Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 609/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 609/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 11-06-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 609
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Președinte – I. N.
Judecător – C. R.
Grefier – C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de inculpații S. M., fiul lui G. și M., născut la data de 03 august 1957, domiciliat în comuna Pietroșița, . Dâmbovița, posesor al CI, ., nr._, CNP_ și S. M. CRENGUȚĂ, fiul lui G. și N., născut la data de 23 februarie 1982, domiciliat în comuna Pietroșita, .. 28, județul Dâmbovița, CNP_ și de către partea civilă A. N. împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria P..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanții inculpații S. M. și S. M. Crenguță, apelantul parte civilă A. N., intimatul parte civilă S. Județean de Urgență Târgoviște.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosar s-au depus de către partea civilă A. N. declarație notarială autentificată sub nr. 987/20 martie 2015 de N. public S. A. C. din care rezultă că acesta nu mai are nicio pretenție penală, civilă sau de altă natură în acest sens față de inculpații Staciu M. Crenguță și S. M..
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea apelurilor declarate în cauză și pe fond, încetarea procesului penal prin retragerea plângerii prealabile.
După strigarea cauzei se prezintă apelantul inculpat S. M. Crenguță care depune la dosar o cerere formulată de ambii inculpați prin care se solicită a se lua act de retragerea plângerii prealabile formulate de partea vătămată.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 31 din data de 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria P., în temeiul disp. art. 396 alin. 1, 2 și 10 Cod procedură penală, raportat la art. 375 alin. 1 Cod procedură penală și art. 91 Cod penal, a fost condamnat inculpatul S. M., fiul lui G. și M., născut la data de 03 august 1957, domiciliat în . Dâmbovița, posesor al CI, ., nr._, CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În temeiul art. 91 alin. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, potrivit art. 92 Cod penal, termen care se calculează începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Conform art. 93 alin. 1 Cod penal, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. 2 lit. c) Cod penal, s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să se supună măsurilor de control, tratament și îngrijire medicală, conform art. 109 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității într-o unitate din două instituții din comunitate ce urmează a fi desemnate de Serviciul de Probațiune Dâmbovița, pe o perioadă de 60 de zile. Numărul zilnic de ore se stabilește prin legea de executare a pedepselor nr. 254/2013.
Potrivit art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În baza art. 94 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. 1 lit. c)-e) Cod penal se comunică Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
În baza art. 109 Cod penal, a fost obligat inculpatul S. M., să urmeze un tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Prin aceeași sentință, în baza art. 396 alin. 1, 2 și 10 Cod procedură penală raportat la art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. M. CRENGUȚĂ, fiul lui G. și N., născut la data de 23.02.1982, domiciliat în comuna Pietroșita, .. 28, județul Dâmbovița, posesor al CI, ., nr._, CNP_, la pedeapsa de 2 ani închisoare, în detenție, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal, art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal raportat la art. 66 alin.1 lit. a), b) Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Conform art. 45 alin. 1 Cod penal, art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, combinat cu art. 1357 și urm. Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. de Urgență Târgoviște și au fost obligați inculpații S. M. Crenguță și S. M., în solidar, la plata către aceasta a despăgubirilor civile în suma de 4.724,50 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate de partea civilă cu persoana vătămată A. N., pe durata internării la Secția Ortopedie a spitalului.
În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, rap. la art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, combinat cu art. 1357 și urm. cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă A. N. și au fost obligați inculpații S. M. Crenguță și S. M., în solidar, la plata către aceasta a despăgubirilor civile în suma de 1.500 lei, reprezentând daune morale.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 1882/P/2012 din data de 15 septembrie 2012 întocmit de P. de pe lângă Judecătoria P. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților S. M., fiul lui G. și M., născut la data de 03.08.1957, domiciliat în comuna Pietroșita, . Dambovița, posesor al CI, ., nr._, CNP_, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, respectiv S. M. Crenguță, fiul lui G. și N., născut la data de 23.02.1982, domiciliat în comuna Pietroșita, .. 28, județul Dâmbovița, posesor al CI, ., nr._, CNP_, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că în data de 28 august 2012, inculpații S. M. și S. M. Crenguță, au avut o altercație cu persoana vătămată A. N. și, în acest context, cei doi au lovit-o cu pumnii și picioarele, iar inculpatul S. Crenguță i-a fracturat piciorul stâng, persoana vătămată suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale (certificat medico legal, fila 21 d.u.p.).
