Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 572/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 572/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-06-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 572

Ședința publică din data de 3.06.2015

PREȘEDINTE - I. S.

JUDECĂTOR - V. M.

GREFIER - M. E.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. T.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA PLOIEȘTI și partea civilă F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII, cu sediul în București, sector 2, ..40-40 Bis, împotriva sentinței penale nr. 395 din data de 25.02.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care, în baza art. 196 alin. 3 C.pen. cu aplic art. 5 C.P.., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a condamnat pe inculpatul Ș. G.(fiul lui G. și Z., născut la data de 18.11.1987, în mun. Ploiești, jud. Prahova, dom. în corn. Filipeștii de P., ., ., jud. Prahova, 11 clase, mecanizator utilaje, fără antecedente penale, CNP:_, cetățean român) la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă din 22.09.2011.

În temeiul art. 83 alin. 1 C. pen., a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

În baza art. 404 alin. (3) C.proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. art. 397 alin. 1 C.pr.pen., raportat la art. 19 C.pr.pen., art. 21 C.pr.pen., art. 1381 C.civ., rap. la art. 25/1 din Legea nr.31/2000 și la art. 313 din Legea nr.95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești și s-a dispus obligarea părții responsabile civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii în solidar cu inculpatulȘ. G. la plata către acesta a sumei de 4367,23 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea persoanei vătămate C. I..

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii de obligare a inculpatului Ș. G. la plata către F. de Protecție a Victimelor Străzii a sumei de 300.000 lei, suma achitată de către F. de Protecție a Victimelor Străzii, părții civile C. I., cu titlul de despăgubiri potrivit tranzacției încheiate la data de 12.09.2013.

S-a luat act că S. Județean de Ambulanță Prahova, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 3.06.2015, când a dat următoarea hotărâre:

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 395 din data de 25.02.2015, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art. 196 alin. 3 C.pen. cu aplic art. 5 C.P.., cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., a condamnat pe inculpatul Ș. G.(fiul lui G. și Z., născut la data de 18.11.1987, în mun. Ploiești, jud. Prahova, dom. în corn. Filipeștii de P., ., ., jud. Prahova, 11 clase, mecanizator utilaje, fără antecedente penale, CNP:_, cetățean român) la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă din 22.09.2011.

În baza art. 85 alin. (1) C.pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

S-a luat act că S. Județean de Ambulanță Prahova, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 24.07.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul Ș. G., cercetat în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 al. 2 și 4 C.P, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiesti la data de 22.08.2013 sub numărul_ .

Prin decizia penală nr.891/24.09.2014 Curtea de Apel Ploiești a dispus trimiterea cauzei Judecătoriei Ploiești și rejudecarea prezentei cauze.

Se reține că, în actul de sesizare a instanței, s-a menționat, în esență, că în data de 22.09.2011, în jurul orelor 18:00, în timp ce conducea, în marșarier, buldo excavatorul marca JCB 3C, cu nr. de înregistrare Filipeștii de Târg PH-033, pe .. Brazi, în dreptul imobilului 94A, inculpatul Ș. G. l-a accidentat pe partea vătămată C. I., care se deplasa pe marginea părții carosabile, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100 zile îngrijiri medicale, cu punerea în pericol a vieții persoanei.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces - verbal de cercetare la fața locului, planșă foto și schiță, proces - verbal de verificare tehnică a autovehiculului, plângerea prealabilă și declarațiile părții vătămate/civile; protocol etilotest, procese-verbale de prelevare și buletine analiză toxicologică, raportul de expertiză medico-legală nr.912/24.11.2011, raportul de expertiză tehnică auto nr. 7/08.01.2013; declarații făptuitor/învinuit; declarații martori, adresă Spitalul Județean Ploiești, adresă S. Rutier.

Audiat în cadrul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat soluționarea cauzei prin parcurgerea procedurii prev.de art.375 Cod proc.pen., cerere admisă de instanța de judecată.

În cursul judecății, Ministerul Public, inculpatul, partea responsabilă civilmente și persoana vătămată nu au solicitat administrarea de probe noi.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

In data de 22.09.2011, în jurul orelor 18:00, în timp ce conducea, în marșarier, buldo excavatorul marca JCB 3C, cu nr. de înregistrare Filipeștii de Târg PH-033, pe .. Brazi, în dreptul imobilului 94A, din cauza nerespectării normelor de circulație rutieră prevăzute de art. 35, alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, l-a accidentat pe partea vătămată C. I., care se deplasa pe marginea părții carosabile, în urma accidentului rezultând vătămarea corporală a părții vătămate.

Situația descrisă mai sus rezultă din procesul - verbal de cercetare la fața locului, planșă foto și schiță, procesul - verbal de verificare tehnică a autovehiculului, declarațiile părții vătămate/civile; procese-verbale de prelevare și buletine analiză toxicologică, raportul de expertiză medico-legală nr.912/24.11.2011, raportul de expertiză tehnică auto nr. 7/08.01.2013, declarații făptuitor/învinuit; Declarații martori, Adresă Spitalul județean Ploiești, Adresă S. Rutier..

Așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului coroborat cu declarația părții vătămate, în zona producerii accidentului, circulația se desfășoară în ambele sensuri cu câte o bandă pe sens, pe un sector de drum în aliniament, carosabil acoperit cu îmbrăcăminte asfaltică netedă, uscată. Partea carosabilă măsoară o distanță totală de 3,30 m, fiind mărginită în partea dreaptă a sensului de mers către . șanț acoperit cu pământ cu lățimea de 1,20 m și înălțimea de 0,40 iar în partea stângă de un acostament de pământ tasat cu o lățime de 2,60 m.

Potrivit declarației inculpatului care se coroborează cu procesul verbal întocmit de organele de poliție, în aceste condiții de drum, inculpatul, chemat să repare o defecțiune la sistemul hidraulic al unui buldo excavator, l-a manevrat în marșarier, pentru a verifica remedierea defecțiunii, fără a se fi dirijat de altcineva, în condițiile în care nu poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule. Neposedând calificarea necesară manevrării utilajului în siguranță, prin asigurarea corespunzătoare la mersul cu spatele și nefiind nici dirijat de persoană, inculpatul a acroșat-o pe partea vătămată C. I., care se angajase în traversarea unui șanț săpat în zonă.

Declarația inculpatului se coroborează si cu declarațiile martorilor P. V., P. S. G., M. M..

Fiind testat cu aparatul etilotest s-a stabilit faptul că învinuitul avea o alcoolemiei 0.00 mg/l alcool în aerul expirat. De asemenea, fiindu-i recoltată o probă biologică, a rezultat o alcoolemie de 00:00 g/l alcool pur în sânge.

Conform B. nr. 2064/23.11.2011, s-a stabilit că partea vătămată C. I. avea o alcoolemie de 0,75 g/l.

In cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto, întocmita de expert tehnic judiciar S. C. G., din care rezultă că accidentul s-a produs deoarece inculpatul Ș. G. I. a manevrat buldo-excavatorul JCB 3C, cu numărul de înmatriculare Filipestii de Târg PH 033, fără a poseda permis de conducere și fără a fi dirijat de o persoana aflată în afara autovehiculului. Partea civilă, C. I., în calitate de pieton se deplasa respectând prevederile legale.

Conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 912/24.11.2011, eliberat de S. Medico-Legal Ploiești, partea vătămată C. I. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 100 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acesteia.

Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Nu în ultimul rând, instanța a reținut că toate probele administrate pe parcursul urmăririi penale, sus-enunțate în prezentarea faptelor de care inculpatul a fost acuzat, au fost însușite întocmai de acesta, ca urmare a cererii sale de parcurgere a procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 C.pr.pen. și declarației date în acest sens.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța a constatat că este în prezența situației descrise de art.5 Cod penal și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În drept, instanța a analizat legea aplicabilă, având în vedere succesiunea mai multor legi penale, de la data comiterii infracțiuni, respectiv a Codului penal din 1968 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, art. 5 Cod penal instituind obligația de aplicare a legii penale mai favorabile. De asemenea, instanța a avut în vedere și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a stabilit că legea penală mai favorabilă trebuie aplicată global și nu pe instituții.

Potrivit art. 184 alin. 2 și 4 C.P. anterior ,,dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute de art. 182 alin. 1,2 CP, pedeapsa este închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

A.. 4: fapta prev. la alin. 2 dacă este ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau măsurilor de prevedere arătate în aliniatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ,,.

Potrivit art. 196 alin. 1 CP. ,, Vătămarea corporală din culpă”

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

Instanța a constatat că noul cod penal a preluat elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpa prev. de art. 184 alin. 2 și 4 așa cum au fost ele prevăzute în legea veche, în privința tratamentului sancționator, a fost prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii și amenda.

Modificarea textelor de lege cu privire la elementul material al infracțiunii nu produce efecte în cauză, astfel stabilirea legii penale mai favorabile se va face în raport de sancțiune, având limite mai favorabile în legea nouă deoarece prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii penale.

În drept, fapta inculpatului Ș. G., care, în data de 22.09.2011, în jurul orelor 18:00, în timp ce conducea, în marșarier, buldo excavatorul marca JCB 3C, cu nr. de înregistrare Filipeștii de Târg PH-033, pe .. Brazi, în dreptul imobilului 94A, l-a accidentat pe partea vătămată C. I., care se deplasa pe marginea părții carosabile, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100 zile îngrijiri medicale, cu punerea în pericol a vieții persoanei realizează elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 196 al. 3 Cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a conduce în marșarier, buldo excavatorul marca JCB 3C, cu nr. de înregistrare Filipeștii de Târg PH-033, pe .. Brazi, în dreptul imobilului 94A, cu încălcarea prevederilor legislației rutiere în vigoare la data săvârșirii faptei (respectiv, art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată ) și de a vătăma partea vătămată, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100 zile îngrijiri medicale, cu punerea în pericol a vieții persoanei. Urmarea imediată a faptei este vătămarea integrității corporale a părții vătămate (leziunile produse care au necesitat pentru vindecare 100 zile de îngrijiri medicale, așa cum pe larg s-a prezentat în cadrul secțiunii dedicate prezentării situației de fapt) și, i-a fost pusă în pericol viața, iar legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este dovedită prin certificatul medico-legal.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă cu prevedere, în accepțiunea art. 16 pct. 4 lit. a Cod penal. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce. La această concluzie instanța a ajuns ca urmare a declarației inculpatului precum și, pe de altă parte, ca urmare a împrejurării că acesta, în mod ușuratic, a sperat că rezultatul nu se va produce, bazându-se pe elementele obiective, precum și pe cele subiective.

Situația de fapt descrisă mai sus conduce la concluzia că la producerea accidentului a contribuit exclusiv culpa inculpatului care a condus fără a poseda permis și fără a se asigura corespunzător la efectuarea manevrei.

Având în vedere toate acestea, s-a reținut că inculpatul a încălcat prevederile art. 35 al.1 OUG nr.195/2002, rep. care stabilesc în sarcina participanților la trafic obligația unui comportament care să nu pună în pericol viața și integritatea corporală a persoanelor. Astfel, inculpatul putea evita cu ușurință producerea accidentului daca verifica remedierea defecțiunii la sistemul hidraulic în poziție staționară, fără a pune în mișcare utilajul.

In ceea ce o privește pe partea vătămată, deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, s-a reținut că aceasta se deplasa ca pieton, astfel că nu i se poate reproșa starea de îmbibație alcoolică.

Apreciind asupra întregului material probator administrat în cauză, rezultă faptul că la producerea accidentului soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate a contribuit exclusiv fapta inculpatului, ce urmează a răspunde pentru infracțiunea de „vătămare corporală din culpă".

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă în forma agravată, prevăzută și sancționată de art. 196 alin. 3 Cod penal. Aspectul de calificare este atras întrucât fapta a necesitat pentru vindecare un număr de 100 zile și i-a fost pusă în pericol viața victimei, fiind săvârșită s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activități, respectiv, circulația pe drumurile publice.

Pe cale de consecință, apreciind că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că instanța a constatat, dincolo de orice îndoiala rezonabilă, că fapta săvârșită există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, în baza art. 196 alin. 3 C.pen. a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă.

La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

De asemenea, instanța a reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.pen. (în consecință, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită de inculpat a fost redusă cu o treime).

Raportat la criteriile enumerate mai sus, instanța a avut în vedere că în urma accidentului partea vătămată a suferit leziuni care i-au pus viața în pericol, dar care au necesitat pentru vindecare 100 zile de îngrijiri medicale.

Cât privește conduita inculpatului, instanța a avut în vedere că în declarațiile date, acesta a recunoscut constant săvârșirea faptei.

Același inculpat s-a prezentat la organele de urmărire penală, dar și în fața instanței de judecată, la fiecare înfățișare și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Față de toate cele ce preced, în baza art. 196 alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 5 C.pen. si art. 396 alin. 10 C.pr.pen., instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

De asemenea, constatând că inculpatul este necunoscut cu antecedente și activitatea profesională a acestuia, vârsta inculpatului și afecțiunile medicale, pedeapsa aplicată este de 2 ani închisoare și considerând că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, instanța a amânat aplicarea pedepsei, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani, stabilit potrivit art. 84 C.p.

În temeiul art. 83 din Codul Penal a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani conform art. 84 alin. 1 din Codul Penal;

În temeiul art. 85 alin. 1 din Codul Penal, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea:

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură să permită controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești.

Existența și cuantumul daunelor materiale pretinse (4367,23 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare) rezultă din înscrisurile depuse de partea civilă.

În drept, instanța a reținut incidența următoarelor dispoziții legale:

Articolul 1381 din Codul civil prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.

Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca și condiții ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existența unei fapte ilicite, b) săvârșite cu vinovăție, c) care să fi provocat părții civile un prejudiciu, d) între faptă și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.

Același text legal nu face distincție în privința naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca și consecință, atât prejudiciul patrimonial, cât și cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menționate.

Pe de altă parte, art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății prevede că, (1) persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de câtre furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

În cadrul procesului penal F. de Protecție a Victimelor Străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate. Obligația de despăgubire ce incumbă în sarcina fondului nu exclude persoanele juridice române, cărora le sunt aplicabile dispozițiile legale privind reforma în domeniul sănătății, deci unităților spitalicești care au suportat cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimei, aceste persoane juridice fiind îndreptățite la plata acestor despăgubiri întrucât nu sunt excluse de niciuna din dispozițiile legale care reglementează acordarea de despăgubiri de către Fond, aceste dispozițiile nefăcând vreo distincție între persoanele fizice sau juridice ce beneficiază de despăgubiri din partea fondului, astfel că inclusiv unitățile spitalicești pot fi titularele obligației de despăgubire.

Astfel, în baza art. art. 397 raportat la art. 19 C.pr.pen., art. 1381 C.civ, rap. la art. 251 din Legea nr.31/2000 și la art. 313 din Legea nr.95/2006, a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești și a dispus obligarea părții responsabile civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii în solidar cu inculpatul la plata către acesta a sumei de 4367,23 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată C. I..

S-a luat act de faptul că între persoana vătămată C. I. și F. de Protecție a Victimelor Străzii s-a încheiat o tranzacție.

S-a luat act că S. Județean de Ambulanță Prahova nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Cu privire la cheltuielile făcute în cursul procesului penal instanța a reținut că potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.pen. În caz de […] condamnare […] inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.

Cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul, în baza textului legal enunțat, este dat de suma de 800 lei cheltuieli judiciare din faza urmăririi penale 1000 lei cheltuieli judiciare din faza judecății. Prin urmare, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 1800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și partea civilă F. de Protecție a Victimelor Străzii București, susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, pentru următoarele motive:

P. de pe lângă Judecătoria Ploiești în motivele de apel depuse în scris la dosar și susținute oral de către procurorul de ședință, vizează nelegalitatea hotărârii invocând faptul că, instanța de fond în mod greșit a obligat partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii București în solidar cu inculpatul Ș. G., la plata sumei de 4367,23 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea persoanei vătămată C. I., către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești.

O altă critică se referă la faptul că, în mod nelegal a fost respinsă ca inadmisibilă cererea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii de obligare a inculpatului Ș. G. la plata sumei de 300.000 lei, sumă achitată de Fond în calitate de parte responsabilă civilmente, părții civile C. I., cu titlu de despăgubiri potrivit tranzacției încheiate la data de 12.09.2013.

Deși, cauza a fost soluționată de prima instanță în al doilea ciclu procesual, instanța trebuia să se conformeze deciziei nr. 891/24.09.2014 a Curții de Apel Ploiești, care a admis apelul declarat de FPVS, a desființat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei la prima instanță pentru rejudecare, în sensul de a se proceda la citarea legală a apelantului intervenient în proces în calitate de parte responsabilă civilmente și parte civilă, în speță FPVS.

În ceea ce privește apelul declarat de F. de Protecție a Victimelor Străzii acesta a solicitat instanței să oblige inculpatul Ș. G. la restituirea sumei de 300.000 lei achitată către partea civilă C. I. cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul material și moral suferit ca urmare a accidentului de circulație din 22.09.2011 prin tranzacția încheiată la data de 12.09.2013.

În motivarea pretențiilor FPVS a invocat subrogația legală în drepturile creditorului prin plata creanței.

Totodată au fost invocate prev. art. 1597 al.2 cod civil și art. 1357 cod civil ale căror dispoziții sunt în sensul că efectul principal al subrogației, indiferent că este legală sau convențională este acela că subrogatul ( FPVS ) i-a locul creditorului plătit ( persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal – C. I. și care avea dreptul de a fi despăgubită de inculpatul Ș. G., persoană responsabilă de crearea prejudiciului și ca atare, îi incumbă obligația legală de desdăunare), situație în care F. poate exercita toate drepturile și acțiunile acestuia împotriva debitorului.

Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pe fond, înlăturarea obligării părții responsabile civilmente – parte civilă F. de Protecție a Victimelor Străzii de la plata sumei de 4367,23 lei în solidar cu inculpatul Ș. G., reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Ploiești, precum și obligarea inculpatului la rambursarea sumei de 300.000 lei reprezentând despăgubiri civile pe care F. a achitat-o părții vătămate C. I., potrivit tranzacției din 12.09.2013.

Apelantul F. de Protecție a Victimelor Străzii, în motivele depuse în scris la dosar a invocat aceleași critici susținând că, el se subrogă în dreptul persoanelor prejudiciate așa cum s-a stabilit prin Ordinul nr. 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, iar potrivit dispozițiilor din codul civil, în anumite cazuri prevăzute de lege, subrogația se produce de drept în folosul celui care fiind obligat împreună cu alții sau pentru alții, are interes să stingă datoria ( art. 1596 lit.c cod civil ).

Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței, în sensul de a se dispune înlăturarea de la plata sumelor la care a fost obligat în solidar cu inculpatul reprezentând cheltuieli de spitalizare și totodată, obligarea inculpatului să-i ramburseze suma de 300.000 lei pe care F. a achitat-o cu titlu de despăgubiri civile părții vătămate C. I., potrivit tranzacției din 12.09.2013.

Curtea verificând hotărârea atacată, conform art. 420 al.8 c.pr.penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile invocate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 417 al.2 c.pr.penală, constată că, apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și de către F. de Protecție a Victimelor Străzii București sunt fondate, așa cum se va arăta în continuare:

Analizând problema de drept care formează obiectul criticilor invocate în apelurile declarate instanța de control judiciar constată următoarele:

Legislația comunitară reglementează asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi în Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16.09.2009.

Astfel, la Capitolul 4 din Directiva respectivă ce privește asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurarea acestei răspunderi, sunt stabilite reguli referitoare la despăgubirea pentru prejudiciile cauzate de un vehicul neînmatriculat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare.

În speța de față, s-a stabilit că, la data de 22.09.2011 în timp ce conducea, în marșarier buldo excavatorul inculpatul Ș. G. prin nerespectarea normelor de circulație rutieră prev. de art. 35 al.1 din OUG nr. 195/2002 republicată, a accidentat-o pe partea vătămată C. I. care se deplasa pe marginea părții carosabile, iar în urma accidentului s-a cauzat vătămarea corporală a acesteia.

Inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 196 al.3 c.p., cu aplic. art. 5 cod penal, a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare, pedeapsă stabilită și a cărei amânare a fost dispusă în baza art. 83 al.1 c.p., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani stabilit în condițiile art. 82 c.p.

Deoarece, utilajul manevrat de inculpat nu era asigurat, partea vătămată C. I. s-a adresat Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, pentru a fi despăgubit pentru prejudiciul cauzat în urma acestui eveniment rutier, situație în care prin tranzacția încheiată între cele două părți la data de 12.09.2013 F. de Protecție a Victimelor Străzii a achitat acesteia suma de 300.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale.

În cadrul procesului penal a intervenit F. de Protecție a Victimelor Străzii în calitate de parte responsabilă civilmente, precum și de parte civilă, solicitând instanței obligarea inculpatului Ș. G. de a-i rambursa suma de 300.000 lei achitată victimei cu titlu de despăgubiri civile potrivit tranzacției.

În opinia Curții, în mod nelegal instanța a respins ca inadmisibilă și fără nicio motivare cererea formulată de Fond în rambursarea sumei respective.

Scopul constituirii Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, este potrivit disp. art. 25/1 al.10 lit.b din Legea nr. 32/2000 cu modificările și completările ulterioare, între altele, acela de a despăgubi persoane păgubite prin accidente de vehicule „dacă autovehiculul respectiv, tramvaiul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă ( cum este cazul de față ), pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevede obligativitatea asigurării.

Potrivit acelorași dispoziții legale „F. intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului”.

Atât dispozițiile legislației comunitare cât și dispozițiile dreptului intern, stabilesc așadar, reguli speciale conform cărora F. de Protecție a Victimelor Străzii acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule.

Totodată, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate.

În ipoteza în care accidentul a fost provocat de un vehicul ce nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, drepturile persoanei păgubite pot fi valorificate prin exercitarea acțiunii civile alăturate acțiunii penale în cadrul procesului penal și nu prin acțiune separată așa cum a susținut instanța de fond în speța dedusă judecății.

În baza disp. art. 13 din Legea nr. 32/2000 modificată se prevede că, după plata despăgubirilor F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate, persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului având obligația să ramburseze Fondului despăgubirile plătite.

Ca atare, normele invocate conduc la concluzia că F. va putea fi obligat, singur, la plata despăgubirilor, iar după plata acestora se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului pentru recuperarea despăgubirilor achitate.

Prin urmare, F. de Protecție a Victimelor Străzii intervenind în proces instanța trebuia să oblige pe inculpatul Ș. G., autorul accidentului de circulație la rambursarea despăgubirilor achitate victimei și totodată, să fie înlăturată obligația Fondului de la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea victimei, către Spitalul Județean de Urgență Ploiești.

Această categorie de prejudicii, trebuie excludă din garanția de despăgubire a FPVS având în vedere că tratamentul administrat părții vătămate pe perioada spitalizării este suportat de sistemul asigurărilor sociale de sănătate, în baza contribuțiilor sociale obligatorii încasate care intră sub incidența prevederilor art. 5 alin.4 din Normele puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și partea responsabilă civilmente – parte civilă F. de Protecție a Victimelor Străzii sunt fondate, urmând a fi admise conform art. 421 pct.2 lit.a c.pr.penală.

D. consecință, se va desființa în parte, sentința primei instanțe în ceea ce privește latura civilă, se va dispune înlăturarea obligării Fondului de Protecție a Victimelor Străzii de la plata cheltuielilor de spitalizare în solidar cu inculpatul Ș. G. și totodată, obligarea inculpatului la rambursarea sumei de 300.000 lei către Fond, reprezentând despăgubiri civile pe care acesta a achitat-o părții vătămate C. I., potrivit tranzacției din 12.09.2013.

Întrucât, nici la examinarea din oficiu a sentinței efectuată sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 417 al.2 c.pr.penală, nu s-au mai constatat și alte nelegalități, urmează ca celelalte dispozițiuni ale acesteia să fie menținute.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA PLOIEȘTI și de către partea responsabilă civilmente – parte civilă F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII cu sediul social în municipiul București, ..40 – 40 bis, sector 2, împotriva sentinței penale nr.395 din 25 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care o desființează în parte, în latură civilă, și în consecință:

- înlătură obligarea părții responsabile civilmente – parte civilă F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII București, de la plata sumei de 4.367,23 lei, în solidar cu inculpatul – intimat Ș. G., reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ PLOIEȘTI;

- obligă inculpatul – intimat Ș. G., la rambursarea sumei de 300.000 lei către partea civilă F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII București, reprezentând despăgubiri civile pe care aceasta a achitat-o părții vătămate C. I., potrivit tranzacției din 12 septembrie 2013.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 03 iunie 2015.

Președinte, Judecător,

I. S. V. M.

Grefier,

M. E.

Red.VM

Tehnored.EM

9 ex./16.06.2015

d.f. nr._ Judecătoria Ploiești

j.f. S. V. M.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 66/2015. Curtea...		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 942/2015. Curtea... →

Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 572/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 572/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI