Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 32/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 23-02-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 32
Ședința publică din data de 23 februarie 2015
Președinte – L. C.
Grefier – A. Ț.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul B. F., fiul lui natural și T., născut la data de 28.03.1979, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.1245/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnat, iar în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, condamnatul a fost obligat la plata sumei de 130 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat B. F., aflat în stare de detenție, fiind asistat de avocat desemnat din oficiu M. I. din cadrul Baroului Prahova, substituind pe avocat M. R. din cadrul aceluiași barou.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Conform disp. art.356 alin.2 Cod procedură penală și cu permisiunea instanței, apărătorul desemnat din oficiu a luat legătura cu contestatorul aflat în stare de deținere, precizând că acesta înțelege să-și retragă prezenta cale de atac dedusă judecății.
Curtea procedează la verificarea datelor de stare civilă ale contestatorului, care arată că se numește B. F., este fiul lui natural și T., născut la data de 28.03.1979, constatându-se că acestea corespund cu cele menționate în dosar.
Contestatorul condamnat B. F., personal având cuvântul, declară că își retrage calea de atac formulată împotriva sentinței penale nr.1245/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Avocat M. I. având cuvântul pentru contestatorul condamnat B. F., solicită a se lua act de manifestarea de voință exprimată de condamnat, în sensul retragerii contestației exercitată împotriva sentinței penale nr.1245/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită a se lua act de manifestarea de voință exprimată de condamnat, în sensul retragerii contestației exercitată împotriva sentinței penale nr.1245/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1245/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul B. F., iar în baza art.275 alin.2 Cod procedură penală condamnatul a fost obligat la plata sumei de 130 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei onorariu avocat desemnat din oficiu, care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin sentința penală nr.1264/9.10.2014 a Judecătoriei Moreni, pronunțată în dosarul nr._, în baza art.598 rap. la art.595 Cod procedură penală, cu aplicarea art.6 Cod penal raportat la art.47 Cod procedură penală, a fost admisă excepția necompetenței materiale și teritoriale a instanței invocată de reprezentantul parchetului de pe lângă Judecătoria Moreni, iar în baza art.50 Cod procedură penală s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe condamnatul B. F., în favoarea Tribunalului Dâmbovița, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că deținutul a contestat executarea mandatului în baza căruia își execută pedeapsa, solicitând aplicarea legii mai favorabile.
Având în vedere că B. F. se află în Penitenciarul Mărgineni, în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.22/31.01.2012 pronunțată de către Tribunalul Prahova, precum și disp. art.598 alin.2 Cod procedură penală, Judecătoria Moreni a apreciat că în speță competența de soluționare a cauzei privind pe condamnat revine instanței de la locul deținerii corespunzătoare în grad instanței de executare, respectiv Tribunalului Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ /30.10.2014.
Prin adresa nr._/12.11.2014, Penitenciarul Mărgineni a înaintat fișa de evaluare întocmită de către comisia constituită în cadrul locului de deținere și o copie de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.29/22.01.2013 emis de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ .
La termenul de judecată din data de 25.11.2014, condamnatul B. F. a arătat că a formulat contestație la executare, apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu fapta comisă, că alți colegi de-ai săi, cu aceeași încadrare juridică a faptei și aceleași circumstanțe au primit pedepse mai mici, solicitând astfel reducerea pedepsei în a cărei executare se află.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.22 din 31.01.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.189/21.01.2013 a ÎCCJ, s-a stabilit ca deținutul B. F. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 5 ani.
Potrivit disp. art.598 alin.1 Cod procedură penală, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face numai în anumite cazuri, și anume: când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare și când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice alte cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei.
Tribunalul Dâmbovița a reținut că, întrucât contestația la executare constituie un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepsei, este inadmisibil ca pe această cale să se schimbe încadrarea juridică dată faptei prin hotărâre definitivă de condamnare sau să se individualizeze pedeapsa, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
Motivele invocate de condamnat nu reprezintă cauze de micșorare a pedepsei ivite după punerea în executare a hotărârii definitive de condamnare, care să poată fi avute în vedere în prezenta cauză.
Mai mult, aspecte precum individualizarea pedepsei și cuantumul acesteia nu sunt chestiuni care țin de executarea pedepsei, ci vizează fondul cauzei, ce a fost soluționat cu autoritate de lucru judecat, și nu mai pot intra în discuție.
Având în vedere că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 21.01.2013 prin decizia penală nr.189/21.01.2013 a ÎCCJ, iar prin contestație nu se invocă motive care împiedică continuarea executării acesteia, ci faptul că pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu circumstanțele comiterii faptei și cu împrejurarea că alți condamnați aflați în situații similare au primit pedepse mai mici, aspecte care puteau fi invocate în căile ordinare de atac, tribunalul a constatat că motivele invocate nu se regăsesc printre cele enumerate limitativ de art.598 Cod procedură penală, situația condamnatului fiind evaluată conform modalității și împrejurărilor de comitere a faptei reținută în sarcina sa, așa cum se procedează în cazul fiecărei cauze aflate pe rolul instanțelor, practica judiciară nefiind izvor de drept.
Constatând că din actele și lucrările dosarului nu rezultă alte împrejurări de natură să conducă la admiterea cererii, în sensul dispozițiilor legale menționate, instanța de fond a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, condamnatul B. F. a formulat contestație, arătând că motivele ce l-au determinat să promoveze această cale de atac le va arăta în fața instanței.
Prezent personal în ședința publică de din data de 23 februarie 2015, după consultarea cu apărătorul desemnat din oficiu, condamnatul contestator B. F. a precizat că înțelege să-și retragă contestația declarată împotriva sentinței penale nr.1245/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Față de manifestarea de voință a contestatorului condamnat, exprimată de acesta în mod liber și neechivoc, în prezența avocatului din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.4251 alin.3 rap. la art.415 Cod procedură penală, Curtea va lua act de retragerea contestației declarate împotriva sentinței penale nr.1245/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, contestatorul va fi obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu pentru contestator, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Ia act de retragerea contestației formulate de condamnatul B. F., fiul lui N. și T., născut la data de 28.03.1979, aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.1245/25.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru contestator, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23.02.2015.
Președinte, Grefier,
L. C. A. Ț.
Red./Th.-LC/AȚ
5 ex./18.03.2015
Dos. fond –_ Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond – A. M.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 746/2015. Curtea de Apel... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
