Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 942/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 942/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-10-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
Decizia penală nr. 942
Ședința publică din data de 12 octombrie 2015
Președinte - M. V. T.
Judecător - P. M. F.
Grefier - D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către inculpata C. C. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscala - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova împotriva sentinței penale nr. 759 pronunțată la 20 aprilie 2015 de către Judecătoria Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta - inculpată C. C. asistată de apărător ales P. I. Ș. din cadrul Baroului Prahova, lipsă fiind apelanta - parte civilă ANAF - DGRFP Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, precum și intimata parte responsabilă civilmente ..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat P. I. Ș. apărător ales al apelantei – inculpate C. C. învederează instanței că nu mai are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul învederează instanței că apelul declarat de către inculpată este tardiv și înțelege să ridice această excepție, având în vedere că inculpatei i-a fost comunicată copie de pe minuta sentinței penale nr. 759/20.04.2015 la data de 24.04.2015, de primirea căreia a semnat personal, iar apelul a fost formulat la data de 20.05.2015, peste termenul prevăzut de lege.
Curtea ia act de susținerile apărătorului ales al apelantei – inculpate și de cele ale reprezentantului Ministerului Public, în sensul că nu au cereri prealabile de formulat, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul disp. art.420 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul părților în dezbateri, urmând ca acestea să pună concluzii și pe excepția tardivității formulării apelului de către inculpata C. C., chestiune ridicată de către reprezentantul Ministerului Public.
Avocat P. I. Ș. având cuvântul pentru apelanta – inculpată C. C. solicită respingerea excepției tardivității formulării apelului de către inculpată, din punctul său de vedere acesta a fost formulat în termenul prevăzut de lege.
În ceea ce privește apelul declarat de către inculpată, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale atacate și pe fond achitarea inculpatei în raport de decizia nr. 363/2015 a Curții Constituționale conform căreia art. 6 din legea evaziunii fiscale, pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, a fost declarat neconstituțional.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului declarat de către inculpată ca fiind tardiv formulat, astfel că nu mai poate opera o analiză pe fond a cauzei, hotărârea a rămânând definitivă în latură penală.
Referitor la apelul declarat de către partea civilă ANAF - DGRFP Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova acesta urmează a fi admis, criticile invocate fiind întemeiate, inculpata urmând a fi obligată în latură civilă și la plata obligațiilor fiscale de la data creării bazei impozabile, până la plata efectivă a debitului.
Avocat P. I. Ș. pentru apelanta inculpată C. C. având cuvântul pe apelul declarat de către partea civilă solicită respingerea acestuia, urmând ca instanța de apel să aibă în vedere că apelanta inculpată a achitat o parte din sumele datorate părții civile.
Apelanta inculpată C. C. în ultimul cuvânt învederează instanței că a efectuat plăți în sumă de 5270 lei către ANAF - DGRFP Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 759 pronunțată la 20 aprilie 2015 de către Judecătoria Ploiești, a fost condamnată inculpata C. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.35, alin.l C.p. și art.5 C.p.cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen - faptă din perioada august 2011 - august 2013 la pedeapsa de 1 an închisoare .
În baza art.65 c.p. i s-au interzis drepturile prevăzute de art.66 alin.1, lit a si b . c.p.
În temeiul art.67 alin 2 c.p. i s-au interzis drepturile prevăzute de art.66 alin.1, lit a si b . c.p.pe o durata de 1 an.
În baza art. 91 si a art. 92 C. P.. s -a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an stabilită prin prezenta pe un termen de supraveghere de 3 ani, termen ce se va calcula de la data ramanerii definitive a hotararii.
Conform disp. art. 94 alin. 3 raportat la art. 93 C. P.., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte urmatoarele obligatii:
-să se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Prahova, la datele fixate de acesta;
-să primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
-să anunte, in prealabil, schimbarea locuintei și orice deplasare care depaseste 5 zile;
-să comunice schimbarea locului de munca;
-să comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta;
-să frecventeze un program de reintegrare sociala derulat de catre Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Prahova sau organizat in colaborare cu institutii din comunitate;
În baza art. 93 alin. 3 C.pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunitatii pe o perioada de 90 de zile, cate 30 de ore pe saptamana, respectiv, intretinere apatii verzi, aflate pe raza Primariei Ploiesti .
S-a atras atentia inculpatei asupra dispozitiilor art. 96 C. P.. privind revocarea suspendarii sub supraveghere daca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul nu respectă masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile stabilite.
În baza art. 274 alin. 2 C. proc. pen. inculpata a fost obligată in solidar cu partea responsabila civilmente . Ploiești la plata sumei de 1000 lei, suma cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, onorariul aparatorului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justitiei.
În temeiul art. 14, art. 346 alin. 1 C.p.p., art. 999, 1000 alin. 3 C.Civ. s-a admis actiunea civilă formulată de partea civilă Agentia N. de Administrare Fiscala și s-a dispus obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabila civilmente . Ploiești la plata sumei de 11.722 lei.
Pentru a pronunța soluția respectivă, prima instanță a reținut următoarele:
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale, având în vedere că inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii, prima instanță a constatat dovedită vinovăția inculpatului pentru infracțiunea cu privire la care a fost trimis în judecată, reținând următoarea situație de fapt:
La data de 09.10.2013, organele de cercetare ale poliției judiciare din cadrul Serviciului Județean de Poliție Transporturi Prahova s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul ca . cu sediul în mun. Ploiești, ., ., jud. Prahova, figurează cu restanțe la bugetul de stat, în sumă de_ lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă aferente perioadei 2010-2013.
Întrucât perioada noiembrie 2010 - iulie 2011 a făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. 1227/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, soluționat prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală si aplicarea unei sancțiuni administrative din data de 15.04.2013 (filele nr.343-344 din DUP), astfel că această cauză privește perioada august 2011 - august 2013. Dosarul a fost înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Ploiești sub nr._/P/2013, urmărirea penală fiind efectuată de către organele de cercetare ale poliției judiciare din cadrul Serviciului Județean de Poliție Transporturi Prahova.
În urma cercetărilor efectuate a rezultat următoarea situație de fapt: Inculpata C. C., în calitate de administrator la ., având ca obiect de activitate fabricarea produselor de patiserie, a reținut de la angajații societății impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă datorate pentru perioada august 2011 - august 2013 și nu le-a virat la bugetul statului, acumulând pentru această perioadă debite restante care se ridică la suma totală de_ lei reprezentând contribuții de tipul Contribuție de asigurări sociale - 4379 lei, Contribuție de asigurări sociale de sănătate - 2108 lei și Contribuție pentru șomaj - 201 lei, precum și impozitul pe salarii - 5034 lei, deși avea posibilitatea achitării acestora.
Impozitul pe veniturile din salarii, conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în Planul de conturi în vigoare de la data de 01.01.2010, acest impozit se regăsește în contul nr. „444 - Impozitul pe venituri de natura salariilor" din balanța de verificare, fiind un cont de pasiv. în creditul contului se înregistrează sumele reprezentând impozitul pe venituri de natura salariilor, reținut din drepturile bănești cuvenite personalului, potrivit legii și sumele reprezentând impozitul datorat de către colaboratorii unității pentru plățile efectuate către aceștia, iar în debitul contului se înregistrează sumele virate la bugetul statului reprezentând impozitul pe veniturile de natura salariilor și a altor drepturi similare și sumele reprezentând impozitul pe venituri de natura salariilor, anulate potrivit legii. Soldul contului reprezintă sumele datorate bugetului statului. Pentru perioada august 2011 - august 2013, S.C. M. T. S.R.L. a acumulat un debit restant de 5034 lei, care trebuia achitat până la data de 25 a lunii următoare reținerii acestuia, întârzierea fiind în prezent cuprinsă între trei ani (pentru obligația aferentă lunii august 2011) și un an (pentru obligația aferentă lunii august 2013). în această perioadă, inculpata nu a achitat nicio sumă de bani în contul acestei obligații .
Contribuția angajaților la asigurările sociale se regăsește în balanța de verificare în contul nr. „4312-Contribuția personalului la asigurările sociale", care este un cont de pasiv. în creditul contului se înregistrează contribuția personalului la asigurări sociale reținută cu ocazia plății drepturilor salariale și se debitează cu sumele virate la bugetul statului. Soldul contului reprezintă sumele datorate bugetului statului.Pentru perioada august 2011 - august 2013, S.C. M. T. S.R.L. a acumulat un debit restant de 4379 lei, care trebuia achitat până la data de 25 a lunii următoare reținerii acestuia, întârzierea fiind în prezent cuprinsă între trei ani (pentru obligația aferentă lunii august 2011) și un an (pentru obligația aferentă lunii august 2013). Inculpata a achitat în contul acestei contribuții doar suma totală de 273 de lei în zilele de 02.10.2012, 23.10.2012 și 05.12.2012, plată parțială a datoriei acumulate în perioada vizată în dosarul nr.l227/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești .
Contribuția angajaților la asigurările sociale de sănătate se regăsește în balanța de verificare în contul nr.„4314. Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate", care este un cont de pasiv. în creditul contului se înregistrează contribuția personalului la asigurări sociale de sănătate reținută cu ocazia plății drepturilor salariale și se debitează cu sumele virate la bugetul statului. Soldul contului reprezintă sumele datorate bugetului statului.Pentru perioada august 2011 - august 2013, S.C. M. T. S.R.L. a acumulat un debit restant de 2108 Iei, care trebuia achitat până la data de 25 a lunii următoare reținerii acestuia, întârzierea fiind în prezent cuprinsă între trei ani (pentru obligația aferentă lunii august 2011) și un an (pentru obligația aferentă lunii august 2013). Inculpata a achitat în contul acestei contribuții doar suma de 150 de lei la data de 05.11.2012, plată parțială a datoriei acumulate în perioada vizată în dosarul nr. 1227/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești
Contribuția angajaților la fondul de șomaj se regăsește în balanța de verificare în contul nr. „4372 - Contribuția personalului la fondul de șomaj", care este un cont de pasiv. în creditul contului se înregistrează sumele datorate de personal pentru constituirea fondului de șomaj reținute cu ocazia plății drepturilor salariale și se debitează cu sumele virate la bugetul statului. Soldul contului reprezintă sumele datorate bugetului statului. Pentru perioada august 2011 - august 2013, S.C. M. T. S.R.L. a acumulat un debit restant de 201 lei, care trebuia achitat până la data de 25 a lunii următoare reținerii acestuia, întârzierea fiind în prezent cuprinsă între trei ani (pentru obligația aferentă lunii august 2011) și un an (pentru obligația aferentă lunii august 2013). Inculpata a achitat în contul acestei contribuții doar suma de 175 de lei la datele de 27.09.2011 și 26.10.2012, plată parțială a datoriei acumulate în perioada vizată în dosarul nr.l227/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești (fila 32 din DUP).
Cu ocazia audierii în faza urmăririi penale, inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, arătând ca regreta comiterea acesteia, declarația acestuia coroborându-se cu celelalte mijloace de proba existente in dosar. În fata instanței, inculpata a recunoscut fapta așa cum a fost descrisa in actul de sesizare fiind de acord cu probele ce au fost administrate in fata de urmărire penală pe care si le-a însușit.
Astfel, declarația inculpatei care a recunoscut faptele reținute in sarcina sa, astfel cum au fost descrise in actul de sesizare se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv înscrisuri Agenția Națională de Administrare Fiscală; Documente contabile . referitoare la situația financiară din perioada vizată (balanțe de verificare, registru de casă, adeverințele de primire și plată); declarațiile inculpatei, creează convingerea instanței că vinovăția fost stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de proba fiind suficiente si lămuritoare sub aspectul situației de fapt.
Instanța a constatat că în speță se impune a se aplica principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă.
Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).
Cu privire la limitele speciale de pedeapsă, instanța a arătat că art. 6 din Legea 241/2005 nu a suferit modificări prin Legea 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C pen.
Instanța învederat totodată, că aprecierea cu privire la determinarea legii penale mai favorabile nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă ci trebuie considerată mai favorabilă legea care in ansamblu (in ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante in favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc) conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu in mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.
S-a constatat astfel că NCP restrânge sfera și efectele circumstanțelor atenuante, in sensul că in prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la redeucerea limitelor pedepsei prevăzute de lege cu o treime.
De asemenea, în cauza de față s-a impus a se compara reglementarea cu privire la suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere prevăzute de C pen din 1968 cu amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de NCP, având in vedere că inculpata C. C. nu are antecedente penale și nu se impune condamnarea acesteia la o pedeapsă cu închisoarea cu executare in regim privativ de libertate.
În ce privește analiza comparativă a dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din reglementarea actuală cu cele privind amânarea aplicării pedepsei, s-a impus concluzia potrivit cu care suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă, prin prisma condițiilor legale de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt substanțial mai restrânse). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă cu privire la amânarea executării pedepsei este durata termenului de încercare, însă instanța a apreciat că acest element este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
În ce privește alegerea legii penale mai favorabile în ipoteza aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a constatat că noua reglementare instituie o obligație importantă, pe care nu o regăsim in C pen în vigoare - munca in folosul comunității – și, în plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, astfel încât concluzia care se impune este aceea că, vechea reglementare cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este mai favorabilă.
Astfel, instanța, făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, a constatat că prevederile C pen din 1968 sunt mai favorabile inculpatei.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele conform art.52 C.pen din 1968 și criteriile generale de individualizare enumerate de art.72, alin.1 C.pen. din 1968, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal (între care și cele referitoare la infracțiunea continuată și tratamentul sancționator - art.41, alin.2, art.42), limitele de pedeapsă fixate în art.6 din Legea nr.241/2005 (închisoarea de la 1 an la 3 ani sau amenda), gradul de pericol social, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportat la art.181, alin.2 C.pen., s-a apreciat gradul de pericol concret al infracțiunii ca fiind relativ scazut prin prisma duratei scurte a activității infracționale (25 luni) și a valorii prejudiciului (suma de_ lei), ținând seama, totodată, că inculpata nu a acționat în scopul prejudicierii bugetului de stat (ci pentru a câștiga mai mult în activitatea comercială).
Cu privire la persoana inculpatei, s-a reținut gradul de dezvoltare psihică și intelectuală, determinat de vârsta (30 ani, la data comiterii faptei) și educația școlară (studii medii), ce i-au permis să înțeleagă de la început caracterul antisocial al faptei sale, precum și împrejurările că este pe deplin integrat social (căsătorita, cu doi copii in întreținere), iar în cursul procesului penal a avut o atitudine de recunoaștere a faptei, justificând însă comiterea ei prin dificultățile din activitatea economică desfășurată.
De asemenea, s-a avut în vedere că inculpata nu este cunoscuta cu antecedente penale.
Față de concluziile formulate în subsidiar de inculpata, prin apărător, instanța a apreciat că împrejurările invocate nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 C.pen.
Cu toate că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a colaborat cu organele de urmărire penală, față de modul în care a fost descoperită infracțiunea (controlul efectuat de organele fiscale) și cum se stabilește existența ei (verificarea actelor contabile), nu se impune reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 lit.c C.pen..
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, ținând seama de decizia nr. LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 C.pr.pen., și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a–e C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci a apreciat conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71, alin.3 C.pen., astfel:
Natura și gravitatea faptei conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64, lit.a teza a doua și lit.b C.pen. întrucât aceste drepturi au ca scop asigurarea unei bune organizări a societății și presupun, deci, o responsabilitate de ordin civic, responsabilitate pe care, prin comiterea infracțiunii, inculpatul a dovedit că nu o are.
Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.64, lit.a, teza întâi C.pen., întrucât infracțiunea săvârșită nu are implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu a reținut în conținutul pedepsei accesorii.
Cu privire la drepturile prevăzute de art.64, lit.d-e C.pen., nu există o legătură între infracțiunea comisă și drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore, astfel încât aceste drepturi nu sunt interzise inculpatului.
Având în vedere că pedeapsa principală aplicată inculpatului nu depășește 3 ani închisoare, iar acesta nu a mai fost condamnat anterior, ținând seama de vârsta și gradul ridicat de educație, de faptul că este integrat social, precum și de atitudinea procesuală avută de la momentul comiterii faptei până în prezent (recunoașterea faptei, prezentarea la fiecare termen în cursul judecății), instanța a apreciat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate a inculpatului, pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce îl va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.
Pe latură civilă, instanța a reținut mai întâi că, a fost emisă adresă către persoana vătămată Statul R. – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiesti, pentru a comunica dacă se constituie parte civilă în procesul penal, iar în caz afirmativ, cu ce sumă și ce reprezintă. Prin înscrisul transmis înainte de citirea actului de sesizare, persoana vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 11.722 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat. La suma totală s-a solicitat calcularea obligațiilor fiscale accesorii (majorări, penalități și dobânzi) conform Codului Fiscal.
Audiata fiind inculpata a arătat ca este de acord cu acoperirea integrala a prejudiciului cauzat persoanei vătămate.
Cu privire la solicitarea parții civile privind calcularea la debitul principal a obligațiilor fiscale accesorii, in opinia instanței, creanțele fiscale accesorii cerute de partea civilă ca fiind aferente despăgubirii de 11.722 lei, nu fac parte din prejudiciul cauzat în legătură cu infracțiunea ce constituie obiectul judecății.
Pe de o parte, în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală, prejudiciul cauzat bugetului de stat, ar trebui să cuprindă numai echivalentul sumelor datorate acestuia, cu excluderea creanțelor accesorii aferente impozitului, taxei sau oricărei alte contribuții deoarece prin obligarea inculpatului la plata acestor creanțe accesorii aferente celor principale, s-ar ajunge la combinarea a două tipuri de răspundere, civilă delictuală și fiscală, în condițiile în care creanțele accesorii însoțesc numai o creanță principală datorată de debitor în calitatea sa de contribuabil fiscal.
Pe de altă parte, acordarea acestor sume nu se justifică deoarece partea civilă nu se află în posesia unui titlu executoriu, reprezentat de o creanță certă, lichidă și exigibilă, de natură a impune calcularea unor obligații accesorii datorate prin plata cu întârziere a debitului fiscal principal care să atragă răspunderea specială reglementată de dreptul fiscal.
În același timp, instanța a considerat că în condițiile reglementărilor fiscale actuale, creanțele accesorii nu ar putea fi solicitate decât în faza executării silite, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, care să reprezinte titlul executoriu ce generează executarea debitului și atrage plata, pentru executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației principale, de despăgubiri, sub forma actualizării sumei, prevederile speciale în materie fiscală referindu-se sub acest aspect la obligații fiscale accesorii.
Acordarea obligațiilor fiscale accesorii creanței principale solicitată de partea civilă s-ar constitui într-o diferență nejustificată de tratament juridic aplicat unei categorii aparte de creditori, precum statul, cărora li s-ar recunoaște dreptul de a obține alte sume decât dobânda legală, încălcându-se astfel flagrant principiul egalității persoanelor în fața legii și autorităților publice, consfințit de Constituție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri atât inculpata C. C. cât și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscala - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscala - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, a criticat sentința atacată pentru netemeinicie în sensul că instanța de fond a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, fără a dispune și calcularea de obligații fiscale accesorii de la data creării bazei impozabile și până la plata efectivă a debitului datorat, potrivit art. 119 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
S-a solicitat admiterea apelului, casarea în parte a sentinței apelate, în ceea ce privește latura civilă a cauzei și obligarea inculpatei C. C. la plata sumei de 11.722 lei reprezentând despăgubiri civile, respectiv obligații fiscale către bugetul general consolidat al statului la care se va adăuga obligații fiscale accesorii calculate de obligații fiscale accesorii de la data creării bazei impozabile și până la plata efectivă a debitului datorat.
Inculpata C. C., prin apărătorul său ales, a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale atacate și pe fond achitarea sa în raport de decizia nr. 363/2015 a Curții Constituționale, conform căreia art. 6 din legea evaziunii fiscale, pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, a fost declarat neconstituțional.
Curtea, examinând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, constată că apelul formulat de către partea civilă este întemeiat, în timp ce acela declarat de inculpata C. C. este tardiv formulat.
În acest sens, Curtea constată că aprecierile Judecătoriei Ploiești cu privire la soluționarea laturii civile sunt parțiale eronate.
Astfel, potrivit disp. art. 119 din OG nr. 92/2003 Cod de procedură fiscală, alin. 1, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Acestea reprezintă o parte a obligațiilor fiscale accesorii care mai pot cuprinde, după caz, și majorările de întârziere, fiecare dintre aceste noțiuni fiind reglementate distinct în cadrul art. 120- 124 din actul normativ mai sus menționat.
Art. 119 face parte din Titlul VIII intitulat „Colectarea creanțelor fiscale”, unde în alin. 2 al art. 110 se stipulează că colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță (sublinierea noastră T.M.V.) sau al unui titlu executoriu, după caz.
Mai departe, în alin. 3 al art. 110 se menționează că asemenea titluri de creanță pot fi … h) … dispozitivul hotărârii instanței judecătorești …, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de …. instanța judecătorescă.
Reiese cu evidență, așadar, din dispozițiile legale exprese mai sus arătate faptul că inclusiv creanțele fiscale stabilite de către o instanță de judecată, ca în cazul nostru, sunt purtătoare de obligații fiscale accesorii, mai exact doar dobânzi și penalități de întârziere, calculate, desigur conform prevederilor Codului de procedură fiscală.
Prin urmare, nu pot fi primite sub nicio formă alegațiile Judecătoriei Ploiești vizând acest aspect și care în lipsa evidențierii unor puncte de reper legislative reprezintă simple opinii, speculații, fără vreo valoare argumentativă.
D. urmare, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, se va admite apelul declarat de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscala - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova împotriva sentinței penale nr. 759 pronunțată la 20 aprilie 2015 de către Judecătoria Ploiești, care va fi desființată în parte, în latură civilă în sensul că se va obliga inculpata C. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . Ploiești la plata sumei de 11.722 lei despăgubiri civile la care se vor adăuga obligații fiscale accesorii de la data creării bazei impozabile și până la plata efectivă a debitului datorat.
În ceea ce privește apelul formulat de către inculpata C. C., Curtea constată că inculpatei i-a fost comunicată copie de pe minuta sentinței penale nr. 759/20.04.2015 la data de 24.04.2015, de primirea căreia a semnat personal (fila 74 dosar fond), iar apelul a fost formulat la data de 20.05.2015 (fila 10 dosar apel), peste termenul prevăzut de lege și care este de 10 zile de la comunicarea copiei minutei, conform art. 410 alin. 1 Cod procedură penală și care a expirat la data de 27 aprilie 2015 (sâmbătă și duminică sunt zile nelucrătoare).
Prin urmare, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul declarat de inculpata C. C. ca fiind tardiv formulat.
Având în vedere și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite apelul declarat de către partea civilă ANAF - DGRFP Ploiești - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, împotriva sentinței penale nr. 759 pronunțată la 20 aprilie 2015 de către Judecătoria Ploiești, pe care o casează în parte, în latură civilă în sensul că:
Obligă inculpata C. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente . Ploiești la plata sumei de 11.722 lei despăgubiri civile la care se vor adăuga obligații fiscale accesorii de la data creării bazei impozabile și până la plata efectivă a debitului datorat.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Respinge ca fiind tardiv formulat apelul declarat de către inculpata C. C. împotriva aceleiași sentințe penale.
Obligă pe apelanta-inculpată la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2015.
Președinte Judecător
M. V. T. P. M. F.
Grefier
D. C.
red. MVT/DC/GD
5 ex./5._
d.f._ /2015 – Judecătoria Ploiești
Judec. fond. A. C. Z.
Operator de date cu caracter personal / Notificare nr.3113/2006
| ← Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
