Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP. Decizia nr. 84/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 84/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA NR.84
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
PREȘEDINTE - I. N.
GREFIER - C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea contestației formulate de condamnatul C. B., fiul lui D. și E., născut la data de 06 decembrie 1984 în Piatra N., județul N., C.N.P._, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva sentinței penale nr. 169 din data de 22 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul condamnat C. B., în stare de deținere și asistat de avocat desemnat din oficiu N. A., din Baroul Prahova, potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Conform dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, avocatul desemnat din oficiu pentru condamnatul aflat în stare de deținere a luat legătura cu acesta, precizând că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat N. A., având cuvântul pentru condamnatul C. B. solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale nr. 169 din data de 22 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, și pe fond, admiterea cererii privind întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 54 din 14 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul N., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 166 din 25 mai 2004 a Curții de Apel Bacău și decizia penală nr. 4006 din 27 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Solicită aceasta pentru a da posibilitatea contestatorului condamnat să își poată face analize medicale în raport de afecțiunile de care suferă, având în vedere că în rețeaua spitalicească a penitenciarelor nu se pot face anumite investigații.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea contestației, ca nefondată, și menținerea sentinței penale nr. 169 din data de 22 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca fiind legală și temeinică, sub toate aspectele.
Susținerile contestatorului condamnat sunt infirmate de expertiza medico -legală efectuată în cauză.
Contestatorul inculpat C. B., având cuvântul, susține că a executat cca. 12 ani din pedeapsa de 20 ani închisoare. A împlinit vârsta de 30 ani și dorește să facă investigații medicale mai ample. Solicită admiterea contestației.
CURTEA
Asupra contestației penale de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 169 din data de 22 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul C. B., fiul lui D. și E., născut la data de 06 decembrie 1984 în Piatra N., județul N., C.N.P._, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, privind întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.54/P din 14 aprilie 2004 a Tribunalului N., definitivă prin decizia penală nr. 4006 din 27 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2014, petentul condamnat C. B., fiul lui D. și E., născut la 06 decembrie 1984, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 54 din 14 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul N., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 166 din 25 mai 2004 a Curții de Apel Bacău și respectiv, decizia penală nr. 4006 din 27 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivarea cererii, condamnatul a susținut că suferă de anumite afecțiuni care nu pot fi tratate în sistemul sanitar al Administrației Naționale a Penitenciarelor iar întreruperea executării pedepsei se impune pentru a-și rezolva problemele de sănătate.
O cerere cu conținut similar a formulat condamnatul, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._/281/2014.
Prin încheierea pronunțată la data de 29 ianuarie 2015 de Judecătoria Ploiești, în baza art. 43 alin. 3 Cod proc. penală s-a dispus reunirea dosarului nr._/281/2014 la cel cu nr._/281/2014, urmând ca această cauză să se soluționeze sub nr._/281/2014.
În dovedirea cererii, au fost depuse înscrisuri, respectiv: copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 67/P/4 august 2004 emis de Tribunalul N., precum și referatul medical însoțit de fotocopiile actelor medicale aflate în evidența P. Ploiești.
Totodată, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, ce a fost întocmită de Serviciul Județean de Medicină Legală Prahova (f. 60 și urm. dosar).
Prin sentința penală nr. 274/10 februarie 2015 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de către condamnat.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat contestație condamnatul C. B. iar prin sentința penală nr. 76 din 18 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost admisă calea de atac, s-a dispus desființarea în totalitate a sentinței și, constatând competența tribunalului în soluționarea cererii, a reținut cauza spre rejudecare, dosarul fiind înaintat Serviciului Registratură din cadrul Tribunalului Prahova în vederea repartizării aleatorii, astfel că cererea a fost înregistrată, pentru a fi soluționată în fond, sub nr._ .
În urma examinării actelor și lucrărilor cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
În prezent, condamnatul C. B. se află în executarea pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 54 din 14 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul N., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4006 din 27 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.67/P din 4 august 2004 de către Tribunalul N..
S-a reținut că potrivit art. 592 alin. 1 Cod proc. penală rap. la art. 589 alin.1 lit. a) Cod proc. penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă atunci când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată sau, după caz, în continuare a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că întreruperea executării pedepsei și lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Analizând raportul de expertiză medico-legală nr. 14 din 25 noiembrie 2014, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Prahova s-a constatat că petentul condamnat C. B. prezintă diagnosticul de gastrită helicobacter pylori pozitiv, hepatită cronică cu virus B, trombocitopenie idiopatică iar aceste afecțiuni pot fi tratate atât în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cât și în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, iar comisia de expertiză medico-legală a apreciat că din punct de vedere medical, în raport cu afecțiunile constatate și cu posibilitățile terapeutice disponibile în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, nu se justifică, la momentul expertizării, întreruperea executării pedepsei privative de libertate, deținutul putând continua tratamentul acestor afecțiuni conform indicațiilor medicale de specialitate.
În raport de cele anterior menționate, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale anterior citate, întrucât afecțiunile de care condamnatul suferă nu fac imposibilă executarea în continuare a pedepsei, iar pe de altă parte, aceste afecțiuni pot fi tratate în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu respectarea indicațiilor medicale de specialitate.
S-a apreciat că aspectele invocate de condamnat, în sensul că în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății ar beneficia de un tratament adecvat, sunt infirmate de concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză, motiv pentru care tribunalul a respins cererea formulată de condamnatul C. B., privind întreruperea executării pedepsei, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței penale nr. 169 din data de 22 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în termen legal a formulat contestație condamnatul C. B., care a criticat soluția primei instanțe de nelegalitate și netemeinicie, susținând, prin avocatul desemnat din oficiu, că în mod greșit s-a dispus respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei, deoarece prezintă afecțiuni medicale iar în rețeaua sanitară a penitenciarelor nu se pot face anumite investigații.
Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de critica invocată, pe baza materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, constată că aceasta este temeinică și legală iar contestația formulată de către condamnat nu se justifică, pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 592 Cod procedură penală rap. la art. 589 alin. 1 lit. a) din același cod, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, la cererea condamnatului și pe o durată determinată, când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea în continuare a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că, în prezent, contestatorul condamnat se află în executarea pedepsei de 20 de ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 54/P din 14 aprilie 2004 a Tribunalului N., definitivă prin decizia penală nr. 166 din 25 mai 2004 a Curții de Apel Bacău și decizia penală nr. 4006 din 27 iulie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și în baza căreia a fost emis mandatul de executare a închisorii nr. 67/P din 04 august 2004 de către Tribunalul N..
Examinând cererea de întrerupere a executării pedepsei de 20 de ani închisoare, în raport de motivele invocate, pe baza probelor administrate în dovedirea cererii și a dispozițiilor legale anterior menționate, se constată, contrar criticii de netemeinicie invocată de către condamnat, că în mod temeinic și legal prima instanță a dispus respingerea cererii, ca fiind neîntemeiată.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nr. 14 din 25 noiembrie 2014 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Prahova, condamnatul C. B. prezintă unele afecțiuni ale stării de sănătate, ceea ce impune concluzia îndeplinirii primei cerințe din art. 589 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, însă contrar susținerilor acestuia, bolile menționate, respectiv: „gastrită helicobacter pylori pozitiv, hepatită cronică cu virus B, trombocitopenie idiopatică” pot fi tratate atât în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cât și în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.
Mai mult, prin raportul menționat, comisia medicală a considerat că din punct de vedere medical, în raport de afecțiunile constatate și cu posibilitățile terapeutice disponibile în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, nu se justifică, la momentul expertizei, întreruperea executării pedepsei privative de libertate, deținutul putând continua tratamentul afecțiunilor prezente, conform indicațiilor medicale de specialitate.
Față de concluziile raportului de expertiză medico-legală din care rezultă, fără echivoc, că bolile de care suferă în prezent condamnatul pot fi tratate în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor iar acestea nu fac imposibilă executarea în continuare a pedepsei, constatând că în raport de aceste concluzii, restul condițiilor cumulative impuse de art. 589 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală nu se mai justifică a fi analizate, Curtea conchide că sentința primei instanțe este temeinică și legală și nu se impune a fi desființată, astfel că va fi menținută iar contestația formulată de condamnat urmează a fi respinsă, potrivit art. 4251 alin. 1, cu referire la art. 589 alin. 7 Cod procedură penală.
Față de soluția adoptată, se va face aplicarea disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul obligării contestatorului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în ceea ce privește onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova, stabilit conform art. 5 alin. 1 lit. f) din Protocolul Comun nr._/2015 al Ministerului Justiției și nr. 21-DCAJ-2015 al Uniunii Naționale a Barourilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. D. B. fiul lui D. și E., născut la data de 06 decembrie 1984, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 169 din data de 22 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr._ .
Obligă contestatorul - condamnat C. D. B. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 130 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2015.
Președinte,
I. N.
Grefier,
C. M.
Red.I.N./tehnored.DDR
4 ex./30.06.2015
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. A.- M. L.
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 609/2015.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 620/2015. Curtea de... → |
|---|
