Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 215/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 215/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-02-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 215

Ședința nepublică din data de 26 februarie 2015

Președinte - T. L.

Judecător - S. P. B.

Grefier - V. R.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpatul P. A., fiul lui C. și D., născut la 27.02.1998, domiciliat în B., . B., de persoana vătămată A. M. R., domiciliat în municipiul B., . județul B. și de partea responsabilă civilmente P. C., domiciliat în B., ..16, județul B. împotriva sentinței penale nr.1123/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria B., prin care s-au dispus următoarele:

În baza art. 118 C. pen. rap. la art. 115-art.114 C. pen., cu ref. la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 N.C. pen., s-a aplicat inculpatului minor P. A., fiul lui C. și D., născut la data de 27.02.1998, în B., jud. B., domiciliat în mun. B., .. 16, jud. B., posesor al CI ., nr._, CNP_, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, măsura educativă a supravegherii pe o durată de 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. art. 193 alin.2 din C.P.., cu aplic. art. 113 alin.3 din C.pen. ( faptă din data de 20.08.2013).

S-a încredințat supravegherea părinților inculpatului, P. C. și P. D., domiciliați în municipiul B., .. 16, județul B..

În baza art. 121 alin. 1 lit. d,e C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să nu se apropie și să nu comunice cu persoana vătămată; să se prezinte la S. de Probațiune B. la datele fixate de acesta.

Conform art. 123 C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative a supravegherii.

În baza art. 397 cu referire la art. 25 și art.19 Cod proc. pen. și la art. 1349, 1357, 1372, 1381, 1382, 1385, 1386 Cod civ., cu referire și la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul minor, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la despăgubiri civile în sumă de 2500 lei reprezentând daune materiale și 20.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă A. M. R., domiciliată în Municipiul. B., ., jud. B. și la plata sumei de 229,24 lei către S. Județean de Urgență B. .

În baza art. 274 alin.1,3 Cod proc. pen. a fost obligat inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente, la cheltuieli judiciare în suma de 250 lei, iar onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de 200 lei, respectiv 300 lei, au rămas în sarcina statului, urmând a fi virate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B..

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns a răspuns inculpatul P. A., personal și asistat de avocat desemnat din oficiu S. E. din Baroul Prahova potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/12.02.2015 aflată la fila 24 dosar, apelantul parte responsabilă civilmente P. C., personal, apelantul persoană vătămată A. M. R. reprezentat de mama sa I. G. în calitate de reprezentant legal dar și de avocat fiind mama sa, partea responsabilă civilmente P. D., personal, lipsind intimatul parte civilă S. Județean de Urgență B. și intimatul S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că și persoana vătămată A. M. R. are calitatea de apelant conform cererii de apel aflată la fila 7 dosar iar nu de intimat.

Avocat S. E. având cuvântul pentru inculpatul P. A. depune la dosar un fluturaș reprezentând veniturile lunare ale tatălui său.

Curtea declară ședință nepublică având în vedere că inculpatul P. A. are vârsta de 17 ani, conform art.509 alin.2 cod pr.pen..

Reprezentantul Ministerului Public, avocatul inculpatului P. A., apelantul parte responsabilă civilmente P. C., apelantul persoană vătămată A. M. R. reprezentat de mama sa I. G. în calitate de reprezentant legal și de avocat și partea responsabilă civilmente P. D., personal, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelurilor.

Avocat I. G. având cuvântul pentru persoana vătămată A. M. R. în calitate de reprezentant legal și de avocat fiind mama sa solicită admiterea apelului având în vedere că a dovedit la instanța de fond cererea privind acordarea daunelor morale și materiale în sumă totală de 70.000 lei din care 10.000 lei despăgubiri materiale și 60.000 lei daune morale.

Suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale reprezintă cheltuieli ocazionate cu deplasările la spital în cele 3 zile de spitalizare, certificatele medico-legale, vitaminele și calmantele speciale.

Consideră că daunele morale în cuantum de 60.000 lei sunt îndreptățite și solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Copilul său în calitate de persoană vătămată A. M. R. a mers la școală în clasa a IX-a cu gura blocată, cu dinții strânși cu sârmă, umilit deși obține numai note de nouă și zece. În cauză nu a fost vorba despre nici o provocare, inculpatul a venit din spate și i-a aplicat copilului său lovituri cu pumnul provocându-i grave fracturi ale mandibulei.

Acesta s-a hrănit sugând cu paiul și nu putea să mănânce legume sau carne, a rămas cu sechele, nu mai poate să caște mai întâi trebuie să facă exerciții în acest sens și există tot timpul risc de infecție.

Intervenția chirurgicală pe care a suferit-o a devenit dureroasă, i-a apărut frica de oameni și nu mai poate fi atins pe față.

Nu a cerut ca inculpatul să primească o oarecare pedeapsă, dar orice pedeapsă ar primi părinții trebuie să plătească o sumă de bani pentru că și aceștia, la rândul lor, sunt vinovați că au un copil violent în familie și trebuie să fie mai apropiați de fiul lor care se poate îndrepta având viitorul în față, însă pentru fapta săvârșită este necesar să plătească.

În consecință, solicită admiterea apelului pentru toate susținerile și având în vedere motivele de apel depuse în scris la dosar.

Avocat S. E. având cuvântul pentru inculpatul P. A. arată că apelul declarat împotriva sentinței penale nr.1123/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. vizează numai latura civilă privind acordarea daunelor interese în cuantum de 20.000 lei care sunt destul de mari în raport de veniturile mici realizate de părinții inculpatului conform fluturașului de salariu depuse astăzi la dosar. Aceștia au 3 copii în întreținere, iar această sumă pe care trebuie să o plătească este exagerată.

Conform certificatului medico-legal aflat la fila 13 în dosarul de urmărire penală au existat și alte lovituri care au provocat problemele de sănătate ale persoanei vătămate.

Față de apelul declarat de persoana vătămată arată că este nefondat considerând că daunele materiale de 10.000 lei nu au fost dovedite pe deplin, iar daunele morale sunt de asemenea exagerate având în vedere situația financiară a familiei inculpatului și solicită respingerea acestuia.

Apelantul parte responsabilă civilmente P. C. având personal cuvântul arată că sumele stabilite în sarcina sa sunt mult prea mari în raport de veniturile realizate și le contestă, însă este de acord să plătească suma de 2.500 lei.

Avocat I. G. având cuvântul în replică pentru persoana vătămată A. M. R. solicită să se aibă în vedere că pentru a ascunde fapta fiul său a declarat inițial că ar fi avut loc o altecație, așa se explică mențiunea din actul medico-legal în să realitatea este alta și rezultă din actele dosarului, vitima a fost atacată violent din spate fără ca inculpatul să fie provicat în vreun fe..

Avocat S. E. având cuvântul în replică pentru inculpatul P. A. arată că acest aspect nu a fost reținut în certificatul medico-legal și nu sunt dovedite aceste susțineri.Ceea ce s-a consemnat în actul medico-legal contează iar nu ce afirmă victima.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul consideră că hotărârea primei instanțe este legală motiv pentru care solicită respingerea ca nefondate a apelurilor formulate.

Apelantul inculpat P. A., având ultimul cuvânt, arată că nu are cunoștință de vreo lovitură aplicată cu piciorul și în aceeași zi a vorbit cu un prieten al persoanei vătămate, pe nume A., care i-a spus că el l-ar fi lovit accidental cu piciorul pe acesta. Regretă fapta și nu vrea să sufere părinții lui pentru acest lucru.

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor penale de față în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1123/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. s-au hotărât următoarele:

În baza art. 118 C. pen. rap. la art. 115-art.114 C. pen., cu ref. și la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art. 5 N.C. pen., s-a aplicat inculpatului minor P. A., fiul lui C. și D., născut la data de 27.02.1998, în B., jud. B., domiciliat în mun. B., .. 16, jud. B., posesor al CI ., nr._, CNP_, cetățean român, studii 8 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, măsura educativă a supravegherii pe o durată de 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. art. 193 alin.2 din C.P.., cu aplic. art. 113 alin.3 din C.pen. ( faptă din data de 20.08.2013).

S-a încredințat supravegherea părinților inculpatului, P. C. și P. D., domiciliați în municipiul B., .. 16, județul B..

Pentru a hotărî astfel, analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 5396/P/2013, din 30.06.2014, înregistrat la Judecătoria B. la data de 07.07.2014, sub nr._ a fost trimis în judecată inculpatul P. A.-pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal (vătămare corporală, conform art. 181 alin. 1 din Codul penal din 1969) cu reținerea art. 113 și următoarele din Noul Cod penal (art. 99 și următoarele din C.pen. din 1969), cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în ziua de 20.08.2013, orele 16:00, în urma unei altercații fizice, inculpatul P. A. l-a lovit cu pumnul în zona feței pe persoana vătămată A. M. R., provocându-i leziuni ce au necesitat leziuni traumatice vindecabile în 40-45 zile de îngrijiri medicale.

Prin încheierea nr. 477 din data de 05.09.2014, în procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanței precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Înaintea începerii judecații, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, asumându-si vinovăția. Astfel, la întrebarea instanței, formulată în temeiul art. 374 alin.4 Cod procedură penală, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținuta în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata sa să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța de fond, aplicând dispozițiile art. 375 alin.1 Cod procedură penală a admis cererea de judecare în procedură simplificată.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă prin cerere scrisa în dovedirea căreia a depus înscrisuri și a cerut audierea martorilor Basturea M. M. și C. E. C..

Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile persoanei vătămate A. M.-R.; declarațiile inculpatului și ale martorilor; certificatul medico-legal; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică; fișa de cazier judiciar a inculpatului; actele medicale; decont cheltuieli, alte înscrisuri cu valoare probatorie, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În după amiaza zilei de 20.08.2013, în jurul orei 16:00, persoana vătămată A. M. R., în vârstă de 16 ani, se afla la ștrandul din Parcul Tineretului, împreună cu martorul C. A.. În incinta ștrandului se afla și inculpatul P. A., în vârstă de 16 ani, însoțit de martorul B. A. E..

Între persoana vătămată și inculpat exista o stare conflictuală anterioară, generată de anumite afirmații făcute, în ziua precedentă, de A. M. R. la adresa prietenei inculpatului, martora C. A. C..

În momentul în care persoana vătămată A. M. R. a ieșit din piscină pentru a-și cumpăra o înghețată, pe o alee din Parcul Tineretului s-a întâlnit cu inculpatul care, fără a-l avertiza în vreun fel, l-a lovit cu pumnul în zona mandibulei, cerându-i socoteală cu privire la jignirile aduse martorei C. A. C., după care a plecat de la fața locului.

Persoana vătămată s-a prezentat la S. Județean B., fiind internat cu diagnosticul „traumatism facial prin agresiune dublă de madibulă corp stânga și ram drept”.

Ulterior, în data de 23.08.2013, persoanei vătămate A. M. R. i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 966, ale cărui concluzii au confirmat existența unor leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și care au necesitat pentru vindecare circa 40-45 zile de îngrijiri medicale.

Au fost audiați martorii B. E. A. și C. A., care, în declarațiile date au confirmat . inculpatului asupra persoanei vătămate, precum și starea de conflict dintre cei doi tineri.

De asemenea, fiind audiată martora C. A. C., aceasta a declarat că, în data de 19.08.2013, în timp ce se afla în parcul din spatele Primăriei Municipiului B., a fost insultată de către persoana vătămată A. M. R., fapt pe care, ulterior, i l-a transmis inculpatului, fără, însă, a-l instiga să-l lovească pe A. M. R..

În declarațiile date în fața organelor de cercetare penală, inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, declarând că regretă atitudinea sa. Acesta a susținut că, în data de 19.08.2013, prietena sa, martora C. A.-C. a fost insultată de către persoana vătămată A. M.-R., fapt pe care aceasta i l-a transmis prin intermediul rețelelor de socializare. A mai susținut inculpatul că, prin gestul său, a urmărit să corecteze comportamentul persoanei vătămate referitor la prietena sa. De asemenea, inculpatul a precizat că martora C. A.-C. nu l-a instigat în a-l lovi pe persoana vătămată.

În cauză a fost dispusă expertizarea psihiatrică a inculpatului minor, iar din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 7 din 15.01.2014 a reieșit că, la momentul comiterii faptei, inculpatul a avut capacitatea de apreciere critică asupra faptei, față de care discernământul a fost păstrat.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de instigare la lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 47 rap. la art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal, cu reținerea art. 113 și urm. din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, (art. 25 rap. la art. 181 alin. 1 din Codul penal din 1969, cu reținerea art. 99 și următoarele din Codul penale din 1969), faptă reclamată de către persoana vătămată ca fiind săvârșită de către minora C. A.-C., din ansamblul probator nu a reieșit că aceasta l-ar fi determinat pe inculpat la săvârșirea faptei, motiv pentru care, s-a dispus clasarea cauzei.

In cursul urmăririi penale, persoana vătămată a declarat că nu dorește să se împace cu inculpatul, solicitând daune materiale de 10.000 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale și 60.000 lei daune morale precum și introducerea în cauză a părinților inculpatului minor.

De asemenea, prin adresa nr. 5316/03.04.2014, S. Județean de Urgență B. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 229,24 lei, reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea persoanei vătămate.

Instanța de fond a constatat că au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că există probele necesare și legal administrate, precum și că din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de inculpat, care urmează a răspunde penal.

Constatând că la data de 01.02.2014 au intrat in vigoare noile Coduri – penal si de procedura penal prima instanță a stabilit că în drept, fapta inculpatului minor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. 1 din Codul penal din 1969, cu aplicarea art. 99 și următoarele din C.pen. din 1969 și care are corespondent in infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 din Noul Cod penal vătămare corporală, cu aplicarea art. 113 și următoarele din Noul Cod penal.

Având a stabili care dintre cele două reglementări constituie legea penală mai favorabilă pentru inculpat, instanța de fond a reținut că noul Cod penal nu mai prevede pedepse pentru inculpații minori, ci doar masuri educative neprivative sau privative de libertate, conform art. 114-115 N.C.P.

S-a menționat și că, potrivit art. 17 din Legea nr. 187/2012 în aplicarea dispozițiilor referitoare la legea penala mai favorabila intervenita in cursul procesului penal, o pedeapsa cu suspendarea executării, aplicabila potrivit Codului penal din 1969, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Noul Cod penal.

În consecință, instanța de fond a reținut ca lege mai favorabilă dispozițiile Noului Cod penal, în considerarea unei măsuri educative neprivative de libertate, care poate fi aplicată inculpatului și la stabilirea căreia a avut în vedere aceste dispoziții legale, gravitatea faptei deduse judecății, potențialul periculos al inculpatului, mențiunile din referatul de evaluare a acestuia, posibilitățile concrete de reeducare, de finalizare a studiilor, vârsta inculpatului, lipsa antecedentelor penale.

În referatul de evaluare a inculpatului întocmit de către S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B., se menționează ca oportună măsura prevăzută de art. 118 Cod penal, în susținerea acestei recomandări/ propuneri arătându-se că o astfel de măsură ar permite supravegherea comportamentului in comunitate, menținerea implicării în activități școlare în care minorul este deja integrat pentru obținerea unei calificări și realizarea demersurilor necesare reducerii riscului de a comite altă infracțiune prin urmarea unui program de consiliere specific, pentru creșterea nivelului conștientizării importanței respectării normelor legale și pentru creșterea autocontrolului și a capacității de răspuns în situații conflictuale. S-au menționat: mediul familial echilibrat și suportiv, atitudinea pozitivă față de școală, anturajul pozitiv.

În contextul expus, față de cele reținute în fapt și în drept, în baza art. 118 C. pen., rap. la art. 115-art.114 C. pen., cu ref. și la art. 396 alin.10 Cod procedură penală și art. 5 din Noul Cod penal, prima instanță a aplicat inculpatului măsura educativă a supravegherii pe o durată de 4 luni, încredințând supravegherea acestuia, părinților inculpatului, P. C. și P. D., sub coordonarea Serviciului de Probațiune

Potrivit art. 118 Cod penal, măsura educativă a supravegherii constă în controlarea și îndrumarea minorului in cadrul programului sau zilnic, pe durata stabilită, sub coordonarea Serviciului de Probațiune, pentru a asigura participarea la cursuri școlare sau de formare profesionala si prevenirea desfășurării unor activități sau . anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia.

În baza art. 121 alin. 1 lit. d,e C. pen., s-a impus inculpatului ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii sa nu se apropie și să nu comunice cu persoana vătămată A. M. R., să se prezinte la S. de Probațiune B. la datele fixate de acesta.

Totodată, conform art. 123 C. pen., s-a atrs atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul executării măsurii educative stabilite.

În latura civila, instanța de fond a reținut ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale - fapta ilicita, prejudiciul cauzat, legătura de cauzalitate dintre acestea si vinovăția făptuitorului; în consecință, in baza art. 397 alin.1 C. proc. pen, cu ref. la art.1349, 1357, 1372, 1381, 1382, 1385, 1386 Cod civ., cu ref. și la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la despăgubiri civile în sumă de 2.500 lei reprezentând daune materiale și 20.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă A. M. R., precum și la plata sumei de 229,24 lei către S. Județean de Urgență B..

La stabilirea sumei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale s-au avut in vedere înscrisurile depuse la dosar privind cheltuielile suportate de persoana vătămată și declarațiile martorilor audiați sub acest aspect( martora Basturea M. M. a indicat suma de 1500 lei, pe care i-ar fi împrumutat-o mamei persoanei vătămate în perioada respectivă), caracterul rezonabil al unor astfel de cheltuieli, pentru care, evident, nu s-au putut obține înscrisuri.

Cu privire la daunele morale pretinse, instanța de fond a considerat că este neîndoielnic că persoana vătămata a suferit un prejudiciu moral, fiindu-i afectată integritatea fizică, psihică, cu consecințe in planul vieții personale, sociale, cu limitări in cea ce privește activitățile zilnice obișnuite, apreciind că se justifică acordarea unor daune morale, stabilind, ca rezonabil, cuantumul indicat mai sus, raportat și la numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea leziunilor, restabilirea stării de sănătate și la declarațiile martorilor cu privire la urmările concrete în plan fizic și psihic ale agresiunii la care a fost supusa persoana vătămată, avându-se în vedere și practica instanțelor naționale în materie( acordarea de daune morale în astfel de situații- vătămări ale sănătății și ale integrității corporale).

Susținerile privind veniturile de care a fost lipsit reprezentantul legal al minorului (mama sa), pe care le-ar fi realizat din exercitarea profesiei de avocat (pierderea unor clienți), acesta fiind nevoita să-și restrângă activitatea în perioada de referință ( cât fiul sau, persoana vătămată nu a fost apt sa-si desfășoare activitățile zilnice obisnuite) nu pot fi valorificate, în sensul acordării unor despăgubiri, întrucât nu ar avea caracter cert, pe de o parte veniturile respective nu sunt determinate, nici măcar determinabile, pe de alta parte, nu este dovedit faptul ca s-ar fi impus o restrângere considerabila a activității desfășurate de aceasta( vârsta persoanei vătămate, circumstanțele, nu sunt de natura a induce o astfel de concluzie, presupunere plauzibilă).

Față de soluția adoptată, de tragere la răspundere penală a inculpatului, in baza art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul minor, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în suma de 250 lei, iar onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de 200 lei, respectiv 300 lei, au rămas în sarcina statului, au fost virate din fondurile Ministerului Justiției către Baroul B..

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri în termen legal, partea civilă, inculpatul și partea responsabilă civilmente P. Cătăli(filele 4-12)criticând-o numai în ceea ce privește dezlegarea dată laturii civile, după cum urmează:

-partea civilă A. M.-R. a susținut că sumele pretinse prin cererea de constituire de parte civilă și totalizând 70.000 lei au fost diminuate nejustificat în condițiile în care a dovedit cu probele administrate prejudiciul material de 10.000 lei constând în categoriile de cheltuieli efectuate de familie cu:deplasările la spital, costul certificatului medico-legal, al radiografiilor și controalelor săptămânale, tratamentelor cu medicamente și cosmetice precum și dieta specială pe care a urmat-o, iar în privința sumei de 60.000 lei reprezentând daunele morale estimate, apelantul-parte civilă a susținut prin reprezentantul său legal, mama care este avocat de profesie, că reprezintă paguba de natură nepatrimonială ce reflectă perioada cumplită din existența sa în care a suferit fizic și psihic cât timp a avut maxilarul inferior imobilizat complet cu sârme de titan, hrănindu-se cu mare dificultate și pierzând progresiv încrederea în capacitatea de a se însănătoși și de a duce din nou o viață normală.

Pentru aceste motive, apelantul-parte civilă a solicitat admiterea apelului și acordarea în totalitate a sumelor cerute cu titlu de despăgubiri materiale și morale, totalizând 70.000 lei.

-inculpatul minor și partea responsabilă civilmente-tatăl său au susținut în comun și în revanșă, că suma acordată de instanța fondului cu titlu de daune morale a fost transformată de prima instanță într-o modalitate de îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate a cărei conduită culpabilă anterioară și constând în inițierea stării conflictuale nu a fost reținută la întinderea pagubei cu caracter nepatrimonial în condițiile în care în certificatul medico-legal este înscrisă mențiunea privind loviturile accidentale cu piciorul pe care însăși victima le-a declarat medicului legist.

D. consecință, apelanții inculpat și parte responsabilă civilmente au solicitat admiterea apelurilor în sensul reducerii daunelor morale la un cuantum rezonabil.

Curtea, verificând sentința apelată în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale care au incidență în cauză dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum impune art.417 alin.2 cod pr.pen., constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul minor a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege.

Astfel, au fost valorificate mijloacele de probă administrate numai în faza urmăririi penale respectiv: plângerea și declarațiile persoanei vătămate A. M.-R.(filele 9-10 și 16); declarațiile inculpatului(filele 26-30) și ale martorilorPăunoiu R., C. Alexndru,, B. A. E., C. A. C.(filele 36-41); certificatul medico-legal(fila 13); raportul de expertiză medico-legală psihiatrică(filele 33-34); fișa de cazier judiciar a inculpatului(fila 22); actele medicale(filele 11-12); decont cheltuieli(fila 20) alte înscrisuri(filele 13-14)care se coroborează cu recunoașterea inculpatului minor făcută în fața judecătorului de primă instanță, înaintea începerii cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 16 octombrie 2014 când a solicitat ca judecata să aibă loc în procedură simplificată.

D. urmare, atât existența faptei cât și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de instanța de fond inclusiv în privința legii penale mai favorabile și a individualizării măsurii educative aplicate infractorului minor.

Ceea ce toți cei 3 apelanți au criticat sub aspectul netemeiniciei este soluția dată în latura civilă a cauzei, referitor la cuantumul despăgubirilor materiale și morale, astfel cum s-a arătat mai sus.

Critica formulată în privința despăgubirilor civile materiale nu este justificată.

Curtea constată că în mod corect prima instanță a stabilit obligația inculpatului minor în solidar cu părinții săi, părțile responsabile civilmente de a plăti cu acest titlu suma totală de 2500 lei, în condițiile în care prejudiciul material cauzat prin infracțiune trebuie dovedit cu orice mijloace de probă dintre cele admise de lege.

Din înscrisurile depuse de partea civilă la filele 26-31 din dosarul de fond și declarațiile martorilor B. M. M. și C. E. C.(filele 39-42) nu rezultă decât suma acordată de judecătorul fondului, astfel că diferența până la concurența sumei de 10.000 lei nu este probată în niciun fel, așa încât dezlegarea dată cererii de despăgubiri civile materiale este legală și temeinică.

Referitor însă la cea de a doua critică adusă sentinței apelate, Curtea constată că sub aspectul întinderii daunelor morale, soluția se impune a fi reformată deoarece despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest sens este și practica instanței supreme (Deciziei nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs de Secția penalăa Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Pentru ca evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar ca prin probe să se dovedească, importanța socială a valorii lezate, suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și toate consecințele cu caracter nepatrimonial( afectiv, estetic, social, profesional ori de natură a leza demnitatea, onoarea, libertatea, etc) acestea constituind criterii de evaluare a prejudiciului moral încercat ca parte a reparării integrale a pagubei pricinuite prin infracțiune, conform art.19 alin.5 cod pr.pen.

În acest scop, sunt relevante în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe: intensitatea traumei psihice suferite urmare a agresiunii, numărul de zile de îngrijiri medicale acordate victimei spre vindecare, natura leziunilor și dificultățile pe care acestea le-au produs sub aspectul schimbărilor radicale ale calității vieții victimei, inclusiv cea socială și profesională, lezarea sentimentelor de încredere și stimă de sine, etc.

În cauza de față, victima minoră a suferit o fractură dublă de mandibulă cu tulburări de masticație și imobilizare intermaxilară cu blocaj rigid cu atele ondulate de sârmă, pentru vindecare acordându-i-se 40-45 zile de îngrijiri medicale.

În toată această perioadă, victima a suferit o schimbare dramatică a calității vieții, alimentându-se doar cu hrană lichidă ingerată prin tub/pai, a suportat dureri fizice și riscul unor complicații fiindu-i prescris tratament analgezic și antibiotic(fila 13 verso dosar urm.pen.) și-a schimbat programul și rutina cotidiană dar și modul de viață, preocupările sale fiind legate exclusiv de izolarea în care a petrecut convalescența și neîncrederea că s-ar putea vindeca complet, fără sechele sau alte urmări, având în vedere și vârsta sa la data incidentului-15 ani și jumătate.

În egală măsură, cum inculpatul a fost judecat în procedură simplificată, recunoscând și asumându-și integral și necondiționat fapta, rezultă că producerea rezultatului agresiunii pe care a exercitat-o asupra victimei a avut loc din culpa sa exclusivă așa încât nu se poate reține susținerea, făcută în instanța de apel, că ar fi acționat în stare de provocare sau că traumatismul ar proveni dintr-o lovitură anterioară și accidentală indiferent de motivul declarat de partea vătămată la prezentarea în serviciul medical de urgență al spitalului conform fișei UPU nr._ atașată foii clinice din 21 august 2013.

Totuși, respectarea principiilor echității și reparării pagubei fără ca aceasta să genereze o îmbogățire nejustificată, drept criterii obiective de evaluare a daunelor morale impune ca la întinderea acestora să fie luate în considerare circumstanțele concrete în care s-a produs ., doar persoana victimei și statutul său social, inclusiv sursele sale de subzistență iar nu și cele ale inculpatului sau ale părinților săi, acesta fiind minor.

În aceste circumstanțe, Curtea constată că suma cerute acordată de prima instanță drept daune morale nu reprezintă o indemnizare justă și echitabilă pentru prejudiciul cu caracter nepatrimonial încercat, urmând ca, în raport de practica judecătorească dezvoltată în această privință, să fie majorată până la un cuantum de natură a compensa, în limite rezonabile, suferințele fizice și psihice cauzate prin acțiunea inculpatului.

D. consecință, pentru considerentele care preced, în baza art.421 pct.2 lit.a cod pr.pen., Curtea va admite apelul părții civile A. M. R., declarat împotriva sentinței penale nr.1123 pronunțată la 11 decembrie 2014 de Judecătoria B. pe care o va desființa în parte, în latură civilă în sensul majorării cuantumul daunelor morale de la 20.000 lei la 30.000 lei, menținând în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate iar în temeiul art.421 pct.1, lit.b din același cod, va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul P. A. și partea responsabilă civilmente P. C.-declarate împotriva aceleiași sentințe.

Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 și 3 cod pr.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.421 pct.2 lit.a cod pr.pen., admite apelul declarat de partea civilă A. M. R., împotriva sentinței penale nr.1123 pronunțată la 11 decembrie 2014 de Judecătoria B. pe care o desființează în parte, în latură civilă în sensul că majorează cuantumul daunelor morale acordate părții civile de la 20.000 lei la 30.000 lei.

Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul P. A. și partea responsabilă civilmente P. C.-declarate împotriva aceleiași sentințe.

Obligă pe apelantul-inculpat în solidar ca părțile responsabile civilmente P. C. și P. D. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat iar pe partea responsabilă civilmente P. C. la plata sumei de 100 lei cu același titlu.

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Cercetată în ședință nepublică și pronunțată în ședință publică astăzi 26 februarie 2015.

Președinte, Judecător,

T. L. S. P. B.

Grefier,

V. R.

Red.SPB -2 ex./ 25.03.2015

Dosar fond -_ Jud. B.

Judecător fond – M. A.

Operator de date cu caracter personal;

Notificare nr.3113/2006

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 34/2015....		Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 217/2015. Curtea... →

Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 215/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 215/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI