Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 955/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 955/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 14-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 955
Ședința publică din data de 14 octombrie 2015
PREȘEDINTE – I. N.
JUDECĂTOR – C. R.
GREFIER – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul D. M. M., fiul lui C. și F., născut la data de 02 februarie 1971, domiciliat în Răcari, ., județul Dâmbovița, C.N.P._ împotriva sentinței penale nr. 55 din data de 19 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Răcari.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul inculpat D. M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea învederează că prin Decizia nr. 24 din data de 08 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele. Cu obligarea apelantului inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 55 din data de 19 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Răcari, în temeiul disp. art. 336 alin. 1 din Codul penal, rap. la art. 375 și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. M. M.,fiul lui C. și F., născut la data de 02 februarie 1971 în localitatea Răcari, județul Dâmbovița, domiciliat în ., nr. 76, județul Dâmbovița, cetățean roman, fără antecedente, C.N.P._ pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 66 alin. 1 lit. a), b), d) Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Potrivit art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și d) Cod penal, interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Conform art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate de 8 luni închisoare și a fost stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal, ce se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. a) Cod penal, s-a impus condamnatului să execute următoarele obligații: - să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare sociala derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
Potrivit art. 93 alin. 3 Cod penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată in folosul comunității pe o perioada de 70 zile, instituția publică unde va presta munca urmând a fi desemnată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Conform art. 91 alin. 4 Cod penal rap. la art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 alin. 1Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza materialului probator și a mijloacelor de probă administrate în cauză, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 1097/P/2014 din data de 21.11.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice având o imbibiție alcoolică în sânge peste limita legală de 0,80‰, faptă prev. și ped. de art. 336 alin. 1 din Cod penal.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că la data de 22 mai 2014, în jurul orei 09:20, inculpatul a fost depistat de polițiștii din cadrul Poliției Răcari - Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, conducând auto marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice ( DJ 711 A-pe raza localității M.) având o îmbibație alcoolică de 1,10 g/l alcool pur în sânge.
Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 402/26.05.2013 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală, s-a stabilit că învinuitul a avut o alcoolemie de 1.10 g/l alcool pur în sânge.
Cu privire la desfășurarea urmăririi penale, s-au reținut următoarele:
Prin ordonanța din data de 22.05.2014 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la faptă iar prin ordonanța din 13.08.2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspect.
Prin ordonanța din 22.08.2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, acesta fiind audiat în calitate de suspect și respectiv de inculpat la data de 21.08.2014, respectiv 22.08.2014, când i s-au adus la cunoștință drepturile prev. de art. 10 și 83 Cod procedură penală, și obligațiile prev. de art. 108 Cod procedură penală.
S-a stabilit în actul de sesizare a instanței că fapta învinuitului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 336 alin. 1 din Cod penal.
Cu privire la persoana inculpatului s-a reținut că acesta a avut în principiu o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă. De asemenea, din fișa de cazier judiciar existentă la dosar rezultă că acesta nu are antecedente penale.
Ca mijloace de probă au fost precizate proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante ( f. 18), rezultatul testării cu etilotestul ( f.21), declarația inculpatului ( f. 6-7), declarația suspectului ( f. 12-13), buletin de analiză toxicologică nr. 402/26.05.2013 ( f. 22), copie cazier judiciar ( f. 27), buletin de examinare clinică – UPU SMURD T. ( f. 23-24)
Prin încheierea din data de 05 februarie 2015, în temeiul disp. art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
La termenul de judecată din data de 12 martie 2015, inculpatului i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 374 al 4 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
Acesta a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, că nu contestă rezultatul alcoolemiei și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și le însușește.