S-a reținut că în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație persoana vătămată A. N. (f. 18-20), proces verbal de constatare a infracțiunii și de sesizare din oficiu (f. 17), certificat medico- legal nr. 906/CML/10.02.2012 eliberat de Serviciul de Medicină legală Dâmbovița (f. 21), declarații suspect (învinuit)/inculpat S. M. Crenguță (f. 26-36), declarații suspect (învinuit)/inculpat S. M. (f. 37-47), scrisoare medico legală și raport expertiză medico legală psihiatrică privind pe inculpatul S. M. (f. 48-51), caziere inculpați (f. 87-88), declarații martor O. A. (f. 52-55), declarații martor A. M. (f. 56-59), declarații martor A. C. (f. 60-62), declarații martor B. I. (f. 63-65), declarații martor A. F. (f. 66-68), declarații martor B. N. (f. 69-70), declarații martor B. F. (f. 71-73), declarații martor B. D. (f. 74-75), cereri inculpați și dovezi de comunicare citații (f. 76-83), procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 84-86) adrese S. Județean de Urgență P. (f. 22-25), referat de terminare a urmăririi penale (f. 1-6).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 29 septembrie 2014 sub nr._ .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 11 februarie 2014, definitivă la aceeași dată, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, din data de 09 martie 2014, ulterior citirii în extras de către instanță, în baza art. 374 Cod procedură penală, a actului de sesizare, prima instanță i-a întrebat pe inculpații prezenți și asistați de avocatul ales, dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-le la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală iar în urma răspunsului afirmativ al acestora, a procedat la audierea inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art. 375 Cod procedură penală, după care, nefiind alte cereri de formulat, a acordat cuvântul pe fondul cauzei, concluziile procurorului și ale părților fiind consemnate în încheierea de ședință din această dată.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 28 august 2012, în unei discuții telefonice avute cu soția sa, care l-a anunțat că persoana vătămată A. N. l-a căutat la domiciliu, revoltat, inculpatul S. M. Crenguță, însoțit de socrul său - inculpatul S. M., au mers la locuința martorei O. A., pentru a discuta cu persoana vătămată. Aici, aceștia au început să adreseze expresii jignitoare la adresa familiei martorei O. A., căutând să vorbească cu persoana vătămată care, auzind gălăgie afară, a ieșit din casă să vadă ce se întâmplă. Imediat, între părți au început discuții contradictorii, inculpatul S. M. Crenguță începând să lovească cu un bici persoana vătămată, după care a tras-o pe o grămadă de lemne care se afla în fața curții acesteia, părțile continuând să se lovească reciproc. Aici, cei doi inculpați au lovit persoana vătămată cu pumnii și picioarele, iar inculpatul S. M. Crenguță i-a așezat piciorul stâng pe un lemn și cu talpa pantofului l-a lovit până piciorul stâng al victimei a trosnit, provocându-i dublă fractură. Observând ce se întâmplă, martora O. A. (mama persoanei vătămate) și martorii A. C. și A. M. (frații persoanei vătămate), au sărit în apărarea victimei care continua să fie agresată de de cei doi inculpați. Între timp, la fața locului s-au adunat mai multe persoane, după care persoana vătămată a fost transportată de urgență la S. P. unde i s-au acordat îngrijiri medicale, fiind ulterior operată la piciorul stâng la secția Ortopedie a Spitalului Județean de Urgență Târgoviște.
Din concluziile certificatului medico legal nr. 906/CML/10.02.2012 eliberat de Serviciul de Medicină legală Dâmbovița (f. 21 dup), a rezultat că numitul A. N., prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 28 august 2012, prin lovire cu corp dur; necesită pentru vindecare un număr de 75-80 de zile de îngrijiri medicale.
Fiind audiat, inculpatul S. M. Crenguță, susținut de inculpatul S. M., declară că în data de 28.08.2012, orele 17.30, în timp ce se afla la coasă într-o grădină din . sunat de soția sa, S. A., care i-a spus că a fost căutat la domiciliu de către persoana vătămată care i-a transmis că vrea să îl bată. Imediat s-a dus la proprietarul grădinii care i-a dat 200 lei pentru ziua de muncă, după care împreună cu socrul său – inculpatul S. M., s-au urcat în căruță și au plecat spre casă. În drum s-au oprit la domiciliul martorei O. A., unde locuia și persoana vătămată A. N., pentru a vorbi cu acesta. Martora O. A. i-a spus că fiul ei nu este acasă, însă imediat a ieșit din casă persona vătămată care a luat o piatră și l-a lovit în frunte. Apoi, frați acestuia, A. F. și A. N., l-au lovit cu picioarele și cu pumnii, rupându-i tricoul, moment în care inculpatul declară că i-a căzut telefonul mobil (recuperat ulterior), suma de 200 lei și un lănțișor de aur. În altercație a intervenit și inculpatul S. M. care declară că a lovit-o și el, cu palma peste față, pe persoana vătămată și a încercat să îi i-a piatra din mână, incidentul a durat câteva minute, după care cei doi inculpați declară că s-au urcat în căruță și au plecat spre casă lăsând persoana vătămată lângă grămada de lemne.
Deși, în cursul urmării penale inculpații au recunoscut comiterea faptei doar parțial, din probele administrate pe parcursul procesului nu s-a confirmat versiunea invocată de aceștia. Astfel, nici persoana vătămată și nici martorii audiați în cursul urmăririi penale, nu confirmă faptul că persoana vătămată ar fi început . fizică asupra inculpatului S. Crenguță sau că martorii A. F. și A. N. l-ar fi agresat pe acesta, astfel cum declară inculpații. Dimpotriva, inițiativa agresiunii având la bază mobilul superficial (prezența persoanei vătămate în acea zi la domiciliul inculpatului Crenguță) invocat de inculpați, a aparținut acestora încă de la început, prin deplasarea lor la locuința persoanei vătămate.
Astfel, scuza provocării invocată de inculpatul S. Crenguță, nu a putut fi reținută de către instanță ca și circumstanță atenuantă legală (prev. de art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal, nefiind îndeplinite condițiile acesteia), cum se va arăta și mai jos, din moment ce inculpații au fost cei care s-au deplasat la locuința persoanei vătămate dând tonul scandalului. În ansamblul probator, se va avea în vedere însă întregul context al săvârșirii infracțiunii, respectiv faptul că și persoana vătămată a amplificat conflictul în loc să îl atenueze.
Susținerea, în acest sens, a inculpatului S. Crenguță că reacția sa a fost determinată de faptul că persoana vătămată l-a căutat acasă transmițându-i soției că vrea să îl bată, confirmată de persoana vătămată (care a declarat că a mers doar pentru a-i transmite soției inculpatului să meargă să își ridice niște materiale din fața domiciliului), nu a putut oricum justifica reacția disproporționată a inculpaților, materializată în consecințele grave suferite de persoana vătămată.
Prima instanță a reținut situația de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, respectiv: declarație persoana vătămată A. N. (f. 18-20), proces verbal de constatare a infracțiunii și de sesizare din oficiu (f. 17), certificat medico legal nr. 906/CML/10.02.2012 eliberat de Serviciul de Medicină legală Dâmbovița (f. 21), declarații suspect (învinuit)/inculpat S. M. Crenguță (f. 26-36, respectiv f. 52-53 d.f.), declarații suspect (învinuit)/inculpat S. M. (f. 37-47, respectiv f. 50-51 d.f.), scrisoare medico legală și raport expertiză medico legală psihiatrică privind pe inculpatul S. M. (f. 48-51), caziere inculpați (f. 87-88, f. 54-55 d.f.), declarații martor O. A. (f. 52-55), declarații martor A. M. (f. 56-59), declarații martor A. C. (f. 60-62), declarații martor B. I. (f. 63-65), declarații martor A. F. (f. 66-68), declarații martor B. N. (f. 69-70), declarații martor B. F. (f. 71-73), declarații martor B. D. (f. 74-75), cereri inculpat și dovezi de comunicare citații (f. 76-83), procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 84-86), adrese S. Județean de Urgență P. (f. 22-25), referat de terminare a urmăririi penale (f. 1-6).
În drept, s-a stabilit că fapta inculpaților S. M. și S. M. Crenguță care, în data de 28 august 2012, în cadrul unei altercații cu persoana vătămată A. N. au lovit-o pe aceasta cu pumnii și picioarele, iar inculpatul S. Crenguță i-a fracturat piciorul stâng, persoana vătămată suferind leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 75-80 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicare art. 5 Cod penal, iar în cazul inculpatului S. M. Crenguță și cu reținerea art. 41 alin. 1 Cod penal, (recidivă post executorie).
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzute de art. 193 alin. 2 Cod penal, instanța de fond a reținut că elementul material constă în acțiunea de lovire – a persoanei vătămate, prin care s-au cauzat acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de cel mult 90 zile de zile de îngrijiri medicale (în speță, 75-80 zile). În concret, . s-a produs prin acțiunea directă a inculpaților care au lovit persoana vătămată cu pumnii și picioarele, respectiv prin acțiunea de izbire violentă a suprafeței de contact a victimei de un corp dur (grămada de lemne), și prin călcare.
Urmarea imediată constă în suferința fizică provocată victimei. În cazul lovirii, suferința fizică este prezumată, fiind inerentă acțiunii.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din modalitatea de comitere și consecințele imediat produse persoanei vătămate (dublă fractură la piciorul stâng).
Sub aspectul laturii subiective, inculpații a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. b) C.P., întrucât inculpații au prevăzut rezultatul faptei lor și, deși nu l-au urmărit, au acceptat producerea lui prin săvârșirea faptei.
La încadrarea juridică a infracțiunii de lovire sau alte violențe pentru inculpatul S. Crenguță, se reține că fapta a fost comisă în stare de recidivă post executorie prev. de art. 41 alin. 1 Cod penal, în raport de condamnarea de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 116/08.04.2002 a Tribunalului Dâmbovița (dosar nr. 1143/2002), definitivă prin decizia penală 217/20.05.2002 a Curții de Apel Ploiești. Reținerea stării de recidivă este justificată deoarece inculpatul a săvârșit o infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare (6 luni – 5 ani sau amendă, pentru infracțiunea de lovire prev. de art. 193 alin. 2 Cod penal, după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de un an (7 ani pentru tâlhărie), tot pentru o infracțiune intenționată, înainte de a se produce reabilitarea pentru această pedeapsă.
Întrucât de la data comiterii faptelor și până la pronunțarea prezentei hotărâri, a intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014 o nouă lege penală (Legea nr. 286/2009 privind noul cod penal), instanța a făcut aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 din Cod penal în vigoare, observând totodată și conținutul Deciziei nr. 265/06 mai 2014 a Curții Constituționale, decizie care stabilește că în aprecierea legii penale mai favorabile pentru succesiune de legi penale intervenită până la judecata definitivă a cauzei, în aplicarea art. 5 Cod penal, instanțele vor alege legea care este în ansamblu mai favorabilă inculpatului, iar nu prin aplicarea acesteia pe instituții autonome. Prin urmare, instanța va reține ca lege penală mai favorabilă legea penală nouă deoarece are limite de pedeapsă mai reduse, permite posibilitatea retragerii plângerii de către persoana vătămată (chiar dacă nu s-a materializat în prezenta cauză), prevede posibilitatea aplicării amenzii, ca pedeapsă alternativă, cu consecințe totodată asupra regimului de executare a pedepsei.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S. M., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, prima instanță a reținut că inculpatul S. M. este născut în data de 03 august 1957, studii – 8 clase, este căsătorit, nu are antecedente penale, a săvârșit fapta cu discernământ diminuat, în cursul urmăririi penale a recunoscut doar parțial comiterea faptei, iar în faza judecății a recunoscut în totalitate fapta, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod proc. penală, urmând ca instanța să țină cont de toate acestea la alegerea și individualizarea sancțiunii. Totodată, instanța de fond a ținut cont de modalitatea de comitere, numărul mare de zile de îngrijiri medicale suferite de victimă, partea de participație la faptă, și de brutalitatea de care a dat dovada inculpatul, care, împreună cu celălalt inculpat, s-au deplasat la locuința persoanei vătămate și au avut o reacție agresivă complet disproporționată.
Referitor la regimul de executare a pedepsei, instanța apreciază că pedeapsa amenzii (permisă de textul legal), cerută prin concluziile scrise depuse prin avocat, nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatului, astfel că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim de suspendare sub supraveghere, este mai eficientă în acest caz.
În fine, întrucât din actele medicale și raportul medico legal efectuat în urmărire penală (f. 49-51), depuse la dosarul cauzei de către inculpatul S. M., a reieșit că acesta suferă de „demență mixtă, tulburare organică de personalitate pe fond traumatic și epilepsie GM”, instanța a apreciat ca întemeiată propunerea comisiei de expertiză în sensul luării măsurii de siguranță a obligării la tratament medical, prev. de art. 109 Cod penal, întrucât din această cauză inculpatul prezintă pericol pentru societate. Tratamentul se va efectua până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului S. M. Crenguță, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, s-a reținut că inculpatul S. M. Crenguță este născut în data de 23 februarie 1982, studii – 8 clase, este căsătorit, fără ocupație, este recidivist, în cursul urmăririi penale a recunoscut doar parțial comiterea faptei, iar în faza judecății a recunoscut în totalitate fapta solicitând aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, instanța a ținut cont de toate acestea la alegerea și individualizarea sancțiunii. Totodată, instanța a ținut cont de modalitatea de comitere a faptei, numărul mare de zile de îngrijiri medicale suferite de victimă, și de brutalitatea de care a dat dovada inculpatul, care, împreună cu celălalt inculpat, s-au deplasat la locuința persoanei vătămate și au avut o reacție agresivă complet disproporționată. În plus, instanța are în vedere și faptul că inculpatul a avut contribuția esențială în consumarea infracțiunii, fiind cel care a lovit inițial persoana vătămată, apoi cu pumnii și picioarele, respectiv i-a provocat acesteia dubla fractură la nivelul piciorului stâng.
Referitor la regimul de executare a pedepsei, instanța a apreciat că pedeapsa amenzii (permisă de textul legal), cerută prin concluziile scrise depuse prin avocat, respectiv o pedeapsă neprivativă de libertate, nu sunt suficiente pentru îndreptarea inculpatului, astfel că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, în regim de executare efectivă, însoțită de pedepse accesorii și complementare, este mai eficientă în acest caz. În acest sens, s-a reținut că inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune de violență, după comiterea unei infracțiuni de tâlhărie care ale în componență tot o infracțiune de violență, și din care a fost liberat condiționat cu un rest de aproape 3 ani de închisoare.
După cum s-a menționat anterior, scuza provocării invocată de inculpați, nu a putut fi reținută de către instanță ca și circumstanță atenuantă legală prev. de art. 75 alin. 1 lit. a) Cod penal, nefiind îndeplinite condițiile acesteia. Astfel, prezența persoanei vătămate la domiciliul inculpatului S. Crenguță, cu câteva ore înainte ca inculpații „să-i întoarcă serviciul”, aserțiunea inculpaților (neconfirmată de probe) că persoana vătămată ar fi lovit inițial cu piatra pe inculpatul S. Crenguță, relațiile anterioare conflictuale dintre părți, nu intră în sfera spontaneității care caracterizează actul provocator din cuprinsul stării de provocare (stricto sensu) prev. de articolul menționat, care să justifice riposta inculpaților; sub acest aspect, date fiind relațiile conflictuale anterioare dintre părți, prezența necontestată a persoanei vătămate la domiciliul inculpatului S. Crenguță în ziua respectivă, a fost probabil scânteia care a inflamat și mai mult spiritele, culminând cu . asupra persoanei vătămate, dar acest lucru nu este suficient pentru reținerea circumstanței atenuante legale menționate.
Cu toate acestea, la individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere faptul că și persoana vătămată a provocat în sens larg pe inculpatul S. Crenguță prin faptul că nu a încercat deloc să atenueze conflictul cu aceștia, iar pe fondul orgoliului său nu a dat dovadă de tact în soluționarea pașnică a conflictului dintre părți și care, astfel, poate nu ar fi îndârjit pe inculpați la o reacție atât de disproporționată, sau conflictul ar fi putut fi evitat.
În cazul ambilor inculpați, instanța a avut în vedere pe de o parte și înscrisurile depuse în circumstanțiere (caracterizări), și „căința activă” necontestată a acestora de a se împăca cu persoana vătămată pe parcursul procesului penale, fără a pierde din vedere însă atitudinea de indiferență și lipsă de empatie a inculpaților de după comiterea infracțiunii, când în loc să conștientizeze gravitatea faptei, să rămână la fața locului pentru a ajuta victima, și să anunțe serviciul de ambulanță, au lăsat-o în stradă pe grămada de lemne și au plecat spre casă.
Sub aspectul laturii civile, instanța a admis ca întemeiate pretențiile părții civile S. de Urgență Târgoviște, în valoare de 4.724,50 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate de Spital cu persoana vătămată A. N., pe durata internării la Secția Ortopedie, dovedite prin înscrisurile depuse în ziua judecății prin Serviciul Registratură, la filele 40-48 din dosar, astfel că în mod legal a obligat inculpații în solidar la plata acestei sume.
Cu privire la pretențiile civile ale părții civile A. N., instanța a admis în parte acțiunea civilă a acesteia și a obligat inculpații, în solidar, la suma de 1.500 lei, reprezentând daune morale. Nu vor fi acordate părții civile A. N. daune materiale, solicitate pentru cheltuielile de spitalizare, pe de o parte pentru că nu a depus acte doveditoare în acest sens, iar pe de altă parte acestea au fost acordate cu acest titlu părții civile S. de Urgență Târgoviște, astfel cum s-a menționat la paragraful anterior.
Pentru aceste motive, în baza art. 396 alin. 1, 2 și 10 Cod procedură penală raportat la art. 375 alin. 1 Cod procedură penală și art. 91 Cod penal, a condamnat pe inculpatul S. M., la pedeapsa de -2- ani închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În temeiul art. 91 alin. 1 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, și stabilește un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal, termen care se calculează începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Conform art. 93 alin. 1 Cod penal, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Potrivit art. 93 alin. 2 lit. c) Cod penal, a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să se supună măsurilor de control, tratament și îngrijire medicală, conform art. 109 Cod penal.
În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității într-o unitate din două instituții din comunitate ce urmează a fi desemnate de Serviciul de Probațiune Dâmbovița, pe o perioadă de 60 de zile. Numărul zilnic de ore se stabilește prin legea de executare a pedepselor nr. 254/2013.
În baza art. 91 alin. 4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În temeiul art. 94 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 93 alin. 1 lit. c)-e) Cod penal, se vor comunica Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Conform art. 109 Cod penal, a fost obligat inculpatul S. M., să urmeze un tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
În baza art. 396 alin. 1, 2 și 10 Cod procedură penală raportat la art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. M. Crenguță, la pedeapsa de 2 ani închisoare, în detenție, pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal, art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal raportat la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Conform art. 45 alin. 1 Cod penal, art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani începând cu data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.
Potrivit art. 397 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 Cod procedură penală, combinat cu art. 1357 și urm. Cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă civile S. De Urgență Târgoviște și a obligat în solidar pe inculpații S. M. Crenguță și S. M., la plata despăgubirilor civile în suma de 4.724,50 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate de partea civilă cu persoana vătămată A. N., pe durata internării la Secția Ortopedie a spitalului.
În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 19 alin. 1, art. 25 alin. 1 Cod procedură penală combinat cu art. 1357 și urm. Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă A. N. și a obligat în solidar pe inculpații S. M. Crenguță și S. M., la despăgubiri civile către partea civilă A. N., în suma de 1.500 lei, reprezentând daune morale.
Împotriva sentinței penale nr. 31 din data de 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria P., în termen legal au declarat apel inculpații S. M., S. M. Crenguță și partea civilă A. N., care au criticat soluția primei instanțe de nelegalitate, pentru motivele arătate în scris, filele 7-9.
Prealabil examinării căilor de atac se constată că prin cererea înregistrată la prima instanță sub nr. 1522/2014 din 23 martie 2015, ce a fost transmisă instanței de control judiciar, persoana vătămată A. N. a atașat declarația autentificată sub nr. 987 din 20 martie 2015 de Societatea Profesională Notarială S. E. și S. A. C., cu sediul în orașul Fieni, județul Dâmbovița, din care rezultă că aceasta își retrage plângerea penală formulată împotriva inculpaților S. M. Crenguță și S. M., de la care nu mai are nicio pretenție penală, civilă sau de altă natură, o cerere similară fiind depusă de apelanții inculpați la termenul de judecată din 11 iunie 2015, fila 14.
Față de conținutul declarației autentificate de un notar public și având în vedere poziția procesuală a inculpaților care, la rândul lor, au solicitat încetarea procesului penal prin retragerea plângerii penale de către persoana vătămată, văzând dispozițiile cuprinse în art. 158 Cod penal, potrivit cărora retragerea plângerii prealabile se poate face până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile și are ca efect înlăturarea răspunderii penale a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă, Curtea va proceda la examinarea căilor de atac formulate în cauză din această perspectivă.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă că prin sentința penală nr. 31 din 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria P., în temeiul disp. art. 396 alin.2 Cod proc. penală rap. la art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod proc. penală, a fost condamnat inculpatul S. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, potrivit art. 91 Cod penal, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în baza art. 92 Cod penal, fapta din data de 28 august 2012, persoană vătămată A. N..
Prin aceeași sentință, în temeiul disp. art. 396 alin.2 Cod proc. penală rap. la art. 193 alin.2 Cod penal, cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin.10 Cod proc. penală, a fost condamnat inculpatul S. M. Crenguță la pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenție, fapta din data de 28 august 2012, persoană vătămată A. N..
Soluționând acțiunile civile alăturate celei penale, în baza art. 397 alin.1 Cod proc. penală rap. la art. 25 alin.1 din același cod, art. 1357 Cod civil, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă A. N. și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 1.500 lei către acesta, cu titlu de daune morale, precum și acțiunea civilă formulată de S. de Urgență Târgoviște, dispunându-se obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 4724,50 lei către această unitate spitalicească.
După cum s-a arătat anterior, persoana vătămată A. N. a depus la dosarul cauzei Declarația autentificată sub nr. 987 din 20 martie 2015 de Societatea Profesională Notarială S. E. și S. A. C., cu sediul în orașul Fieni, județul Dâmbovița din care rezultă că aceasta își retrage plângerea penală formulată împotriva inculpaților S. M. Crenguță și S. M., de la care nu mai are nicio pretenție penală, civilă sau de altă natură, apelanții inculpați S. M. Crenguță și S. M., solicitând, prin cererea scrisă depusă la dosar de primul inculpat, încetarea procesului penal, ca urmare a retragerii plângerii penale de către persoana vătămată.
Astfel cum rezultă din actul de sesizare al instanței, inculpații S. M. Crenguță și S. M. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin.2 Cod penal, în cazul inculpatului S. M. Crenguță și cu aplicarea disp. art. 41 alin.1 Cod penal, pentru fapta comisă la data de 28 august 2012, în dauna persoanei vătămate A. N..
Procedând în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 5 alin.1 Cod penal, în vigoare de la data de 01 februarie 2014, judecătorul fondului a apreciat că legea penală mai favorabilă în cazul ambilor inculpați este reprezentată de Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, cu motivarea că are limite de pedeapsă mai reduse, permite posibilitatea retragerii plângerii de către persoana vătămată (chiar dacă nu s-a materializat în cauza dedusă judecății) și prevede posibilitatea aplicării amenzii ca pedeapsă alternativă, cu consecințe asupra regimului de executare a pedepsei,sens în care a dispus condamnarea inculpaților în temeiul disp. art. 193 alin.2 Cod penal, la pedepse de câte 2 ani închisoare, în condițiile prev. de art. 91 Cod penal, în cazul inculpatului S. M., și în regim de detenție, pentru inculpatul S. M. Crenguță, recidivist.
Făcând propria analiză a incidenței disp. art.5 alin.1 Cod penal, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265/2014, Curtea constată că fapta săvârșită de inculpați, în modalitatea anterior descrisă, întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.1 Cod penal din 1969 și se sancționa cu închisoarea de la 2 la 7 ani, în timp ce, potrivit Codului penal în vigoare de la data de 01 februarie 2014, aceeași faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin.2 Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, sau cu amendă, așa încât, din perspectiva incriminării și a regimului sancționator rezultă, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că noul Cod penal constituie legea penală mai favorabilă.
Definitorie pentru caracterizarea acestei legi, în sensul prev. de art. 5 alin.1 Cod penal, o reprezintă însă dispoziția cuprinsă în art. 193 alin.3 Cod penal, potrivit căreia „acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”, cu consecința arătată sub art.158 din același cod, în sensul că retragerea plângerii prealabile de către persoana vătămată, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, înlătură răspunderea penală a persoanei cu privire la care plângerea a fost retrasă, și aceasta deoarece o reglementare similară era inexistentă în Codul penal din 1969.
Având în vedere că retragerea plângerii prealabile de către persoana vătămată a intervenit după pronunțarea sentinței, Curtea nu va mai proceda la verificarea modalității în care prima instanță a statuat în privința legii penale mai favorabile conform art. 5 alin.1 Cod penal, în interpretarea dată de instanța de contencios constituțional, dat fiind că cele statuate de judecătorul fondului în ceea ce privește soluția de condamnare vor rămâne fără efect și prin urmare, interesele inculpaților nu vor fi afectate.
Așadar, constatând îndeplinite cerințele prev. de art. 158 Cod penal, cu referire la art. 193 alin. 3 din același cod, Curtea, în temeiul disp. art. 421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, urmează să admită apelurile declarate în cauză, să desființeze sentința primei instanțe și în rejudecare, conform art. 396 alin.6 Cod procedură penală rap. la art.17 alin.2 și art.16 alin.1 lit.g) teza întâi Cod procedură penală, să înceteze procesul penal privind pe inculpații S. M. și S. M. Crenguță sub aspectul infracțiunii prev. de art. 193 alin.2 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată A. N., conform declarației autentificate sub nr. 987 din 20 martie 2015.
Totodată, văzând conținutul declarației persoanei vătămate, referitoare la pretențiile civile formulate împotriva inculpaților, în baza disp. art. 22 alin.2 Cod procedură penală, urmează, ca în latură civilă, să se ia act că persoana vătămată a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpaților, conform aceleași declarații notariale.
Raportat la soluția de încetare a procesului penal dispusă în cauză, în conformitate cu art. 25 alin.5 Cod procedură penală, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență Târgoviște va fi lăsată nesoluționată.
Având în vedere dispozițiile cuprinse în art. 275 alin.1 pct.2 lit. b) Cod procedură penală, potrivit cărora cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate în caz de încetare a procesului penal de către persoana vătămată, în caz de retragere a plângerii prealabile, se va proceda în consecință, dispunând obligarea persoanei vătămate A. N. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală admite apelurile declarate de partea civilă A. N. și inculpații S. M. și S. M. Crenguță împotriva sentinței penale nr. 31 din 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria P., pe care o desființează și în rejudecare:
Conform art.396 alin.6 Cod procedură penală rap. la art.17 alin.2 și art.16 alin.1 lit.g) teza întâi Cod procedură penală, încetează procesul penal privind pe inculpații S. M. și S. M. Crenguță sub aspectul infracțiunii prev. de art.193 alin.2 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către persoana vătămată A. N., conform declarației autentificate sub nr.987 din 20 martie 2015.
Ia act că persoana vătămată a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpaților, conform aceleași declarații notariale.
Conform art.25 alin.5 Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. de Urgență Târgoviște.
În baza art.275 alin.1 pct.2 lit.b) Cod procedură penală obligă persoana vătămată A. N. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
I. N. C. R.
Grefier,
C. M.
red.I.N./D.D.R..
7 ex./ 02.07.2015
d.f._ – Judecătoria P.
j.f. C. V.
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3113/2006.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 623/2015.... | Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie. Art.592 NCPP.... → |
|---|
