Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1174/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1174/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1174
Ședința publică din data de 24.11.2015
Președinte – G. C.
Judecător – N. R. A.
Grefier - V. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul I. F. A., împotriva sentinței penale nr. 1726/24.09.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești - Secția penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat I. F. A., arestat preventiv, personal și asistat de avocat desemnat din oficiu C. E. din Baroul Prahova potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/23,10.2015 aflate la fila 9 dosar și intimatul parte civilă M. I. fiind însoțit de fiica sa.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Potrivit dispozițiilor art.356 alin.3 Cod proc. penală și cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul inculpat I. F. A., aflat în stare de arest preventiv.
Potrivit art. 420 alin. 4 Cod procedură penală, Curtea a adus la cunoștința apelantului inculpat că are dreptul să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar, atrăgându-i, totodată atenția că, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Apelantul inculpat I. F. A.,având personal cuvântul nu consimte să dea o nouă declarație în fața instanței de apel pentru a face unele adăugiri și arată că își menține declarațiile date anterior.
Avocat din oficiu C. E. având cuvântul pentru apelantul inculpat I. F. A. solicită proba cu înscrisuri în circumstanțiere reprezentând copiile certificatelor de naștere ale membrilor familiei sale și un memoriu.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu se opune probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitate de inculpat.
Intimatul parte civilă M. I. având personal cuvântul nu se opune probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de inculpat.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apelantul inculpat I. F. A. prin apărătorul din oficiu.
Avocat din oficiu C. E. având cuvântul pentru apelantul inculpat I. F. A. depune la dosar înscrisurile încuviințare.
Reprezentantul Ministerului Public, avocatul apelantului inculpat I. F. A. și intimatul parte civilă M. I., având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Avocat din oficiu C. E. având cuvântul pentru apelantul inculpat I. F. A. arată că a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 1726/24.09.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești în latură penală. Față de modalitatea de executare a pedepsei apreciază că se poate aplica art.91 NCP considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, iar în privința cuantumului pedepsei sunt îndeplinite și celelalte condiții având în vedere că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală și nici de la judecată, chiar dacă a mai avut stabilite măsuri administrative acest lucru nu împiedică aplicarea art.91 Cod penal, iar lit.d a acestui text de lege se referă strict la condamnări nu și la alte măsuri. De asemenea, a mai solicitat să se aibă în vedere că inculpatul și-a manifestat acordul de a despăgubi integral partea civilă. În consecință, în baza art.421 alin.2 lit.a Cod proc. penală solicită admiterea apelului, desființarea în parte, în latură penală, a sentinței penale nr. 1726/24.09.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești și schimbarea modalității de individualizare judiciară a executării pedepsei, în sensul aplicării art.91 Cod penal.
Intimatul parte civilă M. I. având personal cuvântul arată că inculpatul nu i-a plătit prejudiciul și lasă la aprecierea instanței hotărârea ce se va lua.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul I. F. A. și menținerea sentinței penale nr. 1726/24.09.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, ca temeinică și legală, pedeapsa aplicată fiind corect individualizată cu aplicarea art.74 Cod penal. Instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol și modalitatea de săvârșire a faptei de către inculpat care nu se află la primul conflict cu legea penală, perseverând în infracțiuni de același gen.
Apelantul inculpat I. F. A., având ultimul cuvânt, achiesează întrutotul susținerilor apărătorului din oficiu, regretă și îi pare rău de fapta comisă, va plăti întreg prejudiciul cauzat părții civile și la solicitarea instanței, arată că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității.
CURTEA
1.Deliberând asupra cauzei penale de față, având ca obiect apelul formulat de apelantul inculpat I. F. A. împotriva sentinței penale nr.1726/24.09.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești - Secția penală în dosarul nr._, constată următoarele:
Actul de sesizare a instanței de fond
2. Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti nr. 6699/P/2015 din data de 15.07.2015, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul I. F. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 Cp. rap. la art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cp., cauza fiind inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti sub numarul 13._ .
3. În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență că în ziua de 19.06.2015, în jurul orelor 15.00 - 17.00, prin escaladarea gardului și forțarea ușii de acces, inculpatul a pătruns în locuința persoanei vătămate M. I., situată în mun. Ploiești, . sustras două ceasuri de mână și suma de 2000 lei.
4. Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: Proces - verbal de cercetare la locul faptei și planșă foto - f. 12; Declarații persoană - vătămată M. I. - f. 32; Proces - verbal de identificare obiecte - f. 36; Procese - verbale de investigații - f. 39; Declarație martor I. Ș. O. - f. 42; Declarație martor M. F. - f. 43; Declarație martor R. N. - f. 45; Declarație martor R. F. - f. 47; Fișă cazier inculpat I. F. - f. 52; Declarații inculpat I. F. A. - 53.
5. După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea pronunțată la data de 11.09.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, precum și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 6699/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti, dispunând începerea judecății.
Sentința penală nr.1726/24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești - Secția penală în dosarul nr._
6. Prin sentința penală împotriva căreia inculpatul I. F. A. a exercitat calea de atac a apelului s-au dispus următoarele:
„În baza art. 228 alin. 1 Cp. rap. la art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cp. cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen. condamnă pe inculpatul I. F. A., cercetat în stare de arest preventiv, fiul N. al lui Ș. O., născut la data de 11.02.1996 în Mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în Mun. Ploiești, ., posesor al CI . nr._, CNP_ la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, faptă din data de 19.06.2015.
In conformitate cu art. 65 al. 1 Cp interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cp.
În baza art.67 alin.2 C.pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 72 Cod Penal deduce perioada retinerii din 23.06.2015 si arestării preventive de la 24.06.2015 la zi.
În temeiul art. 399 al. 1 C.Pr.P.. menține măsura preventivă a arestării preventive luată fata de inculpat.
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19,art.23 CPP raportat la art. art. 1381 admite acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I. și obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.900 lei reprezentând daune materiale.
In baza art. 398 C.P.P. rap la art. 274 alin. 1 C.P.P. obliga inculpatul la plata sumei de 2.00 lei, fiecare, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Suma de 260 lei reprezentand onorariul aparatorului din oficiu va fi avansata din fondurile Ministerului Justitiei.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.”
7. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că în ziua de 19.06.2015, în jurul orelor 15.00 - 17.00, persoana vătămată M. I. a părăsit locuința sa, situată pe ., din mun. Ploiești și a mers la cumpărături. In timp ce se afla în stația pentru transportul în comun, persoană vătămată 1-a văzut pe inculpatul I. F. A. (pe care îl cunoaște cu porecla "Pripasu" și locuiește în același cartier), care se plimba pe stradă.
8. Declarația persoanei vătămate se coroboreaza cu declaratia inculpatului care a precizat ca 1-a observat și el pe persoana vătămată M. I. în timp ce pleca în oraș si cunoștea faptul că (inculpatul îl cunoaște pe persoana vătămată cu numele de "nea I.") locuiește singur. Intrucat la domiciliul persoanei vătămate nu a rămas nicio persoană, inculpatul a hotărât să sustragă bunuri de acolo. Astfel, se mai arată în considerentele sentinței apelane, după ce s-a asigurat că nu este văzut de cineva, inculpatul I. F. A. a escaladat poarta de acces și a pătruns în curtea locuinței persoanei vătămate, a forțat sistemul de închidere a ușii situate în partea din spate, prin împingerea cu umărul și a intrat în casă.
9. Inculpatul I. F. A. a căutat apoi prin toate camerele, răvășind și împrăștiind lucrurile care se aflau în interiorul imobilului si din sertarul unui dulap inculpatul a sustras două ceasuri, unul marca Atlantic, iar celălalt marca Fujiyma, precum și suma de 2000 lei (sumă care conform declarației persoanei vătămate se afla într-o agendă din același sertar din care au fost sustrase ceasurile).
10. Ceasul marca Fujiyama a fost aruncat de inculpat pe acoperișul casei sale (a fost recuperat și înmânat de mama inculpatului, numita I. Ș. O., organelor de poliție, care l-au restituit persoanei vătămate). Ceasul marca Atlantic a fost vândut de inculpatul I. F. A. martorului M. F. pentru suma de 20 lei, iar martorul a vândut la rândul său ceasul respectiv unei persoane necunoscute.
