Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 510/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 510/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 19-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.510
Ședința publică din data de 19 mai 2015,
Președinte: - C. G.
Judecător: - M. D.
Grefier: - M. M.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. I..
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală R. a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul procesual ales în municipiul B., ., județul B., împotriva sentinței penale 21/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul B..
Prin această sentință, în baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. anterior și art.5 N.C.pen., cu referire la art.396 al.10 C.pr.pen. raportat la art.375 alin.1, 2 C.pr.pen., inculpatul S. L., arestat în altă cauză, fiul lui I. și A., născut la data de 27.11.1980 în mun. B., domiciliat în ., jud. B., cetățean român, divorțat, cu antecedente penale, CNP_, a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, în perioada 02.10._11.
În baza art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. anterior și art.5 N.C.pen., cu referire la art.396 al.10 C.pr.pen. raportat la art.375 alin.1, 2 C.pr.pen., inculpatul S. L. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, în perioada 02.10._11.
S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor și s-a dispus ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 7 ani închisoare.
În latură civilă, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. V. T. S.R.L. prin lichidator judiciar Jureschi V., să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală R. a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. suma de 39.022 lei cu titlu de despăgubiri civile.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile: apelanta-parte civilă Direcția R. a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., intimatul-inculpat S. L. pentru care din oficiu a răspuns avocat P. M. S. din cadrul Baroului Prahova (delegație) și intimata-parte responsabilă civilmente ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus adresa nr.B3/_/PFVN/05.05.2015 emisă de Penitenciarul Focșani, în care se arată că deținutul S. L. a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa. Alăturat acestei adrese a fost atașată și declarația persoanei private de libertate.
Avocat P. M. S., având cuvântul pentru intimatul-inculpat S. L. și Reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, luând act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat, potrivit art. 420 alin.6 din Noul Cod de proc. penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat P. S. M. având cuvântul pentru intimatul-inculpat S. L., solicită respingerea apelului declarat de partea civilă Direcția R. a Finanțelor Publice G., Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței penale nr.21/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul B., care este legală și temeinică sub toate aspectele. În mod eronat se susține că instanța de fond nu a coroborat toate probele administrate în cauză, precum și că a reținut susținerile din rechizitoriu.
Dimpotrivă, situația fiscală a fost reținută în mod corect de instanța de fond, așa cum a stabilit-o specialistul în antifraudă din cadrul parchetului, fiind cenzurate și apreciate în moc corect constatările inspectorilor fiscali. Cuantumul prejudiciului a fost stabilit în mod corect, astfel că s-a constatat că inculpatul a cauzat un prejudiciu total de_ lei, respectiv impozit pe profit în sumă de 15.445 lei și TVA 23.167 lei
Toate probatoriile administrate în cauză converg către prejudiciul stabilit de instanța de fond, astfel că în mod corect s-a admis în parte solicitarea părții civile.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de partea civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică în ceea ce privește latura civilă a cauzei. Astfel, în mod corect instanța de fond a stabilit în sarcina inculpatului un prejudiciu total în sumă de 39.022 lei, prejudiciu care a fost cauzat de inculpat prin săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa, prevăzute de art.6 și art.9 din Legea 241/2005. La stabilirea acestui prejudiciu s-au avut în vedere că în cursul urmăririi penale, inspectorul antifraudă a procedat la reevaluarea documentației fiscale depuse la dosar, precum și constatările formulate de inspectorii fiscali stabilind în final suma reală cu care inculpatul a prejudiciat bugetul de stat prin activitatea infracțională dedusă judecății.
Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut prejudiciul cauzat de către inculpat și l-a obligat la acoperirea integrală a acestuia, celelalte sume nefiind reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.21/31 martie 2015 pronunțată de Tribunalul B., în baza art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. anterior și art.5 N.C.pen., cu referire la art.396 al.10 C.pr.pen. raportat la art.375 alin.1, 2 C.pr.pen., inculpatul S. L., arestat în altă cauză, fiul lui I. și A., născut la data de 27.11.1980 în mun. B., domiciliat în ., jud. B., cetățean român, divorțat, cu antecedente penale, CNP_, a fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în formă continuată, în perioada 02.10._11.
În baza art.9 al.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. anterior și art.5 N.C.pen., cu referire la art.396 al.10 C.pr.pen. raportat la art.375 alin.1, 2 C.pr.pen., inculpatul S. L. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, în perioada 02.10._11.
S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare prin sentința penală nr.79/30.04.2013 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.616/11.06.2014 a Curții de Apel Ploiești, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, prin sentința penală nr.1068/19.11.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.419/17.04.2014 a Curții de Apel Ploiești, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.193/26.11.2013 a Tribunalului B. definitivă prin neapelare la data de 09.12.2013 și la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare prin sentința penală nr.1115/09.12.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 30.12.2014.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.79/30.04.2013 a Tribunalului B., în pedepsele componente: 3 ani închisoare, 7 ani închisoare, 8 luni închisoare, 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a, b C.pen. anterior, 2 ani închisoare (sentința penală nr.55/17.01.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 06.02.2012), 6 luni închisoare (sentința penală nr.1294/06.12.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 18.12.2012).
În baza art.865 al.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 N.C.pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1068/19.11.2013 a Judecătoriei B..
Pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1068/19.11.2013 a Judecătoriei B., a fost descontopită în pedepsele componente: 6 luni închisoare, 2 ani închisoare (sentința penală nr.55/17.01.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 06.02.2012), 6 luni închisoare (sentința penală nr.1294/06.12.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 18.12.2012).
În baza art.865 al.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 N.C.pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.193/26.11.2013 a Tribunalului B..
Totodată, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1115/09.12.2014 a Judecătoriei B., în pedepsele componente: 3 ani închisoare, 4 ani închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare (sentința penală nr.55/17.01.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 06.02.2012), 2 ani închisoare (sentința penală nr.1068/19.11.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.419/17.04.2014 a Curții de Apel Ploiești), 6 luni închisoare (sentința penală nr.1294/06.12.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 18.12.2012), 7 ani închisoare (sentința penală nr.79/30.04.2013 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.616/11.06.2014 a Curții de Apel Ploiești), 1 an și 6 luni închisoare (sentința penală nr.193/26.11.2013 a Tribunalului B., definitivă prin neapelare la data de 09.12.2013).
În baza art.36 C.pen cu referire la art.34 al.1 lit.b, art.35 al.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 N.C.pen., s-au contopit pedepsele menționate mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință, inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 7 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a, b C.pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani.
În baza art.88 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 N.C.pen., s-a computat din pedeapsa rezultantă de executat durata reținerii din data de 12.09.2011 (sentința penală nr.55/17.01.2012 a Judecătoriei B.), durata reținerii si arestării preventive din 27.09._13 (sentința penală nr.193/26.11.2013 a Tribunalului B.) și perioada executată începând cu data de 06.07.2014, la zi.
În baza art.71 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 N.C.pen., inculpatului i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b și c C.pen. anterior cu aplicarea art.5 N.C.pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței si până la terminarea executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul se află în executarea unei pedepse definitive.
S-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.1546/2014 emis în baza sentinței penale nr.1115/09.12.2014 a Judecătoriei B. si emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentințe.
În baza art.19 C.pr.pen. raportat la art.998, 1000 al.3 C.civ. anterior inculpatul, a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. V. T. S.R.L. prin lichidator judiciar Jureschi V., să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală R. a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. suma de 39.022 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.13 al.1 din Legea nr.241/2005, o copie a dispozitivului prezentei sentințe s-a dispus să fie comunicată, la data rămânerii definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului.
În baza art.274 al.1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 600 lei onorariu apărător din oficiu avansată Baroului de avocați B. din fondul special al Ministerului Justiției urmând a rămâne în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.403/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de stopaj la sursă și evaziune fiscală, prevăzute și pedepsite de art.6 și art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. anterior, art.33 lit.a C.pen. anterior, cu referire la art.5 C.pen. .
În susținerea rechizitoriului, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în calitate de administrator al S.C. V. T. S.R.L. B., în perioada 02.10._11, nu a evidențiat o parte din veniturile obținute în contabilitate, cu scopul și consecința sustragerii de la plata sumei de 38.612 lei de la bugetul de stat (impozit pe profit în cuantum de 15.445 lei +TVA în sumă de 23.167 lei) iar în aceeași perioadă, a calculat, a reținut și nu a virat suma de 410 lei rezultată din taxe, contribuții și impozite cu regim de reținere la sursă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului de ale suspecților, procesul-verbal întocmit de specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., procesul-verbal verbal întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice B. și anexele acestuia, corespondența purtată cu Garda Financiară B., declarațiile unor parteneri comerciali, înscrisurile și actele contabile relevevante precum și celelalte înscrisuri atașate la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
S.C. V. T. S.R.L. a avut sediul social în mun. B., cartier Broșteni, ., număr de înregistrare la O.R.C. B. J_, C.U.I._, obiect principal de activitate transporturi cu taxiuri;s-a derulat și comerț cu amănuntul și prestări servicii.â
Societatea comercială a avut patru administratori în perioada vizată de cercetări: V. O. A., asociat unic și administrator în perioada 01.01._06; Z. C. G., administrator neasociat cu drept de reprezentare în perioadele 12.07._08, 14.11._09 (asociați fiind V. O. A. – CNP_ 80% din părțile sociale și Z. G. – CNP_ cu 20% din părțile sociale) și asociat unic și administrator în perioada 15.07._09; S. O. F., asociat unic și administrator în perioada 14.11._09; S. L. asociat unic și administrator din data de 02.10.2009, în funcție la data efectuării inspecției fiscale generale.
La data de 02.12.2010 această societate comercială a intrat în insolvență, fiind numit administrator judiciar Jurevschi V., conform sentinței Tribunalului B. nr.1289/02.12.2010, dosarul nr._ având termen de judecată la data de 04.06.2015.
În perioada 01.04._11 s-a efectuat o inspecție fiscală generală la S.C. V. T. S.R.L., pentru intervalul 01.01._11.
Potrivit verificărilor anterioare făcute de Garda Financiară B. împreună cu Inspectoratul de Poliție al Județului (I.P.J.) B. – Serviciul de Investigare a Fraudelor (S.I.F.), materializate prin procesul – verbal nr._/14.09.2010, în perioada 2008 – septembrie 2009, administratorul firmei din acea perioadă, Z. C. G. nu a înregistrat în contabilitate încasări în sumă de 7900 lei (6638 lei venit + 1262 lei TVA colectată) rezultate din comercializarea către un centru de dezmembrări a două autoturisme avariate, și amanetarea altuia (toate aparținând S.C. V. T. S.R.L.), nu a justificat suma totală de_ lei (_ lei sold scriptic în casieria unității care nu mai exista faptic la data controlului + 7900 lei încasați din operațiunile de mai sus însușiți de administratorul firmei Z. C. G.) și nu a virat la bugetul statului, prin stopaj la sursă, obligații aferente salariilor (calculate și evidențiate) în sumă de 3454 lei, aceste aspecte formând obiectul dosarului 683/P/2013, pentru care a fost condamnat definitiv Z. C. G..
Organele fiscale au efectuat inspecția având la bază următoarele documente: documente justificative și contabile aferente perioadei 01.01._09, puse la dispoziție de I.P.J. B. –S.I.F. conform procesului – verbal din 11.10.2010; documente justificative rezultate în urma verificărilor încrucișate efectuate cu 6 parteneri care au raportat în D394 32 facturi fiscale de livrări marfă (materiale de construcții, piese auto, lucrări executare – manoperă construcții) și prestări servicii (transport), precum și 32 chitanțe de încasare a contravalorii acestora, reprezentând achiziții efectuate în perioada 2010- februarie 2011 de la S.C. V. T. S.R.L.; copii de pe statele de salarii depuse de firmă la Inspectoratul Teritorial de Muncă B. până în luna decembrie 2010; declarații și deconturi depuse de firmă la organul fiscal până la decembrie 2009 (ulterior nu s-au mai depus situații sau declarații prevăzute de lege și nici bilanț pentru anul 2009); documente contabile (balanțe de verificare trimestriale, jurnale pentru vânzări, jurnale pentru cumpărări) din perioada 01.07._09 puse la dispoziție de .. B. reprezentată de M. E. D. – CNP_, care a ținut evidența contabilă în perioada respectivă.
Obligațiile fiscale au fost stabilite prin estimare.
Urmare constatărilor cuprinse în procesul – verbal nr.512/15.04.2011, organul fiscal a stabilit ca obligații fiscale suplimentare de plată la bugetul general consolidat al statului de către S.C. V. T. S.R.L. în perioada 2006-2011, suma totală de_ lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de_ lei și TVA în sumă de_ lei, precum și impozite, taxe și contribuții cu stopaj la sursă calculate, evidențiate și neachitate cu o vechime mai mare de 30 de zile de la scadență în sumă de 7725 lei (impozit pe venituri salariale = 3258 lei, CASS asigurați = 1420 lei, CAS asigurați = 2720 lei, Somaj asigurați = 142 lei, Șomaj angajator = 185 lei).
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul S. L. este singurul autor al infracțiunii de evaziune fiscală, ceilalți suspecți săvârșind doar infracțiunea de stopaj la sursă, având în vedere și faptul că a prejudiciat statul cu o sumă mai mare față de ceilalți administratori și că are un bogat trecut infracțional.
Situația fiscală a fost reținută așa cum a stabilit-o specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunal fiind cenzurate astfel constatările și concluziile formulate de inspectorii fiscali, din următoarele motive: sumele reținute cu titlu de prejudiciu de inspectorii fiscali provin, pe lângă cele rezultate din neevidențierea tuturor veniturilor obținute, ca modalitate de comiterii a infracțiuniiși din: înregistrarea eronată a unor cheltuieli deductibile fiscal, ajustarea unor cheltuieli apreciate de inspectorii fiscali ca fiind exagerate prin raportare la veniturile pe care le-au generat, lipsa documentelor justificative pentru unele cheltuieli înregistrate în contabilitate (aspecte cu caracter nepenal); inspecția fiscală cuprinde și constatarea comisarilor Gărzii Financiare B. cu ocazia activităților derulate în cadrul dosarului penal nr. 683/P/2012, vizând activitatea societății în perioada cât aceasta a fost administrată de Z. G. și pentru care cel în cauză este condamnat definitiv de instanță.
S-a mai constatat că sumele datorate cu titlu de impozitul pe profit sustras prin modalitatea omisiune de evindețiere în contabilitate a veniturilor este în sumă de 11.141 lei, reprezentând impozit pe profit sustras în perioada septembrie – decembrie 2010; la acesta se adaugă suma de 4.304 lei reprezentând impozit pe profit sustras în perioada ianuarie – februarie 2011 prin metode similare, rezultând un prejudiciu în ceea ce privește impozitul pe profit sustras de la plata către bugetul general consolidat al statului în perioada septembrie 2010 – februarie 2011 în sumă totală de_ lei (_ lei în 2010 + 4304 lei în 2011).
Administratorul cu drept legal de reprezentare al S.C. V. T. S.R.L. în perioada septembrie 2010 - februarie 2011 a fost S. L. .
Cu privire la TVA, s-a stabilit că suma de 23.167 lei (16.712 lei în perioada septembrie – decembrie 2010 + 6.455 lei în perioada ianuarie – februarie 2011) reprezentă prejudiciul cauzat prin fapte de natură penală, responsabilitatea penală revenindu-i administratorului firmei din acea perioadă, inculpatul S. L..
De asemenea, s-a mai stabilit că prejudiciile cauzate de ceilalți administratori, cu excepția inculpatului, prin reținerea la sursă a unor impozite, taxe și contribuții cu acest regim sunt următoarele: V. O. A., administrator în perioada 01.01._06, în care S.C. V. T. S.R.L. nu a achitat obligații cu stopaj la sursă în sumă totală de 786 lei, din care impozit pe veniturile din salarii - 38 lei, CAS salariați - 370 lei, sănătate angajați - 244 lei, șomaj societate - 99 lei, șomaj salariați - 35 lei; Z. C. G., administrator neasociat cu drept de reprezentare în perioadele 12.07._08, 14.11._09 și administrator de drept (și asociat unic) în perioada 15.07._09, în care S.C. V. T. S.R.L. nu a achitat obligații cu stopaj la sursă în sumă totală de 5.377 lei, din care impozit pe veniturile din salarii – 3.033 lei, CAS salariați - 1429,5 lei, sănătate angajați - 797 lei, șomaj societate - 47 lei, șomaj salariați - 70,5 lei, pentru această infracțiune, cel în cauză fiind deja condamnat definitiv de instanță; S. O. F., administrator în perioada 14.11._09, în care S.C. V. T. S.R.L. nu a achitat obligații cu stopaj la sursă în sumă de 1152 lei, din care CAS salariați - 718,5 lei, sănătate angajați - 362 lei, șomaj societate - 37 lei, șomaj salariați - 34,5 lei.
În concluzie, din prejudiciul în sumă de 7.725 lei aferent perioadei 2006-2010, reprezentând impozite, taxe și contribuții cu stopaj la sursă calculate, reținute și nevirate într-o perioadă mai mare de 30 de zile de la scadență de S.C. V. T. S.R.L., au rămas de achitat obligații în sumă totală de 2.348 lei, delimitate pe perioade și persoane răspunzătoare astfel: 786 lei V. O. A., administrator în perioada 01.01._06; 1.152 lei S. O. F., administrator în perioada 14.11._09; 410 lei S. L., administrator în perioada 02.10.2009 - până în prezent.
Au fost astfel înlăturate sumele stabilite de organele fiscale care reprezintă cheltuieli nedeductibile, venituri estimate, pierderi fiscale.
Inculpatul S. L. a cauzat astfel statului un prejudiciu în valoare de 38.612 lei, prin omisiunea de a evidenția în contabilitate o parte din veniturile obținute și în sumă de 410 lei, prin stopaj la sursă.
Impozitul pe profit stabilit are ca bază impozabilă următoarele surse: suma de 69.632 lei reprezentând venituri neînregistrate în contabilitate, realizate de firmă în perioada septembrie – decembrie 2010; la baza impozabilă se adaugă venituri neînregistrate în sumă de 26.899 lei, neînregistrate în contabilitate, realizate de firmă în perioada ianuarie – februarie 2011, determinate de D.G.F.P. B. ca urmare a unor verificări încrucișate efectuate la un partener al S.C. V. T. S.R.L. care a raportat în D394 din semestrul I 2011 achiziții de la acesta.
Ca urmare, având în vedere că din analiza declarațiilor 394 depuse de parteneri ai S.C. V. T. S.R.L. în perioada 2010-2011, au rezultat doar venituri în sumă totală de 96.531 lei cuprinse în 32 facturi fiscale (24 facturi fiscale în perioada septembrie – decembrie 2010 și 8 facturi fiscale în perioada ianuarie – februarie 2011) centralizate în anexa nr. 5 la procesul-verbal nr. 512/15.04.2011 întocmit de D.G.F.P. B. (_ lei în 2010 +_ lei în 2011), rezultă că impozitul pe profit sustras de la bugetul general consolidat al statului în perioada sus-menționată de firmă este de 15.445 lei (11.141 lei în anul 2010 + 4.304 lei în anul 2011), administrator în acea perioadă fiind inculpatul S. L..
TVA, raportat la aceeași bază menționată mai sus: suma de 23.167 lei reprezentând TVA sustrasă în perioada septembrie 2010 – februarie 2011 (16.712 lei în perioada septembrie 2010 – decembrie 2010 + 6.455 lei în perioada ianuarie 2011 – februarie 2011) ca urmare a neînregistrării în contabilitate a unor venituri în sumă totală de 96.531 lei (69.632 lei în septembrie – decembrie 2010 + 26.899 lei în ianuarie – februarie 2011) cuprinse în 32 facturi fiscale (24 facturi fiscale în perioada septembrie 2010 – decembrie 2010 și 8 facturi fiscale în perioada ianuarie – februarie 2011) identificate prin verificări încrucișate la un număr de 6 agenți economici (înscrise în anexa nr. 5 la procesul – verbal nr.512/15.04.2011 întocmit de D.G.F.P. B.), administrator în perioada septembrie 2010 – februarie 2011 fiind suspectul S. L..
impozite, taxe și contribuții cu stopaj la sursă: S. L., administrator în perioada 02.10.2009 până în prezent, în care S.C. V. T. S.R.L. nu a achitat obligații cu stopaj la sursă în sumă de 410 lei, din care impozit pe veniturile din salari - 187 lei, CAS salariați - 202 lei, sănătate angajați - 17 lei, șomaj societate - 2 lei, șomaj salariați - 2 lei.
În drept, fapta inculpatului S. L., comisă în calitate de administrator al . B., în perioada 02.10._11, de a nu evidenția o parte din veniturile obținute în contabilitate, cu scopul și consecința sustragerii de la plata sumei de 38.612 lei de la bugetul de stat (impozit pe profit în cuantum de 15.445 lei +TVA în sumă de 23.167 lei), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. anterior și art.5 C.pen. .
De asemena, fapta inculpatului S. L., comisă în aceeași calitate și perioadă, de a calcula, a reține și a nu vira suma de 410 lei rezultată din taxe, contribuții și impozite cu regim de reținere la sursă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. anterior și art.5 C.pen. .
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul S. L. a declarat, personal, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care și le-a însușit, nesolicitând alte probe, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art.374 al.4 C.pr.pen., art.375 al.1 C.pr.pen. și art.396 al.10 C.pr.pen. .
Instanța a admis cererea formulată de inculpat, constatând că din probele administrate, rezultă că faptele acestuia sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse.
La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, atitudinea sinceră a inculpatului în faza de judecată dar și faptul că inculpatul are un bogat trecut infracțional.
Instanța de fond a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare prin sentința penală nr.79/30.04.2013 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.616/11.06.2014 a Curții de Apel Ploiești, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, prin sentința penală nr.1068/19.11.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.419/17.04.2014 a Curții de Apel Ploiești, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.193/26.11.2013 a Tribunalului B. definitivă prin neapelare la data de 09.12.2013 și la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare prin sentința penală nr.1115/09.12.2014 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare la data de 30.12.2014.
În consecință, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.79/30.04.2013 a Tribunalului B., a fost descontopită în pedepsele componente: 3 ani închisoare, 7 ani închisoare, 8 luni închisoare, 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a, b C.pen. anterior, 2 ani închisoare (sentința penală nr.55/17.01.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 06.02.2012), 6 luni închisoare (sentința penală nr.1294/06.12.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 18.12.2012).
În baza art.865 al.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 N.C.pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1068/19.11.2013 a Judecătoriei B..
Instanța urmează să descontopească pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1068/19.11.2013 a Judecătoriei B., în pedepsele componente: 6 luni închisoare, 2 ani închisoare (sentința penală nr.55/17.01.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 06.02.2012), 6 luni închisoare (sentința penală nr.1294/06.12.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 18.12.2012).
În baza art.865 al.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 N.C.pen., instanța urmează să anuleze suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.193/26.11.2013 a Tribunalului B..
Instanța urmează să descontopească pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1115/09.12.2014 a Judecătoriei B., în pedepsele componente: 3 ani închisoare, 4 ani închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare (sentința penală nr.55/17.01.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 06.02.2012), 2 ani închisoare (sentința penală nr.1068/19.11.2013 a Judecătoriei B., definitivă prin decizia penală nr.419/17.04.2014 a Curții de Apel Ploiești), 6 luni închisoare (sentința penală nr.1294/06.12.2012 a Judecătoriei B., definitivă prin nerecurare la data de 18.12.2012), 7 ani închisoare (sentința penală nr.79/30.04.2013 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr.616/11.06.2014 a Curții de Apel Ploiești), 1 an și 6 luni închisoare (sentința penală nr.193/26.11.2013 a Tribunalului B., definitivă prin neapelare la data de 09.12.2013).
În baza art.36 C.pen. anterior cu referire la art.34 al.1 lit.b, art.35 al.1 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 N.C.pen., instanța de fond a contopit pedepsele menționate mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință, inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 7 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a, b C.pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani.
Instanța, în baza art.88 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 N.C.pen., a computat din pedeapsa rezultantă de executat durata reținerii din data de 12.09.2011 (sentința penală nr.55/17.01.2012 a Judecătoriei B.), durata reținerii si arestării preventive din 27.09._13 (sentința penală nr.193/26.11.2013 a Tribunalului B.) și perioada executată începând cu data de 06.07.2014, la zi.
În baza art.71 C.pen. anterior cu aplicarea art.5 N.C.pen., instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a), b și c C.pen. anterior cu aplicarea art.5 N.C.pen., începând cu data rămânerii definitive a sentinței si până la terminarea executării pedepsei.
Prima instanță a constatat că inculpatul se află în executarea unei pedepse definitive.
În consecință, instanța de fond a retras mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.1546/2014 emis în baza sentinței penale nr.1115/09.12.2014 a Judecătoriei B. și a dispus emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentințe.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția, în baza art.19 C.pr.pen. raportat la art.998, 1000 al.3 C.civ. anterior, instanța de fond a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. V. T. S.R.L. prin lichidator judiciar Jureschi V., să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală R. a Finanțelor Publice G. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. suma de 39.022 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă stabilită de specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., fiind cenzurate constatările și concluziile formulate de inspectorii fiscali pentru motivele învederate anterior, respectiv sumele reținute cu titlu de prejudiciu de inspectorii fiscali provin, pe lângă cele rezultate din neevidențierea tuturor veniturilor obținute, ca modalitate de comiterii a infracțiuniiși din înregistrarea eronată a unor cheltuieli deductibile fiscal, ajustarea unor cheltuieli apreciate de inspectorii fiscali ca fiind exagerate prin raportare la veniturile pe care le-au generat, lipsa documentelor justificative pentru unele cheltuieli înregistrate în contabilitate (aspecte cu caracter nepenal), inspecția fiscală cuprinde și constatarea comisarilor Gărzii Financiare B. cu ocazia activităților derulate în cadrul dosarului penal nr. 683/P/2012, vizând activitatea societății în perioada cât aceasta a fost administrată de Z. G. și pentru care cel în cauză este condamnat definitiv de instanță, în cadrul procesului penal, sub aspectul acțiunii civile, inculpatul neputând răspunde decât pentru prejudiciul penal, nu și pentru cel fiscal, partea civilă având posibilitatea de a solicita recuperarea acestuia potrivit dispozițiilor Codului fiscal.
În baza art.13 al.1 din Legea nr.241/2005, instanța de fond a dispus ca o copie a dispozitivului prezentei sentințe să fie comunicată, la data rămânerii definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Instanța de fond, în baza art.274 al.1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 600 lei onorariu apărători din oficiu avansată Baroului de avocați B. din fondul special al Ministerului Justiției urmând a rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală R. a Finanțelor Publice G., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în ceea ce privește greșita soluționare a laturii civile.
S-a susținut că, în mod greșit instanța de fond a stabilit întinderea despăgubirilor civile doar la suma de 39.022 lei, în realitate prejudiciul creat prin fapta săvârșită de intimatul-inculpat fiind în cuantum total de 408.562 lei, din care suma de 313.160 lei reprezentând TVA stabilit suplimentar stabilit de plată, suma de 88.660 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, precum și impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă, în cuantum total de 6742 lei, din care impozit pe veniturile din salarii în cuantum de 2.602 lei, CAS asigurați în sumă de 2.720 lei și contribuția de asigurări sociale de sănătate asigurați în sumă de 1.420 lei, conform plângerii penale inițiale aflată la filele 9 și 10 dosar urmărire penală.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ și nu a coroborat toate probele existente la dosar, reținând în mod greșit susținerile eronate din rechizitoriu, în sensul că prejudiciul este de numai 39.022 lei, în mod nejustificat fiind înlăturate constatările și susținerile organului fiscal, întemeiate pe documente fiscale.
Un alt motiv de apel îl constituie faptul că în mod greșit instanța de fond a omis să calculeze obligațiile fiscale accesorii în conformitate cu legislația fiscală în vigoare, care urmează a fi stabilite de la data când obligația a devenit scadentă și până la data executării integrale a plății.
S-a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței și majorarea cuantumului despăgubirilor civile la suma de 408.562 lei, astfel cum s-a menționat prin cererea de constituie de parte civilă.
De asemenea, s-a mai solicitat și obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata obligațiilor fiscale accesorii calculate de la data creării bazei impozabile și până la data achitării integrale a debitului.
Intimatul inculpat S. L., aflat în stare de arest în altă cauză, a înaintat prin administrația locului de deținere Penitenciarul Focșani declarația emisă la 04.05.2015 și semnată personal prin care a solicitat judecata în lipsă, conform art.364 alin.4 C.pr.penală, fila 19 dosar apel, acesta fiind reprezentat de avocatul desemnat din oficiu.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 cod procedură penală, constată că apelul declarat de partea civilă este fondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cele două faze ale procesului penal din care rezultă atât existența faptelor pentru care intimatul inculpat S. L. a fost trimis în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat.
Au fost avute astfel în vedere plângerea penală formulată de reprezentanții legali ai părții civile, atât împotriva inculpatului intimat, cât și a altor persoane, procesul verbal întocmit de specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., răspunsurile furnizate de reprezentanții părții civile la solicitările efectuate pe parcursul urmăririi penale, procesul verbal de inspecție fiscală întocmit la 15.04.2011 de organul fiscal, însoțit de procesul verbal de efectuare a controlului încrucișat și de verificare a relațiilor comerciale, copiile documentelor contabile – înscrisuri reprezentând chitanțe, facturi fiscale, jurnal pentru cumpărări, decont VA, copiile actelor constitutive ale societăților comerciale și documentația ce a stat la baza autorizării funcționării acestora, declarațiile inculpatului intimat S. L. care, în cursul judecății, a recunoscut vinovăția sa, solicitând judecata cauzei în procedură simplificată.
Pe baza mijloacelor de probă de probă legal administrate în cursul urmăririi penale, situația de fapt a fost reținută în mod corect de către prima instanță, nefiind contestată, de altfel, de către inculpat, nici cu prilejul urmăririi penale și nici al judecății în primă instanță, etapă în care a arătat că înțelege să-și însușească probele administrate în faza de urmărire penală, recunoscând în totalitate învinuirea, în condițiile prev. de art. 374 rap. la art. 396 alin.10 Cod procedură penală (fila 79 dosar fond).
Astfel, din coroborarea probelor administrate în etapa urmăririi penale, astfel cum au fost evidențiate de către prima instanță în considerentele sentinței atacate, cu declarațiile de recunoaștere a învinuirii date de către inculpatul intimat S. L., în mod corect s-a reținut și rezultă că, inculpatul, în calitate de administrator al S.C. V. T. S.R.L. B., în perioada 02.10._11, nu a evidențiat o parte din veniturile obținute în contabilitate, cu scopul și consecința sustragerii de la plata sumei de 38.612 lei de la bugetul de stat (impozit pe profit în cuantum de 15.445 lei +TVA în sumă de 23.167 lei) iar în aceeași perioadă, a calculat, a reținut și nu a virat suma de 410 lei rezultată din taxe, contribuții și impozite cu regim de reținere la sursă.
Curtea constată că încadrarea juridică a faptelor comise de intimatul-inculpat este legală, iar soluția de condamnare a acesteia pentru infracțiunile ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă legal administrate în decursul urmăririi penale, dublate, așa cum cer dispozițiile legale în vigoare, de recunoașterea vinovăției de către autorul faptelor, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale sus menționate.
Prin urmare, soluția de condamnare a inculpatului este legală iar în ceea ce privește individualizarea pedepselor, curtea constată că aceasta a fost realizată cu respectarea cerințelor legale prev. de art.74 cod penal, luându-se în considerare modul și împrejurările concrete de comitere a infracțiunii, inclusiv perioada de timp în care acestea s-au comis și durata scursă de la epuizarea activității infracționale, gravitatea faptelor reliefată de prejudiciul reținut prin actul de sesizare, urmarea produsă asupra valorilor sociale protejate de lege, precum și circumstanțelor personale ale inculpatului care a recunoscut vinovăția sa în cadrul procedurii simplificate de judecată, și a săvârșit infracțiunile deduse judecății, în forma concursului real raportat la alte infracțiuni pentru care acesta a fost condamnat pe cale separată.
Ca atare, în mod judicios au fost aplicate dispozițiile legale ce reglementează concursul de infracțiuni, prin prisma dispozițiilor legii penale mai favorabile care a fost corect identificată în raport de succesiunea în timp de legi penale intervenite până la momentul judecății în primă instanță, determinată fiind ca mai favorabilă legea penală anterioară, sub imperiul căreia au fost săvârșite infracțiunile deduse judecății precum și cele ce s-au constatat a fi în concurs, astfel că pedeapsa rezultantă a fost judicios determinată în conformitate cu art.5 alin.1 C.penal, fără a se aprecia că ar fi necesar un spor de pedeapsă conform Codului penal din 1969.
În altă ordine de idei, tot în privința laturii penale a cauzei, cu toate că nu au fost formulate critici în cadrul prezentei căi de atac, totuși instanța de apel va analiza, prin prisma efectului devolutiv al căii de atac, reglementat de art.417 C.pr.penală, problema aplicabilității deciziei de neconstituționalitate adoptată la 7 mai 2015 de Curtea Constituțională a României, întrucât, constituind obiect de soluționare a acțiunii penale, reprezintă un aspect care își produce efectele și asupra laturii civile, cu atât mai mult cu cât, în sarcina inculpatului-intimat s-au stabilit obligații de plata a despăgubirilor civile în raport de infracțiunea de stopaj la sursă, pentru care s-a dispus condamnarea.
Potrivit comunicatului de presă din data de 7 mai 2015, la această dată Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că „disp. art.6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale”.
S-a apreciat de către Curtea Constituțională că legea nu definește noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, astfel că „norma care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală prevăzut de art.6 din Legea 241/2005 nu întrunește condițiile de claritate, previzibilitate și accesibilitate, încălcând prevederile constituționale cuprinse în art.1 alin.5 care consacră principiul legalității.”
Însă, la data pronunțării prezentei decizii de către instanța de apel, această decizie de neconstituționalitate nu a fost publicată încă în Monitorul Oficial al României, fiind numai adusă la cunoștința publicului prin postarea acestui comunicat de presă menționat mai sus.
În atare situație, Curtea constată că devin incidente disp. art.147 alin.4 din Constituția României, potrivit căruia „deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
Așadar, această decizie de neconstituționalitate este lipsită de forța obligatorie prevăzută de art.147 alin.4 din Constituția României, întrucât nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, neavând deci caracter obligatoriu în ce privește soluționarea prezentei cauze, cu atât mai mult cu cât latura penală nu constituie obiect de critică în cadrul prezentei căi de atac.
Prin urmare, examinându-se criticile formulate în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, se rețin următoarele:
Potrivit cererii de constituire de parte civilă aflată la filele 21-23 dosar fond partea civilă a arătat că înțelege să exercite acțiunea civilă în procesul penal prin constituirea de parte civilă pentru suma de 408.562 lei reprezentând prejudiciu adus bugetului general de stat, compusă din suma de 313.160 lei reprezentând TVA stabilit suplimentar stabilit de plată, suma de 88.660 lei reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, precum și impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă, în cuantum total de 6742 lei, din care impozit pe veniturile din salarii în cuantum de 2.602 lei, CAS asigurați în sumă de 2.720 lei și contribuția de asigurări sociale de sănătate asigurați în sumă de 1.420 lei,.
Totodată, s-a solicitat ca la această sumă să fie calculate și obligațiile fiscale accesorii potrivit Codului de procedură fiscală de la data scadenței și până la data achitării integrale.
Instanța de fond a obligat însă pe inculpatul intimat la plata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, a sumei de 39.022 lei cu titlu de despăgubiri civile, reținând în mod judicios că au fost îndeplinite condițiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, iar cu privire la întinderea despăgubirilor reținând că raportat la concluziile furnizate de specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., se impune cenzurarea constatărilor și concluziilor formulate de inspectorii fiscali.
În acest sens, s-a observat că inspecția fiscală cuprinde constatări și cu privire la perioada cât societatea comercială respectivă a fost administrată de o altă persoană, respectiv Z. G., astfel încât răspunderea civilă a inculpatului poate fi raportată numai la răspunderea sa penală, deci inculpatul urmând a răspunde numai prejudiciul penal nu și pentru întregul prejudiciu fiscal creat inclusiv de altă persoană, față de care există posibilitatea de a se solicita recuperarea, potrivit dispozițiilor Codului fiscal.
În acest sens, curtea observă că potrivit rechizitoriului ce constituie actul de sesizare a instanței, s-a reținut în sarcina inculpatului intimat producerea unui prejudiciu în valoare de 38.612 lei, prin omisiunea de a evidenția în contabilitate o parte din veniturile obținute, la care se adaugă suma de 410 lei provenită din stopaj la sursă.
În considerentele actului de sesizare, s-a arătat că antrenarea răspunderii penale a inculpatului s-a făcut în raport de infracțiunile deduse judecății și prin raportare la prejudiciul concret creat de acesta, deoarece societatea comercială respectivă a avut patru administratori în perioada vizată de cercetări, respectiv începând cu 1.01.2006, acești administratori fiind: V. O. A. în perioada 01.01.2006 – 11.07.2006, Z. C. G. în perioadele: 12.07.2006 – 13.11.2008, 14.11.2008 – 14.07.2009 și 15.07.2009 – 01.10.2009, S. F. în perioada 14.11.2008 – 14.07.2009 și intimatul-inculpat Sudiu L. care a exercitat calitatea de asociat și administrator, cu începere de la 01.10.2009 până la data efectuării inspecție fiscale generale, după care, ulterior, la 02.12.2010 societatea comercială a intrat în insolvență.
Or, potrivit art.371 C.pr.penală ce reglementează obiectul judecății, „judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare al instanței,” iar potrivit art.19 alin.1 C.pr.penală, „ acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile, potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale”.
Prin urmare, curtea constată că obiectul sesizării instanței se limitează la suma de 39.022 lei, care reprezintă obiect de exercitare a acțiunii penale și care, în mod corect a fost stabilită la primul grad de jurisdicție cu titlu de despăgubiri civile, în raport de obiectul sesizării instanței și de probatoriile administrate pe parcursul urmăririi penale, inclusiv raportul întocmit de specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., care a analizat ansamblul înscrisurilor relevante privind evoluția operațiunilor comerciale și a răspunderii fracționate administratorilor, fiecare pentru perioada cât a exercitat această funcție.
Obiectul acțiunii penale a fost raportat așadar strict la perioada în care inculpatul intimat a exercitat activitatea de administrator al societății comerciale respective, fără a se putea reține în sarcina inculpatului fapte sau obligații de dezdăunare aferente perioadei sau perioadelor în care societatea comercială a fost administrată de alte persoane, indiferent dacă acestea au fost trimise sau nu în judecată ori dacă răspunderea lor civilă a fost antrenată în vreo altă formă.
De asemenea, curtea constată că, la primul grad de jurisdicție judecata cauzei a avut loc în procedură simplificată, fără administrarea de probatorii, inculpatul recunoscând vinovăția sa în condițiile definite de art.374 alin.4 rap. la art.375 c.pr.penală, iar instanța de fond reținând situația de fapt, astfel cum aceasta a fost stabilită prin actul de sesizare, precum și încadrările juridice date faptelor prin actul de sesizare.
Așa fiind, cum recunoașterea învinuirii vizează nu numai săvârșirea infracțiunilor ce determină antrenarea răspunderii penale, ci implicit vizează și recunoașterea și achiesarea la prejudiciul stabilit prin actul de sesizare a instanței, se constată că inculpatul nu poate fi obligat la plata unui prejudiciu superior celui reținut prin actul de sesizare care limitează obiectul judecății, cu atât mai mult cu cât în speță nu s-a solicitat și nici nu s-a dispus disjungerea acțiunii civile alăturate celei penale, pentru administrarea de probatorii suplimentare.
Cum judecata în primă instanță a avut loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în cadrul procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii, curtea constată că probele administrate în decursul urmăririi penale, necontestate de părți la judecata în fond, conduc la concluzia producerii unui prejudiciu cert în valoare de 39.022 lei, decurgând din săvârșirea faptelor ce constituie obiect de exercitare a acțiunii penale și pentru care a fost stabilită răspunderea penală a inculpatului.
În consecință, cum acțiunea civilă este accesorie celei penale, iar prin obiectul exercitării acțiunii penale s-a reținut producerea unui prejudiciu în sumă de 39.022 lei fundamentat de specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B., în raport de perioada în care inculpatul-intimat a exercitat funcția de administrator al societății comerciale respective, curtea constată că, este nefondată critica ce vizează întinderea despăgubirilor civile, acestea neputând fi majorate în calea ordinară de atac, fiind judicios determinate la primul grad de jurisdicție.
Fondată este însă critica ce vizează împrejurarea că în mod eronat instanța de fond a omis să dispună obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata obligațiilor fiscale accesorii de la data scadenței și până la data plății integrale a debitului.
Procedând în o asemenea manieră, în ceea ce privește calculul obligațiilor fiscale accesorii, Curtea constată că au fost încălcate dispozițiile legale ce reglementează acoperirea integrală a folosului de care a fost lipsită partea civilă, astfel cum dispune art.14 alin.4 Cod proc. penală, în vigoare la data judecății în primă instanță a cauzei, cu observarea faptului că legea procesual penală stabilește în art.19 alin.5 că repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile.
În atare situație, Curtea constată că și dispozițiile procesual penale actuale reglementează, prin trimiterea la legea civilă, principiul acoperirii juste și integrale a prejudiciului patrimonial prin plata inclusiv a folosului nerealizat de care a fost lipsită partea civilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1380 și 1385 cod civil.
Potrivit acestor dispoziții, despăgubirea trebuie să cuprindă în întregime folosul nerealizat, care, urmează a fi determinat însă potrivit dispozițiilor speciale incidente în materie fiscală, întrucât codul de procedură fiscală reprezintă temeiul legal al calculării folosului nerealizat de care a fost lipsită partea civilă.
Astfel, conform art.21 alin.1 Cod proc. fiscală, creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal, iar conform art.23 alin.1 cod proc. fiscală, dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie în baza de impunere care le generează.
În atare situație, Curtea constată că dispozițiile codului de procedură fiscală constituie, în materia infracțiunilor de evaziune fiscală ce constituie obiectul sesizării instanței, temeiul legal în ceea ce privește determinarea calculului și a termenului de plată a obligațiilor fiscale accesorii, care, se adaugă obligației de dezdăunare principale stabilită în soluționarea acțiunii civile, alăturate celei penale.
Prin urmare, această critică este fondată, urmând deci ca apelul să fie admis conform art.421 pct.2 lit.a c.pr.penală, cu consecința desființării în parte a sentinței, în latură civilă și pronunțându-se o nouă hotărâre, va fi obligat inculpatul intimat S. L., în solidar cu partea responsabilă civilmente . B., prin lichidator judiciar Jureschi V., și la plata obligațiilor fiscale accesorii calculate de la data epuizării faptei - 21.04.2011 și până la data achitării integrale a debitului.
În privința modului de determinare a termenului de la care urmează a fi calculate aceste obligații fiscale accesorii, curtea are în vedere împrejurarea că infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în formă continuată, astfel încât data epuizării activității infracționale este cea a încetării ultimei acțiuni sau inacțiuni ilicite, deci data de la care a devenit incidentă răspunderea penală a icnulpatului intimat și prin urmare data de la care urmează a fi stabilită și răspunderea civilă a acestuia, alăturată celei penale.
Se va menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și disp. art.275 alin.3 c.pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală R. a Finațelor Publice G., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în B., ., împotriva sentinței penale nr.21/31.03.2015 pronunțată de Tribunalul B. și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 20.4.2015 pronunțată de aceeași instanță, desființează în parte sentința, în latură civilă și pronunță o nouă hotărâre, în sensul că obligă pe inculpatul intimat S. L., fiul lui I. și A., născut la data de 27.11.1980, în prezent aflat în Penitenciaarul Focșani, în solidar cu partea responsabilă civilmente . B., prin lichidator judiciar Jureschi V., și la plata obligațiilor fiscale accesorii calculate de la data epuizării faptei - 21.04.2011 și până la data achitării integrale a debitului.
Menține restul dispozițiilor sentinței și ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu pentru inculpatul intimat S. L. în sumă de 200 lei, din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2015.
Președinte, Judecător,
C. G. M. D.
Grefier,
M. M.
Red.GC/MM
7 ex./28.05.2015
d.f._, Tribunalul B.
j.f. A. F.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 501/2015. Curtea de... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 361/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI → |
|---|
