Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 501/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 501
Ședința publică din data de 18 mai 2015
Președinte - E. N.
Judecător - C. R.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror M. T.
Pe rol fiind soluționarea contestația în anulare formulată de condamnatul G. F. V. (fiul lui M. și A., născut la data de 24 mai 1985), deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 95 din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești .
Prin această decizie, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod proc. penală s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr.3317 pronunțată la data de 18 noiembrie 2014 de Judecătoria Ploiești, desființând-o în parte, în latură penală și pronunțându-se o nouă hotărâre, numai în privința inculpatului G. FlorianValentin,.
Astfel, s-a descontopit pedeapsa totală de 17 ani și 603 zile închisoare aplicată inculpatului G. F. V., prin sentința apelată în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, după cum urmează:
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. d și al. 2 lit. b, cu aplicarea art. 5 al. 1 și art. 41 al. 1 Codul penal, art.396 al. 2 și 10 Cod proc. penală (faptă din 30.01.2014, persoană vătămată R. E.);
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 228 al. 1 din, art. 229 al. 1 lit. b și d și al. 2 lit. b cu aplic. art. 5 al. 1, art. 41 al. 1 Cod penal, art.396 al. 2 și 10 Cod proc. penală (faptă din 07/08.12.2013, persoană vătămată Ghirase D. M.);
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b și d și al. 2 lit. b, cu aplic. art. 5 al. 1, art. 41 al. 1 Cod penal, art.396 al. 2 și 10 Cod proc. penală(faptă din 15.12.2013, persoană vătămată G. L. D.);
-4 ani închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b și d și al. 2 lit. b, cu aplic. art. 5 al. 1, art. 41 al. 1 din Cod penal, art. 396 al. 2 și 10 Cod proc. penală., ( faptă din 23.12.2013), persoană vătămată N. Ș. I.);
-4 ani închisoare pentru infracțiunea prev.și ped. de art. 228 al. 1- art. 229 al. 1 lit. d și al. 2 lit. b, cu aplicarea art. 77 lit. a, art. 5 al. 1, art. 41 al. 1 Cod penal, art. 396 al. 2 și 10 Cod proc. penală(faptă din 25.12.2013, persoană vătămată G. A. I.);
-4 ani închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 228 al.1, art. 229 al. 1 lit.d și al.2 lit. b, cu aplicarea art.5 al. 1, art. 41 al.1 Cod penal, art. 396 al. 2 și 10 Cod proc. penală.,( faptă din perioada 28.02._14, persoană vătămată O. G. D.);
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b și d și al. 2 lit., cu aplicarea art. 5 al. 1, art.41 al.1 Cod penal, art.396 al.2 și 10 Cod proc. penală (faptă din 20.02.2014, persoane vătămate V. F. M. și R. D. V.);
- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev.și ped.de art. 32 rap. la art. 228 al.1, art. 229 al.1 lit. d și al. 2 lit.b, cu aplicarea art. 5 al. 1, art. 41 al. 1 Cod penal, art. 396 al. 2 și 10 Cod proc. penală., (faptă din 03.03.2014, persoană vătămată C. D. E.);
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. d și al. 2 lit. b, cu aplicarea art. 5 al. 1, art. 41 al. 1 Cod penal, art. 396 al. 2 și 10 Cod proc. penală, (faptă din 07.04.2014, persoană vătămată Ș. D.);
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. d și al. 2 lit. b, cu aplicarea art. 5 al. 1, art. 41 al. 1 Cod penal, art. 396 al. 2 și 10 Cod proc. penală, (faptă din 09.01.2014, persoană vătămată M. D.);
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev.și ped. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. d și al. 2 lit. b, cu aplicarea art. 5 al. 1, art. 41 al. 1 Cod penal, art. 396 al. 2 și 10 Cod proc. penală, ( faptă din 04.01.2014, persoană vătămată C. D.);
- 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 228 al. 1, art. 229 al. 1 lit. b și d și al. 2 lit. b, cu aplicarea art. 5 al. 1, art. 41 al. 1 din Cod penal, art. 396 al. 2 și 10 Cod proc. penală, (faptă din data de 11.01.2014, persoană vătămată G. B.), toate stabilite prin sentința apelată, precum și pedepsele aplicate prin sentința penală nr.1954/20.06.2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr..783/04.09.2014 a Curții de Apel Ploiești pentru fapte concurente, astfel:
-1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republ. cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal anterior și art. 396 al. 10 Cod proc. penală;
- 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 87 al. 1 OUG nr. 195/2002 republ. cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal anterior și art. 396 al. 10 Cod proc. penală;
-603 zile închisoare rest rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 747/2012 a Judecătoriei Moreni.
În temeiul art. 40 alin. 1 rap.la art. 38 și art. 39 cod penal au fost contopite pedepsele de mai sus, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte 13 pedepse de 3 ani+3 ani + 3 ani și 6 luni + 4 ani+ 4 ani +4 ani +1 an +3 ani+4 ani +4 ani + 4 ani+ 1 an + 1 an și 6 luni (adică 13 ani și 4 luni închisoare) pedeapsa rezultantă fiind de 17ani și 4 luni închisoare
Potrivit art. 104 al.2 cod penal s-a revocat liberarea condiționată a restului de pedeapsă de 603 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 747/2012 a Judecătoriei Moreni, definitivă prin nerecuare și în temeiul art.43 alin.2 Cod penal s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 603 zile închisoare alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, astfel că inculpatul va executa în total pedeapsa de 17 ani 4 luni și 603 zile închisoare.
În temeiul art. 45 alin. 3 lit.a rap.la art.67 alin.1 Cod penal s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal, pe o perioadă de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, conform art.68 lit. c Cod penal.
Conform art. 45 alin. 5. rap. la art. 45 al. 3 lit. a Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 40 alin.3 din Cod penal s-a dedus perioada executată de inculpatul G. F. V. de la 29.07.2013 la 31.07.2013 iar potrivit art.72 alin 1 Cod penal și art. 424 alin.3 Cod proc. penală s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a aceluiași inculpat de la 07.04.2014-la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2102/2014 din 05.09.2014 al Judecătoriei Ploiești și emiterea unui nou mandat, conform prezentei decizii.
Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Prin aceeași decizie, în baza art.421 pct.1 lit. b Cod proc. penală s-au fost respins ca nefondate, apelurile inculpaților M. A. D. și G. F. V. declarate împotriva aceleiași sentințe.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat G. F.-V., aflat în stare de deținere, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu N. M. din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale nr . 7688/2015 aflată la fila 49 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin. (2) Cod procedură penală și cu permisiunea instanței, avocatul din oficiu al contestatorului-condamnat, aflat în stare de deținere, a luat legătura cu acesta.
Avocat N. M., având cuvântul pentru contestatorul condamnat G. F. V., arată că acesta dorește să depună o declarație-convenție notarială prin care arată că a achitat prejudiciul de 16.000 euro cauzat prin infracțiunea de furt calificat pentru care a fost condamnat, infracțiune ce a făcut obiectul dosarului_ 14 al Judecătoriei Ploiești și s-a împăcat cu persoana vătămată N. Ș. I., precum și două sentințe penale reprezentând practică judiciară în materie.
Avocatul contestatorului condamnat și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea contestației în anulare.
Avocat N. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei atacate și pe fond să se constate că inculpatul a achitat o bună parte din prejudiciu.
De asemenea arată că urmare împăcării dintre contestatorul condamnat G. F. V. și persoana vătămată N. Ș. I., trebuia înlăturată răspunderea penală pentru această faptă, potrivit art. 429 lit. b Cod proc. penală fiind suficiente probe din care să se constate că există o cauză de încetare a procesului penal.
Solicită de asemenea reducerea pedepsei rezultante de 17 ani închisoare.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată deoarece potrivit disp. art. 429 nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acesteia, având în vedere și faptul că potrivit art. 159 Cod penal momentul procesual până la care putea interveni împăcarea părților a fost depășit.
Contestatorul condamnat G. F. V., având personal ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației în anulare în raport de motivele invocate.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin cererea înregistrată la data de 06.02.2015 condamnatul G. S. V.(fiul lui M. și A., născut la data de 24 mai 1985), deținut în Penitenciarul Mărgineni, a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr.95/29.01.2015 pronunțate în dosarul nr._ 14 al Curții de Apel Ploiești, solicitând desființarea acesteia în parte și rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței penale nr.3317/18.11.2014 a Judecătoriei Ploiești.
S-a susținut că hotărârea adoptată de instanța de control judiciar este afectată de nelegalitate în sensul cazului de retractare prev. de art.426 alin.1 lit.b Cod proc. penală deoarece s-a respins apelul declarat împotriva sentinței primei instanțe precum și cererea de îndreptare a erorii materiale introdusă la 04.02.2015, deși la dosar a depus dovada că s-a împăcat cu partea civilă N. Ș. I., iar potrivit art.231 alin.2 NCP se impunea admiterea acestora cu consecința încetării procesului penal în baza art.16 alin.1 lit.g NCPP, pentru infracțiunea de furt calificat săvârșită în paguba patrimoniului acesteia.
În dovedirea cererii de contestație în anulare condamnatul a solicitat atașarea dosarului penal în care s-a pronunțat decizia atacată, conținând înscrisurile doveditoare privind cauza de încetare a procesului penal respectiv copia duplicatului de pe declarația –convenție autentificată la Biroul Notarial Ecvitas Ploiești sub nr.2786/21.07.2014 din care rezultă că partea civilă N. Ș. I. a primit de la soția acestuia, G. C. M. (în cauza disjunsă) sumele de 60.000 lei și 16.000 euro reprezentând contravaloarea pagubei produse prin furtul săvârșit la data de 23.12.2013.
Constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art.431 alin.2 Cod proc. penală în sensul cazului de retractare prev. de art.426 alin.1 lit.b din același cod, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 17.04.2015, Curtea de Apel Ploiești a admis în principiu, contestația în anulare reintrodusă de condamnatul G. F. V. împotriva deciziei penale nr.95/29.01.2015 și încheierii din data de 17.02.2015, stabilindu-se termen pentru judecarea pe fond la data de 18.05.2015 cu citarea contestatorului, parte interesată în cauză.
Examinând pe fond prezenta cale extraordinară de atac în raport de motivul de retractare invocat de condamnatul G. F. V., ce a atras admisibilitatea în principiu conform art.431 NCPP, lucrările și materialul instrumentat în dosarul nr._ 14 în care, s-au pronunțat decizia penală și încheierea de îndreptare a erorii materiale contestate, rezultă că aceasta nu este întemeiată pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Potrivit disp. art.426 Cod proc. penală hotărârile penale definitive pot fi atacate prin contestație în anulare pentru cazurile limitativ expuse sub alin.1 lit.a-i, între care și acela înscris sub lit.b respectiv, când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Analiza sistematică a acestor dispoziții procedurale penale, astfel cum în mod constant au fost interpretate atât în doctrină cât și în practica instanțelor judecătorești, determină concluzia că retractarea unei hotărâri intrate sub puterea lucrului judecat, pe considerentul condamnării inculpatului, deși a existat o cauză de încetare a procesului penal pentru infracțiunile deduse judecății, este condiționată de dovedirea faptului că eroarea judiciară este consecința neexaminării în ciclul procesual ordinar a unor probe, administrate în cursul procedurilor judiciare, ori care din motive obiective nu au fost invocate ori depuse în apărare (fie datorită necunoașterii acestora fie imposibilității de prezentare mai înaintea soluționării definitive a cauzei).
În speță, prin sentința penală nr.3317/18.11.2014 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus și condamnarea inculpatului G. F. V. la o pedeapsă rezultantă de 17 ani și 603 zile închisoare compusă din pedepsele stabilite pentru cele 12 infracțiuni de furt calificat deduse judecății și pedepsele contopite, aplicate prin sentința penală nr.1954/2013 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr.783/4.09.2014 a Curții de Apel Ploiești.
În sarcina inculpatului, între altele, s-a constatat ca fiind dovedit și faptul că în noaptea de 23.12.2013, prin efracție și escaladare, a pătruns în locuința aparținând părții civile N. Ș. I., de unde, fără drept, și-a însușit o . bijuterii și aparatură electronică precum și 16.000 euro, cauzându-i un prejudiciu material de circa 25.000 euro, recuperat parțial.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri P. de pe lângă Judecătoria Ploiești și inculpații G. F. V. și M. A. D..
Prin decizia penală nr.95/29.01.2015 a Curții de Apel Ploiești conform art.421 pct.2 lit.a Cod proc.penală s-a admis calea de atac exercitată de parchet, desființându-se în parte, în latură penală sentința primei instanțe numai în privința inculpatului G. F. V. în sensul că s-a recalculat pedeapsa rezultantă, conform art.39 alin.1 Cod penal, majorându-se cuantumul acesteia la 17 ani, 4 luni și 603 zile.
Apelurile declarate de cei doi inculpați s-au respins ca nefondate, apreciindu-se că motivele de reformare invocate nu sunt întemeiate.
Din considerentele deciziei adoptate la al doilea grad de jurisdicție, rezultă că în cadrul controlului judecătoresc ierarhic, s-a analizat și susținerea apelantului inculpat G. F. V. în sensul că s-a împăcat cu persoana vătămată N. Ș. I., ceea ce ar impune încetarea procesului penal pentru infracțiunea de furt calificat din data de 23.12.2013.
Astfel, s-a reținut că pretinsa împăcare nu poate produce consecințele prev. de atr.159 Cod penal referitoare la înlăturarea răspunderii penale și stingerea acțiunii civile deoarece nu s-a făcut dovada că între părți a intervenit o împăcare efectivă în sensul legii.
Pentru a hotărî astfel, s-au avut în vedere memoriul personal depus de inculpat conținând motivele de apel și alte înscrisuri (filele 40-80) inclusiv o copie a unui duplicat de pe declarația-convenție autentificată la Biroul Notarial Ecvitas Ploiești sub nr.2786/21.07.2014 din care rezultă că persoana vătămată N. Ș. I. a primit de la G. M. C. (soția apelantului G. F. V. și inculpată la rândul ei în cauza disjunsă), sumele de 60.000 lei și de 16.000 euro reprezentând contravaloarea pagubei înregistrate ca urmare a furtului comis de G. F. V., în prezent arestat în dosarul penal nr._/2014.
Instanța de control judiciar a apreciat că în termenii menționați în înscrisul anterior, voința împăcării victimei infracțiunii este clară și neechivocă numai în cazul inculpatei, în privința inculpatului G. F. V. neputându-se trage o astfel de concluzie, deoarece:
- deși datată 21 iulie 2014, declarația-convenție nu a fost adusă la cunoștința primei instanțe în fața căreia, numai până la citirea actului de sesizare, putea interveni împăcarea părților, în măsura în care și inculpatul era de acord cu aceasta;
- citirea rechizitoriului în cauza de față, s-a făcut la termenul de judecată din data de 11 noiembrie 2014 (fila 191 vol. II dosar fond), când au fost audiați și coinculpații G. F. V., M. A. D. și M. I. A. (filele 169-171), moment procesual la care contestatorul G. F. V. avea dreptul de a invoca declarația-convenție și de a-și manifesta la rândul său consimțământul la împăcarea cu persoana vătămată N. Ș. I., pe care însă nu l-a valorificat;
- cu prilejul dezbaterilor din data de 11 noiembrie 2014, personal sau prin apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul G. F. V. nu a adus la cunoștința instanței pretinsa împăcare cu această persoană vătămată și nici nu a depus documentul care atesta voința celei din urmă în acest sens;
- prin motivele scrise ale apelului, redactate personal, apelantul-inculpat G. F. V. nu a invocat împăcarea sa cu persoana vătămată N. Ș. I. (filele 40-41), așa încât voința sa proprie să confirme declarația de împăcare făcută de victima infracțiunii în urmă cu 6 luni în fața altei persoane decât cea cu care a acceptat să se împace.
Față de cele ce preced, s-a concluzionat că, motivul de apel invocat de acesta prin avocatul desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterii căilor de atac ordinare exercitate în cauza obiect al dosarului nr._ 14, respectiv încetarea procesului penal în ce privește infracțiunea de furt calificat săvârșită la 23 decembrie 2013, prin împăcarea acestuia cu persoana vătămată, nu îndeplinește condițiile art.159 Cod penal, pentru a produce consecința juridică a înlăturării răspunderii penale, declarația notarială prezentată urmând a fi folosită eventual la rezolvarea acțiunii civile disjunse, pentru stabilirea cuantumului prejudiciului.
După soluționarea definitivă a cauzei penale, respectiv la data de 04.02.2015 condamnatul G. F. V., a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, pretins a fi strecurată în decizia penală nr.95/29.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
În esență, s-a susținut că la judecata apelului ordinar, instanța a omis luarea în considerare a declarației-convenție autentificată cu nr.2786 din 07.07.2014 de către B.N. Equitas, depuse la dosar prin intermediul avocatului și prin care s-a dovedit că s-a împăcat cu persoana vătămată N. Ștenia I., întrucât a fost despăgubită integral.
S-a motivat că deși înscrisul a fost încheiat încă din timpul urmăririi penale, reprezentat fiind de coinculpata G. M. C., soția sa, el a luat cunoștință de existența acestuia și deci a cauzei de încetare a procesului penal, ulterior condamnării în primă instanță.
Cererea formulată s-a respins, ca inadmisibilă, prin încheierea din data de 12 februarie 2015, curtea de apel apreciind că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 278 Cod proc. penală ce permit îndreptarea hotărârilor intrate sub puterea lucrului judecat, într-o astfel de procedură.
Astfel, s-a argumentat că motivul invocat de condamnatul G. F. V. nu constituie o eroare materială evidentă din cuprinsul unui act procedural ce se poate îndrepta de instanța care a pronunțat decizia penală nr. 95/29.01.2015, reprezentând în realitate repunerea în discuție a unor aspecte de fapt invocate la soluționarea apelului exercitat în cauză, respins ca nefondat.
Prin urmare, la examinarea pe fond a temeiniciei contestației în anulare formulate de condamnatul G. F. V. prin cererea înregistrată la data de 06 februarie 2015, se constată că declarația-convenție autentificată cu nr.2786 din 07.07.2014 de către B.N. Equitas, probă considerată ca și cauză de încetare a procesului penal pornit împotriva sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat la data de 23 decembrie 2013, prin împăcarea intervenită între acesta și persoana vătămată N. Ș. I., a fost depus la dosarul cauzei în ciclul procesual ordinar și invocată ca și motiv de apel prin concluziile susținute oral, personal și prin avocatul desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului, în ședința publică din data de 23 ianuarie 2015.
Pe de altă parte, din considerentele deciziei adoptate la data de 29 ianuarie 2015 rezultă cu certitudine că cererea inculpatului privind încetarea procesului penal conform art. 231 rap. la art. 229 alin. 2 NCP, a făcut obiectul examenului de legalitate și temeinicie, exercitat la al doilea grad de jurisdicție, apreciindu-se că înscrisul invocat în apărare, nu poate produce consecința juridică a înlăturării răspunderii penale, deoarece în circumstanțele procedurale menționate, nu s-a dovedit intervenția împăcării efective a celor două părți, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de art. 159 Cod penal.
Regulile enumerate sub art. 426 și urm. Cod proc. penală, ce guvernează regimul retractării hotărârilor judecătorești intrate sub puterea lucrului judecat, pe calea contestației în anulare, sunt de strictă interpretare.
Ca urmare, repunerea în discuție a soluțiilor adoptate de instanțele judecătorești, într-o atare cale extraordinară de atac nu poate avea drept temei decât motive ce vizează îndeplinirea unor acte procedurale cu încălcarea dispozițiilor ce reglementează desfășurarea procesului penal în ciclul procesual ordinar și nu, temeinicia condamnării, achitării sau încetării procesului penal, în sensul reaprecierii probelor administrate în cauza respectivă privind aspecte de fapt și de drept ce au format obiectul judecății, dezlegate prin decizia contestată.
D. consecință, pentru argumentele de fapt și de drept menționate, curtea de apel ca instanță de retractare reține că hotărârea pronunțată la judecata apelului ordinar, prin care s-a respins calea de atac exercitată de inculpatul G. F. V. împotriva sentinței penale nr.1954/2013 a Judecătoriei Ploiești, nu este afectată de nelegalitate în sensul cazului de anulare prev. de art. 426 alin. 1 lit. b) Cod proc. penală, deoarece nu s-a făcut dovada existenței unor probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal pentru vreuna dintre infracțiunile deduse judecății și care să nu fi fost analizată cu ocazia exercitării controlului judecătoresc ierarhic ordinar.
Așa fiind, pe fond contestația în anulare exercitată de acesta se apreciază ca fiind neîntemeiată, urmând a se respinge și dispune obligarea la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv pentru asigurarea asistenței juridice obligatorii, în cazul condamnaților arestați chiar și în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de condamnatul G. F. V. (fiul lui M. și A., născut la data de 24 mai 1985), deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 95 din 29 ianuarie 2015 a Curții de Apel Ploiești, ca neîntemeiată.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2015.
Președinte,Judecător,
E. N. C. R.
Grefier,
B. Năvîrcă
Red. EN
Tehnored. GM
2 ex./ 22 iunie 2015
Dosar apel nr._
Jud. apel T. L./S. P. B.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 504/2015. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 510/2015. Curtea... → |
|---|
