Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 950/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 950/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 13-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 950

Ședința publică din data de 13 octombrie 2015

Președinte – I. S.

Judecător – L. C.

Grefier – E. V.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.146 din data de 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat M. A. A., personal și asistat de avocat ales M. I. din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale nr._/11.09.2015 aflată la fila 11 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, din oficiu, procedează la reaudierea intimatului inculpat M. A. A., răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația aflată la fila 21 dosar.

Avocat M. I., având cuvântul pentru apelantul inculpat M. A. A., arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.

Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat și nici excepții de invocat și, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că sentința penală nr.146 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște este nelegală, întrucât declararea ca neconstituțională a sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul textului art.336 alin.1 Cod penal nu poate avea ca efect scoaterea în afara ilicitului penal a infracțiunii prevăzute de acest articol.

Motivele avute în vedere de către instanța de fond la pronunțarea hotărârii apelate au fost reprezentate în esență, atât de considerentele și dispozitivul Deciziei Curții Constituționale din România nr.732/16 decembrie 2014, cât și de dispozițiile art.3 din Legea nr.187/2012, art.5 alin.2 Cod penal și art.4 Cod penal.

Astfel, arată că, la pct.I din decizia susmenționată, Curtea Constituțională a dispus: „Cu majoritate de voturi, admite excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr.984/255/P/2012 al acestei instanțe și constată că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art.336 alin.1 din Codul penal este neconstituțională”.

Dispozițiile art.4 Cod penal și art.3 din Legea nr.187/2012 se referă la aplicarea legii penale de dezincriminare, iar art.5 alin.2 Cod penal, reglementează aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Susține că în considerentele sentinței apelate se reține că „în intervalul cuprins între data publicării Deciziei nr.732/16 decembrie 2014 în Monitorul oficial, respectiv 27 ianuarie 2015 și data expirării celor 45 de zile, respectiv 13 martie 2015, dispozițiile declarate neconstituționale (sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”) sunt suspendate de drept, fapt ce nu conduce la abrogarea art.336 Cod penal, pentru acest interval de timp.

Ulterior datei de 13 martie 2015, în situația în care legiuitorul nu va interveni și nu va modifica art.336 Cod penal, acesta va produce efecte fără sintagma declarată neconstituțională.

Opinează în sensul că instanța de fond, în situația prezentată, nu putea pronunța achitarea inculpatului, având în vedere că, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor Legii nr.47/18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta din urmă nu este legiuitor pozitiv.

În acest sens, din cuprinsul actului normativ susmenționat, consideră că trebuie avute în vedere următoarele dispoziții legale:

Art.2 alin.1: „Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului”.

Art.2 alin.3: „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

De asemenea, prin dispozițiile art.31 alin.2 din Legea nr.47/18 mai 1992 R, s-a prevăzut că: „În caz de admitere a excepției, Curtea se va pronunța și asupra constituționalității altor prevederi din actul atacat, de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile menționate în sesizare”.

Așadar, în condițiile în care ar fi considerat că toate celelalte prevederi din textul art.336 alin.1 din Codul penal nu pot fi disociate de prevederea ce a format obiectul sesizării, iar legea de organizare i-ar fi permis acest lucru, ar fi prevăzut în mod expres neconstituționalitatea acestui alineat, și nu doar a sintagmei în discuție.

Pe cale de consecință, opinia sa este în sensul că declararea neconstituționalității unei sintagme dintr-un text de lege nu poate echivala cu neconstituționalitatea întregului text de lege și implicit cu scoaterea în afara ilicitului penal al unei infracțiuni.

Consideră că nu se poate primi ipoteza dezincriminării infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 Cod penal, așa cum s-a susținut prin considerentele sentinței apelate, cu atât mai mult cu cât este vorba de o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, prin prisma consecințelor constând în vătămarea integrității corporale a persoanelor, pierderi de vieți omenești sau pagube materiale ce se pot produce urmare a conducerii unui vehicul sub influența alcoolului.

De asemenea, arată că inculpatul a condus pe o stradă intens circulată din municipiul Târgoviște și avea la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge o concentrație alcoolică mult peste limita legală.

Totodată, opinia sa este în sensul că teza scoaterii în afara ilicitului penal a infracțiunii prev.de art.336 alin.1 Cod penal, nu poate primi susținere și prin prisma faptului că prin dezincriminarea acesteia nu s-ar mai realiza prevenția generală și nici cea specială, ceea ce ar constitui un real pericol pentru siguranța tuturor participanților la traficul rutier, dar și al pietonilor.

În raport de cele ce preced, în temeiul art.408, art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, rejudecarea cauzei de către instanța de apel și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului M. A. A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.336 alin.1 Cod penal.

Avocat M. I., având cuvântul pentru intimatul inculpat M. A. A., solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale nr.146 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște,

Mai arată că în intervalul cuprins între data publicării Deciziei nr.732/16.12.2014 în MO, respectiv 27.01.2015, și data expirării celor 45 de zile, respectiv 13.03.2015, dispozițiile declarate neconstituționale (sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”) au fost suspendate de drept.

Solicită instanței de control judiciar ca, în situația în care apreciază că inculpatul M. A. A. se face vinovat, să țină cont că a recunoscut săvârșirea faptei, iar până în prezent nu a avut nicio problemă și a fost de acord să presteze muncă în folosul comunității.

Totodată, opinează că, în situația în care instanța de control judiciar va considera necesară o pedeapsă, să se facă aplicarea disp. art.80 sau art.83 Cod penal, cu orientarea spre circumstanțele reale și personale ale inculpatului M. A. A., în sensul că a recunoscut comiterea faptei, a fost achitat de instanța de fond, iar ulterior s-a revenit asupra acestei situații.

Consideră că o pedeapsă mai mică, coborâtă sub minimul special, ar răspunde mult mai bine cerințelor legale, cu precizarea că se prevede și amenda în acest caz, urmând a se aprecia de către instanța de control judiciar.

Reprezentantul Ministerului Public, depune la dosar copia deciziei penale nr.597 din data de 09 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._/315/2014, aflată la filele 14 - 20.

Intimatul inculpat M. A. A., având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău pentru ceea ce s-a întâmplat, că a greșit, cu precizarea că nu va mai face o altă faptă.

CURTEA

Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.146 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în baza art.396 alin.5 Cod procedură penală rap. la art.16 alin.1 lit.b Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul M. A. A., fiul lui G. și C., CNP:_, născut în mun. Târgoviște, județul Dâmbovița, cu domiciliul în ., jud. Dâmbovița, pentru infracțiunea prevăzută de dispozițiile art.336 alin.1 cod penal.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște nr.5271/P/2014, înregistrat la instanță sub nr._, a fost trimis în judecată inculpatul M. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 Cod penal, reținându-se că la data de 10.08.2014, în jurul orei 00.00, a condus pe drum public, respectiv pe . municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, autovehiculul marca „Daewoo-Matiz” cu nr. de înmatriculare_, având o valoare de 0,85 ml/l alcool pur în aerul expirat la ora 00.00 și o valoare a alcoolemiei în scădere, de la 1,70 gr.‰ la ora 00.25, la 1,50 gr.‰ la ora 01.25.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 10.03.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, din data de 21.04.2015, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință, conform dispozițiilor art.374 Cod procedură penală, a actului se sesizare a instanței, a fost întrebat inculpatul dacă solicită ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor înscrisuri prezentate, aducându-i-se la cunoștință art.396 alin.10 Cod procedură penală, și în urma răspunsului afirmativ al acestuia, s-a procedat la audierea sa în conformitate cu disp. art.375 Cod procedură penală.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța de fond a reținut că la data de 18.08.2014, în jurul orei 00.00, în timp ce executau serviciul de supraveghere și control al traficului rutier pe raza localității Târgoviște, . Dâmbovița, organele de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Dâmbovița, Serviciul Rutier, au oprit pentru un control de rutină, autovehiculul marca Daewoo - Matiz cu numărul de înmatriculare_, condus de către o persoană de sex masculin identificată în persoana numitului M. A. A.. În momentul în care au sesizat că acesta emană halenă alcoolică, i-au solicitat să fie testat cu aparatul etilotest, rezultatul acestei testări arătând valoarea de 0,85mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 00:00, motiv pentru care a fost condus la spitalul Județean de Urgență Targoviste în vederea recoltării probelor biologice.

Prin buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr.647 din 12.08.2014, medicii din cadrul Spitalului Județean de Urgență Targoviste, Serviciu de Medicină Legală, au stabilit faptul că numitul M. A. A. avea o valoare a alcoolemiei în scădere de la 1,70 gr.‰ alcool pur în sânge la ora 00.25 la 1,50 gr.‰ alcool pur în sânge la ora 01.25.

Prima instanță a mai reținut că, potrivit art.336 alin.1 Cod penal, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge.

A mai areținut că, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii prev. de art.336 alin.1 Cod penal, elementul material se realizează prin activitatea de conducere de către o persoană pe drumul public, a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, care la momentul prelevării mostrelor biologice are o îmbibație alcoollică de peste 0,80 gr%o.

Potrivit deciziei nr.732/16.12.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, dispozițiile art.336 alin.1 Cod penal, în ceea ce privește sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”, sunt neconstituționale.

În acest sens, s-a argumentat că prin prevederea declarată neconstituțională se aduce atingere prevederilor constituționale ale art.5 alin.5 referitor la principiul respectării legilor și ale art.20 privind preeminența tratatelor internaționale referitoare la drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art.7 paragraful 1, referitor la legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sintagma menționată lipsește de prezivibilitate norma de incriminare, în condițiile în care principiul respectării legilor și cel al legalității incriminării impun legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare și precise pentru a putea fi aplicate, inclusiv prin asigurarea posibilității persoanelor interesate de a se conforma prescripției legale.

„Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 gr/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de disp. art.336 Cod penal, astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și implicit încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate”.

A mai reținut prima instanță, în raport de decizia nr.732/16.12.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, că momentul prelevării mostrelor biologice (orele 00:25 și 01:25) când inculpatul a avut o alcoolemie de 1 ‰ (!), plasează consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii acesteia (ora 00:00), or, după ora opririi sale în trafic starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice a încetat.

Infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal este o infracțiune de pericol, consumarea acesteia realizându-se la momentul săvârșirii faptei, respectiv la ora 00.00, care reprezintă momentul depistării în trafic a inculpatului M. A. A..

Odată cu oprirea inculpatului în trafic a încetat starea de pericol pentru valoarea socială ocrotită, respectiv pentru siguranța circulației pe drumurile publice.

S-a mai reținut de către prima instanță că, potrivit art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

De asemenea, potrivit alin.1 al aceluiași articol, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie, producând efecte de la data publicării sale în cauzele asupra cărora textul de lege declarat neconstituțional avea aplicabilitate.

În raport de disp. art.147 alin.1 și 4 din Constituție, ale art.1 și 3 din Legea nr.47/1992, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, opozabile „erga omnes”, deci și pentru instanțele de judecată, și au putere numai pentru viitor, astfel că după publicare vor avea efecte asupra tuturor cauzelor în curs de judecată în care nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă.

Astfel, dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia îi este incidentă norma declarată neconstituțională având obligația să nu o mai aplice.

Astfel, instanța de fond a reținut că în intervalul cuprins între data publicării deciziei nr.732/16.12.2014 în MO, respectiv 27.01.2015 și data expirării celor 45 de zile, 13.03.2015, dispozițiile declarate neconstituționale (sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”) sunt suspendate de drept, fapt ce conduce la abrogarea disp. art.336 Cod penal pentru acest interval de timp. Ulterior datei de 13.03.2015, în situația în care legiuitorul nu va interveni și nu va modifica disp. art.336 cod penal, acesta va produce efecte fără sintagma declarată neconstituțională.

A mai reținut că, în contextul deciziei nr.732/16.12.2014 pronunțată de Curtea Constituțională, în conținutul constitutiv al art.336 Cod penal apar anumite efecte juridice, în sensul abrogării, dezincriminării sau dezincriminării parțiale a acestui text. Întrebarea care se pune este aceea dacă ne aflăm în situația unei dezincriminări ori în situația aplicării legii penale mai favorabile. Abrogarea sintagmei ,,la momentul prelevării mostrelor biologice” conduce, într-o opinie, îmbrățișată și de către instanța de fond, la dezincriminarea parțială a faptei, motivat de modificarea condițiilor incriminării. Fapta nu mai poate fi calificată ca infracțiune sau anumite sau anumite modalități faptice ale infracțiunii scapă de sub incidența legii penale.

De asemenea, judecătorul de la instanța de fond a reținut că art.5 Cod penal, care consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, prevede că principiul se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile. Este evident că, dacă am admite că ne-am afla în situația tranzitorie prevăzută de art.5, nu poate fi vorba de caracterul mai favorabil al sintagmei ,,la momentul prelevării” prin însăși esența ei, legea care dezincriminează este o lege penală mai favorabilă.

În situația dată ne aflăm în prezența unei dezincriminări parțiale, întrucât, deși norma subzistă, nu mai este incriminată conducerea cu alcoolemie prohibită la momentul prelevării probelor. Norma legală de incriminare cuprinde în conținutul său atât elementele obiective, cât și cele subiective ale faptei.

Caracterul conform al faptei concrete cu norma de incriminare vizează numai elementele obiective ale faptei săvârșite cu cerințele obiective din cuprinsul normei de încriminare.

Examinarea concordanței modelului legal cu cel al faptei concret săvârșite, în cadrul prevederii faptei în legea penală ca trăsătură esențială a infracțiunii, se face numai sub aspectul elementelor de ordin obiectiv, adică a celor privitoare la obiect, subiect, timpul și locul săvârșirii faptei, precum și la latura obiectivă cu componentele sale: element material, cerințele esențiale, urmarea imediată și legătura de cauzalitate.

Declararea neconstituționalității unei părți a normei de incriminare care definește un element temporal, esențial pentru stabilirea momentului săvârșirii faptei, cu relevanță sub aspectul existenței infracțiunii, lipsește fapta comisă de un element constitutiv.

Prima instanță a mai reținut că unica soluție justă pe care o poate pronunța instanța este aceea a achitării inculpatului M. A. A., deoarece, fără realizarea cumulativă a elementelor prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art.336 alin.1 Cod penal, nu poate exista tragerea la răspundere penală.

În acest sens, au fost avute în vedere de către instanța de fond și dispozițiile art.4 alin.2 Cod procedură penală, care prevăd că orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului, precum și dispozițiile art.336 alin.2 Cod procedură penală, conform cărora ,,condamnarea se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat”.

Astfel, în raport de data săvârșirii faptei, 10.08.2014, și de dispozițiile art.3 din Legea nr.187/2012, art.5 alin.2 Cod penal, art.4 Cod penal, instanța de fond a apreciat că infracțiunea prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal prezintă modificări în ceea ce privește elementul material al laturii obiective, cât și în ceea ce privește latura subiectivă, respectiv forma de vinovăție, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.396 alin.5 Cod procedură penală, rap. la art.16 alin.1 lit.b Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului pentru această infracțiune.

A mai reținut că, deși inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, recunoscând fapta de a conduce un autoturism în condițiile în care avea în sânge o alcoolemie peste limita legală, în condițiile administrării complete a probelor în cursul urmăriri penale, instanța s-a declarat lămurită în cauză și în considerarea dispozițiilor legale menționate, astfel cum au fost analizate mai sus, și a apreciat că soluția de achitare este cea legală și temeinică.

În acest sens, s-a avut în vedere comentariul prof. N. V., potrivit căruia „Achitarea inculpatului se pronunță în cazurile prevăzute la art.16 alin.1 lit.a - d Cod procedură penală. În cazul procedurii simplificate de judecată, nu mai este nevoie în ceea ce privește cazurile de achitare …. ca instanța să repună cauza pe rol, să efectueze cercetarea judecătorească în procedura comună și abia apoi să pronunțe soluția de achitare. Dacă există toate piesele probatorii, iar instanța se consideră lămurită va putea să pronunțe oricare dintre soluții, chiar și în cazul urmăririi procedurii simplificate de judecată” – Noul cod de procedură penală comentat, p.986, Editura Hamangiu, 2014.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea apelului s-a arătat că declararea ca neconstituțională a sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul textului art.336 alin.1 Cod penal, nu poate avea ca efect scoaterea în afara ilicitului penal a infracțiunii prevăzute de acest articol.

Astfel, la pct.I din decizia susmenționată, Curtea Constituțională a dispus: „Cu majoritate de voturi, admite excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr.984/255/P/2012 al acestei instanțe și constată că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art.336 alin.1 din Codul penal este neconstituțională.

În considerentele sentinței apelate se reține că „în intervalul cuprins între data publicării Deciziei nr.732/16 decembrie 2014 în Monitorul oficial, respectiv 27 ianuarie 2015 și data expirării celor 45 de zile, respectiv 13 martie 2015, dispozițiile declarate neconstituționale (sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”) sunt suspendate de drept, fapt ce conduce la abrogarea disp.art.336 Cod penal, pentru acest interval de timp. Ulterior datei de 13 martie 2015, în situația în care legiuitorul nu va interveni și nu va modifica art.336 Cod penal, acesta va produce efecte fără sintagma declarată neconstituțională.

S-a mai arătat că instanța de fond, în situația prezentată, nu putea pronunța achitarea inculpatului, având în vedere că, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor Legii nr.47/18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta din urmă nu este legiuitor pozitiv.

În acest sens, din cuprinsul actului normativ susmenționat, consideră că trebuie avute în vedere următoarele dispoziții legale: Art.2 alin.1 prevede: „Curtea Constituțională asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului”.

Art.2 alin.3 prevede: „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Pe cale de consecință, declararea neconstituționalității unei sintagme dintr-un text de lege nu poate echivala cu neconstituționalitatea întregului text de lege și implicit cu scoaterea în afara ilicitului penal al unei infracțiuni.

Nu poate primi susținere ipoteza dezincriminării infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 Cod penal, așa cum s-a susținut prin considerentele sentinței apelate, cu atât mai mult cu cât este vorba de o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social, prin prisma consecințelor constând în vătămarea integrității corporale a persoanelor, pierderi de vieți omenești sau pagube materiale ce se pot produce urmare a conducerii unui vehicul sub influența alcoolului.

De asemenea, inculpatul a condus pe o stradă intens circulată din municipiul Târgoviște și avea la momentul prelevării mostrelor biologice de sânge o concentrație alcoolică mult peste limita legală. Totodată, teza scoaterii în afara ilicitului penal a infracțiunii prev. de art.336 alin.1 Cod penal, nu poate primi susținere și prin prisma faptului că prin dezincriminarea acesteia nu s-ar mai realiza prevenția generală și nici cea specială, ceea ce ar constitui un real pericol pentru siguranța tuturor participanților la traficul rutier, dar și a pietonilor.

Curtea, examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, potrivit dispozițiilor art.420 alin.8 C.pr.pen., în raport de criticile invocate de apelant, dar și din oficiu sub toate aspectele, constată că apelul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea reține că, prin rechizitoriul nr.5271/P/2014 din 17.12.2014, P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 Cod penal, reținându-se că la data de 10.08.2014, în jurul orei 00.00, inculpatul a condus pe drum public, respectiv pe . municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, autovehiculul marca Daewoo-Matiz cu nr. de înmatriculare_, având o valoare de 0,85 ml/l alcool pur în aerul expirat la ora 00.00 și o valoare a alcoolemiei în scădere, de la 1,70 gr.‰ la ora 00.25, la 1,50 gr.‰ la ora 01.25.

Curtea constată că art.336 alin.1 Cod penal prevede: Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Textul legal anterior, care a fost înlocuit de art.336 alin.1 Cod penal, respectiv art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, avea următorul conținut: Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Din analiza celor două texte legale se constată că textul nou a introdus doar o precizare, respectiv ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sângesă existe la momentul prelevării mostrelor biologice.

Curtea mai reține că, în perioada art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 a fost în vigoare, acest text legal nu a fost declarat neconstituțional și nici nu au existat modificări ale legislației în urma cărora să fi suferit o abrogare expresă ori implicită.

Prin urmare, Curtea reține că declararea ca neconstituțională a sintagmei la momentul prelevării mostrelor biologice nu poate avea ca și consecință abrogarea implicită a întregului text legal și deci a incriminării infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, așa cum a reținut judecătorul fondului.

Împrejurarea că în intervalul de 45 de zile, prevăzut de art.147 din Constituția României, nu a intervenit o soluție legislativă prin care să se pună de acord dispozițiile textului declarat neconstituțional cu cele ale legii fundamentale nu poate conduce la concluzia că a intervenit dezincriminarea infracțiunii prevăzute de art.336 Cod penal, întrucât decizia de neconstituționalitate nu a avut ca obiect întreaga reglementare prevăzută de art.336 Cod penal, ci numai sintagma arătată mai sus, astfel că norma incriminatoare în vigoare va avea același conținut cu cea existentă în art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, respectiv norma anterioară intrării în vioare a Codului penal actual.

Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile legii vechi, respectiv art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, au corespondent în dispozițiile legii noi, respectiv în dispozițiile art.336 alin.1 Cod penal, chiar și după declararea ca neconstituțională a sintagmei arătate mai sus, astfel că nu ne aflăm în prezența unei dezincriminări a faptei menționate în cele două texte legale.

Pentru a ne afla în situația dezincriminării unei fapte este necesar ca această faptă să nu mai aibă niciun fel de corespondent în legea nouă, această interpretare fiind în concordață cu dispozițiile art.3 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a codului penal, potrivit cărora dispozițiile art.4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii, dar nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, așa cum este cazul în speța de față.

Față de aceste considerente, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.146 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pe care o va desființa în totalitate și va dispune condamnarea inculpatului M. A. A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 Cod penal, faptă din data de 10.08.2014.

Curtea va reține aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, având în vedere că la instanța de fond inculpatul a solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate, recunoscând fapta reținută în sarcina sa.

La individualizarea pedepsei, Curtea va avea în vedere dispozițiile art.74 Cod penal, persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, nu are antecedente penale și a colaborat cu organele de urmărire penală, dar și valoarea relativ ridicată a alcoolemiei, astfel că va aplica acestuia o pedeapsă peste minimul special rezultat din aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 Cod procedură penală, respectiv un an închisoare.

Curtea mai reține că inculpatul a recunoscut fapta și la instanța de fond și în fața instanței de apel și a arătat că este de acord să presteze o activitate neremunerată în folosul comunității în cazul în care se va constat vinovăția sa.

În aceste condiții și având în vedere persoana inculpatului, conduita avută de acesta anterior săvârșirii infracțiunii și atitudinea acestuia pe parcursul procesului penal, Curtea apreciază ca fiind aplicarea pedepsei și suspendarea executării acesteia sub supraveghere, potrivit dispozițiilor art.91 Cod penal, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform dispozițiilor art.92 Cod penal.

În baza art.93 Cod penal, Curtea va dispune ca, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul M. A. A. să se prezinte la Serviciul de Probațiune, la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune, desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă și să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul M. A. A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria comunei Aninoasa, județul Dâmbovița, unde își are domiciliul.

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la 300 lei,cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la instanța de fond și pe parcursul urmăririi penale, cheltuielile judiciare avansate de stat în apel urmând a rămâne în sarcina acestuia, potrivit dispozițiilor art.275 alin.3 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.146 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște și în consecință:

În baza art.396 alin.1 și 2 Cod procedură penală rap. la art.336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă din 10 august 2014, condamnă inculpatul M. A. A., fiul lui G. și C., născut la data de 10 septembrie 1987 în Târgoviște, domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art.91 Cod penal, suspendă executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de 2 ani, conform art.92 Cod penal.

În baza art.93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune, desemnat cu supravegherea sa ;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile ;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art.93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria comunei Aninoasa, județul Dâmbovița, unde își are domiciliul.

Obligă inculpatul la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 13 octombrie 2015.

Președinte, Judecător,

I. S. L. C.

Grefier,

E. V.

Red./Th.-LC/EV

5 ex./02.11.2015

Dosar fond nr._ Judecătoria Târgoviște

Judecător fond – I. C. C.

Operator de date cu caracter personal

← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr....		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 193/2015.... →

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 950/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 950/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI