Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 361/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 361/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 03-04-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 361
Ședința publică din data de 3 aprilie 2015
Președinte - S. P. B.
Judecător - E. N.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. T.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. împotriva încheierii pronunțată la 17 decembrie 2014 de Judecătoria Vălenii de M. prin care s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., pentru a se pronunța cu privire la cererea formulată de persoana-vătămată M. J. P., privind extinderea urmăririi penale, cererea formulată de reprezentantul Parchetului, privind schimbarea încadrării juridice a faptei și cererea formulată de apărătorul inculpatului M. M. (fiul lui I. și I., născut la data de 27.10.1968 în Ploiești, județul Prahova, domiciliat în Câmpina, . nr. 113, Jud. Prahova, CNP –_), prin care a pus în discuție calitatea de persoană vătămată, respectiv parte civilă, a numitului M. J.-P., în opinia acestuia calitate având . G. SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat M. M., personal și asistat de avocat ales R. A. C. din Baroul Dâmbovița, conform împuternicirii avocațiale . nr._/2015 aflată la fila 25 dosar, lipsă fiind intimatul parte civilă M. J. P..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, potrivit art. 420 alin.4 Cod procedură penală aduce la cunoștința intimatului-inculpat M. M. dispozițiile legale privind dreptul de a fi audiat în fața instanței de control judiciar și posibilitatea de a uza de dreptul la tăcere fără nici o consecință juridică.
Intimatul inculpat M. M., având personal cuvântul, după consultarea cu apărătorul ales arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior și totodată înțelege să invoce o chestiune prealabilă privind admisibilitatea apelului în sensul că instanța trebuie să pună în vedere Ministerului Public să indice temeiul de drept care stă la baza declarării apelului.
Curtea admite chestiunea prealabilă și acordă cuvântul reprezentantului parchetului care precizează că temeiul de drept al fundamentării apelului în prezenta cauză este art. 420 Cod proc. penală, deoarece instanța de fond trebuia să se pronunțe prin sentință iar nu prin încheiere, astfel că în temeiul art. 408 alin. 1 Cod proc. penală calea de atac a fost calificată corect ca fiind cea a apelului în raport de cele precizate.
Avocat R. A. C., având cuvântul pentru intimatul inculpat, susține inadmisibilitatea căii de atac a apelului deoarece încheierile ca act procedural nu pot fi atacate cu apel și consideră că instanța de control judiciar trebuie să admită această excepție pe motiv că nu există temei legal pentru astfel de situații.
În subsidiar, consideră critica Ministerului Public neîntemeiată, luând cunoștință de aceasta prin intermediul motivelor de apel depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe excepția invocată, arată că nu are relevanță denumirea dată hotărârii de instanța fondului întrucât parchetul a înțeles să critice soluția în sine iar nu denumirea acesteia ca act de procedură, motiv pentru care solicită respingerea excepției inadmisibilității apelului formulat și acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
În susținerea apelului acesta arată că încheierea prin care instanța de fond s-a desesizat și a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. pentru a se pronunța asupra unor chestiuni ivite pe parcursul judecății și asupra cărora avea competența și obligația de a se pronunța este nelegală deoarece instanța a invocat prevederile art. 371 Cod proc. penală arătând că în urma unor cereri formulate în cursul judecății, respectiv de extindere a urmăririi penale și de stabilire a calității procesuale active în ceea ce privește latura civilă a procesului penal, ar fi rezultat o nouă situație care trebuia lămurită de către P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M..
Cu privire la aceste aspecte trebuia să se constate că potrivit NCPP judecata se mărginește strict la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare al instanței, respectiv rechizitoriul întocmit de parchet și prin urmare, conflictul de drept care face obiectul judecății în primă instanță este limitat la fapta care l-a generat și la persoanele între care s-a ivit, motiv pentru care solicită admiterea apelului, desființarea încheierii apelate și trimiterea cauzei Judecătoriei Vălenii de M. în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Intimatul inculpat M. M., având personal ultimul cuvânt, declară lasă la aprecierea instanței soluția ce va fi pronunțată.
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, constată.
Prin încheierea pronunțată la 17 decembrie 2014 de Judecătoria Vălenii de M. prin care s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., pentru a se pronunța cu privire la cererea formulată de persoana-vătămată M. J. P., prin care s-a solicitat extinderea urmăririi penale, cererea reprezentantului parchetului, vizând schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul reținerii circumstanței agravante prev. de art. 77 NCP și cererea apărătorului inculpatului M. M. (fiul lui I. și I., născut la data de 27.10.1968 în Ploiești, județul Prahova, domiciliat în municipiul Câmpina, . nr. 113, Jud. Prahova, CNP –_), prin care s-a pus în discuție calitatea de persoană vătămată, respectiv parte civilă, a numitului M. J.-P., în opinia acestuia calitate având . G. SRL.
Pentru a hotărî astfel, pe baza materialului instrumentat în cauză, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt;
La data de 19.05.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M., sub nr._, acțiunea penală pusă în mișcare prin rechizitoriul nr. 2317/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., prin care a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul M. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prev. de art.228 alin.1 cu aplic. art. 5 NCP.
Prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 20.08.2011, asociatul unic al . G.”SRL a formulat plângere la Poliția Orașului Slănic și a solicitat tragerea la răspundere penală a persoanelor care au sustras mai multe componente ale stației de sortare – concasare, aflată în extravilanul comunei Ștefești, județul Prahova.
Pe baza probelor administrate în cursul urmării penale, s-a stabilit că în luna iunie 2011 inculpatul M. M. a dat dispoziție verbală muncitorilor din cadrul ., să ridice mai multe bunuri din stația de sortare – concasare, aflată în posesia . G.”SRL situată în . însușirii pe nedrept.
La termenul de judecată din 10.12.2014 instanța a pus în discuție cererea formulată de partea civilă M. J.-P., privind extinderea urmăririi penale față de martorii Branciog A., A. A., D. T., S. C., C. F. G., O. I., Jaga C. – I., K. Imbre, participanți la infracțiunea de furt.
La rândul său, apărătorul inculpatului M. M. a ridicat ca chestiune prealabilă faptul că, în mod greșit, prin rechizitoriu s-a reținut ca fiind persoană vătămată/parte civilă M. J.-P., administratorul . G.” SRL, în condițiile în care acesta are calitatea de administrator.
În acest sens a solicitat a se avea în vedere că bunurile, pretins a fi fost sustrase, erau în custodia . G.” SRL, astfel că persoana juridică din urmă are calitate de persoană vătămată/parte civilă în această cauză.
Față de această situație s-a solicitat introducerea în cauză în calitate de persoană vătămată/parte civilă a . G.” SRL.
Pe de altă parte, reprezentantul parchetului a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului M. M., în sensul reținerii circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a Cod penal.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale prima instanță a constatat că deși potrivit disp. art. 371 Cod procedură penală, judecata se mărginește la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare în noua situație de fapt se impune trimiterea dosarului la P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., pentru lămurirea tuturor aspectelor, respectiv posibilitatea extinderii urmăririi penale față de martori, atribut al acestuia și nu al instanței de judecată; situația părții civile din prezenta cauză, față de susținerile contrarii ale apărătorului inculpatului și procurorului de ședință și pentru a se da încadrarea juridică corespunzătoare a faptei, având în vedere că înainte de a fi citit actul de sesizare și a fi făcut orice act de judecată, parchetul a realizat că nu s-a reținut o agravantă.
Împotriva aceste încheieri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., susținându-se că nelegal, prima instanță s-a desesizat și a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la parchet pentru a se pronunța cu privire la chestiuni ivite pe parcursul judecății și asupra cărora avea competența și obligația de a se pronunța, întrucât:
- cererea de extindere a urmăririi penale față de alte persoane sau fapte formulată de părțile din proces sau persoana vătămată, în fața instanței de judecată nu poate conduce la desesizarea acesteia, deoarece Judecătoria Vălenii de M. a fost sesizată cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. 1 cu aplic. art. 5 NCP de către inculpatul M. M., în circumstanțele de fapt stabilite și expuse de procuror în Rechizitoriul nr. 2317/P/2011 din 08.05.2014, iar potrivit art. 371 NCPP judecata se mărginește la faptele și persoanele arătate în actul de sesizare;
- acțiunea civilă exercitată în procesul penal este guvernată de principiul disponibilității iar competența de soluționare a acesteia aparține instanței de judecată, iar lămurirea calității procesuale active a părții civile nu cade în sarcina organelor de urmărire penală, ele având numai obligația de a încunoștința persoana vătămată asupra dreptului de a se constitui parte civilă în cauză;
- în condițiile în care substanța, conținutul faptei descrise prin rechizitoriu, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. M., nu s-au schimbat, cererea procurorului de ședință privind schimbarea încadrării juridice a acesteia, în sensul reținerii circumstanței agravante prev. de art. 77 NCP, nu atrage desesizarea instanței, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 386 NCPP, pentru soluționarea corectă a cauzei;
- restituirea dosarului penal la procuror s-a dispus după începerea judecății, respectiv după parcurgerea fazei procesuale a camerei preliminare, deci confirmarea legalității sesizării instanței și efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea încheierii pronunțate la data de 17.12.2014 de Judecătoria Vălenii de M. și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății la primul grad de jurisdicție.
Prezentându-se în fața instanței de control judiciar în ședința publică de la 03 aprilie 2015, prin avocatul ales, intimatul inculpat M. M. a ridicat excepția inadmisibilității căii de atac exercitate de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., susținându-se că potrivit art. 408 alin. 1 Cod proc. penală încheierile prin care instanța se dezinvestește, nu pot fi atacate cu apel.
Analizând cu precădere excepția invocată de intimatul inculpat, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată, urmând a se respinge.
Într-adevăr, din conținutul dispozițiilor art. 370 NCPP rezultă că hotărârea prin care cauza este soluționată de prima instanță de judecată sau prin care aceasta se dezinvestește fără a soluționa cauza se numește sentință, iar toate celelalte hotărâri pronunțate în cursul judecății se numesc încheieri.
Faptul că, prin neobservarea normelor procedurale expuse hotărârea pronunțată la data de 17.12.2014 de Judecătoria Vălenii de M., din eroare a fost denumită încheiere, nu atrage inadmisibilitatea supunerii acesteia controlului de legalitate judecătoresc ordinar ierarhic în calea de atac a apelului, exercitată de persoanele arătate în art. 409 NCP între care este enumerat și procurorul.
În speță, sesizată fiind prin rechizitoriul nr. 2317/P/2011 emis la 8.05.2014 de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. prin care inculpatul M. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 228 al. 1 cu aplic. art. 5 NCP, primă instanță a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la același parchet pentru a se pronunța asupra unor cereri formulate după începerea judecății, de către persoana vătămată M. J. P., avocatul ales al inculpatului și procurorul de ședință, deci s-a dezinvestit, fără a se soluționa fondul acesteia.
Or, potrivit art. 408 alin. 1 NCPP hotărârile determinate în art. 370 din același cod, inclusiv acelea prin care prima instanță s-a dezinvestit fără a soluționa pe fond obiectul judecății, astfel cum este determinat sub art. 371 NCPP, pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.
Examinând pe fond hotărârea apelată, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, în raport de motivele de reformare invocate de parchet, rezultă că aceasta este afectată de nelegalitate pentru argumentele ce se vor expune în continuare.
Sub un prim aspect, din coroborarea dispoz. art. 3, art. 54 și art. 342-347 NCPP ce reglementează separarea funcțiilor judiciare în procesul penal, Curtea reține că după trimiterea în judecată a inculpatului, restituirea cauzei la parchet se dispune numai în faza procedurii de cameră preliminară și exclusiv în situații anume determinate, respectiv dacă judecătorul învestit conform art. 344 NCPP a constatat că:
- rechizitoriul este neregulamentar întocmit, neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul de 5 zile, iar aceasta atrage imposibilitatea stabilirii obiectului și limitelor judecății;
- rechizitoriul este neregulamentar întocmit, procurorul a răspuns în termenul de 5 zile acoperind neregularitatea actului de sesizare, însă în urma unor noi evaluări judecătorul a constatat că în realitate nu s-au acoperit toate neregularitățile constatate ori nu poate fi stabilit în continuare, obiectul sau limitele judecății;
- judecătorul de cameră preliminară a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;
- procurorul a solicitate restituirea cauzei în ipoteza în care au fost excluse o parte din probe sau anulate acte procesuale/procedurale.
- procurorul nu a comunicat judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată în termenul de 5 zile prevăzut de lege, în cazul în care au fost excluse o parte din probe sau anulate unele acte procesuale/procedurale.
Pe de altă parte, analiza sistematică a prevederilor art. 346 alin. 4 NCPP și acelora înscrise în Codul de procedură penală,Titlul, Cap. I-II, art. 349-407, determină concluzia că judecata este faza procesului penal în care instanța desfășoară activități în vederea judecării cauzei penale cu care a fost sesizată(cercetarea judecătorească, pune în dezbaterea părților, persoanei vătămate și a procurorului orice probleme de fapt și de drept de care depinde lămurirea completă a împrejurărilor cauzei), pentru a pronunța una din soluțiile privind rezolvarea acțiunii penale, menționate sub art. 396 (condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal), după caz a acțiunii civile conform art. 397 din același cod.
Rezultă de asemenea, că faza de judecată începe din momentul rămânerii definitive a încheierii prin care, în baza art. 346 alin. 2 NCPP judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecății și se termină la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, rezultat al deliberării asupra obiectului judecății arătat în art. 371 Cod proc. penală.
Potrivit acestui ultim text de lege, în această fază procesuală, judecata se mărginește la aflarea adevărului cu privire la persoana și fapta cu care a fost sesizată instanța prin actul de învestire (rechizitoriul sau încheierea judecătorului de cameră preliminară pronunțată conform art. 341 alin. 7 lit. c NCPP), în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
Prin urmare, la acest moment obiectul judecății nu mai poate fi extins întrucât spre deosebire de Codul de procedură penală anterior, legea nouă pusă în aplicare la 01.02.2014 nu mai prevede instituția extinderii acțiunii penale, nici pe aceea a extinderii procesului penal cu privire la alte fapte ori alte persoane în cursul judecății,
o atare posibilitate existând în prezent, numai în faza de urmărire penală și în condițiile reglementate de art. 311 NCPP.
Așadar, în exercitarea funcției judiciare de judecată, în cadrul procesului penal aflat la primul grad de jurisdicție, instanța verifică legalitatea și temeinicia acuzației penale formulate de procuror, față de persoana inculpată trimisă în judecată și pentru infracțiunea imputată, pretențiile civile formulate de persoana vătămată dacă consideră că încadrarea juridică urmează a fi schimbată, pune în discuția părților noua încadrare conform art. 386 NCPP(din oficiu, la cererea părților, persoanei vătămate sau procurorului), adoptând în final, o hotărâre prin care soluționează latura penală și civilă a cauzei, funcție de limitele învestirii prin rechizitoriu ori eventualele chestiuni de fapt și de drept, intervenite ulterior intrării sub puterea lucrului judecat a încheierii prin care, procedura de cameră preliminară s-a finalizat cu dispunerea începerii judecății.
Din materialul dosarului rezultă că la data de 19.05.2014, prima instanță a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 2317/P/2014 din 08.05.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., obiectul judecății constituindu-l infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. 1 cu aplic. art. 5 NCP, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. M..
În fapt, s-a susținut că în luna iunie 2011 acesta a dat dispoziție verbală unor muncitori din cadrul ., să ridice mai multe bunuri din stația de sortare-concasare aflată în posesia . G. SRL situată în . de persoana vătămată M. J. P. care la urmărirea penală s-a constituit parte civilă cu suma de 456.980 lei (echivalentul a aprox. 100.000 euro)
Începerea judecății s-a dispus prin încheierea pronunțată în camera de consiliu de la 16 iunie 2014, judecătorul de cameră preliminară constatând legalitatea sesizării Judecătoriei Vălenii de M. ca primă instanță competentă să soluționeze fondul cauzei, legalitatea administrării probatoriilor și efectuării actelor de urmărire penală.
Cercetarea judecătorească nu a început, cauza amânându-se la trei termene de judecată pentru lipsa de procedură cu partea civilă M. J. aul și lipsa avocatului ales al inculpatului M. M..
La termenul de judecată din data de 10 decembrie 2014, mai înaintea începerii procedurii prev. de art. 374 și urm. NCPP, prima instanță a pus în discuția părților ca și chestiuni prealabile, cererea părții civile M. J. P. privind extinderea procesului penal și față de martorii presupuși a fi participat la săvârșirea faptei din 20.08.2011, cererea inculpatului M. M. privind calitatea de parte civilă a persoanei juridice . G. SRL precum și cererea procurorului de ședință vizând corecta încadrare juridică a faptei, în sensul reținerii circumstanței agravante prev. de art. 77 alin. 1 lit. f NCP.
Soluția adoptată prin încheierea din 17 decembrie 2014 constând în de scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., pentru a se pronunța asupra cererilor menționate, apreciate ca reprezentând chestiuni noi privind obiectul judecății ce atrag reluarea urmăririi penale, contravine regulilor procedurale ce guvernează judecata în primă instanță, după dispunerea începerii acesteia conform art. 346 NCPP.
Chiar dacă fapta a fost săvârșită, iar urmărirea penală s-a finalizat sub imperiul Codului de procedură penală anterior, în exercițiul funcției judiciare de judecată se impunea a se reține că potrivit art. 3 și 6 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală publicată în Monitorul Oficial nr. 515/14.08.2013, modificată și completată, cauzele aflate în cursul urmăririi penale la data intrării în vigoare(01.02.2014), inclusiv cele aflate în curs de judecată în primă instanță se soluționează de către instanța competentă conform legii noi și deci regulilor prevăzute de aceasta.
Cum regulile procedurale penale sunt de strictă interpretare, în raport de textele de lege citate și observațiile făcute pe marginea acestora, era necesar a se constata că disp. art. 332-art.333 Cod proc. penală anterior, ce reglementau instituția restituirii cauzei la procuror, după începerea judecății, pentru completarea ori refacerea urmăririi penale, inclusiv sub aspectul extinderii acesteia față de alte persoane, nu au mai fost preluate de legea procesuală nouă, incidentă în speță.
Potrivit separației funcțiilor judiciare determinate de Noul Cod de procedură penală, extinderea procesului penal față de alte persoane chiar indicate ca și martori în dovedirea acuzațiilor, deci alți subiecți procesuali în sensul art. 34 NCPP, nu se poate dispune decât în faza de urmărire penală și procurorul sesizat conform art. 311 din același cod, de către organul de cercetare penală învestit cu instrumentarea cauzei.
Trebuia să se observe de asemenea, că după data de 19.05.2014, când a fost sesizată prin rechizitoriu, Judecătoria Vălenii de M. nu se putea dezinvesti decât în cursul procedurii de cameră preliminară, în condițiile art. 346 alin. 3 NCPP și numai prin judecătorul competent să exercite această funcție judiciară, în îndeplinirea obligațiilor privind verificarea legalei sesizări a instanței, legalității administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală.
D. consecință, întrucât cu autoritate de lucru judecat prin încheierea pronunțată în camera de consiliu de la 16 iunie 2014, conform art. 346 alin. 2 NCPP acesta a dispus începerea judecății, în faza procesuală reglementată de art. 349-407 NCPP, funcția judiciară de judecată implica efectuarea de activități de judecată a cauzei penale aflate pe rol, limitate în aflarea adevărului privind infracțiunea de furt, săvârșită la data de 20.08.2011 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. M. și în împrejurările de fapt descrise prin actul de sesizare.
Acestea având în vedere că faza de judecată începe din momentul rămânerii definitive a hotărârii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, iar obiectul judecății determinat prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală nr. 2317/P/2011 de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M., indiferent de chestiunile de fapt ivite după data de 16.06.2014, nu poate depăși limitele impuse de art. 371 Cod procedură penală.
Neprocedând astfel, rezultă că la data de 17.12.2014 prima instanță a pronunțat o hotărâre afectată de nelegalitate, întrucât prin nerespectarea principiului separării funcțiilor judiciare, s-a desesizat cu privire la judecata unei cauze penale, dispunând restituirea acesteia la parchet, soluție neprevăzută de art.396 Cod proc. penală, la acest moment al procesului penal.
Încălcarea unor atari dispoziții legale ce reglementează desfășurarea judecății în primă instanță atrag nulitatea acesteia în sensul art. 282 rap. la art. 280 NCPP, ce nu poate fi acoperită în fața instanței de control judiciar, deoarece s-ar prejudicia drepturile părților și subiecților procesuali principali, inclusiv acela de apărare în raport de obiectul judecății, în dublul grad de jurisdicție.
Concluzionând, pentru argumentele de fapt și de drept expuse, Curtea reține că apelul exercitat de parchet este fondat, situație în care, în baza art. 421 pct. 2 lit. b NCPP, se va dispune admiterea acestuia, desființarea în totalitate a încheierii atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, la prima instanță.
Urmează ca în exercitarea funcției judiciare de judecată, la primul grad de jurisdicție judecătoria să verifice legalitatea și temeinicia acuzațiilor formulate de procuror față de inculpatul M. M. privind infracțiunea de furt, după caz, să pună în discuție schimbarea încadrării juridice a activității infracționale pretins a fi săvârșite la data de 20.08.2011, respectiv titularul acțiunii civile și limitele răspunderii civile delictuale, precum și orice alte chestiuni de fapt și de drept, ivite ulterior investirii de judecătorul de cameră preliminară, utile să lămurească complet cauza, pentru aflarea adevărului și în final, să pronunțe una din soluțiile menționate în art. 396 (latură penală), respectiv art. 397 (latură civilă) din noul Cod de procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității apelului invocată de intimatul-inculpat M. M. (fiul lui I. și I., născut la data de 27.10.1968 în Ploiești, județul Prahova), domiciliat în municipiul Câmpina, . nr. 113, județul Prahova.
În baza art. 421 pct.2 lit.b Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Vălenii de M. împotriva încheierii pronunțată la 17 decembrie 2014 de Judecătoria Vălenii de M. pe care o desființează în totalitate și trimite cauza pentru continuarea judecății la prima instanță.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 3 aprilie 2015.
Președinte Judecător
S. P. B. E. N.
Grefier
B. Năvîrcă
Red. EN
2 ex./11.05.2015
Dosar fond nr._
Jud. fond L. E. - Jud. Vălenii de M.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 510/2015. Curtea... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 66/2015. Curtea... → |
|---|
