Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 344/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 344/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 31-03-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR. 344

Ședința publică din data de 31 martie 2015

Președinte – D. A. E.

Judecător – P. M. F.

Grefier – M. P.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

………..

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către partea D. G., domiciliat în com. Bucșani, ., Cod postal_, J. Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 24 din data de 27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care în baza art. 228 alin. 1,229 alin. 1 lit. b, d cod penal rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g,i cod penal din 1969, art. 5 cod penal, art. 41 alin. 1 cod penal, a fost condamnat inculpatul Ș. R. A., fiul lui D. și F., născut la data de 20 noiembrie 1991 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în comuna/sat Bucșani, .. 487, județul Dâmbovița, deținut în Penitenciarul Mărgineni, la un an închisoare.

În baza art. 83 cod penal din 1969 rap. la art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 483/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, rămasă definitivă prin neapelare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare .

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 67 alin. 1 cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a ,b,k cod penal .

În baza art. 65 alin. 1 cod penal, s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a,b,k cod penal, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară .

În baza art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b,d cod penal rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g,i cod penal din 1969, art. 5 cod penal, art. 396 alin. 10 cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. M., fiul lui G. și A., născut la data de 02 noiembrie 1989 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în comuna Bucșani, ., județul Dâmbovița, deținut în Penitenciarul Mărgineni, la 8 luni închisoare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu art. 83 cod penal din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 617/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, rămasă definitivă, prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de un an închisoare .

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză .

În baza art. 67 alin. 1 cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani, exercitarea drepturilor prev. la art. 66 alin. 1, lit. a,b,k cod penal.

În baza art. 397 alin. 1 cod procedură penală, art. 19 și 25 alin. 1 cod procedură penală, s-a respins cererea părții civile D. G., domiciliat în comuna/., județul Dâmbovița, privind obligarea inculpaților la plata sumei de 150.000 lei, ca nedovedită.

În baza art. 274 alin. 2 cod procedură penală, au fost obligați inculpați la cate 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații – inculpați Ș. R. A. și S. M. personal, în stare de arest, pentru care s-a prezentat avocat M. I. din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr._/2015, lipsind intimatul – parte civilă D. G..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea avocatului desemnat din oficiu s-a luat legătura cu intimații - inculpați, aflat în stare de arest preventiv.

Curtea aduce la cunoștință inculpaților dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-li-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu vor suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă vor da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva acestora.

Intimații - inculpați Ș. R. A. și S. M. având cuvântul personal, declară că nu doresc să dea o nouă declarație în fața instanței de apel.

Apărătorul intimaților - inculpați Ș. R. A. și S. M. și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul, arată că nu chestiuni prealabile de discutat, excepții de invocat și nici cereri de formulat.

Curtea, ia act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.420 alin.6 din Noul Cod de procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea orală a motivelor de apel.

Av. M. I. pentru intimații – inculpați Ș. R. A. și S. M., având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de partea civilă D. G. ca fiind nefondat, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.

Pedepsele aplicate inculpaților sunt corect individualizate, intimații inculpați au recunoscut și regretat comiterea faptelor reținute în sarcina acestora.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de admiterea apelului declarat de partea civilă D. G., împotriva soluției pronunțată de Judecătoria Târgoviște, desființarea acesteia, în sensul înlăturării din sentința apelată a dispozițiilor art. 83 din Codul penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului S. M., prin s.p. 617/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, rămasă definitivă, prin nerecurare și în baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu art. 85 Cod penal din 1969, anularea suspendării condiționate pentru pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului, pedeapsă ce urmează a fi contopită cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința apelată.

Intimatul – inculpat Ș. R. A. având ultimul cuvânt precizează că lasă la aprecierea instanței.

Intimatul – inculpat S. M. având ultimul cuvânt precizează că lasă la aprecierea instanței.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față.

Prin sentința penală nr. 24 din data de 27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în baza art. 228 alin. 1,229 alin. 1 lit. b, d cod penal rap. la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a,g,i cod penal din 1969, art. 5 cod penal, art. 41 alin. 1 cod penal, a fost condamnat inculpatul Ș. R. A., fiul lui D. și F., născut la data de 20 noiembrie 1991 în Târgoviște, județul Dâmbovița, domiciliat în comuna/.. 487, județul Dâmbovița, deținut în Penitenciarul Mărgineni, la un an închisoare.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 67 alin. 1 cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a ,b,k cod penal .

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză .

În baza art. 67 alin. 1 cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani, exercitarea drepturilor prev. la art. 66 alin. 1, lit. a,b,k cod penal.

În baza art. 397 alin. 1 cod procedură penală, art. 19 și 25 alin. 1 cod procedură penală, s-a respins cererea părții civile D. G., domiciliat în ., județul Dâmbovița, privind obligarea inculpaților la plata sumei de 150.000 lei, ca nedovedită.

În baza art. 274 alin. 2 cod procedură penală, au fost obligați inculpați la cate 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște nr. 1572/P/2012 înregistrat la această instanță sub nr._ au fost trimiși în judecată inculpații Ș. R. A. și S. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin., 1 cod penal, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i cod penal.

S-a arătat în actul de sesizare că în noaptea de 11/12.03.2012 inculpații Ș. R. A. și S. M. au pătruns prin efracție în incinta morii, proprietatea părții vătămate D. G., aflată pe raza satului Bucșani, de unde au sustras mai multe motoare electrice pentru moară, 3 truse de chei, un polizor și o bormașină, 2 sobe metalice, 43 piese din bronz, piese metalice, precum și serpentina și motorul de răcire de la un frigider.

Situația de fapt a fost stabilită prin: declarațiile inculpatului Ș. R. A.; declarațiile inculpatului S. M.; declarațiile părții vătămate D. G.; declarația martorului N. C. M.; proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; proces-verbal de verificare telefon și planșa foto; raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică; raport de constatare tehnico-științifică Ș. R. A. și raport de constatare tehnico-științifică S. M., fișe cazier judiciar, copie rechizitoriu nr. 6009/P/2011, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

La dosarul instanței au fost depuse următoarele înscrisuri: adresă nr._/28.11.2013 emisă de ORC de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, fișe cazier judiciar inculpați, adresă nr._/27.01.2014 emisă de Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Dâmbovița, copii sentințe penale nr. 483/24.10.2011 și nr. 617/22.10.2012 pronunțate de Judecătoria Târgoviște.

La termenul din 13.03.2014 judecătorul C. M. investit cu soluționarea cauzei a dispus trimiterea cauzei în cameră preliminară, iar în ședința din camera de consiliu din 22.05.2014 rămasă definitivă la aceeași dată, același judecător a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

În ședința publică din 6.11.2014, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 cod pr. penală, a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța a întrebat pe inculpați dacă solicită ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate, aducând acestora la cunoștință dispoz. art. 396 alin.10 cod pr. penală.

În urma răspunsului afirmativ al inculpatului S. M. s-a procedat la audierea sa în conformitate cu dispoz. art. 375 cod pr. penală.

Inculpatul Ș. R. A. a fost de acord să dea declarații, a negat săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a arătat că, la momentul audierii sale în cursul urmăririi penale a semnat declarația scrisă de către agentul de poliție în sensul recunoașterii faptei, întrucât a avut reprezentarea unei alte fapte și nu a celei pentru care a fost trimis în judecată.

S-a dispus de către instanță a se efectua verificări în legătură cu faptele de furt redate în rechizitoriul nr.6009/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște.

A fost atașată copia sentinței penale nr. 869/10.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ precum și încheierea pronunțată în 23.09.2014 în vederea îndreptării erorii materiale-îndreptare omisiune cu referire la sentința penală nr. 869/10.12.2013.

Deși a fost legal citat și s-a emis mandat de aducere față de acesta, persoana vătămată D. G. a învederat instanței că nu se poate prezenta în instanță motivat de vârsta înaintată de 84 de ani și de starea de sănătate precară, precizând că menține declarația formulată în cursul urmăririi penale prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 de lei.

S-a dispus citarea martorului din acte în persoana numitului N. C. M., acesta fiind audiat în ședința publică din 27.1.2015.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 11/12.03.2012 inculpații Ș. R. A. și S. M. au pătruns prin efracție în incinta morii situate pe raza satului Bucșani, aparținând părții vătămate D. G., de unde au sustras mai multe motoare electrice pentru moară, trei truse de chei, un polizor și o bormașină, două sobe metalice, 43 piese din bronz, piese metalice, precum și serpentina și motorul de răcire de la un frigider.

Partea vătămată D. G. a precizat că în decembrie 2012 pe timp de noapte au fost sustrase din incinta morii pe care o deține pe raza comunei Bucșani mai multe motoare electrice pentru moară, trei truse de chei, un polizor și o bormașină, 2 sobe metalice, un covor, trei costume de haine, 43 piese din bronz, piese metalice, precum și serpentina și motorul de răcire de la un frigider. Valoarea prejudiciului a fost apreciată de partea vătămată la suma de 150.000 lei.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto a rezultat că în fața ușilor de acces din lemn a fost găsit clopotul din fier dislocat din sudură de pe ușa de acces. Pe ușa din partea stângă s-a observat o ruptură proaspătă din fier la distanță de 80 cm față de tocul din lemn din partea de jos, ușa din partea dreaptă fiind în poziție larg deschisă. La o distanță de 80 cm față de sol se afla un belciug din fier pe care se afla un lacăt. Una dintre toartele lacătului a fost ruptă prezentând urme de forțare prin răsucire. În partea dreaptă de la ușa de intrare se afla un frigider marca Arctic de culoare albă, găsit în poziția căzut cu fața în jos. De la fața locului au fost ridicate două urme papilare de pe frigiderul marca Arctic, dintre care doar una a prezentat elemente de identificare.

Din raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică a rezultat că respectiva urmă papilară a fost creată de inculpatul S. M..

Din declarația lui N. C. M. a rezultat că în seara zilei de 11.03.2012 a fost sunat de S. M., zis G., fiind întrebat de Ș. R. A.. S. M. i-a comunicat că, dacă îl întâlnește pe Ș. R. A., să îi spună să ia ranga de fier. Astfel i-a trimis un mesaj lui Ș. R. A. la ora 20:05 ( a se vedea procesul-verbal de verificare și planșa foto) comunicându-i că a zis G. să ia ranga. Deoarece Ș. R. A. nu i-a răspuns la mesaj și nici telefonic, s-a deplasat la domiciliul acestuia unde l-a găsit. I-a comunicat acestuia că a zis S. M. să ia ranga din fier și să meargă la domiciliul acestuia. S-a deplasat împreună cu Ș. R. A. la domiciliul lui S. M., Ș. R. A. luând în mașină și o rangă cu lungimea de 120 cm.

Ambii inculpați au fost testați cu tehnica poligraf iar răspunsurile acestora la întrebările relevante pentru cauză au provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Inculpatul S. M. a declarat că nu este autorul sustragerii bunurilor.

Fiind audiat în calitate de făptuitor, Ș. R. A. a precizat că nu a sustras bunuri de la moara aparținând părții vătămate D. G.. Fiind audiat în calitate de inculpat, Ș. R. A. a precizat că în perioada 9-12.03.2012, împreună cu S. M. a sustras motoare electrice, scule, fiare din interiorul și din curtea miorii lui D. G.. Motoarele le-au ridicat și depus în curtea locuinței lui S. M. care se află în spatele morii.

Din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat că Ș. R. A. s-a deplasat în data de 11.03.2012 în jurul orelor 22:00 la domiciliul lui S. M. cu o rangă din fier, aspect ce rezultă din declarația martorului N. C. M. și din procesul-verbal de verificare telefon și planșa foto.

În aceeași noapte, inculpații Ș. R. A. șui S. M. au pătruns prin efracție în incinta morii, forțând lacătul ce asigura ușa de acces cu ranga, aspect ce s-a coroborar cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, de unde au sustras mai multe bunuri ce aparțineau părții vătămate D. I., printre care și serpentina și motorul de răcire a frigiderului aflat în incinta morii, fapt ce se coroborat cu raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică.

Inculpatul Ș. R. A. a declarat că împreună cu S. M. au sustras bunuri din incinta morii aparținând părții vătămate D. G..

Deși inculpatul Ș. R. A. a negat săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, probele administrate în cauză astfel cum au fost analizate mai sus, l-au plasat pe acesta alături de inculpatul S. M. precum și de martorul N. M. C. la locul săvârșirii faptei.

Cu ocazia audierii în instanță inculpatul S. M. a menționat că, bunurile sustrase au fost transportate cu autoturismul aparținând lui N. M. C. și valorificate de acesta la un centru de materiale feroase.

A precizat că nu a sustras chei și sobe metalice, mașină de pufuleți, costume de brutar, coșuri metalice și nici arzătoare din cuptoare, nu a dezmembrat instalațiile sanitare și nu a sustras foi de tablă galvanizată, arătând că moara era dezafectată și că din incinta acestei mori au fost sustrase bunuri de trei ori, autorii nefiind identificați.

Probele administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești au făcut dovada vinovăției inculpaților cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.

Astfel, fapta inculpaților Ș. R. A. și S. M. care, în noaptea de 11/12.03.2012 au pătruns prin efracție în incinta morii situate pe raza satului Bucșani, aparținând părții vătămate D. G., de unde au sustras mai multe motoare electrice pentru moară, trei truse de chei, un polizor, o bormașină, două sobe metalice, 43 piese din bronz, piese metalice, precum și serpentina și motorul de răcire de la un frigider au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1, lit. b, d cod penal rap. la art. 208 alin. 1 cod penal, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i cod penal din 1969.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere de către instanță dispoz. art. 5 cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile sens în care s-a apreciat că legea mai favorabilă este reprezentată de dispozițiile noului cod penal întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat este de la 1 la 5 ani închisoare.

În reglementarea codului penal de la1969, infracțiunea de furt calificat se pedepsea cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Totodată au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 74 cod penal, respectiv împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, starea de pericol creată pentru patrimoniul persoanelor împrejurarea că inculpații au mai fost cercetați pentru fapte similare și au fost prezentați instanței în stare de arest în alte cauze, fiind condamnați definitiv.

În raport de fișa de cazier a inculpatului Ș. R. A. din care a rezultat că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare cu aplicarea art. 81 cod penal prin sentința penală nr. 483/24.10.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, instanța de fond a făcut aplicarea dispoz. art. 15 din Legea nr. 187/2012 și art. 83 cod penal din 1969 și a revocat suspendarea condiționată pentru această pedeapsă.

Cu privire la inculpatul S. M. instanța de fond a făcut aplicarea dispoz. art. 396 alin. 10 cod pr. penală privind reducerea limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății în situația recunoașterii vinovăției, astfel cum acesta a arătat în fața instanței de judecată.

Acest inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr. 617/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la o pedeapsă de 4 luni închisoare cu aplicarea art. 81 cod penal, astfel că în temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 83 cod penal din 1969, s-a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa menționată.

S-a apreciat de către prima instanță că, aplicându-se inculpatului Ș. R. A. o pedeapsă de un an închisoare, iar inculpatului S. M. o pedeapsă de 8 luni închisoare, acestea au reprezentat un cuantum suficient pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate a pedepsei.

Urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate anterior inculpaților, aceștia vor executa pedepsele totale de: 3 ani și 8 luni închisoare-inculpatul Ș. R. A., 1 an închisoare – inculpatul - S. M..

S-a lua act că inculpații sunt arestați în altă cauză.

În temeiul dispoz. art. 67 alin. 1 cod penal s-a interzis inculpaților ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art.66 alin. 1 lit. a,b, k cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 cod penal s-a interzis inculpaților ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b, k cod penal, a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În ceea ce privește acțiunea civilă instanța de fond a avut în vedere faptul că partea civilă D. G. a solicitat despăgubirea sa de către cei doi inculpați cu suma de 150.000 de lei, sumă considerabilă în opinia instanței de fond și care nu a fost justificată în nici un fel prin documente din care să rezulte valoarea bunurilor sustrase.

Cu ocazia declarațiilor pe care le-a dat la poliție, partea civilă a enumerat o . bunuri (filele 29-30 d.u.p.) însă așa cum s-a arătat, o mică parte dintre acestea s-a reținut a fi fost sustrasă de către cei doi inculpați în noaptea de 11/12.03.2012.

Fiind chemat de către instanța de judecată pentru a da lămuriri cu privire la cererea de constituire de parte civilă și valoarea reală a bunurilor sustrase de către cei doi inculpați, partea civilă D. G. nu s-a prezentat, nu a depus dovezi în sensul solicitat de către instanță și nici nu a desemnat un reprezentant care să lămurească în numele său aceste aspecte.

De altfel chiar acesta a menționat în notele scrise adresate instanței că din incinta morii au fost sustrase de mai multe ori bunuri și a bănuit că autorii sustragerilor au fost ajutați de către agenții de poliție.

Instanța de fond nu a putut dispune obligarea inculpaților la plata unei sume care nu a fost precizată în raport de bunurile sustrase în realitate la data respectivă.

S-a apreciat astfel că partea civilă D. G. nu și-a dovedit cererea de constituire de parte civilă cu suma de 150.000 de lei, sens în care a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel partea civilă D. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile formulate de către apelant vizează atât latura penală a cauzei, cât și latura civilă.

În esență, criticile formulate în latură penală vizează nepronunțarea instanței de fond cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către procuror, eronata aplicare a prevederilor art. 15 din Legea nr. 187/2012, în sensul că în cauză erau aplicabile prevederile art. 85 C.pen. anterior și nu prevederile art. 83 C.pen. anterior, în condițiile în care fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost comisă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a inculpatului S. M. la pedeapsa închisorii cu suspendare, precum și individualizarea blândă a pedepselor aplicate inculpaților.

În latură civilă hotărârea primei instanțe a fost criticată ca nelegală, apelantul susținând că respingerea pretențiilor civile ca nedovedite nu reprezintă o soluție consacrată legal, și nici conformă practicii judiciare.

Pe de altă parte a susținut apelantul că soluția de respingere a acțiunii civile este în contradicție cu soluția dată laturii penale a cauzei. În condițiile în care instanța a dispus condamnarea inculpaților pentru comiterea unei infracțiuni contra patrimoniului, vizând sustragerea unor bunuri, respingerea cererii de acoperire a prejudiciului apare ca fiind una fiind una contradictorie.

În fine a apreciat apelantul că prima instanța a dat dovadă de lipsă de rol activ, aceasta fiind obligată, în opinia sa, să aprecieze cuantumul prejudiciului pe care l-a suferit potrivit convingerii sale și în raport de împrejurările cauzei, iar pe baza acestei determinări să oblige inculpații la plata prejudiciului astfel stabilit.

Împrejurarea că nu s-a prezentat în cursul cercetării judecătorești și nici nu a propus probe în dovedirea pretențiilor formulate, nu reprezenta în opinia apelantului, un temei suficient pentru instanță pentru a respinge acțiunea civilă, după cum indicarea în cererea de constituire ca parte civilă a unor bunuri care nu au fost reținute ca făcând parte dintre cele sustrase de către inculpați nu îi poate fi imputată, în condițiile în care la momentul formulării cererii de constituire ca parte civilă nu avea posibilitatea de a ști care sunt bunurile reținute de către instanță ca fiind sustrase de către inculpați, realitatea faptică fiind că toate bunurile menționate în cererea de constituire ca parte civilă nu mai există în patrimoniul său ca urmare a unor acte de sustragere.

Față de toate aceste motive, apelantul a solicitat admiterea căii de atac formulate și desființarea sentinței pronunțate de prima instanță, iar după rejudecare, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul este fondat, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, din care rezultă atât existența faptelor pentru care inculpații Ș. R. A. și S. M. au fost trimiși în judecată, cât și săvârșirea acestora cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpați.

Au fost avute astfel în vedere probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și probele administrate în cursul cercetării judecătorești respectiv: declarația persoanei vătămate, declarațiile inculpaților, inculpatul S. M. recunoscând comiterea faptelor și solicitând judecare potrivit procedurii simplificate, declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de verificare telefon și planșele foto, rapoarte de constatare tehnico-științifică.

Pe baza acestor mijloace de probă în mod corect s-a reținut că în noaptea de 11/12.03.2012 cei doi inculpați au pătruns prin efracție în incinta morii situate pe raza satului Bucșani, aparținând părții vătămate D. G., de unde au sustras mai multe motoare electrice pentru moară, trei truse de chei, un polizor, o bormașină, două sobe metalice, 43 piese din bronz, piese metalice, precum și serpentina și motorul de răcire de la un frigider

Curtea constată că încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpații intimați este legală, raportat la normele în vigoare la momentul consumării infracțiunilor și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție în care au acționat aceștia, iar soluția de condamnare a inculpaților pentru infracțiunile ce constituie obiectul sesizării instanței este justă, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate în decursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești derulată în primă instanță, în cazul inculpatului S. M. aceasta fiind confirmată și prin declarația de recunoaștere a inculpatului.

În schimb critica formulată de către apelantul partea civilă – persoană vătămată D. G. vizând aplicarea eronată în cauză a prevederilor art. 15 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 C.pen. anterior, în ceea ce îl privește pe inculpatul S. M., este întemeiată.

Acest inculpat a fost condamnat prin sentința penală nr. 617/22.10.2012 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște, rămasă definitivă prin nerecurare, la pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării, în condițiile art. 81 C.pen. anterior, pe durata termenului de încercare stabilit în conformitatea cu prevederile art. 82 C.pen. anterior.

Infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze a fost însă comisă la data de 11/12.03.2012, deci anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 617/2012 a Judecătoriei Târgoviște și în raport de acest moment în cauză își găseau aplicabilitate prevederile art. 15 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 85 C.pen. anterior, vizând anularea suspendării condiționate a executării pedepsei și nu cele avute în vedere de prima instanță, fiind în prezența unor infracțiuni comise în stare de concurs.

Așa fiind, Curtea constată că argumentele prezentate mai sus sunt suficiente pentru a conduce la soluția admiterii căii de atac promovată de către persoana vătămată – parte civilă D. G., conform art.421 alin. 2 lit.a Cod procedură penală, urmată de desființarea în parte a sentinței și, în urma rejudecării, se va dispune înlăturarea din sentința apelată a dispozițiile art. 83 din Codul penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului S. M., fiul lui G. și A., născut la data de 02 noiembrie 1989 în Târgoviște, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, prin s.p. 617/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, rămasă definitivă, prin nerecurare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu art. 85 cod penal din 1969, se va anula suspendarea condiționată a executării pentru pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 617/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, rămasă definitivă, prin nerecurare, pedeapsă pe care Curtea o va contopi, conform art. 39 lit. b Cod penal, cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința apelată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare plus 1/3 din 4 luni închisoare, în final inculpatul va executa pedeapsa de 9 luni și 10 zile închisoare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea reține că soluția pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică, criticile formulate de către apelant neputând fi primite.

Astfel, în mod evident pentru reținerea infracțiunii de furt calificat este necesar a se stabili dacă prin acțiunile inculpaților s-a produs o deposedare a persoanei vătămate de un bun mobil al acesteia, în lipsa consimțământului său.

Din analiza textelor legale care au incriminat sau incriminează infracțiunea de furt, în condițiile în care infracțiunile au fost comise sub imperiul unei legi penale, iar judecarea inculpaților s-a finalizat în condițiile în care în vigoare a intrat noul cod penal, nu rezultă că esențială pentru existența infracțiunii este determinarea valorii prejudiciului cauzat. În cazul legii penale anterioare valoarea mare a bunurilor sustrase constituia eventual o circumstanță agravantă legală specială, în condițiile art. 209 alin. 4 rap. la art. 146 C.pen. anterior. Noul cod penal nu a mai reluat această prevedere, astfel încât valoarea bunurilor sustrase la momentul soluționării prezentei cauze, în latură penală nu are nici o influență.

În fapt, prin probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și în cursul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine faptul că inculpații au sustras anumite bunuri din patrimoniul persoanei vătămate, însă acestea nu au putut fi ulterior identificate fizic, pentru a fi expertizate și determinată valoarea lor.

Persoana vătămată, constituită în procesul penal parte civilă, a solicitat obligarea inculpaților la plata despăgubirilor cauzate prin acțiunea ilicită pe care au desfășurat-o, pretinzând că valoarea prejudiciului este de_ lei, așa cum menționează în motivele de apel.

În dovedirea acestor pretenții partea civilă nu a depus la dosarul cauzei nici un fel de acte și nici nu a solicitat administrarea altor probatorii, în cererea de apel aceasta învederând că din punctul său de vedere organul judiciar era dator să administreze probele necesare stabilirii prejudiciului, în baza rolului său activ, iar în subsidiar, în baza aceluiași principiu menționat, să determine prejudiciul pe baza convingerilor sale și în funcție de împrejurările cauzei.

Curtea, în acord cu prima instanță, consideră că părții civile îi revenea obligația de a propune probe pentru dovedirea cuantumului prejudiciului suferit, organul judiciar nefiind în măsură a se substitui acesteia, în condițiile în care nu avea de unde să determine care sunt probatoriile necesare pentru stabilirea acestei valori.

Pe de altă parte, este de reținut că prin noul cod de procedură penală, legiuitorul a înțeles să instituie o nouă concepție despre rolul instanțelor judecătorești în cadrul procesului penal, principiul rolului activ ale acestora nefigurând în noua lege procesual penală.

Determinarea cuantumului prejudiciului suferit de partea civilă pe baza convingerii instanței de judecată, în raport de împrejurările cauzei nu era, de asemenea, posibilă, această modalitate de lămurire a cauzei nefiind consacrată legislativ, probele fiind singurele care pot fundamenta o soluție.

În aceste condiții, Curtea consideră că în mod corect prima instanță a respins acțiunea civilă alăturată celei penale, în condițiile în care pretențiile părții civile nu erau în nici un mod probate, prejudiciul determinat sau măcar determinabil fiind una din condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale, în conformitate cu prevederile art. 1349 și urm. C.Civ., și pe cale de consecință criticile formulate de partea civilă sub acest aspect nu vor fi primite.

Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Curtea va lua act că inculpații S. M. și Ș. R. A. sunt arestați în altă cauză.

Văzând și prevederile art. 275 alin. 3 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de către partea D. G., domiciliat în com. Bucșani, ., Cod postal_, J. Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 24 din data de 27.01.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pe care o desființează și în consecință:

Înlătură din sentința apelată dispozițiile art. 83 din Codul penal anterior privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului S. M., fiul lui G. și A., născut la data de 02 noiembrie 1989 în Târgoviște, în prezent deținut în Penitenciarul Mărgineni, prin s.p. 617/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, rămasă definitivă, prin nerecurare.

În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 cu art. 85 cod penal din 1969, anulează suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 617/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, rămasă definitivă, prin nerecurare, pedeapsă pe care o contopește, conform art. 39 lit. b) Cod penal, cu pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința apelată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare plus 1/3 din 4 luni închisoare, în final inculpatul va executa pedeapsa de 9 luni și 10 zile închisoare.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Ia act că inculpații S. M., fiul lui G. și A., născut la data de 02 noiembrie 1989 în Târgoviște și Ș. R. A., fiul lui D. și F., născut la data de 20 noiembrie 1991 în Târgoviște, județul Dâmbovița, în prezent deținuți în Penitenciarul Mărgineni sunt arestați în altă cauză.

Cheltuieli judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

Dispune plata sumei de câte 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpații Ș. R. A. și S. M. din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 31 martie 2015.

Președinte, Judecător,

D. A. E. P. M. F.

Grefier,

M. P.

Red./ E.D.A.

Tehnored. Grefier P.M.

8 ex./29.04.2015

d.f._ – Judecătoria B.

j.f. I. C. C.

operator de date cu caracter personal

notificare nr. 3113/2006

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 337/2015. Curtea de...		Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 344/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 344/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI