Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 232/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 04-03-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR. 232
Ședința publică din data de 04 martie 2015
Președinte – D. A. E.
Judecător – P. M. F.
Grefier – M. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
………..
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpatul S. C., fiul lui N. și G., născut la data de 27.05.1986, în ., domiciliat în ., județul Dâmbovița, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, de partea civilă I. F., domiciliat în com. Poiana, . partea responsabilă civilmente F. DE P. A VICTIMELOR STRAZII, cu sediul în București, .. 40-40 BIS, sector 2, Cod poștal_, împotriva sentinței penale nr. 242 din data de 25 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Răcari.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de la această dată, care face parte integranta din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 04 martie 2015, când a pronunțat prezenta decizie:
CURTEA;
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 242 din data de 25 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, în baza articolului 184 alineatele 2 și 4 din Codul Penal vechi, coroborat cu articolele 71 alineatul 1 si 64 litera a teza a II si b din Codul Penal, cu aplicarea articolului 5 din Codul Penal, a fost condamnat inculpatul S. C., fiul lui N. și G., născut la data de 27.05.1986, în ., domiciliat în ., județul Dâmbovița, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
In baza articolului 81 din Codul Penal vechi s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii.
În baza articolului 82 din Codul Penal vechi s-a stabilit termen de încercare de 3 ani, termen compus din pedeapsa închisorii aplicate plus intervalul de timp de 2 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor articolului 83 din Codul Penal vechi.
În baza articolului 71 alineatul 5 din Codul Penal vechi s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
S-a admis în parte acțiunea civilă alăturată celei penale.
S-a luat act că F. de Protecție a Victimelor Străzii a achitat către partea civilă sumele de 50.000 lei daune morale plus 40.281,24 lei daune materiale.
S-a admis cererea formulată de către F. de Protecție a Victimelor Străzii prin care se subrogă în drepturile părții civile și a fost obligat inculpat la plata sumelor de 50.000 lei daune morale plus 40.281,24 lei daune materiale către F. de Protecție a Victimelor Străzii.
S-a luat act că S. C. de Urgență Floreasca București nu s-a constituit parte civilă.
În baza articolului 274 alineatul 2 din Codul de Procedură Penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, în sumă de 500 lei.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei către partea civilă (onorariu avocat).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul numărul 1666/P/2008, înregistrat la această instanță sub nr._ /10.04.2013, P. de pe lângă Judecătoria Răcari l-a trimis în judecată pe inculpatul S. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de articolul 184 alineatele 2 și 4 din Codul Penal.
În motivarea actului de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 16.08.2008, în jurul orei 1800, inculpatul conducea autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_ pe DC 54, pe raza comunei Poiana, județul Dâmbovița, din direcția Drăgăneasca, având o viteză peste maxima admisă de lege. Pe sensul opus se deplasau în coloană, pe biciclete, martorii D. N. R., E. D. – M. și E. V. I., acesta fiind ultimul din coloană, iar în spatele lor, pe același sens, pe un moped Piagio se deplasa partea vătămată I. F..
Partea vătămată, se arată în rechizitoriu, s-a angajat în depășirea martorului E. V. I., pe partea stângă a acestuia și astfel mopedul a ajuns în paralel cu bicicleta, în apropierea axului drumului, împrejurare care-l determina pe inculpat să conducă preventiv, dar având acesta o viteză peste cea legală, l-a direcționat pe contrasens și a avut loc o coliziune frontală cu mopedul, în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni care i-au pus în primejdie viața și au necesitat pentru vindecare 5-6 luni de îngrijire medicală, interval extins ulterior, din cauza complicațiilor medicale apărute, la aproximativ 2 ani.
Mijloacele de probă avute în vedere în cursul urmăririi penale au fost: proces verbal de cercetare la fața locului, planșă foto și schiță; plângeri/declarații de parte/persoană vătămată; declarații martori; procese verbale de confruntare; raport de examinare medico-legală și acte medicale și fotografii ale părții vătămate; proces verbal de verificare tehnică; expertiză întocmită de expert L. M. C.; opinii separate întocmite de expert parte Salan G.; raport expertiză întocmit de INEC; procese verbale de invitare la sediul poliției în vederea audierii și proces verbal din care rezultă că partea vătămată nu mai dorește să-și mențină plângerea de amenințare; buletin de analiză toxicologică; declarații făptuitor/învinuit.
Partea vătămată I. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 750.000 euro, din care 100.000 euro cheltuieli materiale și 650.000 lei daune morale.
Inculpatul a declarat că recunoaște acuzațiile ce-i sunt aduse dar consideră că vina nu-i aparține în totalitate deoarece și partea vătămată, care are un handicap locomotor, a pătruns pe sensul său de mers, nu avea vestă reflectorizantă și nici aprinse luminile de întâlnire. A precizat inculpatul că afară era totuși lumină și vizibilitatea era bună.
La cererea părților, pentru dovedirea situației de fapt, dar și a pretențiilor civile au fost încuviințate probele cu martori și expertiză tehnică având ca obiective determinarea dinamicii accidentului, stabilirea vitezei de deplasare, stabilirea poziției autoturismului, a locului accidentului, stabilirea în concret a culpei ce a avut ca urmare producerea accidentului, a locului accidentului (pe ce sens de deplasare) și dacă este o culpă comună în ce procent aparține fiecărui participant, posibilitățile de evitare a accidentului.
F. de Protecție a Victimelor Străzii a depus la dosar o cerere precizatoare prin care arată că i-a fost acceptată de către partea civilă I. F. despăgubirea pe care i-a oferit-o, anume de 50.000 lei daune morale și 40.281,24 lei daune materiale, declarația respectivă fiind înregistrată la F.P.V.S. la data de 03.06.2013, iar sumele achitate la data de 06.06.2013.
A cerut F. de Protecție a Victimelor Străzii să fie obligat inculpatul la plata acestor sume către el, date fiind dispozițiile articolului 13 din Ordinul numărul 1/2008, urmare subrogării în drepturile acestuia.
Martorii din rechizitoriu T. I., N. A., C. G. și M. I. M. au declarat că au văzut cele întâmplate. Astfel, prima martoră a afirmat că mașina a intrat pe celălalt sens de mers, iar cea de a doua a apreciat că viteza cu care conducea autoturismul inculpatul era mare.
S-au depus la dosar de către partea civilă motivele constituirii sale în această calitate și acte în sprijinul acesteia.
În lucrarea de expertiză tehnică depusă la dosar sub numărul 53/04.04.2014 INEC răspunde obiectivelor ce i-au fost stabilite.
S-au formulat obiecțiuni de către partea vătămată și după punerea lor în discuție instanța le-a respins ca neîntemeiate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că la data de 16.08.2008, în jurul orei 1800, fiind deci încă zi afară și o bună vizibilitate, așa cum a declarat și inculpatul S. C., acesta conducea cu o viteză peste cea maximă legală admisă de lege, autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare_, pe DC 54, pe raza comunei Poiana, din județul Dâmbovița, din direcția Drăgăneasca.
În apropierea intersecției DC 54 cu ulița cimitirului pe sensul opus, se deplasau trei persoane, D. N. R., E. D. M., ultimul fiind E. V. I., audiați ca martori în cauză, din spatele lor venea partea vătămată I. F., pe un moped.
Pentru a-i depăși partea vătămată a ajuns în mod evident în paralel cu ultimul biciclist, în apropierea axului drumului, în timp ce inculpatul, cu viteza de 84 km/h, în condițiile în care ar fi trebuit să circule cu cel mult 50 km/h, nu a dat dovadă de atenție și conduită preventivă, nu și-a direcționat autoturismul pe marginea drumului pe sensul său de mers și a avut loc, în aceste condiții, o coliziune frontală între autoturism și moped.
În urma impactului partea vătămată a fost proiectată pe capota autoturismului, a căzut apoi pe carosabil suferind leziuni care i-au pus în primejdie viața și care au necesitat pentru vindecare 5-6 luni de îngrijire medicală, interval de timp extins ulterior la aproximativ 2 ani, date fiind complicațiile medicale care au apărut.
Din coroborarea tuturor declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, dincolo de contradicțiile firești și care într-un final sunt doar aparente, date fiind concluziile raportului de expertiză, susținerile părților, a fost evident că acest accident s-a produs din culpa ambilor participanți, anume partea vătămată trebuia să conducă mopedul pe sensul său de mers, să se angajeze în depășire în condiții de siguranță, sens în care trebuia să dea dovadă de atenție și să aibă cunoștințele necesare pentru activitatea de conducere a mopedului. Inculpatul, la rândul său, trebuia să circule cu viteza legală, să dea dovadă de atenție și apreciere corectă în conducerea autoturismului, să-l direcționeze cât mai aproape de marginea drumului, pe sensul său de mers, ceea ce ar fi făcut ca impactul să nu mai aibă lor.
Așadar, existând elemente care au stabilit culpele inculpatului și părții vătămate în producerea accidentului, iar cu privire la o eventuală pătrundere a autoturismului pe celălalt sens de mers și dacă nu s-ar fi produs acest lucru, inculpatul era obligat să conducă preventiv, cu o viteză adecvată și redusă până la limita evitării unui astfel de eveniment, în acest sens au fost instituite dispozițiile articolelor 48 și 31 alineatul 1 din OUG numărul 195/2002.
S-a mai reținut prin urmare în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzută de articolul 184 alineatele 2 și 4 din Codul Penal vechi, text de lege enunțat în ședință publică și a cărui aplicațiune a fost făcută în cauză.
Au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei împrejurările de fapt așa cum au fost ele dovedite și reținute în cauză și s-a aprecia7 că după stabilirea pedepsei, dat fiind că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nu s-a impus aplicarea acestei pedepse cu executare, ceea ce ar fi însemnat scoaterea inculpatului din mediul social și familial și plasarea lui într-un mediu închis, considerându-se că se poate obține rezultatul urmărit și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile articolului 81 din Codul Penal vechi, considerate mai favorabile.
Astfel, potrivit articolului 82 din Codul Penal s-a stabilit termenul de încercare compus din cuantumul pedepsei închisorii plus intervalul de timp de 2 ani și i s-a atras atenția inculpatului că dacă în acest termen de încercare va comite din nou o infracțiune va avea de executat pe lângă pedeapsa nou aplicată și pe cea de față, pedepse care nu se vor contopi.
S-a dispus și suspendarea condiționată a pedepselor accesorii, în condițiile articolelor 71-64 și 71 alineatul 5 din Codul Penal vechi.
În privința laturii civile, aceasta a fost soluționată în raport de dispozițiile vechiului cod civil, anume articolul 998 din acest cod și de probele administrate în cauză.
S-a reținut astfel îndeplinite condițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală, existența prejudiciilor materiale și morale, existența faptei ilicite și a raportului de cauzalitate dintre ele alăturat existenței vinovăției inculpatului în condițiile în care în proporție egală vinovată este și partea civilă.
Instanța de fond a avut în vedere prejudiciul efectiv suferit iar nu și problemele medicale și costurile unor intervenții viitoare.
S-a luat act de înțelegerea intervenită cu F.P.V.S. și a admis și cererea acestui fond prin care își recuperează banii de la inculpat în condițiile deja mai sus reținute, pentru partea sa de vinovăție.
Admiterea pretențiilor civile a apărut în parte în condițiile expuse în considerente.
S-a lua act că S. C. de Urgență Floreasca București nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă I. F., partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii și inculpatul S. C..
În motivarea scrisă a apelului, partea civilă critică hotărârea primei instanțe atât pe latură penală cât și pe latură civilă.
În ceea ce privește latura penală, partea civilă susține că pedeapsa aplicată de prima instanță nu corespunde gravității faptei comise de inculpat, fiind într-un cuantum mult redus.
Referitor la acțiunea civilă formulată, apelantul susține că în mod greșit prima instanță nu i-a acordat în totalitate daunele morale solicitate (100.000 euro), ce reprezintă o modalitate de acoperire a prejudiciului suferit de victimă, de natură pur psihică și fizică.
În urma accidentului de circulație au fost cauzate dureri fizice de intensitate mare, iar cele psihice se datorează urmărilor și leziunilor aduse integrității corporale.
În motivarea scrisă a apelului, F. de Protecție a Victimelor Străzii solicită desființarea hotărârii primei instanțe și obligarea inculpatului S. C. la rambursarea sumei de 186.599,70 lei, reprezentând despăgubiri acordate părții civile.
Partea responsabilă civilmente susține că partea civilă s-a adresat Fondului de Protecție a Victimelor Străzii cu o cerere de despăgubire pentru repararea prejudiciului suferit în urma accidentului de circulație, fiind deschis dosarul de daună și pentru care i s-a făcut o ofertă de despăgubire ce are la bază o culpă comună, în proporție de 50% a persoanei vătămate.
Partea civilă a acceptat oferta de despăgubire în cuantum de 50.000 lei reprezentând daune morale și de 40.281,24 lei reprezentând daune materiale (1/2 din suma de 80.562,49 lei pentru care a prezentat documente justificative).
În urma acceptării acestei oferte F. de Protecție a Victimelor Străzii a plătit efectiv prejudiciul în sumă de 90.281,24 lei la data de 06.06.2013 în contul părții civile.
Critica părții responsabile civilmente se referă la aspectul că ulterior acestor plăți F. de Protecție a Victimelor Străzii a mai achitat părții civile mai multe sume de bani (așa cum detaliază în motivele scrise) deoarece partea civilă a mai depus documente justificative (documente medicale și fiscale) și care nu au fost acordate de prima instanță prin obligarea inculpatului la plata lor.
În fine, susține apelanta că în total F. de Protecție a Victimelor Străzii a achitat despăgubiri de 186.599 lei (și pentru care depune documente justificative), sumă ce trebuie să o recupereze de la inculpat întrucât are drept de regres instituit prin Ordinul nr. 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
În motivarea scrisă a apelului (fila 40), inculpatul critică sentința primei instanțe în primul rând pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate, considerând că i se puteau reține în favoare circumstanțe atenuante, având o conduită bună anterior faptei imputate, s-a prezentat în fața organelor judiciare și a avut un comportament sincer (chiar dacă a afirmat că vina nu-i aparține).
În ceea ce privește latura civilă, inculpatul critică aspectul referitor la documentele justificative în baza cărora F. de Protecție a Victimelor Străzii a achitat despăgubiri părții civile, considerând că nu toate îl îndreptățeau pe acesta la acordarea de despăgubiri, unele documente fiind pe numele părții civile altele pe numele lui I. I., iar pentru o parte nu există chitanțe sau bonuri fiscale.
Mai susține apelantul-inculpat că din prima categorie de înscrisuri ar rezultă o sumă de 5.589 lei și că a depus plângere penală pentru fals și uz de fals în legătură cu înscrisurile depuse de partea civilă la dosar.
Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform disp. art. 417 Cod procedură penală, Curtea va aprecia că apelurile sunt nefondate.
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea constată că aceasta a fost corect reținută de prima instanță.
Astfel, s-a reținut, în esență, că la data de 16.08.2008, la orele 18.00, inculpatul se afla la volanul autoturismului BMW cu nr._, circulând pe DC 54, în ., pe direcția Drăgăneasca.
Din sensul opus circulau pe biciclete martorii D. N. R., E. D. – M. și E. V. I., iar din spatele lor venea pe moped partea vătămată I. F..
În momentul în care persoana vătămată s-a angajat în depășirea bicicliștilor ajungând paralel cu ultimul dintre aceștia și în apropiere de axul drumului (nemarcat așa cum reiese din planșele foto cu cercetarea la fața locului), inculpatul ce circula cu o viteză peste limita legală în localitate (84km/h, așa cum a stabilit expertiza tehnică) din neatenție și datorită vitezei a intrat în coliziune frontală cu mopedul părții vătămate.
Curtea consideră justificată opinia primei instanțe, în sensul că ambii conducători auto au o culpă în producerea accidentului, întrucât așa cum au stabilit expertizele tehnice auto (din ambele faze procesuale), persoana vătămată s-a angajat în depășirea bicicliștilor în timp ce din sens opus venea autoturismul condus de inculpat, iar acesta din urmă putea evita coliziunea dacă circula cu viteză regulamentară și cât mai aproape de acostament (de marginea drumului public).
Din plașele foto efectuate imediat după accident și după poziția autoturismului, reiese că impactul a avut loc în zona axului drumului public, fiind evidențiate urme de frânare ale autoturismului în acest segment de drum. Totodată se observă că mopedul condus de partea civilă a lovit autoturismul în zona centrală față, ceea ce înseamnă că ambii conducători auto circulau către linia imaginară ce desparte cele două sensuri de mers.
În urma accidentului a rezultat vătămarea gravă a integrității corporale a persoanei vătămate, aceasta suferind leziuni ce i-au pus viața în primejdie și au necesitat pentru vindecare un număr de 6 luni de îngrijiri medicale, perioadă prelungită cu aproximativ 2 ani datorită complicațiilor.
Fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal în vigoare la data faptei, respectiv cea similară prev. de art. 196 alin. 3 din NCP.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei (aspect criticat de partea civilă și inculpat) și care are legătură cu aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea apreciază că în mod justificat prima instanță a reținut dispozițiile Codului penal anterior, întrucât în concret a aplicat o modalitate de executare a pedepsei închisorii (suspendarea condiționată prev. de art. 81 și urm.) care-l avantajează pe inculpat și care nu mai este prevăzută de legea nouă.
Totodată, pedeapsa aplicată (1 an închisoare) se încadrează în limitele prevăzute de ambele incriminări și este orientată către minimul special.
La această orientare prima instanță a considerat că inculpatul este la primul conflict cu legea penală și scoaterea lui din mediul familial și social nu ar putea contribui la o mai bună prevenție socială.
Curtea îmbrățișează această concluzie a judecătoriei, având în vedere că scopul pedepsei, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, se poate realiza (ținând seama de persoana inculpatului în vârstă de 29 de ani, fără antecedente penale, necăsătorit și fără loc de muncă) și fără privarea lui de libertate, mai ales că în condițiile săvârșirii faptei nu s-a decelat decât o culpă comună pe fondul unui moment de neatenție.
Referitor la latura civilă a cauzei (aspect criticat de toți apelanții), instanța de apel consideră că soluția adoptată de prima instanță este corectă.
Astfel, în legătură cu solicitarea părții civile de obligare a inculpatului și a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii la plata sumei de 100.000 euro despăgubiri morale, Curtea reține că la dosarul cauzei există un acord încheiat între partea civilă și Fond cu privire la despăgubirile solicitate.
În urma acestui acord, părții civile i s-au acordat sumele de 50.000 lei cu titlu de daune morale și 40.281,24 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând ½ din prejudiciu datorită culpei comune în proporție de 50% în producerea accidentului, sume de bani plătite efectiv de Fond la data de 06.06.2013.
Totodată, partea civilă și-a exprimat voința cu ocazia acestei tranzacții în sensul că nu va mai solicita alte sume de bani (declarație dată la 03.06.2013 și înregistrată la F. de Protecție a Victimelor Străzii anterior virării despăgubirilor convenite – fila 54).
Având în vedere aceste aspecte ale tranzacției intervenite între partea civilă și F. de Protecție a Victimelor Străzii, Curtea consideră că în mod justificat prima instanță nu a mai acordat părții civile alte despăgubiri cu titlu de daune morale.
În ceea ce privește eventualele pretenții materiale ale părții civile, născute ulterior încheierii acordului cu F. de Protecție a Victimelor Străzii există posibilitatea ca acestea să fie satisfăcute pe cale civilă separată, conform disp. art. 27 alin. 6 Cod procedură penală.
Aceeași cale trebuie urmată și de F. de Protecție a Victimelor Străzii în legătură cu solicitarea privind obligarea inculpatului la plata unor sume de bani pe care i le-ar fi achitat părții civile ulterior, în baza dreptului său de regres împotriva persoanei vătămate.
Faptul că prima instanță a mers cu soluționarea laturii civile și în temeiul dreptului de regres al Fondului de Protecție a Victimelor Străzii a obligat pe inculpat la plata sumei achitate părții civile – aspect ce trebuia rezolvat pe cale separată de instanța civilă – nu poate fi considerat nelegal, ținând seama că soluția în această privință este justificată, întrucât F. de Protecție a Victimelor Străzii, ca garant, a plătit victimei despăgubiri în locul persoanei vătămate și care trebuie în final să le suporte.
În concluzie, în acest cadru procesual nu poate fi obligat inculpatul la plata despăgubirilor totale de 186.599 lei către F. de Protecție a Victimelor Străzii în baza dreptului acestuia de regres (deși prima instanță a dat eficiență în procesul penal acestui drept, dar având la bază tranzacția și confirmarea plății despăgubirilor) pentru aceste pretenții existând calea civilă separată.
În legătură cu acest aspect, inculpatul prin apelul declarat critică plata sumelor achitate părții civile de către F. de Protecție a Victimelor Străzii atât anterior cât și ulterior datei de 06.06.2013 (data achitării despăgubirilor conform tranzacției) invocând aspecte de nelegalitate și falsificare a documentelor justificative.
Curtea apreciază că pentru sumele achitate de F. de Protecție a Victimelor Străzii la data de 06.06.2013 există numeroase înscrisuri justificative privind plata despăgubirilor materiale, chiar dacă unele chitanțe sunt pe numele tatălui părții civile, atâta timp cât aceasta se afla imobilizată și nu putea achita efectiv aceste sume furnizorilor. Important este ca achizițiile respective să fie în legătură cu îngrijirea medicală a părții civile, ceea ce aparent conduce la această concluzie.
Față de toate aceste considerente și neconstatând alte motive de nelegalitate și/sau netemeinicie a hotărârii criticate, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile declarate.
Văzând și dispozițiile art. 275 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către de partea civilă I. F., domiciliat în com. Poiana, ., de F. DE PROTECȚIE AL VICTIMELOR STRĂZII, cu sediul în București, .. 40 – 40 bis, sector 2 și inculpatul S. C., fiul lui N. și G., născut la data de 27.05.1986, în ., domiciliat în ., județul Dâmbovița, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 242 din data de 25 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Răcari.
Obligă apelanții la plata sumei de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 04 martie 2015.
Președinte,Judecător,
D. A. E. P. M. F.
Grefier,
M. P.
Red.F.P.M.
Tehn. Grefier P.M.
7 ex./27.03. 2015
d.f._ Judecătoria Răcari
j.f. A. V.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 32/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
