T.

Grefier - D. C.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației formulată de către condamnatul C. C. aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 406 din 25 august 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 12 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, în conformitate cu disp. art. 391 alin.1 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea la 13 octombrie 2015, când a luat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra contestației penale de față,

Hotărârea Tribunalului Prahova

Prin sentința penală nr. 406 din 25.08.2015 a Tribunalului Prahova, în baza art.585 alin.1 lit. a) Cod procedură penală a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul - condamnat C. C. și, în consecință:

S-a constatat că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr.120/20.03.2015 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la data de 07.04.2015 și prin sentința penală nr.2388/20.12.2012 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.268/22.12.2013 a Curții de Apel Ploiești sunt concurente.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.120/20.03.2015 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la data de 07.04.2015 în pedepsele componente, astfel:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.244 alin.1 și alin.2 Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal faptă din perioada iunie-iulie 2009;

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art.326 Cod penal cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal faptă din data de 01.07.2009;

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2388/20.12.2012 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.268/22.12.2013 a Curții de Apel Ploiești, în pedepsele componente, după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1-209 alin. 1 lit. c) vechiul Cod penal, faptă din data de 29.10.2012;

- 256 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2071/10.12.2010, Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.138/09.02.2011 a Curții de Apel Ploiești;

Pedepsele sus menționate au fost repuse în individualitatea lor.

În baza disp. art. 36 alin.2 vechiul Cod penal, art.33 lit. a) 34 lit. b) vechiul Cod penal cu aplicarea art.6 Cod penal, au fost contopite pedepsele sus menționate, condamnatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani, la care s-a adăugat un spor de un 1an închisoare, în final urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 404 alin. 5 Cod procedură penală, art. 6 Cod penal s-au interzis condamnatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) vechiul Cod penal pe durata prev. de art. 71 vechiul Cod penal.

S-a dedus din pedeapsa de 3 închisoare perioadele executate, din data de 29.10.2012, la data de 03.06.2014 și din data de 16.04.2015, la zi.

S-a dispus anularea MEPÎ nr.147/07.04.2015 emis de Tribunalul Prahova și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform sentinței.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentințelor sus menționate.

Pentru a pronunța sentința respectivă, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 28.05.2014, petentul - condamnat C. C., a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr.120/20.03.2015 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la data de 07.04.2015 cu pedepsele aplicate prin sentințele penale nr.2388 din 20.12.2012 pronunțată de Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.268 din 22.12.2013 a Curții de Apel Ploiești și sentința penală nr.2071 din 10.12.2010, pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.138 din 09.02.2011, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

În dovedirea cererii sale a depus la dosar copia mandatului de executare pedeapsa nr. 147/7 aprilie 2015 emis de Tribunalul Prahova și fișă cazier judiciar.

Tribunalul a constatat că este competent la data formulării cererii de a soluționa prezenta cauză în temeiul disp. art. 585 al.1 lit. a) și alin.2 Cod procedură penală, în sensul că este instanță de executare a ultimei hotărâri de condamnare, aceasta fiind Tribunalului Prahova.

Pentru soluționarea cererii de contopire, instanța de fond a dispus atașarea sentințelor penale prin care petentul C. C. a fost condamnat la pedepse cu închisoarea, pedepse ce se solicită de către condamnat a fi contopite.

Examinând cererea condamnatului, prin prisma dispozițiilor ce reglementează instituția contopirii pedepselor s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 36 al.2. vechiul Cod penal rap. la art.33 lit. a) și art. 34 lit. b) vechiul Cod penal, deoarece faptele penale comise de inculpat au fost săvârșite înainte de . actualului Cod penal, cod ce prevede în cazul concursului de infracțiuni acordarea unui spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Analizând pedepsele aplicate prin sentințele menționate de petent dar și evidențiate în fișa de cazier judiciar, prin raportare la momentul comiterii faptelor, Tribunalul Prahova a reținut cu privire la infracțiunea de furt calificat, comisă la data de 29.10.2012, parte vătămată S.C Kaufland și pentru care petentul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 2 ani închisoare, prin sentința penală 2388/20.12.2012, că această faptă a fost comisă în timpul executării pedepsei de 3 ani închisoare, ce a fost aplicată prin sentința penală 2071/10.12.2012 motiv pentru care în cauză în mod corect s-au reținut disp. art.37 alin. 1 lit.a din vechiul cod penal. D. consecință pedepsele aplicate prin aceste două sentințe nu pot fi contopite, în cauză fiind vorba de comiterea unei fapte în stare de recidivă postcondamnatorie.

În raport de momentul comiterii faptelor, tribunalul a mai reținut ca fiind concurente pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 120/20.03.2015, pronunțată de Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare la data de 07.04.2015 și prin care petentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare pentru comiterea unor infracțiuni în perioada iunie-iulie 2009, cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2388/20.12.2012, a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 268/22.12.2013, a Curții de Apel Ploiești, pentru infracțiunea de furt comisă la data de 29.10.2012.

Potrivit art. 33 lit. a) vechiul Cod penal, există concurs de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

Din analiza datelor de săvârșire a faptelor și a datelor rămânerii definitive a hotărârilor de condamnare, respectiv sentința penală nr. 120 din 20.03.2015 a Tribunalului Prahova și sentința penală nr. 2388 din 20.12.2012 a Judecătoriei Ploiești, Tribunalul Prahova a constatat că infracțiunile au fost comise de petent înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, caz în care sunt aplicabile dispozițiile privind concursul de infracțiuni așa cum era reglementat în vechiul Cod penal.

Calea de atac exercitată de condamnat

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în temeiul disp. art. 597 alin.7 Cod procedură penală, condamnatul C. C., care a solicitat contopirea celor trei pedepse, respectiv: pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2071/10.12.2010 a Judecătoriei Ploiești, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de aceeași instanță prin sentința penală nr. 2388/20.12.2012 și pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 120/20.03.2015 a Tribunalului Prahova, având în vedere infracțiunile pentru care a fost condamnat prin acestea sunt concurente.

De asemenea, a mai solicitat înlăturarea sporului de 1 an aplicat prin sentința penală contestată care din punctul său de vedere nu se justifică.

Analiza Curții

Curtea, examinând sentința contestată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că prezenta contestație este întemeiată, însă pentru alte considerente decât cele învederate de către condamnatul C. C..

Astfel, Curtea reține mai întâi că hotărârile care fac obiectul cererii de contopire inițiate de către condamnat sunt următoarele, în ordine cronologică:

Sentința penală nr. 2071 din 10.12.2010 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 138 din 09.02.2011 a Curții de Apel Ploiești prin care C. C. a fost condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unui număr de 10 infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. e) vechiul Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. e) vechiul Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b) vechiul Cod penal, comise în perioada 05.02._10.
Sentința penală nr. 2388 din 20.12.2012 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 268 din 22.02.2013 a Curții de Apel Ploiești prin care C. C. a fost condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. e) vechiul Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a) vechiul Cod penal și art. 320/1 alin.7 vechiul Cod procedură penală, comisă în data de 29.10.2012.
Sentința penală nr. 120 din 20.03.2015 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin neapelare la data de 07.04.2015 prin care C. C. a fost condamnat la o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal și de fals în declarații prev. de art. 326 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal, comise în perioada iunie-iulie 2009.

Raportând datele săvârșirii infracțiunilor respective, astfel cum au fost acestea învederate anterior, la datele la care hotărârile mai sus menționate au rămas definitive, Curtea constată împrejurarea că faptele pentru care C. C. a fost condamnat prin ultima sentință, nr. 120 din 20.03.2015 a Tribunalului Prahova, sunt concurente nu doar cu acelea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2388 din 20.12.2012 a Judecătoriei Ploiești, așa cum a reținut în mod corect Tribunalul Prahova, ci și cu acelea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2071 din 10.12.2010 a Judecătoriei Ploiești.

Este la fel de adevărat și că acest aspect nu conduce însă la admiterea solicitării condamnatului C. C., de contopire a tuturor pedepselor aplicate pentru infracțiunile anterior menționate, aceasta deoarece, după cum a observat și instanța a cărei sentință a fost contestată, persoana în cauză a comis faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2388 din 20.12.2012 a Judecătoriei Ploiești în stare de recidivă postcondamnatorie (potrivit vechiul Cod penal) față de acelea pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2071 din 10.12.2010 a Judecătoriei Ploiești.

Cu toate acestea, procedeul ales de către Tribunalul Prahova în admiterea cererii de contopire a pedepselor nu este corect deoarece nu respectă tocmai cronologia desfășurării activităților infracționale desfășurate de condamnatul C. C., chiar dacă, în final, rezultatul din punctul de vedere al pedepsei principale rezultante va fi același.

D. urmare, în temeiul disp. art. 425/1 alin.7 pct.2 lit. a) Cod procedură penală se va admite contestația formulată de către condamnatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 406 din 25.08.2015 a Tribunalului Prahova pe care o va desființa și rejudecând, se va admite cererea de contopire a pedepselor, procedându-se în felul următor:

Se vor descontopi pedepsele principale rezultante de 2 ani și 2 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 120 din 20.03.2015 a Tribunalului Prahova definitivă prin neapelare la data de 07.04.2015 și de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2071 din 10.12.2010 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr. 138 din 09.02.2011 a Curții de Apel Ploiești, în pedepsele componente.

Se va constata că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 120 din 20.03.2015 a Tribunalului Prahova definitivă prin neapelare la data de 07.04.2015 și prin sentința penală nr. 2071 din 10.12.2010 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr. 138 din 09.02.2011 a Curții de Apel Ploiești sunt concurente.

