Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 113/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 31-07-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 113
Ședința publică din data de 31 iulie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. R. A.
GREFIER – S. A.
¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤ ¤
Ministerul Public a fost reprezentat de D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Ploiești
S-a luat în examinare cauza penală de față, având ca obiect contestația formulată de inculpatul S. M.-H. împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul Prahova, Secția penală, la termenul din 23 iulie 2015 în dosarul_ 15, prin care în baza art.362 alin.2 C.pr.pen. rap. la art.208 alin.2c.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S. M.-H. și în baza art.207 alin.4 c.pr.pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat S. M. H., personal, aflat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu T. O., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/30.07.2015, emisă de Baroul Prahova, depusă astăzi în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art.89 alin.2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, apărătorul din oficiu al contestatorului – inculpat S. M. H., avocat T. O. a luat legătura cu acesta.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu sunt cereri noi, excepții de invocat sau probe de administrat, constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea acesteia.
Pentru contestatorul-inculpat S. M. H., apărătorul din oficiu, avocat T. O. solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și susține că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, nu există indicii că inculpatul ar influența buna desfășurare a procesului penal sau că va influența părțile din proces, având în vedere că inculpatul a uzat de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, nu are antecedente penale, este absolvent de studii superioare și are capacitatea necesară să conștientizeze gravitatea faptelor săvârșite, existând certitudinea că nu va revenit la comiterea unor acte infracționale. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, apreciind că aceasta din urmă este aptă să contribuie la buna desfășurare a procesului penal și la asigurarea îndeplinirii scopului prevăzut de disp. art. 202 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că, având în vedere gravitatea infracțiunii săvârșite apreciază că subzistă temeiurile avute în vedere de instanța de fond la momentul luării arestării preventive și solicită respingerea ca nefondată a contestației formulate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță.
Contestatorul-inculpat S. M. H., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut săvârșirea faptei, nu a influențat vreun martor sau parte în proces, nu a săvârșit trafic de droguri ci doar a consumat și i-a ajutat pe unii dintre prietenii săi să obțină dozele necesare consumului.
CURTEA
1.Deliberând asupra cauzei penale de față, având ca obiect contestația formulată de contestatorul inculpat S. M. H. împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul Prahova, Secția penală, la termenul din 23 iulie 2015 în dosarul_ 15, constată următoarele:
Încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Prahova, Secția penală, la termenul din 23 iulie 2015 în dosarul_ 15
2. Prin încheierea de ședință atacată pe calea prezentei contestații s-au dispus următoarele:
„În baza art.362 alin.2 c.pr.pen. rap. la art.208 alin.2c.pr.pen., constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S. M.-H., fiul lui M.-O. și L.-M., născut la data de 11.10.1983, în mun. București, sect. 4, domiciliat în mun. București, Bld. A. O., nr. 33, ., ., C.N.P._, cetățenia română, necăsătorit, studii superioare, fără ocupație, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni.
În baza art.207 alin.4 c.pr.pen., menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.275 alin.3 c.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 48 ore de la comunicare.”
3. Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut în esență că prin rechizitoriul nr. 267/D/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S. M.-H., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp. și aplic. final a art. 38 alin. 1 Cp, constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu o persoană neidentificată cunoscută cu apelativul „M.", în cursul anului 2015, s-a aprovizionat cu droguri de mare risc, respectiv heroină, de la aceasta, droguri care ulterior au fost comercializate, pe raza jud. mun. București și a jud. Prahova, printre persoanele care s-au aprovizionat de la S. M.-H. fiind stabiliți: M. M.-Fernando, P. G.-M., Pojoranu M. A., „Belmondo" „E.", „S." și „M.".
4. Împotriva inculpatului a fost dispusă măsura arestului preventiv pe o perioadă de 30 de zile prin încheierea nr.211 din data de 12.05.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr._ . Această măsură a fost menținută ulterior în etapa camerei preliminare prin încheierile pronunțate la datele de 08.06.2015 și 30.06.2015, pronunțate cu prilejul verificării legalității și temeiniciei măsurii preentive în dosarul nr._ 15, avându-se în vedere persistența temeiurilor care au justificat-o sub aspectul necesității acesteia, constând în buna desfășurare a procesului penal și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni, precum și sub aspectul proporționalității ei cu scopul urmărit.
5. Potrivit disp. art.208 alin.2 C.pr.pen., „Instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului”.
6. Conform art.207 alin.4 C.pr.pen., „Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat”.
7. Astfel, din materialul probator administrat până la acest moment procesual, se reține că în cauză persistă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru comiterea cărora a fost trimis în judecată, și, pe baza evaluării gravității acestora (apreciată ca fiind una ridicată) și a antecedentelor penale ale inculpatului, se constată că măsura arestului preventiv este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal și a prevenirii săvârșirii unor noi infracțiuni.
8. Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că măsura preventivă este în continuare proporțională cu gravitatea acuzațiilor, în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc, pentru consum propriu, fără drept, în concret heroină, care se caracterizează, în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că se constată a fi îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art.202 alin.3 Cod proc. penală.
9. În condițiile factuale expuse în precedent, nu se poate afirma că inculpatul nu prezintă și un anumit grad de pericol social pentru ordinea publică, se mai arată în considerentele încheierii contestate.
10. Este adevărat că acest pericol nu se confundă cu pericolul social al infracțiunii, dar de acesta din urmă nu se poate face abstracție la analiza dispunerii unei măsuri procesuale, întrucât un pericol social abstract al infracțiunii reliefat de legiuitor prin limitele de pedeapsă prevăzute de lege creionează, de regulă, și o anumită periculozitate a inculpatului. Totodată, măsura preventivă are și scopul de a întrerupe lanțul delictuos al activităților inculpatului, precum și acela de a asigura o bună desfășurare a procesului penal, mai ales în condițiile în care inculpatul nu a fost încă audiat pentru a i se cunoaște poziția procesuală.
11. Pe de altă parte, nu se poate nega impactul negativ în rândul comunității, produs prin faptele inculpatului, știut fiind că într-o atare situație luarea unei măsuri preventive mai blânde decât cea a arestului preventiv sau înlăturarea acesteia din urmă, este apreciată de opinia publică ca fiind o încurajare pe linia persistenței infracționale.
12. Așa fiind, gravitatea sporită a faptelor, astfel cum se prefigurează prin actul de sesizare, trebuie avută în vedere în aprecierea necesității menținerii inculpatului în stare de arest preventive, se mai reține în motivarea încheierii contestate.
13. În raport de aceste considerente, instanța de fond a considerat că nu este oportună în acest stadiu procesual înlocuirea măsurii arestului la domiciliu luată împotriva inculpatului, atât sub aspectul momentului procesual actual al cercetării judecătorești (inculpatul nefiind audiat), cât și față de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, existând deci riscul influențării probatoriilor ce urmează a fi administrate în condiții de oralitate și contradictorialitate.
14. De asemenea tribunalul a mai considerat că de la data luării măsurii arestării preventive împotriva inculpatului, 12.05.2015, și până în prezent, nu a trecut un interval de timp care poate fi considerat nerezonabil și nu au intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpatului temeiurile care inițial au impus luarea măsurii arestării preventive, împrejurarea că în cauză au fost finalizate atât cercetările, cât și procedura camerei preliminare, nereprezentând un fapt de natură a conduce la concluzia că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
15. De aceea, apreciind că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul S. M.-H. este legală și temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzațiilor și scopul urmărit, în baza art.208 alin.2 rap. la art.207 alin.4 Cod proc. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de acesta și s-a dispus menținerea acestei măsuri.
Procedura în cursul judecării contestației
16. Împotriva acestei soluții pronunțate de Tribunalul Prahova, Secția Penală, în contextul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, inculpatul S. M.-H. a exercitat calea de atac a contestației.
17. În dezvoltarea orală a motivelor de contestație s-a arătat în esență că în actualul stadiu al procedurii nu mai subzistă temeiurile care au legitimat inițial privarea provizorie de libertate în cursul urmăririi penale și nu există nici un fel de indicii din care să rezulte că inculpatul pus în libertate ar putea zădărnici aflarea adevărului. De asemenea s-a mai arătat că inculpatul contestator este absolvent al unei instituții de învățământ superior iar din punct de vedere al atitudinii procesuale adoptate, a solicitat deja aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 374 Cpp relative la procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii. În aceste condiții s-a solicitat instanței de control judiciar să aibă în vedere nivelul de educație aspect care, în opinia apărării îi permite inculpatului contestator să conștientizeze gravitatea faptelor pentru care este cercetat. Din acest punct de vedere s-a mai arătat că măsura arestării preventive a atins durata rezonabilă, în prezent față de inculpat putând fi dispusă o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv măsura arestului la domiciliu.
18. În cursul judecării contestației nu au fost administrate alte mijloace de probă iar asistența juridică a fost asigurată prin intermediul apărătorului din oficiu, avocat T. O., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Dispoziții normative incidente în cauză
19. Verificând hotărârea atacată conform art. 4251 alin. 4 Cpp pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea va reține că inculpatul contestator este cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. și ped. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp. și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, prev. și ped. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cp. și aplic. final a art. 38 alin. 1 Cp, constând în aceea că, în baza unei rezoluții infracționale unice și a unei înțelegeri prealabile cu o persoană neidentificată cunoscută cu apelativul „M.", în cursul anului 2015, s-a aprovizionat cu droguri de mare risc, respectiv heroină, de la aceasta, droguri care ulterior au fost comercializate, pe raza jud. mun. București și a jud. Prahova, printre persoanele care s-au aprovizionat de la S. M.-H. fiind stabiliți: M. M.-Fernando, P. G.-M., Pojoranu M. A., „Belmondo" „E.", „S." și „M.".
20. Situația de fapt reținută în actul de sesizare a instanței este demonstrată prin mijloacele de probă administrate de la data începerii urmăririi penale și până la deschiderea procedurii de cameră preliminară, depozițiile martorilor audiați în cauză, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatului de supraveghere tehnică și procesul verbal de prindere în flagrant fiind confirmate prin poziția procesuală adoptată de inculpatul contestator atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 374 Cpp relative la procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției.
21. Prin urmare, așa cum a reținut și judecătorul fondului, mijloacele de probă administrate în cauză de la data începerii urmăririi penale și până la deschiderea procedurii de cameră preliminară nu au modificat în nicio măsură presupunerea rezonabilă conform căreia inculpatul contestator ar fi participat la comiterea faptei prevăzute de legea penală pentru care a fost trimis în judecată.
22.. Conform art. 223 alin. 2 Cpp. „măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
23. Din analiza acestor dispoziții legale incidente în cauză, instanța de control judiciar va reține că o primă condiție ce trebuie avută în vedere când se examinează legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive este aceea dacă în cauză există probe care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana în cauză a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și sancționată cu închisoarea. Există probe atunci când din datele existente rezultă presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta imputată. Asemenea indicii, în speță există, motiv pentru care s-a și declanșat urmărirea penală, în scopul de a se stabili adevărul, limitele și gradul de vinovăție al persoanelor implicate. Organele de urmărire penală au avut la dispoziție acte și probe testimoniale, potrivit cărora inculpatul contestator S. M. H., cercetat în stare de arest preventiv ar fi participat, la desfășurarea activității descrise în actul de sesizare, aspect reținut în mod legal și temeinic și în motivarea încheierii contestate. Scopul urmăririi penale este ca, pornind de la anumite indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni să se stabilească dacă se justifică sau nu trimiterea în judecată a persoanelor cercetate.
24. În mod corect judecătorul fondului a reținut că garanțiile care se impun a fi examinate în cazul menținerii unei măsuri privative de libertate sunt cele prevăzute de art. 223 alin. 2 din Codul de procedură penală și de art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale dar și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată în aplicarea acestui text de lege.
25. În aceste condiții, se va reține că pentru ca o măsură de reținere sau arestare să fie permisă, trebuie să existe motive plauzibile (Fox, Campbell și Hartley) de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune. Noțiunea de motive plauzibile, indicii temeinice depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Prin urmare, instanța de fond a reținut că mijloacele de probă administrate de la data începerii urmăririi penale și până la data începerii procedurii de cameră preliminară, nu au modificat în nici un fel presupunerea rezonabilă conform cu care inculpatul ar fi participat la comiterea faptelor pentru care au fost trimis în judecată.
26.. Așa cum a rezultat în urma unor cercetări de specialitate, în cadrul comportamentului delincvențial „trecerea la act”constituie elementul decisiv. Condițiile trecerii la act sunt comandate la persoanele care comit fapte prevăzute de legea penală de un nucleu al personalității ale cărui componente sunt: egocentrismul, labilitatea, agresivitatea și indiferența afectivă. Nucleul unei personalități infracționale este o structură dinamică, consecința reunirii componentelor amintite, dintre care nici una în sine nu este anormală. „În circumstanțe excepționale, orice om poate deveni delincvent. Diferența dintre delincvenți și nedelincvenți trebuie căutată în pragul delincvențial, în sensul că unii dintre nedelincvenți au nevoie de evenimente, de presiuni grave pentru a le provoca o reacție delincvențială, alții trec la act dintr-o incitație exterioară foarte ușoară. Spre deosebire de aceștia, delincventul format, în opoziție cu nedelincventul, nu așteaptă ivirea unei ocazii propice, a unei incitații exterioare, ci provoacă el însuși ocaziile în care apoi operează. În ultimă analiză, ceea ce permite cert distingerea nedelincventului de delincvent, dar chiar și a delincvenților între ei, este aptitudinea mai mult sau mai puțin pronunțată de trecere la act.”
27. Raportând aceste considerente de ordin teoretic la situația de fapt reținută în cauză, judecătorul instanței de control judiciar va reține că mijloacele de probă administrate justifică reținerea presupunerii conform căreia inculpatul contestator ar fi fost implicat în mai multe acte materiale constând în procurarea cantităților de heroină și vânzarea acestora către consumatori, această activitate fiind demonstrată prin procesele verbale întocmite de cei doi investigatori sub acoperire la serviciile cărora a fost necesar a se recurge pentru demonstrarea activității infracționale. Planificarea acestei activități ilicite, folosirea unor metode specifice de verificare și contrafilaj care au făcut necesare folosirea unui alt investigator sub acoperire, precum și alegerea acelei modalități de efectuare a vânzării substanțelor stupefiante, astfel încât între momentul remiterii banilor și momentul predării dozei de heroină să existe un interval semnificativ, de natură a împiedica depistarea inculpatului cu banii proveniți din vânzare heroinei asupra sa, demonstrează că în cadrul mecanismul trecerii la act, inculpatul contestator nu a așteptat ivirea unei ocazii propice, a unei incitații exterioare, ci provocat fiecare ocazie în care apoi a operat, fiind cunoscut în calitate de furnizor pentru mai mulți consumatori de heroină, cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei.
28. Pericolul pentru ordinea publică la care se referă dispozițiile art. 223 alin2 teză finală Cpp, ca și periculozitatea, reprezintă o predicție, o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului. Pericolul pentru ordinea publică reprezintă practic temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar comite fapte penale ori ar declanșa puternice reacții în rândul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetat. Or, conform celor expuse mai sus, existența unui astfel de pericol este demonstrată în cauză prin raportare la modul în care activitățile infracționale au fost concepute.
29. Gradul de pericol concret pe care îl prezintă cercetarea în libertate a inculpatului în actualul stadiu al cercetărilor este demonstrat și prin raportare la obiectul material al infracțiunilor pentru care inculpatul contestator a fost trimis în judecată. Stabilirea pericolului social al faptei și persoanei asupra căreia planează presupunerea rezonabilă că a comis o infracțiune are în vedere gravitate faptei, modalitatea de comitere, importanța valorilor puse în pericol, rezonanța socială. Pericolul concret pentru ordinea publică al faptelor privind traficul de droguri de mare risc poate fi dedus atât din pericolul social concret deosebit de ridicat al faptei, cât și din circumstanțele personale ale inculpatului precum și din modul în care acesta se reține că ar fi acționat.
30. În raport de probatoriul administrat până în actualul stadiu al procedurii, existența suspiciunii rezonabile că inculpatul ar fi participat la comiterea actelor materiale pentru care a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv este suficient de solidă pentru a justifica menținerea celei mai intrusive măsuri preventive cu caracter custodial, deoarece activitatea acestuia a fost monitorizată și ulterior cu ocazia prinderii în flagrant au fost găsite cantități impresionante de heroină, cantități care depășesc cu mult necesarul unui consumator dependent.
31. Cât privește, gradul de pericol social al acestor fapte, este bine cunoscut că problema abuzului de droguri și a traficului ilicit, devine tot mai îngrijorătoare. Pericolul deosebit rezultă și din faptul că narcomania în rândul tinerilor este extrem de răspândită, astfel încât, în scopul obținerii unor profituri cât mai substanțiale, traficanții se îndreaptă către aceștia. Așa cum rezultă și din mijloacele de probă administrate în cauză, traficanții au căutat și au găsit alți „narcobusiness” prin intermediul căreia au intenționat să-și deschidă noi modalități de transport a substanțelor stupefiante în deplină siguranță, pentru ca apoi să se îndrepte „în liniște” spre noi cercuri de consumatori. Persoanele implicate în asemenea activități cunosc de regulă faptul că, odată intrat în acest cerc vicios, cel acaparat nu prea mai are scăpare, căci de la modelul imitativ se trece extrem de ușor la dependență, fiind semnalate foarte multe cazuri cu final tragic.
32. Ca urmare a acestui fapt, persoanele cercetate sub aspectul acestui gen de fapte încearcă în permanent să se extindă și să aibă asigurată o rețea cât mai mare de distribuitori și de consumatori. În măsura în care nu sunt identificați și opriți la timp, dacă nu sunt dispuse măsuri corespunzătoare față de aceștia, există un risc extrem de ridicat de revenire la activități infracționale similare, fiind vorba de o sursă facilă a unui profit considerabil. Aceste aspecte transformă problema în una extrem de acută, astfel încât criminalitatea ce ține de traficul de droguri atentează la viața și la sănătatea celor cărora li se creează dependența.
33. În conținutul unui raport din anul 2007 al Departamentului de Stat American privind strategia internațională pentru controlul narcoticelor, se confirmă că România are probleme cu traficul de droguri, iar consumul de droguri va lua amploare. Conform aceluiași raport, în România se consumă în special heroină și marijuana iar România este folosită de traficanți pentru tranzit. Raportul mai arată că România nu este un producător semnificativ de narcotice ilicite, existând însă o producție internă de amfetamine. România se află pe o nouă rută de tranzit aflată în plină dezvoltare, care merge în sens invers, dinspre Europa Occidentală și de Nord către est. Poliția estimează că 80% din drogurile care intră în România ajung în Europa de Vest. România capătă un rol din ce în ce mai mare ca loc de depozitare a drogurilor ilicite, înainte ca ele să fie transportate către alte țări europene. Conform aceluiași raport, România nu încurajează și nici nu facilitează producția sau distribuția ilicită de narcotice, de droguri și nici spălarea veniturilor de pe urma tranzacțiilor ilicite.
34. Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, „alarma socială născută din proliferarea fără precedent a drogurilor conduce la ideea că strategiile de luptă adoptate împotriva acestui fenomen s-au dovedit a fi ineficiente. În prezent traficul ilicit de droguri este o activitate criminală de amploare, cu caracter transnațional, care se desfășoară în conformitate cu legile economiei de piață, având drept scop imediat alimentarea centrelor de consum și ca finalitate obținerea unor enorme beneficii, ceea ce presupune în mod justificat interesul statului de a-și orienta cât mai eficient propria politică în lupta antidrog, pentru apărarea sănătății propriilor cetățeni și salvarea valorilor socio – morale.” (C. O. - Particularitățile criminalității organizate în România, Editura Hamangiu 2014, pag. 141).
35. În aceste condiții, în mod legal și temeinic, judecătorul fondului a reținut că sintagma „pericol pentru ordinea publică” desemnează o stare ce ar putea periclita în viitor, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, normala desfășurare a relațiilor sociale ce compun obiectul juridic al infracțiunii de care este acuzat acesta.
36. Raportat la primul criteriu, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a fost stabilit principiul potrivit căruia prin gravitatea sau reacția publicului, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp. Acest element nu ar putea fi apreciat ca fiind pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică (cauza Lettelier c. Franței, paragraful 51).
37. Desigur că din hotărârea menționată rezultă că privarea de libertate nu poate fi întemeiată exclusiv pe gradul de pericol social abstract al faptei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
38. Pe de altă parte, susținerea apărăririi, în sensul că inculpatul contestator a a recunoscut comiterea actelor materiale pentru care este cerceta și a colaborat cu organele judiciare este lipsită de relevanță juridică întrucât simpla recunoaștere a faptei nu determină inexistența stării de pericol pentru ordinea publică. Arestarea preventivă nu reprezintă o sancțiune pentru atitudinea de negare ci o măsură pentru a asigura scopurile prev. de art. 202 alin. 1 C.pr.pen., astfel încât, în mod corelativ, lăsarea în liberate nu reprezintă o recompensă pentru recunoașterea faptei.
39. În ceea ce privește termenul rezonabil al arestării preventive, judecătorul va reține că în conformitate cu art. 239 alin. 1 C.pr.pen., în cursul judecății în primă instanță, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăși un termen rezonabil. În conformitate cu jurisprudența CEDO, durata rezonabilă a detenției provizorii nu poate fi analizată în abstract, ci trebuie să fie considerată din perspectiva fiecărei cauze în partea, având în vedere particularitățile acesteia.
40. Judecătorul instanței de control judiciar va reține în acord cu judecătorul instanței de fond că în prezenta cauză, arestarea preventivă a fost dispusă pentru o perioadă de 30 zile (la data de 12.05.2015), iar după data data sesizării instanței prin rechizitoriu, măsura preventivă a fost menținută. S-a reținut că organele de urmărire penală au efectuat actele de procedură în cauză cu celeritate, fără perioade de inactivitate, respectând obligația de diligență specială incidentă în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv.
41. Pentru a răspunde exigențelor art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, precum și concluziilor formulate de apărătorul inculpatului contestator, judecătorul instanței de control judiciar va proceda și la analiza și posibilitatea dispunerii unor măsuri alternative întrucât numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați (cauza McKay c Regatului Unit). Jurisprudența Curții a fost preluată la nivel normativ de către legiuitor, art. 202 alin. 3 arătând în mod expres că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
42. În acest sens, pentru realizarea scopului de a preveni săvârșirea de alte astfel de fapte, precum și aceea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, prin asigurarea prezenței inculpatului în fața instanței, judecătorul instanței de control judiciar va reține că pretinsa modalitate de săvârșire a faptelor, relevă că orice altă măsura preventivă este insuficientă pentru înlăturarea riscului pe care inculpatul îl reprezintă pentru membrii societății.Astfel, există temeiurile necesare și suficiente ce impun privarea de libertate a inculpatului, sens în care în mod legal și temeinic judecătorul fondului a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive șia dispus menținerea acesteia..
43. Față de toate considerentele expuse mai sus, constatând că instanța de fond a adoptat o soluție legală și temeinică, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cpp rap. la art. 208 Cpp Curtea va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul inculpat S. M. H. împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul Prahova, Secția penală, la termenul din 23 iulie 2015 în dosarul_ 15
44. Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 Cpp urmează a obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
45. Conform art. 272 alin. 1 Cpp se va dispune decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat T. O., delegație nr._/31 iulie 2015, în cuantum de 130 lei, din fondurile MJ către SAJ Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cpp rap. la art. 208 Cpp respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul inculpat S. M. H. împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul Prahova, Secția penală, la termenul din 23 iulie 2015 în dosarul_ 15
În temeiul art. 275 alin. 2 Cpp obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Conform art. 272 alin. 1 Cpp dispune decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat T. O., delegație nr._/31 iulie 2015, în cuantum de 130 lei, din fondurile MJ către SAJ Prahova
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 iulie.2015
PREȘEDINTEGREFIER
N. R. A. S. A.
Red/tehn NRA 3 ex
Dosar_ 15
Încheiere 23.07.2015
Tribunalul Prahova – Secția Penală
Judecător fond. L. A. M.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 109/2015.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 185/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