11. In depozitia data in cursul urmaririi penale, inculpatul I. F. A. a recunoscut faptul că a pătruns prin efracție și escaladare în locuința persoanei vătămate M. I., însă afirmă că a sustras doar cele două ceasuri, nu și suma de 2000 lei.
12. Instanța de fond a înlăturat declarația inculpatului in ceea ce privește faptul ca nu ar fi sustras si suma de bani ca fiind nesinceră. Astfel, se mai arată în considerentele sentinței apelate, raportat la pensia lunară de 1449 lei pe care o are persoana vătămată M. I., economisirea unei sume de 2000 lei nu prezintă dificultăți. Suma sus-menționată se afla într-o agendă din sertarul din care au fost sustrase cele două ceasuri, iar la cercetarea la fața locului în agenda respectivă (care se găsea lângă mai multe înscrisuri ce au fost scoase din sertar și răvășite) nu au fost găsiți bani (din procesul verbal de cercetare la față locului rezultă că în locuință nu a fost găsită nicio sumă de bani după comiterea faptei, aspect ce denotă faptul că toate mijloacele fincanciare din imobil au fost sustrase). In plus, în declarația dată în calitatea de inculpat, I. F. A. menționează că este de acord să restituie suma de bani, despre care persoana vătămată afirmă ca i-a fost sustrasă.
13. In depozitia data in fata primei instanțe de judecata, inculpatul I. F. A. a recunoscut in totalitate fapta retinuta in sarcina sa si a fost de acord cu acoperirea intregului prejudiciul cauzat persoanei vătămate M. I., depozitie care se coroboreaza cu materialul probator administrat in cauza.
14. Fapta inculpatului I. F. A., constând în aceea că în ziua de 19.06.2015, în jurul orelor 15.00 - 17.00, prin escaladarea gardului și forțarea ușii de acces, a pătruns în locuința persoanei vătămate M. I., situată în mun. Ploiești, . sustras două ceasuri de mână și suma de 2000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 Cp. rap. la art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cp., se mai arată în motivarea sentinței penale apelate.
15. Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea de sustragere a unor bunuri mobile- două ceasuri de mână și suma de 2000 lei, din posesia altei persoane, a persoanei vătămate M. I., fără consimțământul acesteia- dedus din pătrunderea frauduloasă în locuința și din faptul că persoana vătămată nu a avut cunoștință de prezența sa în locuințe.
16. Urmarea imediată constă în atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la posesia bunurilor mobile și producerea unei pagube, prin diminuarea patrimoniului persoanei vătămate cu suma de bani sustrasă si bunurile sustrase.
17. Paguba nu s-ar fi produs în lipsa activității infracționale a inculpatului, dovedind astfel existența raportului de cauzalitate.
18. În privința laturii subiective, se mai reține în considerentele sentinței apelate, inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat cu intenție directă, în sensul art. 16 pct. 3 lit. a Cod penal, având reprezentarea faptelor lor și urmărind producerea rezultatului, bunurile fiind luate în scopul însușirii pe nedrept, mai exact, în scopul comercializării lor. Intenția inculpatului rezultă din modul de săvârșire a faptei, din mijloacele de probă administrate, precum și din declarațiile de recunoaștere dată în cursul urmăririi penale.
19. Se reține circumstanța agravantă prevăzută de art.209 alin.1 lit.i C.pen. intrucat faptele au fost comise escaladarea gardului și forțarea ușii de acces, asa cum rezulta din probele administrate in cursul urmaririi penale.
20. În cauză a fost reținută și circumstanța agravantă prevăzută de art.209 alin.2 lit.b C.pen. întrucat fapta a fost comisa prin violare domiciliului persoanei vătămate M. I..
21. Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 C.pr.pen. întrucât fapta există, a fost săvârșita de inculpat și constituie infracțiune, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat.
22. La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
23. La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța de fond a mai reținut gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege (închisoarea de la 2 ani la 7 ani).
24. De asemenea, instanța a mai reținut în sarcina inculpatului și cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.pen. ( limitele de pedeapsă pentru infracțiunea săvârșite de inculpat fiind reduse cu o treime).
25. Raportat la aceste criterii, instanța de fond a avut în vedere îndrăzneala de care a dat dovada inculpatul pătrunzând in timpul zilei in locuinta unei persoane in varsta, faptul ca, desi a fost de acord cu acoperirea prejudiciului, nu a restituit prejudiciul, ci o parte din bunuri au fost restituite persoanei vătămate M. I. prin interventia organelor de politie.
26. Cu privire la persoana inculpatului, instanța de fond a reținut gradul ridicat de dezvoltare psihică și intelectuală, determinat de vârsta ( 19 ani) si educația școlară, ce i-au permis să înțeleagă de la început caracterul antisocial al faptelor, precum și împrejurarea că a mai fost condamnat definitiv pentru fapte asemănătoare.
27. Instanța de fond a mai avut in vedere si faptul ca prin sentința penală nr. 3599/20.11.2014 s-a dispus măsura asistării zilnice a inculpatului I. F. A. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt, măsura ce a început să fie executată începândcu 22.05.2015.Din fișa de cazier judiciar a inculpatului mai rezultă că i-au fost aplicate mai multe sancțiuni cu caracter administrativ pentru fapte prevăzute de legea penală.
28. În consecință, instanța a apreciat că pentru sancționarea, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, dar și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept este necesară aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special si anume pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din data de 19.06.2015.
29. Având în vedere faptul ca inculpatul nu este integrat social, nu are o ocupație, câștigându-și existenta din săvârșirea de infracțiuni, iar scopul educativ nu a fost atins de pedepsele neprivative de libertate aplicate inculpatului, instanța de fond a considerat ca singura modalitate de executare a pedepsei este in regim privativ de libertate.
30. În ceea ce privește pedeapsa accesorie,ținând seama de decizia nr.LXXIV/2007 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii, obligatorie conform art.4145, alin.4 C.pr.pen., și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dedusă din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, instanța de fond nu a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit a,b, d-o C.pen. în mod automat, prin efectul legii, ci a analizat în mod judicios conținutul său concret. Sub acest aspect s-a mai reținut că natura și gravitatea faptelor conduc la concluzia nedemnității în exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cp C.pen. Însă, referitor la dreptul de a alege, prevăzut de art.66, lit.d C.pen., întrucât infracțiunile săvârșite nu au implicații electorale și nu există o legătură între dreptul de a vota și prevenirea infracțiunilor sau scopul reinserției sociale a infractorului, acesta nu este reținut în conținutul pedepsei accesorii.
31. Astfel, în conformitate cu art. 65 al. 1 Cp s-a dispus interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie a drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b Cp.
32. Totodata, instanța de fond, in baza art.67 alin.2 C.pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a și b C.pen., pe o durată de 3 ani.
33. În baza art. 399 alin.1 C.pr.pen., instanța a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului I. F. A. deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, inculpatul prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică, rezultat din natura, modul și mijloacele de săvârșire a faptei: prin violare domiciliului persoanei vătămate M. I., prin gardului și forțarea ușii de acces .
34. În baza art. 72 Cod Penal a fost dedusă perioada reținerii din 23.06.2015 si arestării preventive de la 24.06.2015 la zi.
35. Sub aspectul laturii civile, în cauză, instanța de fond a reținut că înainte de începerea cercetării judecătorești, partea civila M. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 2900 lei.
36. În raport de situația de fapt, se mai reține de instanța de fond, în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art 1381 C.civ., respectiv fapta ilicită (infractiunea de furt calificat), prejudiciul ( valoarea daunelor), raportul de cauzalitate (prejudiciul nu s-ar fi produs în lipsa faptei ilicite) și vinovăția (inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând și acceptând producerea unei pagube în patrimoniul părții civile).
37. Existența prejudiciului este dovedită prin declarațiile părții vătămate/parte civilă coroborate cu declarațiile inculpatei .
38. Valoarea prejudiciului a fost determinată de partea civila, iar inculpatul a fost de acord să il acopere în întregime, manifestare de voință căreia instanța îi va acorda efectele prevăzute de art.23, alin.3 C.pr.pen.
39. În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 19,art.23 CPP raportat la art. art. 1381 admite acțiunea civilă formulată de partea civilă M. I. și obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 2.900 lei reprezentând daune materiale.
Procedura în fața instanței de control judiciar
40. Împotriva acestei soluții pronunțate în primă instanță de Judecătoria Ploiești, Secția penală, inculpatul I. F. A. a exercitat calea de atac a apelului. În expunerea motivelor pentru care inculpatul apelant a recurs la exercitarea acestei căi de atac s-a arătat în esență că hotărârea pronunțată de Judecătoria Ploiești este netemeinică sub aspectul modalității de individualizare judiciară a pedepsei aplicate. Inculpatul apelant a arătat că dorește ca pedeapsa aplicată să fie individualizată în regim neprivativ de libertate, în cauză fiind întrunite toate condițiile prev. de art. 91 C.pen. În cauză s-a mai arătat că inculpatul apelant nu s-a sustras de la urmărire penală sau de la judecată și a recunoscut în mod constant implicarea sa în comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată. Chiar dacă din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatului apelant i-a fost aplicată anterior o măsură educativă neprivativă de libertate, existența acestei măsuri sau a altor sancțiuni pecuniare nu sunt în măsură să înlăture posibilitatea aplicării măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei sub supraveghere.
41. În fața instanței de apel inculpatul apelant nu a dorit să facă noi declarații.
42. În cursul judecării apelului a fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, fiind depuse la dosar mai multe certificate de naștere ale fraților inculpatului apelant.
43. În fața instanței de control judiciar asistența juridică a inculpatului apelant a fost asigurată prin intermediul apărătorului din oficiu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
44. Partea civilă M. I. s-a prezentat personal în fața instanței de apel și a arătat că până în acest stadiu al procesului penal, inculpatul apelant nu i-a restituit suma de bani sustrasă.
Dispoziții normative incidente în cauză
45. Verificând hotărârea atacată, conform art. 420 alin. 8 Cpp, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea va reține că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiesti nr. 6699/P/2015 din data de 15.07.2015, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului I. F. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 Cp. rap. la art. 229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b Cp. constând în aceea că în ziua de 19.06.2015, în jurul orelor 15.00 - 17.00, prin escaladarea gardului și forțarea ușii de acces, a pătruns în locuința persoanei vătămate M. I., situată în mun. Ploiești, . sustras două ceasuri de mână și suma de 2000 lei.
46. Mijloacele de probă administrate în cauză de la data începerii urmăririi penale și până la data sesizării instanței de fond cu judecarea cauzei penale nu au modificat în nicio măsură presupunerea rezonabilă conform căreia inculpatul apelant ar fi participat la comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Extrem de relevante sunt în acest sens procesul - verbal de investigare tehnico științifică a locului faptei și planșă foto - f. 12; declarațiile persoanei - vătămate M. I. - f. 32; proces - verbal de identificare obiecte - f. 36; procese - verbale de investigații - f. 39; declarație martor I. Ș. O. - f. 42; declarație martor M. F. - f. 43; declarație martor R. N. - f. 45; declarație martor R. F. - f. 47; toate coroborate cu declarațiile inculpatului apelant I. F. A..
47. În fața primei instanțe inculpatul apelant a arătat că dorește aplicarea procedurii de judecată în formă simplificată,respectiv a procedurii bazate pe recunoașterea învinuirii, motiv pentru care instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cpp.
48. Prin urmare, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că fapta există în materialitatea ei, fiind săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege pentru existența infracțiunii de furt calificat.
49. Cu referire la modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate, în mod legal și temeinic instanța de fond a optat pentru aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim de executare.
50. Sub acest aspect, în mod judicios s-a arătat că inculpatul apelant este cunoscut cu antecedente penale. Chiar dacă aceste antecedente penale nu sunt în măsură a constitui primul termen al unei stări de recidivă, existența acestora demonstrează că inculpatul apelant prezintă un grad extrem de ridicat de potențial criminogen.
51. Conform art. 74 alin. 1 lit. c C.pen, în procesul de individualizare a pedepselor aplicabile, se impun a fi avute în vedere natura și gravitatea rezultatului produs, prejudiciul material provocat și constând în valoarea bunurilor sustrase nefiind singurul reper avut în vedere. Pătrunderea și sustragerea unor bunuri din locuința persoanei vătămate a fost în măsură să contribuie la generarea unui sentiment de temere, persoana vătămată fiind pusă în situația de a nu avea siguranța specifică, conferită de principiul inviolabilității domiciliulu. Comiterea unei asemenea infracțiuni de către inculpatul apelant cunoscut cu antecedente penale este în măsură a provoca un sentiment de temere și la nivelul colectivității locale, celalalte persoane cu locuințe în zonă având percepția calității de potențială victimă a unor asemenea fapte.
52. Motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit sunt explicabile în cauză prin raportare la dificultățile financiare cu care inculpatul apelant se confruntă, acesta neavând o sursă sigură și constantă de venituri, lucrând ocazional, fără forme legale. În aceste împrejurări este rezonabil a se presupune că săvârșirea infracțiunilor contra patrimoniului reprezintă una dintre modalitățile principale prin care inculpatul apelant face rost de sumele de bani necesare pentru întreținerea sa. Acest aspect este demonstrat inclusiv prin mențiunile existente în fișa de cazier judiciar, inculpatul apelant fiind condamnat anterior tot pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.
53. Natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecente penale ale inculpatului apelant impune de asemenea menținerea pedepsei aplicate de instanța de fond. În contextul recrudescenței infracțiunilor de furt calificat prin violare de domiciliu, aplicarea unei pedepse mai reduse și eventual în regim neprivativ de libertate ar putea fi considerată drept o formă de încurajare a altor persoane tentate să adopte o conduită infracțională similară, acestea putând dobândi convingerea că, în ipoteza prinderii și depistării lor, pedepsele aplicabile nu ar avea un cuantum ridicat sau nu ar presupune regimul de detenție.
54. În ceea ce privește condiția ca pedeapsa aplicată să fie executată în regim de detenție, Curtea va reține că fapta comisă de inculpatul apelant prezintă un grad de pericol social ridicat pentru valoarea socială ocrotiră, aspect ce rezultă din modul de comitere a faptei, modus operandi folosit fiind un indiciu în sensul reținerii unui grad de potențial criminogen extrem de ridicat al inculpatului, care a perseverat în comiterea de acte ilicite, în condițiile în care era cunoscut cu antecedente penale de natură să justifice adoptarea unui tratament agravant. Cu alte cuvinte, deși inculpatul apelant avea cunoștință cu certitudine de consecințele unor fapte atât de grave, fiindu-i anterior aplicată o măsură educativă neprivativă de libertate, deși măsura educativă aplicată ar fi trebuit să constituie un serios avertisment, în sensul corectării conduitei acestuia, inculpatul apelant a revenit la comiterea unor acte similare, valoarea prejudiciului provocat, repetarea faptelor și modalitatea de operare justificând presupunerea că acesta este modul în care inculpatul apelant obține resursele necesare traiului.
55. Periculozitatea se impune a fi percepută însă ca o alternativă la gravitatea faptei săvârșite, privită drept criteriu de stabilire a sancțiunii penale. Gravitatea faptei săvârșite reprezintă un criteriu obiectiv, iar periculozitatea poate fi concepută doar prin raportare la o persoană. Periculozitatea poate fi definită ca acea „calitate” a unei persoane cu privire la care se apreciază că există probabilitatea de a comite infracțiuni. În aprecierea periculozității nu sunt însă importante calitățile persoanei, cât riscul ca aceasta să comită în viitor o nouă faptă antisocială. Periculozitatea nu se poate stabili în mod matematic, ci se bazează pe un pronostic ce rareori își găsește suport în lege, plecându-se de foarte multe ori de la prezumția că persoana care a comis o faptă penală va mai comite și în viitor o alta.
56. Conform literaturii de specialitate, din punct de vedere al interacțiunii sociale, odată învinse inhibițiile și rezistențele psihice, este necesar un efort mult mai mic pentru a repeta un act. În consecință diagnosticul de periculozitate se bazează pe previzibilitatea unui comportament, o conduită nefiind nici total previzibilă dar nici total imprevizibilă. Studiile sociologice de specialitate au arătat că pentru cei care nu au intrat în conflict cu legea penală, predicția este relativ ușor de făcut, întrucât sunt previzibili din perspectiva comportamentului criminal. Conform acelorași studii, delincvenții periculoși nu sunt condamnați și considerați astfel pentru că există siguranța că vor reveni la violență, ci pentru că nu se poate face nicio previziune pentru ei. Cu cât o infracțiune este mai rară, cu atât mai dificil este de făcut o predicție cu privire la autorul ei. „ De aceea, eroarea de predicție apare mai ales la crimele comise cu violență, pentru că sunt mai rare” (M. Cusson, Pourqoui punir?, Dalloz, Paris, 1987, p. 133-134)
57. Un segment deosebit de important în cadrul aprecierii posibilității de individualizare a pedepsei aplicate în regim neprivativ de libertate este reprezentat tocmai de evaluarea riscului de comitere a unei noi infracțiuni de către persoana față de care ar fi incidentă măsura suspendării executării sub supraveghere. Evaluarea riscului este o activitate complexă, neputând fi considerată o aplicație neutră a unor proceduri științifice, ci mai degrabă o activitate socială condusă după anumite valori, cu sensibilitate și grijă. Așa cum s-a afirmat în literatura de specialitate, „riscul este arareori un atribut individual, ci este mai degrabă o interacțiune între individ și contextul social”. Evaluarea riscului de recidivă reprezintă un proces continuu și dinamic ce presupune culegerea și analiza informațiilor pentru a identifica nivelul și tipul riscului prezentat de o persoană, nevoile criminogene ale acesteia, capacitatea și nivelul motivației pentru schimbare. Procesul de evaluare începe odată cu . conflict cu legea penală, fiind importante modul în care aceasta a reacționat imediat după comitere, modul în care s-a comportat în cursul anchetei și în fața instanței de judecată, dar și modul în care s-a comportat în libertate. Din acest punct de vedere, cu privire la inculpatul apelant, în mod judicios instanța de fond a avut în vedere aspectele de ordin circumstanțial, existența antecedentelor penale, raportate și la gradul de implicare efectivă în comiterea infracțiunii, aspecte care demonstrează un grad ridicat de potențial criminogen al acestuia.
58. În concluzie, în mod legal și temeinic s-a reținut de instanța de fond că numai prin aplicarea unei pedepse orientate spre limita minimă, dar în regim privativ de libertate, poate fi atins scopul educativ, coercitiv și preventiv al procesului penal. Aplicarea unei pedepse în regim de suspendare a executării sub supraveghere, în condițiile în care inculpatul apelant a mai fost anterior cercetat pentru infracțiuni de furt, fiindu-i aplicată și o măsură educativă neprivativă de libertate, nu ar avea altă finalitate decât generarea unui sentiment de impunitate, inculpatul dobândind astfel convingerea că oricâte acte de sustragere ar comite, nu ar putea fi supus unor forme de reeducare cu caracter custodial. Supunerea inculpatului apelant unui regim de viață și de muncă impus, specific mediului penitenciar este singura măsură aptă să atragă acestuia atenția asupra consecințelor inevitabile care intervin în cazul încălcării legii penale precum și să contribuie la procesul de reeducare și reinserție socială.
59. Față de toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. 1 pct, 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat I. F. A., împotriva sentinței penale nr. 1726/24.09.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești- Secția penală în dosarul nr._ .
60. În baza art. 424 alin. 3 Cpp rap. la art. 72 al 1 c.p. va deduce din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive a apelantului inculpat I. F. A. de la 23.06.2015 la zi.
61. Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cpp, urmează a obliga apelantul inculpat la plata sumei de 360 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se va deconta din fondurile MJ către Baroul Prahova
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul inculpat:
I. F. A., fiul N. al lui Ș. O., născut la data de 11.02.1996 în Mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în Mun. Ploiești, ., posesor al CI . nr._, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 1726/24.09.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești - Secția penală în dosarul nr._ .
În baza art. 424 alin. 3 Cpp rap. la art. 72 al 1 c.p. deduce din durata pedepsei aplicate, timpul reținerii și arestării preventive a apelantului inculpat I. F. A. de la 23.06.2015 la zi.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 2 Cpp, obligă apelantul inculpat la plata sumei de 360 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se va deconta din fondurile MJ către Baroul Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2015
Președinte, Judecător,
G. C. N. R. A.
Grefier,
R. V.
Red. / 2 ex./ NRA 4 decembrie 2015
Dosar fond -_
Judecător fond – C. C.
Operator de date cu caracter personal;
Notificare nr.3113/2006
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