În baza disp. art. 36 alin.2 vechiul Cod penal raportat la art. 33 lit. a) vechiul Cod penal și art. 34 lit. b) vechiul Cod penal cu aplicarea art. 6 Cod penal se vor contopi pedepsele menționate anterior, condamnatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2388 din 20.12.2012 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr. 268 din 22.02.2013 a Curții de Apel Ploiești în pedepsele componente.

Se va menține revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2071 din 10.12.2010 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr. 138 din 09.02.2011 a Curții de Apel Ploiești și se va contopi pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2388 din 20.12.2012 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr. 268 din 22.02.2013 a Curții de Apel Ploiești, de 2 ani închisoare, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 256 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani închisoare mai sus menționată, urmând ca condamnatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art.61 alin.1 vechiul Cod penal se va adăuga un spor de 1 an închisoare, în final condamnatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 404 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 6 Cod penal se vor interzice condamnatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) vechiul Cod penal anterior pe durata prev. de art. 71 vechiul Cod penal.

Se vor menține în rest dispozițiile sentințelor mai sus menționate.

Se vor deduce din pedeapsa de 3 închisoare perioadele executate, din data de 29.10.2012 la data de 03.06.2014 și din data de 16.04.2015 la zi.

Se va dispune anularea MEPÎ nr.2219 din 09.02.2011, nr. 2663 din 22.02.2013 ambele emise de către Judecătoria Ploiești, nr. 147 din 07.04.2015 emis de către Tribunalul Prahova și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii.

Având în vedere și disp. art. 275 alin.3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite contestația formulată de către condamnatul C. C. fiul lui D. și al lui M., născut la 16 Februarie 1960 aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 406 din 25 august 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova pe care o desființează și rejudecând:

Admite cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul C. C. și în consecință:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 120 din 20.03.2015 a Tribunalului Prahova definitivă prin neapelare la data de 07.04.2015 în pedepsele componente:

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin.1 și alin.2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.1 Cod penal, faptă din perioada iunie-iulie 2009;

-6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 326 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.1 Cod penal, faptă din data de 01.07.2009.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2071 din 10.12.2010 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr. 138 din 09.02.2011 a Curții de Apel Ploiești în pedepsele componente:

-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit. e) vechiul Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b) vechiul Cod penal, faptă din data de 05.02.2009;

Constată că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr. 120 din 20.03.2015 a Tribunalului Prahova definitivă prin neapelare la data de 07.04.2015 și prin sentința penală nr. 2071 din 10.12.2010 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr. 138 din 09.02.2011 a Curții de Apel Ploiești sunt concurente.

În baza disp. art. 36 alin.2 vechiul Cod penal raportat la art. 33 lit. a) vechiul Cod penal și art. 34 lit. b) vechiul Cod penal cu aplicarea art. 6 Cod penal contopește pedepsele menționate anterior, condamnatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.2388 din 20.12.2012 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr. 268 din 22.02.2013 a Curții de Apel Ploiești în pedepsele componente:

-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1 -209 alin.1 lit. c) vechiul Cod penal faptă din data de 29.10.2012;

-256 zile închisoare rest rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2071 din 10.12.2010 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr. 138 din 09.02.2011 a Curții de Apel Ploiești.

Menține revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2071 din 10.12.2010 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr. 138 din 09.02.2011 a Curții de Apel Ploiești și contopește pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2388 din 20.12.2012 a Judecătoriei Ploiești definitivă prin decizia penală nr. 268 din 22.02.2013 a Curții de Apel Ploiești, de 2 ani închisoare, cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 256 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani închisoare mai sus menționată, urmând ca condamnatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art.61 alin.1 vechiul Cod penal se va adăuga un spor de 1 an închisoare, în final condamnatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 404 alin. 5 Cod procedură penală raportat la art. 6 Cod penal interzice condamnatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) vechiul Cod penal anterior pe durata prev. de art. 71 vechiul Cod penal.

Menține în rest dispozițiile sentințelor mai sus menționate.

Deduce din pedeapsa de 3 închisoare perioadele executate, din data de 29.10.2012 la data de 03.06.2014 și din data de 16.04.2015 la zi.

Dispune anularea MEPÎ nr.2219 din 09.02.2011, nr. 2663 din 22.02.2013 ambele emise de către Judecătoria Ploiești, nr. 147 din 07.04.2015 emis de către Tribunalul Prahova și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii.

Cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata sumei de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2015.

Președinte Grefier

M. V. T. D. C.

red. MVT/DC

5 ex.16.10.2015

d.f._ – Tribunalul Prahova

Judec. fond. Z. T.

Operator de date cu caracter personal / Notificare nr.3113/2006

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 164/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 164/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI