Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 769/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 769/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 769
Ședința publică din data de 07 septembrie 2015
Președinte – I. N.
Judecător – C. R.
Grefier – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște,inculpatulS. I. fiul lui I. și R., născut la data de 30 iulie 1970, domiciliat în comuna Comișani. ., județul Dâmbovița, C.N.P._ și partea responsabilă civilmente. Poduri Dâmbovița SA, împotriva sentinței penale nr. 448 din data de 13 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 03 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, conform art.391 alin.1 Cod procedură penală a stabilit ca deliberarea și pronunțarea să aibă loc la data de 7 septembrie 2015, când a adoptat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
P. sentința penală nr. 448 din data de 13 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în baza art. 396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin.1 lit. b) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul S. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 38 alin.1 și 2 din Legea nr. 319/2006, ca urmare a dezincriminării faptei.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal și art. 75 alin. 2 lit. b) Cod penal a fost condamnat inculpatul S. I., la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea la data de 15 decembrie 2009 a unei infracțiuni de ucidere din culpă, cu reținerea culpei comune a victimei N. P., în proporție de 50%.
Conform art. 65, 66 Cod penal, s-a apreciat că nu se impune aplicarea de pedepse complementare și, în consecință, nici a celor accesorii.
Potrivit art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei.
În baza art. 93 Cod penal ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri: să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței; s-a impus inculpatului obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Comișani sau al Școlii Comișani, județ Dâmbovița.
În baza art. 404 alin.2 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse, în acest caz urmând a executa în mod efectiv pedeapsa.
În temeiul art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă N. I. I., domiciliată în comuna Râu Alb, . Jos, nr. 227, județ Dâmbovița, atât în nume propriu cât și în numele minorului N. C. A. și a fost obligat inculpatul, alături de partea responsabilă civilmente . Poduri Dâmbovița SA, cu sediul în Târgoviște, . nr. 1 județ Dâmbovița, la plata către aceasta a sumei de 7.120 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 35.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul, alături de partea responsabilă civilmente la plata sumei de câte 200 lei lunar cu titlu de prestație periodică către partea civilă N. I. I., de la data decesului și până la împlinirea de către aceasta a vârstei de pensionare și, către minorul N. C. A., de la data decesului și până la majoratul acestuia, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani dacă se va afla în continuarea studiilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond pe baza materialului probator și a mijloacelor de probă a reținut următoarele:
P. rechizitoriul nr. 7156/P/2009 din data de 19.02.2010 Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 38 alin. 1 și 2 din Legea nr. 319/2006 și art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare că la data de 15 decembrie 2009, în jurul orei 23:00, inculpatul a condus autospeciala cu număr de înmatriculare_, în cadrul unei acțiuni de deszăpezire și, având cunoștință despre faptul că însoțitorul său N. P. a coborât din cabina autospecialei pentru a verifica sistemul de împrăștiere a materialului antiderapant, și-a continuat deplasarea trecând pe sub un limitator de înălțime amplasat pe DC 41 Băleni – Cornățelu, fără a se asigura că însoțitorul său a coborât din buncărul răspânditorului, situație în care victima N. P. a staționat în bena autospecialei, contrar instrucțiunilor proprii de securitate a muncii, referitoare la efectuarea lucrărilor de deszăpezire, fiind surprinsă și lovită mortal de limitatorul de înălțime.
Din declarația inculpatului a reieșit că în împrejurările reținute în rechizitoriu, a plecat cu autospeciala cu număr de înmatriculare_ împreună cu victima N. P. care se afla în cuva sărăriței (buncărul răspânditorului) pentru a mărunți materialul antiderapant cu o lopată pentru că acesta se tasase iar utilajul pe care îl conducea nu avea un dispozitiv de mărunțire. După ce a parcurs o distanță de 300 metri pe DC 41, la ieșire din satul Băleni Români inculpatul a observat un limitator de înălțime montat transversal peste drum și pe care era montat un indicator ce interzicea accesul autovehiculelor de mare tonaj și a oprit autospeciala solicitându-i victimei să coboare din benă pentru a-și putea continua deplasarea. Întrucât victima a refuzat precizând că se va feri culcându-se pe burtă, inculpatul a considerat că nu există niciun pericol și și-a continuat deplasarea iar, când a trecut pe sub limitatorul de înălțime, victima a fost lovită iar lopata trântită la pământ. Inculpatul a precizat că și-a dat seama că s-a întâmplat ceva întrucât a observat în oglinda retrovizoare lopata victimei aflată pe drum iar când a oprit să meargă să vadă ce se întâmplă a văzut victima coborând din sărăriță, spunându-i că s-a lovit și să cheme ambulanța. Victima a decedat în drum spre spital.
