Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 504/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 504/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 504
Ședința publică din data de 18 mai 2015
Președinte - S. P. B.
Judecător - E. N.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T – S. Teritorial Ploiești a fost reprezentat de procuror S. G.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de revizuientul D. G. - fiul lui I. și M., născut la 5 mai 1969, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.12 din 4 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care în baza art. 459 alin. 5 Cod proc. penală a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de acesta împotriva sentinței penale nr. 272/07.06.2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 5/10.01.2012 a Curții de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuient D. G., aflat în stare de deținere, personal și asistat de avocat din oficiu S. E. în substituire pentru avocat Z. A. M. din Baroul Prahova conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 8893 aflată la fila 13 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin. (2) Cod procedură penală și cu permisiunea instanței, avocatul din oficiu al inculpatului, aflat în stare de deținere, a luat legătura cu acesta și potrivit art. 420 alin.4 Cod procedură penală Curtea aduce la cunoștința apelantului-revizuient prezent în sală dispozițiile legale privind dreptul de a fi audiat în fața instanței de control judiciar și posibilitatea de a uza de dreptul la tăcere fără nici o consecință juridică.
Apelantul-revizuient D. G., având personal cuvântul, după consultarea cu apărătorul desemnat din oficiu susține că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile date anterior.
Reprezentantul Ministerului Public și apelantul-revizuient prin avocat, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Avocat S. E., având cuvântul pentru apelantul revizuient, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței penale nr.12 din 4 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de acesta, motivând că există fapte și împrejurări care nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei.
Mai arată că din rezoluția parchetului reiese că însuși autorii faptei se află în libertate, în timp ce apelantul-revizuient D. G., ca și complice, se află în executarea pedepsei în regim privativ de libertate și totodată precizează că acesta în baza acordului de recunoaștere a vinovăției nu a beneficiat de procedura simplificată așa cum s-ar fi impus.
Solicită admiterea apelului iar pe fond admiterea în principiu a cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind că sentința instanței de fond prin care s-a respins cererea de revizuire a apelantului, este legală și temeinică sub toate aspectele.
De asemenea arată că cererea acestuia nu se încadrează în dispozițiile art. 453 Cod proc. penală.
Curtea pune în discuția părților chestiunea referitoare la participarea procurorului de ședință la soluționarea prezentei cauzei în condițiile în care potrivit art. 459 alin. 2 Cod proc. penală admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează în cameră de consiliu fără citarea părților.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pe chestiunea invocată din oficiu de curte, arată că acesta este un element care ar duce la admiterea apelului doar sub acest aspect.
Avocat S. E., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței dezlegarea acestui aspect.
Apelantul-revizuient D. G., cu ocazia ultimului cuvânt, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
Luând în examinare actele și lucrările dosarului, constată;
Prin sentința penală nr.12 din 4 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova în baza art. 459 alin. 5 Cod proc. penală a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul D. G. (fiul lui I. și M., născut la 5 mai 1969), deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 272/07.06.2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 5/10.01.2012 a Curții de Apel Ploiești, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, pe baza materialului instrumentat în cauză, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt;
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ condamnatul D. G., aflat în Penitenciarul Mărgineni a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 366/12.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, invocând ca și motive faptul că autorii faptei au fost scoși de sub urmărire penală, iar el a fost condamnat pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.215 al.1,2 si 5 Cod penal.
Analizând actele și materialul dosarului, prin prisma dispozițiilor ce reglementează cazurile de revizuire prevăzute de lege, respectiv art.453 lit. a-f, tribunalul a apreciat că cererea formulată de condamnat este inadmisibilă.
Astfel, s-a stabilit că prin sentința penală nr.227/07._ a Tribunalului Prahova s-au aplicat inculpatului D. G., pedepsele de 7 (șapte) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 teza I lit. a), teza a II a și b Cod penal pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26 rap la art. 215 alin. 1,2,și 5, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și 4 (patru) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, teza a II a și b Cod penal pentru sprijinirea unui grup infracțional organizat, prev. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, fapte săvârșite în perioada noiembrie – decembrie 2005.
Conform art. 33 lit. a și 34 lit. b, Cod penal s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II a și b, Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod proc. penală s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul în solidar cu inculpații A. M., C. V. D. și M. I. la plata sumei de 2.345.350.00 lei despăgubiri civile, către părțile civile . Păulești, județul Prahova și ., județul G..
Sentința penală nr.227/07.06.2011 a Tribunalului Prahova a rămas definitivă la data de 24.01.2012, conform deciziei penale nr. 5/2012 a Curții de Apel Ploiești.
Pe de altă parte, s-a constatat că potrivit disp. art.453 Cod proc. penală hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei.
Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Cererea de revizuire se soluționează în două etape, respectiv etapa admiterii în principiu, în care se verifică dacă aceasta îndeplinește condițiile în care poate fi exercitată, referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii și termenul de introducere, fază ce privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.
Ca urmare, potrivit disp. art.456 Cod proc. penală, cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în primă instanță, se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă propuse în dovedirea acestuia, atașându-se totodată și copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat-o înțelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul.
În plus, textul de lege stipulează în mod expres că în situația în care cererea nu îndeplinește condițiile sus menționate, instanța pune în vedere celui ce a formulat cererea, să o completeze, într-un termen stabilit de instanță, sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă.
Conform dispozițiilor art. 459 Cod proc. penală admisibilitatea în principiu se examinează în camera de consiliu, fără citarea părților, instanța examinând dacă cererea fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute de art. 455 Cod proc. penală.
Se analizează de asemenea, dacă cererea a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 453 alin.2 si 3 Cod proc. penală, dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată nu au fost prezentate într-o cerere anterioară ce a fost judecată definitiv, respectiv dacă acestea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Aliniatul 5 al articolului 459 Cod proc. penală prevede că în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute anterior, dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
În speță, condamnatul D. G. a invocat în susținerea cererii de revizuire disp. art.453 lit. a Cod proc. penală, depunând la dosar copie de pe rezoluția nr. 116/P/2006 din data de 26.02.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții A. M. și C. V. D. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1, 2,3 și 4 Cod penal și art. 290 alin.1 Cod penal.
Din analiza sentinței a cărei revizuire s-a cerut a rezultat că cei doi inculpați A. M. și C. V. D. au fost condamnați în aceeași cauză cu petentul D. G., față de care s-a disjuns judecarea cauzei deoarece din motive medicale nu s-a prezentat în instanță.
În urma disjungerii formându-se un alt dosar, cu privire la revizuent, s-a procedat la judecarea cauzei în baza principiului recunoașterii vinovăției pronunțându-se sentința penală nr.227/2011, atașată la dosarul cauzei și a cărei revizuire s-a solicitat.
Din rezoluția Parchetului invocată drept împrejurare ce nu a fost cunoscută de petent la soluționarea cauzei, s-a observat că într-adevăr, se referea la aceiași inculpați, fapte similare dar alte societăți economice, fiind pronunțată în anul 2013.
Separat de cele ce preced, tribunalul a reținut că petentul D. G. a mai formulat o cerere de revizuire invocând aceeași rezoluție pronunțată de Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești și care a fost respinsă ca inadmisibilă, prin sentința penală nr.3/06.03.2014 - atașată la dosar.
Hotărârea menționată a rămas definitivă prin neapelare, la data de 22.04.2014, astfel că nu se mai putea formula o nouă cerere de revizuire, invocându-se motive ce au fost analizate definitiv printr-o cerere anterioară.
Împotriva acestei sentințe, în termenul lega,l a declarat apel condamnatul revizuent D. G., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a susținut că, printr-o incompletă analiză și injustă aprecierea a materialului administrat în dosarul nr._ al Tribunalului Prahova, în mod greșit s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire privind sentința penală nr. 366/12 octombrie 2012, în a cărei executare se află în prezent, deoarece există fapte și împrejurări care nu au fost avute în vedere la judecata cauzei în ciclul procesual ordinar și care ar fi condus pe de o parte la condamnarea autorilor infracțiunii stabilite în sarcină dar și la judecata lui în procedura simplificată prev. de art. 320/1 Cod proc. penală anterior privind recunoașterea vinovăției.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, admiterea în principiu a cererii de revizuire introdusă la data de 02 septembrie 2014 și trimiterea cauzei pentru rejudecare de către prima instanță, în sensul soluționării pe fond a acesteia conform art. 461 NCPP.
Din oficiu, la termenul de judecată din data de 18 mai 2015, în baza art. 417 alin. 2 rap. la art. 281 alin. 2 Cod proc. penală, Curtea a pus în discuția părților motivul de reformare privind nulitatea absolută a hotărârii pronunțate la primul grad de jurisdicție în sensul art. 281 alin. 1 lit. d) din același cod, respectiv examinarea admisibilității cererii de revizuire cu nerespectarea dispozițiilor art. 363 Cod proc. penală privind participarea procurorului în această procedură prealabilă judecării căii de atac extraordinare exercitate de condamnatul D. G. împotriva sentinței penale nr. 272/2011 a Tribunalului Prahova.
Verificând sentința primei instanțe, pe baza materialului din dosarul cauzei, și cu precădere sub aspectul respectării dispozițiilor procedurale ce reglementează desfășurarea procesului penal având ca obiect revizuirea sentințelor penale definitive, rezultă că aceasta este nelegală, fiind lovită de nulitate absolută în sensul dispozițiilor art. 281 alin. 1, 2 și 3 din același cod, pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Prin cererea înregistrată sub nr._, trimisă spre competentă soluționare cu adresa nr. 1215/III/6/2014, la data de 25 august 2014 condamnatul D. G., deținut în Penitenciarul Mărgineni a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 227 / 07 iunie 2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin decizia penală nr. 5/10.01.2012 a Curții de Apel Ploiești.
Prin această hotărâre revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoarea și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, compusă din pedepsele stabilite pentru complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2 și 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 și sprijinirea unui grup infracțional organizat prev, de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal 1969 și art. 320/1 alin. 7 Cod proc. penală anterior, fapte săvârșite în perioada noiembrie – decembrie 2005 și 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1916/2003 a Judecătoriei Ploiești, consecință a revocării grațierii condiționate.
Executarea sentinței s-a dispus prin mandatul nr. 336 din 24 ianuarie 2012 emis de Tribunalul Prahova, în prezent acesta aflându-se în custodia Penitenciarului Mărgineni.
În motivarea căii de atac extraordinare revizuentul condamnat a invocat cazul prev. de art. 453 alin. 1 lit. a) NCPP, respectiv descoperirea unor fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în ciclul procesual ordinar, sub aspectul exonerării de răspundere penală a autorilor infracțiunilor pentru care a fost condamnat în mod definitiv, precum și individualizării pedepselor potrivit dispozițiilor ce reglementează recunoașterea vinovăției mai înaintea începerii cercetării judecătorești în primă instanță.
Din conținutul încheierilor date în ședința din Camera de Consiliu de la 29.01.2015, respectiv17.02.2015 și preambulul sentinței penale nr. 12 din 04 martie 2015 rezultă că la termenele fixate conform art. 459 NCPP, tribunalul a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, obiect al prezentei cauze, fără participarea procurorului, în procedura prealabilă judecării pe fond a căii de atac extraordinare, în primă instanță.
Într-adevăr, din analiza literară a acestor norme procedurale se constată că, stabilind procedura de urmat la acest moment al procesului penal, legiuitorul nu a prevăzut în mod expres participarea procurorului, limitându-se la menționarea în alinatul doi că “admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților”, deci a subiecților procesuali principali și secundari, astfel cum sunt determinați în dispozițiile art. 32 – art. 34 Cod proc. penală.
Prima instanță era datoare să observe însă, că potrivit art. 30 din același cod procurorul nu este parte în procesul penal, ci un organ specializat al statului care realizează activitatea judiciară, exercitând atribuțiile funcției raportat la stadiul procesului penal, în dosarele aflate pe rolul unităților de parchet, după caz al instanțelor judecătorești.
D. consecință, prin dispozițiile art. 363 alin. 1 Cod proc. penală legiuitorul a instituit ca o regulă cu caracter general, incidentă ori de câte ori este vorba despre o activitate procesuală de judecată, deci și în materia căilor extraordinare de atac, obligativitatea prezenței procurorului la judecată, în lipsa unei dispoziții exprese contrarii.
Or, admiterea în principiu a cererii de revizuire, conform art. 459 din același cod, presupune ca instanța să verifice, între altele, dacă motivele concrete invocate în susținerea căii extraordinare exercitate de condamnat, alte părți ori procuror se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute în art. 453 NCPP, după caz, luarea unor măsuri, inclusiv suspendarea motivată a executării hotărârii supuse revizuirii, ceea ce, în lipsa unor dispoziții exprese contrare, presupune luarea concluziilor procurorului și persoanei interesate, în condiții de oralitate (obligație impusă expres în art. 460 alin. 2 NCPP), fapt ce nu poate avea loc decât prin participarea acestuia la ședința de judecată.
Față de cele ce preced, la exercitarea controlului judecătoresc ierarhic se reține că, nelegal, prima instanță a procedat la examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul D. G., fără participarea procurorului în ședința din camera de consiliu de la data de 17 februarie 2015, iar în lipsa unor dispoziții contrarii, o atare nerespectare a prevederilor art. 363 alin. 1 NCPP, atrage nulitatea absolută a sentinței penale nr. 12 pronunțată la 04 martie 2015, în sensul dispozițiilor art. 281 alin. 1 lit. d) din același cod.
Încălcarea regulilor procedurale menționate poate fi invocată în orice stadiu al procesului, indiferent de momentul la care a intervenit, din oficiu sau la cerere, iar înlăturarea consecințelor prejudiciabile produse în sensul art. 2 și 3 Cod proc. penală ce asigură legalitatea procesului penal și separarea funcțiilor judiciare, nu se poate realiza în fața instanței de control judiciar, deoarece părțile și procurorul ar fi private de examinarea admisibilității cererii de revizuire, obiect al prezentei cauze, în dublu grad de jurisdicție.
Rezultând așadar, că motivul de reformare invocat din oficiu este fondat, iar reținerea acestuia nu agravează situația condamnatului apelant în propria cale de atac, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) Cod proc. penală, se va proceda la admiterea apelului declarat și desființarea în tot a sentinței atacate, trimițându-se cauza pentru rejudecare la același tribunal, ca primă instanță.
Urmează ca, reluând procedura privind judecata căilor extraordinare de atac, în limitele determinate de art. 452 și urm. NCPP, să se examineze admisibilitatea cererii de revizuire introduse de apelantul D. G., înregistrate sub nr._ din 06.01.2015 cu respectarea dispozițiilor art. 363 alin. 1 din același cod ce impun participarea obligatorie a procurorului la judecata cauzelor penale, indiferent de stadiul procesual în care se află cauza obiect al dosarului penal nr._ /2014.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.2 lit.b Cod proc. penală admite apelul declarat de revizuientul D. G. (fiul lui I. și M., născut la 5 mai 1969), deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.12 din 4 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care o desființează în totalitate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu apelantului - revizuient din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Cheltuielile judiciare avansate de stat aferente apelului de față rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2015.
Președinte Judecător
S. P. B. E. N.
Grefier
B. Năvîrcă
Red. EN
Tehnored. GM
2 ex./08 iunie 2015
Dosar fond nr._
Judec. fond T. Z.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 501/2015. Curtea de... → |
|---|