Coroborând recunoașterea inculpatului cu celelalte mijloace de probă din faza de urmărire penală, respectiv proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (f.18), rezultatul testării cu etilotestul (f.21), declarația inculpatului ( f.6-7), declarația suspectului (f.12-13), buletin de analiză toxicologică nr. 402/26.05.2013 (f.22), copie cazier judiciar ( f.27), buletin de examinare clinică – UPU SMURD T. ( f. 23-24), prima instanță a reținut că acesta a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. 1 Cod penal.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având nivelul alcoolemiei în sânge peste limita legală de 0,80 g ‰ întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. art. 336 alin. 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea impune deținerea permisului de conducere. Urmarea imediată a săvârșirii faptei este reprezentată de conducerea în condițiile arătate și alte consecințe ce se produc și care aduc atingere valorilor sociale referitoare la circulația pe drumurile publice.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 16 alin. 3 lit. a) C penal. Inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor din momentul începerii săvârșirii acțiunii ce constituie elementul material. Vinovăția inculpatului este dovedită atât de declarația sa cât și de înscrisurile existente cu privire la nivelul alcoolemiei.
Referitor la apărările inculpatului în ceea ce privește efectul deciziei Curții Constituționale nr. 732/16.12.2014 prin care a fost declarată neconstituțională sintagma „ la momentul recoltării”, fără ca legiuitorul să fi intervenit cu o nouă modificare a dispozițiilor legale, instanța de fond nu și le-a însușit, reținând următoarele considerente.
Conținutul actual al infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, se referă la conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Prin urmare, se constată că la acest moment legea nu mai prevede un moment exact la care îmbibația alcoolică trebuie să existe, astfel că, textul se va interpreta gramatical în sensul că această îmbibație trebuie să existe la momentul conducerii vehiculului.
Analizând probele existente la dosar, în speță, declarația inculpatului care a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice și că a condus vehiculul pe drumurile publice, după ce a consumat băuturi alcoolice, iar aceasta se coroborează cu testarea alcotest, care nu a fost contestată de inculpat, din care a rezultat o valoare de 0,65 mg/l alcool în aer expirat, (ceea ce reprezintă o cantitate dublă de alcool în sânge), dar și cu rezultatul alcoolemiei, de asemenea, necontestat de inculpat, potrivit căruia la ora 10:30 (în speță la aproape 1 oră de la testarea cu alcoltestul) avea o alcoolemie de 1,10 g/l alcool pur în sânge, rezultă, fără îndoială, vinovăția inculpatului la comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Prin urmare, în raport de probele existente la dosar din care a rezultat fără nicio urmă de îndoială că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul pe drumurile publice după consumul de băuturi alcoolice iar la data surprinderii în trafic acesta avea valoarea de peste 0,40 mg/l alcool în aerul expirat ( ceea ce echivalează cu o valoare de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge), s-a reținut că nu există nici un dubiu cu privire la valoarea alcoolemiei inculpatului la momentul conducerii, probele administrate în cauză coroborându-se în acest sens.
La aplicarea pedepsei, instanța de fond a pornit de la împrejurarea că limitele de pedeapsă stabilite în legea specială și care sau fost reduse potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 10 rap. la art. 374 alin. 4 rap. la art. 375 Cod procedură penală și a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 Cod penal, gradul de pericol social concret relativ ridicat al faptei ( numărul infracțiunilor de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie peste limita legală este în creștere iar consecința acestei fapte este de multe ori foarte gravă putând cauza vătămarea sau chiar decesul altor participanți la trafic, de altfel, în cazul de față s-a și produs un eveniment rutier soldat cu pagube materiale), persoana și conduita făptuitorului (inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut și regretat fapta, acesta este mecanic agricol), împrejurările care agravează răspunderea penală ( inculpatul a avut o alcoolemie de 1,10 g/l alcool pur în sânge, acesta condus un autoturism puternic, în localitate, existând posibilitatea prezenței pietonilor pe marginea drumului), drept pentru care a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 luni închisoare.
Totodată, în baza art. 66 alin. 1 lit. a), b), d) Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 1 an de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe iar în temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) și d) Cod penal a interzis inculpatului aceleași drepturi, ca pedeapsă accesorie, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului este de 8 luni închisoare, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, și-a manifestat expres acordul pentru a presta o muncă în folosul comunității, că este o persoană cu un loc de muncă stabil, care este integrat în societate, având un comportament ireproșabil, prima instanță a apreciat că aplicarea pedepsei, într-un cuantum reprezentând minimul redus în limitele art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, concomitentă cu o supraveghere a inculpatului sunt suficiente pentru a preîntâmpina comiterea de noi fapte penale de către inculpat.
Prin urmare, a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 8 luni închisoare aplicate inculpatului, în baza art. 91 Cod penal și conform art. 92 Cod penal a stabilit termenul de încercare de 2 ani, care s-a calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Conform art. 93 alin. 1 Cod penal a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. a) Cod penal, a impus condamnatului să execute următoarele obligații: - să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița sau organizate in colaborare cu instituții din comunitate.
Potrivit art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat a presta o munca neremunerată în folosul comunității pe o perioada de 70 zile, instituția publică unde va presta munca urmând a fi desemnată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal rap. la art. 404 alin. 2 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 alin. 1Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Împotriva sentinței penale nr. 55 din data de 19 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Răcari, în termen legal a declarat apel inculpatul D. M. M., care a criticat hotărârea instanței de fond de nelegalitate și netemeinicie pentru motivele arătate în scris, filele 4-7, susținându-se, în esență, că din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că la momentul opririi sale în trafic, devenit moment al consumării infracțiunii, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale, ar fi avut o concentrație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, astfel că soluția de condamnare este pronunțată cu înfrângerea prezumției de nevinovăție care nu a fost răsturnată prin nicio probă.
Având în vedere că după înregistrarea căii de atac formulate de inculpat și înaintea primului termen de judecată, Curtea de Apel Ploiești sesizase Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din 24 iunie 2015 dată în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile referitoare la elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 336 alin.1 Cod penal, la termenul de judecată din 3 septembrie 2015, cauza a fost amânată pentru ca instanța supremă să se pronunțe asupra acesteia.
Ulterior, s-a constatat că prin Decizia nr. 24 din data de 08 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal.
Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză, și din oficiu, potrivit art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că aceasta este legală și temeinică iar apelul declarat de inculpat nu se justifică, pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor probatorii administrate pe parcursul urmăririi penale constând în: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat la data de 22 mai 2014, rezultatul testării cu etilotestul din care rezultă că la orele 9:20 prezenta o alcoolemie de 0,65 mg./l alcool pur în aerul expirat, buletin de analiză toxicologică nr. 402/26.05.2013 din care reiese că la orele 10:23, acesta prezenta un nivelul de alcool în sânge de 1,10 g/l, buletin de examinare clinică – UPU SMURD T., ce se coroborează cu declarațiile date de D. M. M., atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond, în procedura prev. de art. 374 alin. 6 Cod procedură penală, art. 375 și art. 377 Cod procedură penală, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior și care nu a fost contestată de către inculpat.
Printr-o justă evaluare și interpretare a acestora, potrivit art. 103 Cod procedură penală, în mod corect s-a stabilit că la data de 22 mai 2014, în jurul orelor 09:20, inculpatul a condus pe drumurile publice, respectiv D.J. 711A, raza localității M. din orașul Răcari, județul Dâmbovița, autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, având o imbibiție alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv, 1,10 g/l.
Raportat la situația de fapt expusă și reținând că inculpatul a comis fapta cu vinovăția prevăzută de lege, respectiv intenție directă prev. de art. 16 alin. 3 lit. a) Cod penal, condamnarea acestuia în temeiul disp. art. 336 alin. 1 Cod penal este justă, încadrarea juridică stabilită fiind corespunzătoare faptei comise de inculpat și vinovăției acestuia.
De altfel, în privința situației de fapt, a circumstanțelor concrete în care a fost săvârșită infracțiunea și a vinovăției inculpatului, acesta nu a formulat nici un fel de critici, astfel că sentința primei instanțe este temeinică și legală, sub aceste aspecte.
Cu toate acestea se constată că atât în fața judecătorului fondului cât și în calea de atac promovată, inculpatul a susținut că din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că la momentul opririi sale în trafic, devenit moment al consumării infracțiunii, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale, ar fi avut o concentrație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, astfel că soluția de condamnare este pronunțată cu înfrângerea prezumției de nevinovăție care nu a fost răsturnată prin nicio probă.
Examinând această critică, în raport de actele și lucrările cauzei, Curtea constată, în acord cu argumentele reținute de instanța de fond, că aceasta nu se justifică și contrar susținerilor inculpatului, prezumția de nevinovăție prev. de art. 4 Cod proc. penală și de care se bucura inculpatul a fost răsturnată de probatoriul administrat în cauză.
Astfel, se constată că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 336 alin.1 Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, în vigoare de la data de 01 februarie 2014, constituie infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe și se pedepsește cu închisoarea la de la unu la 5 ani sau cu amendă, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Prin Decizia nr. 732/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin.1 Cod penal este neconstituțională deoarece lipsește de previzibilitate norma de incriminare.
În motivarea deciziei, instanța de contencios constituțional a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin.1 Cod penal este neconstituțională întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin 5 referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportat la art. 7 par.1 referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale.
S-a reținut, în esență, că fiind o infracțiune de pericol, legătura de cauzalitate dintre acțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective și urmarea imediată rezultă din înseși existența faptei și nu trebuie dovedită iar condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care, de esența infracțiunilor de pericol, este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor.
D. urmare, s-a conchis că odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 alin.1 Cod penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică.
Așa cum rezultă din art. 147 alin.4 din Constituția României, deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
D. urmare, efectele unei decizii prin care Curtea Constituțională declară neconstituționalitatea unei dispoziții legale sunt expres prevăzute în legea fundamentală, în plus, forța obligatorie ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului ci și considerentelor pe care aceasta se sprijină (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 71 din 29 ianuarie 2014, nefiind necesare din această perspectivă alte clarificări.
Or, cât timp, în prezentarea raționamentului său juridic (paragraful 26 al deciziei), Curtea Constituțională a identificat, într-o manieră lipsită de orice echivoc, momentul „săvârșirii infracțiunii” ca fiind „cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului”, ea a furnizat, astfel, atât autorităților cu competențe în procesul de legiferare cât și instanțelor judecătorești toate elementele necesare pentru cunoașterea efectelor ce trebuie atribuite deciziei sale. Din perspectiva întinderii acestor efecte, Curtea a precizat, de asemenea, că doar sintagma declarată neconstituțională lipsește de previzibilitate norma de incriminare, fără a formula o concluzie similară și cu privire la celelalte componente ale normei criticate, detaliat examinate.
Aplicând efectele deciziei instanței de control constituțional la cauza de față, se constată, așa cum a reținut și judecătorul primei instanțe că probele administrate și la care s-a făcut referire anterior, conduc la concluzia că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, și drept urmare, condamnarea inculpatului D. M. M. în temeiul disp. art. 336 alin.1 Cod penal, corespunde exigențelor prev. de art. 103 alin.2 teza ultimă cu referire la art. 396 alin2 Cod proc. penală.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunii, Curtea constată că pedeapsa principală stabilită de instanța de fond este just individualizată, atât sub aspectul naturii și cuantumului acesteia cât și în privința modalității de executare aleasă.
Așa cum rezultă din art.74 alin. 1 Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei, se face în raport de gravitatea faptei săvârșite și cu periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
În acord cu argumentele avute în vedere de instanța de fond se constată că pedeapsa de 8 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, potrivit art. 91 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani corespunde pe deplin criteriilor prev. de art. 74 Cod penal.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că sentința primei instanțe este justă iar criticile invocate prin calea de atac sunt nefondate, în temeiul disp. art. 421 pct.1 lit.b) Cod proc. penală, urmează să respingă apelului declarat de inculpat, ca nefondat, cu obligarea apelantului la cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 275 alin.2 Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. M. M. împotriva sentinței penale nr. 55 din 19 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Răcari.
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2015.
Președinte, Judecător,
I. N. C. R.
Grefier,
C. M.
Red./Tehnored. I.N.
4 ex./13.11.2015
d.f._ - Judecătoria Răcari
j.f. C. C.
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