De asemenea, inculpatul a arătat că, în momentul în care a trecut pe sub limitatorul de înălțime a auzit un zgomot ca de zgâriere a metalului, determinat de faptul că partea superioară a autospecialei a atins limitatorul de înălțime.
Din declarația inculpatului a rezultat faptul că deja parcursese o anumită distanță (300 metri) cu victima aflată s-a aflat în bena autospecialei.
Din raportul medico – legal de necropsie nr. 284/A/17.12.2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unui traumatism toraco – abdominal cu dilacerare hepatică cu aspect de explozie, ruptură de diafragm și fracturi costale iar, leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure. Între leziunile traumatice și decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă necondiționată iar moartea datează din 16 decembrie 2009. De asemenea, din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 160/21 decembrie 2009 al SJML Dâmbovița – Laborator de Toxicologie, a rezultat că victima avea o alcoolemie de 0,50 g ‰.
Potrivit art.12 din Instrucțiunile proprii de securitate a muncii referitoare la efectuarea lucrărilor de deszăpezire (L.D.7), înainte de pornirea motorului, transmisia șnecului alimentator și a discului alimentator trebuie să fie decuplată iar, înainte de a cupla transmisia acestui utilaj, mecanicul sau șoferul autovehiculului trebuie să se convingă că nu există nimeni în buncărul răspânditorului, că nu sunt corpuri străine pe disc și că nu se află în apropierea discului (sub 10 metri) nicio persoană.
Potrivit art.212 din Instrucțiunea proprie de securitate a muncii pentru activități de transport mărfuri (L.D. 14 – anexa 17), este interzis să se transporte persoane pe părțile laterale ale caroseriei, în picioare, în caroserie, pe scări, precum și în remorci sau deasupra încărcăturii.
Din fișele de instructaj privind protecția muncii, a rezultat că inculpatul avea cunoștință de aceste obligații stabilite în sarcina sa, iar instructajul se realiza lunar.
Cu privire la obligațiile victimei în ceea ce privește securitatea muncii, s-a constatat că potrivit art. 8 din Instrucțiunile proprii de securitate a muncii referitoare la efectuarea lucrărilor de deszăpezire, când așternerea materialului antiderapant se face mecanizat, muncitorii care deservesc utilajul vor sta în cabină, unde vor regla scurgerea materialului antiderapant. Este interzisă staționarea, în timpul mersului autovehiculului, pe scări, între cabina și cutia răspânditorului de material antiderapant sau în cutia dispozitivului de răspândire.
Din fișele de instructaj privind protecția muncii, a rezultat că victima avea cunoștință de aceste obligații stabilite în sarcina sa, iar instructajul se realiza lunar.
Inculpatul a recunoscut toate aceste împrejurări ale producerii morții victimei dar nu se consideră vinovat întrucât i-a spus victimei să coboare din cuva sărăriței, iar aceasta a refuzat categoric iar, pe de altă parte, era obligat să parcurgă acel traseu de urgență, având o dispoziție în acest sens.
Potrivit art. 38 alin.1, din Legea nr. 316/2006 nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 2 ani sau cu amendă. La alin. 2, se arată că, dacă fapta prevăzută în alin. 1, a produs consecințe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la 1 an la 3 ani sau amenda, nefiind relevant dacă utilajele puse la dispoziție prezintă sau nu defecțiuni tehnice.
De asemenea, fapta inculpatului contând în aceea că, acceptând să conducă autospeciala în a cărei benă staționa victima și, trecând pe sub un limitator de înălțime care a lovit victima, a cauzat moartea acesteia, constituie infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.1, 2, Cod penal din 1968.
Pe de altă parte, sub aspectul culpei, s-a reținut și culpa concurentă a victimei, în proporție de 50 % raportat la faptul că nici aceasta nu a respectat obligațiile ce i-au fost stabilite în cadrul securității muncii și de care avea cunoștință, precum și la faptul că avea o concentrație de alcool în sânge de 0,50 g ‰. De altfel, acesta nu executa lucrări de deszăpezire ci lucrări de încărcare, descărcare, stocare materiale și produse ce se pun în operă (pct. 8 din fișa postului), supraveghind împrăștierea materialului antiderapant.
Potrivit art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b) Cod penal din 1968, fapta este săvârșită din culpă când infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Sub aspectul legii mai favorabile, s-a constatat că, de la momentul săvârșirii faptei și până în prezent, a intervenit o succesiune de legi penale dar, sub aspectul pedepsei sunt menținute aceleași limite. Astfel, trebuie verificate alte instituții ce conduc la considerarea uneia dintre legi ca fiind mai favorabilă inculpatului. În acest sens, s-a constatat că în baza noii legi penale, nu este obligatorie aplicarea de pedepse accesorii, iar termenul suspendării sub supraveghere este mai scurt, aspecte mai favorabile față de legea veche.
De asemenea, prin art. 183 din Legea nr. 187/24.10.2012, art. 38 din Legea nr. 319/2006 a fost abrogat nemaifiind preluat în altă reglementare, infracțiune față de care se va dispune achitarea inculpatului ca urmare a dezincriminării faptei.
Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an și 4 luni prin reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 alin.2 lit. b) Cod penal și scăderea pedepsei cu o treime sub minimul special prevăzut de lege.
Potrivit art. 67 Cod penal pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Astfel, deși ne aflăm în prezența unei infracțiuni grave, în cauză s-a reținut săvârșirea acesteia din culpă, culpa victimei fiind concurentă în proporție de 50 %. De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale și a regretat săvârșirea faptei, nefiind prezentate elemente care să agraveze circumstanțele personale ale acestuia, așa încât nu a fost identificată necesitatea aplicării unei pedepse complementare.
De asemenea, pedeapsa accesorie se aplică dacă a fost aplicată o pedeapsă complementară iar, în lipsa acesteia nu se poate aplica o pedeapsă accesorie.
Față de aceleași aspecte de mai sus, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracțiuni.
Astfel, în baza art. 91 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani care se va socoti de la data rămânerii definitive a prezentei.
În temeiul art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul va respecta următoarele măsuri: se va prezenta la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; va primi vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; va anunța, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; va comunica schimbarea locului de muncă; va comunica informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; nu va părăsi teritoriul României fără acordul instanței; inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Comișani sau al Școlii Comișani, județ Dâmbovița.
Conform art. 404 alin.2 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse, în acest caz urmând a fi revocat beneficiul suspendării iar pedeapsa urmând a fi executată în mod efectiv.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut că în întreținerea victimei se aflau, la data decesului, soția acestuia – N. I. I., care nu era angajată în muncă fiind casnică, precum și fiul lor în vârstă de 3 ani – N. C. A. și numai victima era cel care aducea venituri în cadrul familiei.
Astfel, persoanele vătămate s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal cu următoarele sume: 14.240 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material ce constă în cheltuielile efectuate cu înmormântarea și pomenile obișnuite, 70.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale, 400 lei lunar cu titlu de prestație civilă periodică pentru soția supraviețuitoare și 400 lei lunar cu titlu de prestație civilă lunară până la majorat pentru minor.
Partea civilă N. I. I. a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar precum și cu martorii audiați, cheltuielile efectuate cu înmormântarea și pomenile ulterioare astfel încât, prin reținerea culpei comune a inculpatului și a victimei, în proporție de 50 %, va admite în parte această cerere și va obliga inculpatul, alături de partea responsabilă civilmente . Poduri Dâmbovița SA, la plata către aceasta a sumei de 7.120 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale și a sumei de 35.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Deși s-a reținut că partea responsabilă civilmente a achitat părții civile o anumită sumă de bani, nu rezultă titlul cu care aceasta a fost achitată astfel că nu poate fi reținută ca fiind achitată în contul acestor daune materiale.
De asemenea, întrucât victima era singurul care aducea venituri în casă, soției supraviețuitoare și fiului acestora trebuie să li se asigure cel puțin același nivel de trai pe care-l asigura victima, prejudiciul încercat de către aceștia trebuind să fie acoperit, potrivit art. 998 și 999 cod civil vechi.
În cauză și angajatorul inculpatului este obligat la despăgubiri alături de inculpat, fiind vorba despre un accident de muncă, conform art. 1000, alin.3, Cod civil vechi.
Din probele efectuate a rezultat că victima realiza un salariu de bază de 840 lei lunar iar pentru minorul N. C. A. s-a stabilit o indemnizație de urmaș în cadrul asigurărilor sociale în cuantum de 350 lei lunar.
Raportat la culpa comună reținută, a fost obligat inculpatul, alături de partea responsabilă civilmente, la plata sumei de câte 200 lei lunar cu titlu de prestație periodică către partea civilă N. I. I., de la data decesului și până la împlinirea de către aceasta a vârstei de pensionare sau până la schimbarea condițiilor pentru care a fost admisă solicitarea și, către minorul N. C. A., de la data decesului și până la majoratul acestuia, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani dacă se va afla în continuarea studiilor.
Împotriva sentinței penale nr.448 din data de 13 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, inculpatul S. I. și partea responsabilă civilmente . Poduri Dâmbovița SA, care au criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea căii de atac, P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște a arătat că soluția de achitare a inculpatului S. I. este nelegală, datorându-se greșitei aprecieri cu privire la dezincriminarea infracțiunii pre. de art.38 alin.1 și 2 din Legea nr.319/2006 întrucât, deși prin art.183 din Legea 187/2012, art.38 din Legea nr. 319/2006 a fost abrogat, infracțiunea din legea specială a fost preluată în art.350 din Noul Cod penal.
Cu ocazia dezbaterilor procurorul de ședință a solicitat condamnarea inculpatului în temeiul disp.art.38 alin.1,2 din Legea nr.319/2006, apreciind că infracțiunea a fost săvârșită din culpă, susținând, totodată, că legea veche este mai favorabilă inculpatului.
Apelantul inculpat S. I. a criticat soluție primei instanțe, sub aspectul laturii civile, cu privire la cuantumul daunelor morale acordate părților civile.
Apelanta parte responsabilă civilmente . Poduri Dâmbovița a susținut că procentul de culpă reținut în sarcina inculpatului, de 50 % este nereal raportat la situația faptică și împrejurările în care s-a produs decesul victimei, întrucât prin comportamentul și starea victimei aceasta a avut o culpă de 80% în producerea accidentului. Totodată, a susținut că a suportat cheltuielile materiale necesare pentru înmormântarea victimei și că există o eroare de calcul cu privire la cheltuielile cu parastasul de 9 săptămâni, în sensul că această sumă era de 530 lei și nu de 3.530 lei.
Analizând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, precum și din oficiu conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și inculpatul S. I. sunt fondate, în limitele și pentru motivele care vor fi expuse în continuare, iar apelul părții responsabile civilmente este nefondat.
Pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal, (mențiunile din procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare; concluziile raportului de necropsie nr.284/A/17.12.2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița; consemnările din procesul verbal întocmit cu ocazia evenimentului de I.T.M. Dâmbovița și documentele care au stat la baza întocmirii acestuia; declarațiile martorilor; declarațiile inculpatului S. I.) în mod corect s-a reținut de către prima instanță că, la data de 15 decembrie 2009, în jurul orei 23:00, inculpatul S. I. a condus autospeciala cu număr de înmatriculare_ și a continuat deplasarea cu această autospecială trecând pe sub un limitator de înălțime, amplasat pe DC 41 Băleni-Cornățelu, fără a se asigura că victima N. P. a coborât din buncărul răspânditorului, situație în care victima a staționat în bena autospecialei, iar în timpul mersului a fost surprinsă și lovită mortal de un limitator de înălțime amplasat pe acel drum, pe sub care vehiculul respectiv a trecut la un moment dat.
Raportat la situația de fapt expusă, se constată că în mod legal instanța de fond a stabilit că atât inculpatul S. I. cât și victima N. P. au culpă în producerea accidentului, prin nerespectarea instrucțiunilor privind securitatea în muncă.
Astfel, culpa inculpatului S. I. constă în faptul că a continuat deplasarea cu autospeciala cu numărul de înmatriculare_, trecând pe sub limitatorul de înălțime, fără a se asigura că victima a coborât din buncărul răspânditorului, fiind încălcate dip. art.12 din Instrucțiunile proprii de securitate a muncii referitoare la efectuarea lucrărilor de deszăpezire (L.D.7) potrivit cărora înainte de pornirea motorului, transmisia șnecului alimentator și a discului alimentator trebuie să fie decuplată iar, înainte de a cupla transmisia acestui utilaj, mecanicul sau șoferul autovehiculului trebuie să se convingă că nu există nimeni în buncărul răspânditorului, că nu sunt corpuri străine pe disc și că nu se află în apropierea discului (sub 10 metri) nicio persoană.
Totodată potrivit art.212 din Instrucțiunea proprie de securitate a muncii pentru activități de transport mărfuri (L.D. 14 – anexa 17), este interzis să se transporte persoane pe părțile laterale ale caroseriei, în picioare, în caroserie, pe scări, precum și în remorci sau deasupra încărcăturii, ceea ce presupune că inculpatul avea obligația să se asigure că victima a și coborât din cuva sărăriței, așa cum i-a cerut inculpatul, înainte de a-și continua deplasarea și de a trece pe sub limitatorul de înălțime.
Referitor la culpa victimei, astfel cum a reținut și judecătorul fondului, potrivit art. 8 din Instrucțiunile proprii de securitate a muncii referitoare la efectuarea lucrărilor de deszăpezire, când așternerea materialului antiderapant se face mecanizat, muncitorii care deservesc utilajul vor sta în cabină, unde vor regla scurgerea materialului antiderapant. Este interzisă staționarea, în timpul mersului autovehiculului, pe scări, între cabina și cutia răspânditorului de material antiderapant sau în cutia dispozitivului de răspândire. Totodată, potrivit art.22 din Legea nr.319/2006, în vigoare la data comiterii faptei, fiecare lucrător trebuie să-și desfășoare activitatea în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
Din declarația martorei S. G., șefa ierarhic superioară victimei, a rezultat că în fișa postului victimei intra atribuția de a însoți șoferii mașinilor de deszăpezire și de a face activitatea de desfundare a utilajului de deszăpezire, martora precizând că i-a făcut victimei instructajul pentru protecția muncii și cu privire la deszăpezire.
De asemenea, din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 160/21 decembrie 2009 al SJML Dâmbovița – Laborator de Toxicologie, a rezultat că victima avea o alcoolemie de 0,50 g ‰.
Raportat la circumstanțele concrete de comitere a faptei și normele privind securitatea în muncă ce au fost încălcate atât de inculpat cât și de victimă, în condițiile în care inculpatul S. I. nu s-a asigurat că victima N. P. a coborât din buncărul răspânditorului, înainte de trecerea pe sub limitatorul de înălțime, în mod legal s-a stabilit de către judecătorul fondului că acesta are o culpă în proporție de 50% la comiterea faptei soldată cu decesul lui N. P..
Examinând critica de nelegalitate invocată de unitatea de P. în calea de atac, se constată că judecătorul fondului a apreciat în mod greșit că fapta prev. de art. 38 alin.1, 2 din Legea nr.319/2006 și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. I., este dezincriminată.
Deși prin art.183 din Legea nr.187/2012, disp. art.38 din Legea nr.319/2006 au fost abrogate, această infracțiune a fost preluată în dispozițiile cuprinse în art.350 alin.1 din Noul Cod penal.
Este real că în noul Cod penal legiuitorul nu a mai incriminat fapta în varianta agravată a producerii de consecințe deosebit de grave, prevăzută de alin.2 din art.38 din Legea nr. 319/2006, însă fapta, astfel cum a fost descrisă de procuror, se regăsește în conținutul disp. art.350 alin.1 Cod penal și nu se poate susține că prin înlăturarea unei forme agravate, potrivit noilor dispoziții, infracțiunea a fost dezincriminată, întrucât aceasta se regăsește în forma simplă potrivit Noului Cod Penal.
Curtea reține că fapta descrisă în actul de sesizare, constând în nerespectarea de către inculpat a măsurilor legate de securitate muncii și pentru care instanța de fond a dispus achitarea pe temei că este dezincriminată, nu îmbracă forma de vinovăție prev. de art.19 alin.1 pct.1 lit.b) Cod penal din 1969, întrucât nu s-a dovedit din niciun mijloc de probă administrat că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, respectiv decesul victimei, inacțiunea inculpatului îmbrăcând forma culpei simple, potrivit art.19 alin.1 pct.2 lit.b) Cod penal din 1969, încadrarea juridică a faptei fiind cea prevăzută de art.38 alin.1, 2, 4 din Legea nr.319/2006.
Constatând, așadar, că este întemeiată criticată formulată de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște sub aspectul greșitei achitări dispuse de prima instanță cu privire la infracțiunea prev. de art. 38 alin.1, 2 din Legea nr.319/2006, având în vedere și susținerile procurorului de ședință în calea de atac promovată, cu privire la forma de vinovăție cu care fost comisă aceasta, respectiv culpa, în baza disp. art. 421 pct.2 lit. a) Cod procedură penală va fi admis apelul declarat de unitatea de P. împotriva sentinței penale nr. 448 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pe care o va desființa în parte, și în temeiul disp. art. 386 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1, 2 din Legea nr. 319/2006 în infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1, 2, 4 din Legea nr. 319/2006.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de control judiciar constată că în mod greșit judecătorul fondului a apreciat că dispozițiile din Noul Cod penal sunt mai favorabile apelantului inculpat.
Examinarea comparativă a infracțiunii de ucidere din culpă, în modalitatea comisă de inculpat, conduce la concluzia că acesta există și în Noul Cod penal, fiind incriminată sub art. 192 alin.2 Cod penal, iar din perspectiva regimului sancționator, nu se pune problema legii penale mai favorabile întrucât pedeapsa prevăzută de lege atât în Vechiul Cod cât și în Noul Cod penal este închisoarea de la 2 la 7 ani.
În privința infracțiunii prev. de art.38 alin.1, 2, 4 din Legea nr.319/2006, prin renunțarea la incriminarea ca formă agravată a faptei care a produs consecințe deosebite și raportat la limita minimă de pedeapsă care este mai mică (în Noul Cod penal infracțiunea este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la un an alternativ cu amenda, față de vechea reglementare, din legea specială, care prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la un an alternativ cu amenda), noua reglementare ar avea caracter mai favorabil.
Cu toate acestea, dispozițiile din legea specială, respectiv art.38 alin.1,2,4 din Legea nr.319/2006 constituie lege penală mai favorabilă comparativ cu codul penal în vigoare, art.350 alin.1,3 Cod penal, raportat la termenul special de prescripție a răspunderii penale.
Astfel, potrivit art.121 Cod penal din 1969 prescripția înlătură răspunderea penală. Termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art.38 alin.1,2,4 din Legea nr.319/2006 este potrivit art.122 lit.e) Cod penal din 1969 raportat la art.124 Cod penal din 1969 de 4 ani și 6 luni.
În aplicarea principiului legii penale mai favorabile, Curtea constată că se impun a fi reținute dispozițiile art.124 Cod penal din 1969 potrivit cărora „prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut de art.122 Cod penal din 1969 este depășit cu încă jumătate”, astfel cum erau în vigoare la data la care se arată că ar fi fost comisă fapta (15.12.2009) având în vedere că de la acea dată și până în prezent dispozițiile referitoare la termenul de prescripție specială au fost modificate prin Legea nr. 63/2012 (dispoziții care îi sunt defavorabile apelantului inculpat).
În prezent potrivit art.154 alin.1 lit.e) Noul Cod penal raportat la art.155 alin.4 Noul Cod penal termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art.350 alin.1,3 Cod penal este de 6 ani.
Pentru fapta prev. de art.38 alin.1,2,4 din Legea 319/2006, în raport de data la care se reține comiterea acesteia 15.12.2009, rezultă că termenul de prescripție specială, potrivit vechilor dispoziții, s-a împlinit în data de 15.06.2014, iar potrivit dispozițiilor din legea nouă termenul de prescripție specială, fiind de 6 ani urmează să se împlinească la data de 15 iunie 2016, ceea ce determină concluzia că legea veche este mai favorabilă.
Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul disp. art. 396 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.16 lit.f) Cod procedură penală se va dispune încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale conform art. 122 alin.1 lit. e) Cod penal din 1969 raportat la art. 124 Cod penal din 1969 în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1, 2, 4 din Legea nr. 319/2006.
În considerarea examinării legii penale mai favorabile conform art.5 Cod penal în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin decizia nr. 265/2014, se constată că și apelul inculpatului S. I. este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Deși prin sentința apelată s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii în condițiile prevăzute de art.91 Cod penal, față și de acordul inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar acesta nu a criticat soluția, procedând în aplicarea globală a legii penale mai favorabile, se constată că dacă în privința regimului sancționator nu există deosebiri, instituția suspendării sub supraveghere este mai favorabilă pe vechiul cod.
Curtea are în vedere dispozițiile cuprinse în art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Se constată că, termenul de reabilitare de 3 ani prev. de art. 165 Cod penal, începe să curgă, potrivit art. 167 alin.4 din același cod, de la data împlinirii termenului de supraveghere iar acesta, așa cum rezultă din art. 92 Cod penal, are durata cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi mai mică decât durata pedepsei aplicate.
Comparativ, art. 866 Cod penal anterior prevedea că reabilitarea de drept intervenea dacă cel condamnat nu a săvârșit o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei potrivit art. 864 Cod penal.
Având în vedere pedeapsa aplicată, rezultă că reabilitarea de drept ar interveni, potrivit Noului Cod penal, după o durată mai mare decât cea stabilită prin sentință, astfel încât și în ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei, legea penală mai favorabilă conform art.5 Cod penal, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265/2014, este reprezentată de Codul penal din 1969.
În același sens, instanța de control judiciar are în vedere că Noul Cod penal prevede o obligație inexistentă în vechiul cod, respectiv muncă neremunerată în folosul comunității prev. de art. 91 alin.1 lit.c) Cod penal, astfel că, deși inculpatul și-a dat acordul în acest sens, dispozițiile cuprinse în art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012 sunt obligatorii și conduc la aceeași concluzie.
Față de considerentele expuse mai sus, va fi admis apelul declarat de inculpatul S. I. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță și în temeiul art. 386 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 192 alin.2 Cod penal și art. 75 alin.2 lit. b) Cod penal în infracțiunea prev. de art. 178 alin.1, 2 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969, față de împrejurările reale în care a fost comisă infracțiunea și atitudinea procesuală manifestată de inculpat.
Curtea, făcând propria evaluare a criteriilor de individualizare prev. de art.72 Cod penal din 1969, constată, raportat la gradul de pericol social al infracțiunii comisă de inculpat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana acestuia, necunoscut cu antecedente penale, că aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an și 4 luni închisoare, a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere potrivit art. 86 ind.1 din Codul penal din 1969, este o pedeapsă justă, aptă să răspundă exigențelor prev. de art. 52 Cod penal anterior, privind scopul preventiv-educativ și sancționator al acesteia.
În consecință, conform art. 862 Cod penal din 1969 se va stabili un termen de încercare de 3 ani și 4 luni, pe durata căruia inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 863 alin. 1 Cod penal din 1969:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Dâmbovița;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Va atrage atenția inculpatului că în caz de neîndeplinire, cu rea credință, a măsurilor de supraveghere, de comitere cu intenție a altei infracțiuni în cursul termenul de încercare sau de neîndeplinire a obligațiilor civile stabilite, instanța se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.
În baza art.71 Cod penal din 1969 se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal din 1969.
Conform art. 71 alin.5 Cod penal din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
În ceea ce privește latura civilă, respectiv cuantumul daunelor materiale și morale acordate părților civile N. I. I. și N. C. A., Curtea apreciază că din probele administrate în cauză rezultă că, pe lângă daunele materiale suferite de părțile civile, au existat și prejudicii morale decurgând din strânsele legături afective între părțile civile și victimă, durerea profundă și iremediabilă cauzată acestora prin pierderea intempestivă a soțului, respectiv tatălui, (partea civilă N. C. A. având doar 3 ani la data decesului tatălui său), suferințele de natură psihică și dureroase prin care au fost nevoite să treacă părțile civile în condițiile în care viața acestora a fost profund marcată de acest eveniment.
Curtea apreciază că, raportat la înscrisurile depuse la dosar, declarațiile martorilor precum și suferința psihică a părților civile, compensația stabilită cu scopul de a alina prin mijloacele reparațiunii bănești aceste suferințe, trebuie să fie efectivă și adecvată, și a fost corect cuantificată de instanța de fond care a reținut în mod legal culpa comună a inculpatului și victimei, în proporție de 50%, având în vedere că fiecare dintre ei a nesocotit normele la protecția muncii, motive pentru care nu se impune reducerea sumei acordată cu titlu de daune morale, critica formulată de apelantul inculpat nefiind fondată sub acest aspect.
Raportat la considerentele expuse mai sus, constatând că instanța de fond a procedat în mod corect la reținerea culpei victimei, în proporție de 50%, întrucât nu a respectat măsurile și obligațiile stabilite cu privire la securitatea în muncă și de care avea cunoștință, se constată că nu este fondată nici critica formulată de partea responsabilă civilmente.
Împrejurarea că apelanta parte responsabilă civilmente . Poduri Dâmbovița SA a avansat, potrivit înscrisului depus la fila 25 din dosar, suma de 1.003,80 lei soției victimei, partea civilă N. I. I., reprezentând cheltuieli materiale pentru înmormântare, nu duce la concluzia că daunele materiale ar trebui diminuate cu această sumă, întrucât, pe de o parte, plata respectivei sume a fost efectuată în baza contractului de muncă pe care victima îl avea încheiat cu aceasta, fiind ajutorul de deces care se acordă în astfel de situații, pe de altă parte, suma avansată de partea civilă cu titlu de cheltuieli de înmormântare, potrivit înscrisului depus la filele 21-22 vol. I, este mult mai mare decât cea plătită benevol de instituția angajatoare.
Nici critica formulată de partea responsabilă civilmente legată de eroarea existentă cu privire la suma de 3.530 lei nu este întemeiată, întrucât din analiza aceluiași înscris menționat mai sus, se constată că în suma menționată de partea civilă ca fiind cheltuită cu ocazia parastasului de 9 săptămâni, au fost trecute o parte din cheltuielile care o compun, respectiv 50 lei plată preot, 30 lei plată dascăl și 450 lei mâncare și farfurii, diferența de sumă, reprezentând și alte cheltuieli, rezultând din declarațiile martorilor N. M., S. G. și C. A. M..
Pentru considerentele expuse mai sus, va fi respins ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente . Poduri Dâmbovița SA împotriva aceleași sentințe.
Nefiind invocate alte critici, iar din oficiu nefiind constatate nulități de ordine publică și care să afecteze legalitatea sentinței, vor fi menținute în rest dispozițiile acesteia.
Fiind în culpă procesuală determinată de promovarea prezentei căi de atac, va fi obligată apelanta-parte responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală se va dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu apelantului inculpat și de 195 lei, cu același titlu, pentru partea civilă minoră N. C. A., din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza disp. art. 421 pct.2 lit. a) Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și inculpatul S. I. împotriva sentinței penale nr. 448 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pe care o desființează în parte, în latură penală și în rejudecare, în aplicarea disp. art.5 Cod penal:
Conform art. 386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1, 2 din Legea nr. 319/2006 în infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1, 2, 4 din Legea nr. 319/2006.
În temeiul disp. art. 396 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.16 lit.f) Cod procedură penală încetează procesul penal privind pe inculpatul S. I. ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale conform art. 122 alin.1 lit. e) Cod penal din 1969 raportat la art. 124 Cod penal din 1969 în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 38 alin. 1, 2, 4 din Legea nr. 319/2006.
Potrivit art. 386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 192 alin.2 Cod penal și art. 75 alin.2 lit. b) Cod penal în infracțiunea prev. de art. 178 alin.1, 2 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 74 alin. 2 Cod penal din 1969, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul S. I. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.
În baza art. 861 Cod penal din 1969 dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit conform art. 862 Cod penal din 1969.
Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 863 alin. 1 Cod penal din 1969:
e) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune Dâmbovița;
f) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
g) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
h) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 864 raportat la art. 83 - 84 Cod penal din 1969.
În baza art.71 Cod penal din 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal din 1969.
Conform art. 71 alin.5 Cod penal din 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente . Poduri Dâmbovița SA împotriva aceleași sentințe.
Obligă apelanta-parte responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu apelantului inculpat și de 195 lei, cu același titlu, pentru partea civilă minoră N. C. A., din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 septembrie 2015.
Președinte, Judecător,
I. N. C. R.
Grefier,
C. M.
Tehnored.jud. C.R./C.M.
8 ex./6 octombrie 2015
d.f._ 10 – Judecătoria Târgoviște
j.f. L. E.
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 746/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
