Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 485/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 485/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 12-05-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ NR. 485

Ședința publică din data de 12 mai 2015

Instanța constituită din:

Președinte – M. D.

Judecător - C. G.

Grefier - S. A.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul M. C., fiul lui V. și A., născut la 05 februarie 1058, domiciliat în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.75/20.01.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat M. C., personal, aflat în stare de libertate și asistat de avocat din oficiu P. E. M., în baza delegației nr._/12.05.2015, emisă de Baroul Prahova, depusă astăzi în ședință publică, lipsă fiind intimații-părți civile B. G. și S. Județean de Urgență Târgoviște.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Conform dispozițiilor art. 356 alin. (2) Cod procedură penală și cu permisiunea instanței, avocatul din oficiu al inculpatului, a luat legătura cu acesta.

În raport de dispozițiile art. 420 alin. (4) din Noul Cod de procedură penală, Curtea aduce la cunoștință apelantului-inculpat M. C. că are dreptul de a da sau de a nu da declarație în fața instanței de apel, atrăgându-i totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Apelantul-inculpat, personal având cuvântul, declară că nu este de acord să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținând declarațiile date anterior în fața primei instanțe.

Apelantul, prin avocat, și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul disp. art. 420 alin. (6) din Noul Cod de procedură penală constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Avocatul P. E. M., având cuvântul pentru apelantul-inculpat M. C., solicită admiterea apelului formulat de inculpat, întrucât pedeapsa aplicată este prea mare, în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului care are o vârstă înaintată și dorește reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă și aplicarea disp. art. 91 Cod penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de inculpat, ca nefondat, arată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată de instanța de fond și nu există temeiuri care să justifice redozarea pedepsei. În favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțe atenuante de către prima instanță de judecată și se impune menținerea pedepsei aplicate și a modului de executare stabilit de prima instanță.

Apelantul-inculpat M. C., având ultimul cuvânt, arată că s-a aflat în legitimă apărare când a comis fapta penală, arma folosită nu era proprietatea sa iar pe cuțit nu se află amprentele sale.

Este de acord cu prestarea unei munci în folosul comunității.

CURTEA,

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.75/20.01.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, a fost respinsă cererea formulată de către inculpatul M. C., fiul lui V. și A., născut la data de 5.02.1958 în Vlădeni, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în ., județul Dâmbovița, prin apărător ales privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din tentativă la omor calificat prev. de art.20 alin. 1 cod penal, rap. la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i cod penal, în art. 180 alin. 2 cod penal (art.193 alin. 2 cod penal) și de a se reține la încadrarea juridică a faptei legitima apărare prev. de art. 44 cod penal (art.19 din noul cod penal).

În baza art. 32 cod penal rap. la art. 188 alin. 1 cod penal, cu aplic. art. 5 cod penal, rap. la art. 75 lit. b cu art. 76 alin. 1 cod penal, a fost condamnat inculpatul M. C., fiul lui V. și A., născut la data de 5.02.1958 în Vlădeni, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în comunaVlădeni, nr.853, județul Dâmbovița, la pedeapsa închisorii de 3 ani și 4 luni.

În baza art. 188 cod penal, rap. la art. 66 alin. 1 cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a cod penal (dreptul de a fi ales în activitățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b cod penal (dreptul de a ocupa o funcție care implică serviciul autorității de stat), lit. h cod penal (dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe o perioadă de 3 ani care se va executa în condițiile art. 68 cod penal.

În baza art. 65 cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h cod penal, pedeapsă ce se va executa conform art. 65 alin. 3 cod penal.

În baza art. 112 alin. 1 lit. b cod penal, s-a dispus confiscarea specială a obiectului corp delict folosit la săvârșirea infracțiunii – cuțit cu mâner de culoare portocalie și lamă cu o lungime de 9,5 cm.

În baza art. 404 alin. 4 lit. f și art. 255 cod penal, s-a dispus restituirea obiectelor de vestimentație care au aparținut părții vătămate (tricou de culoare bleumarin și o giacă din piele de culoare neagră) și i s-a pus în vedere să le păstreze până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză.

În baza art. 7 alin. 1 din legea nr.76/2008, privind Organizarea și Funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul M. C..

În baza art. 397 cod procedură penală rap. la art.25 cod procedură penală rap. la art. 1387, 1391 cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea vătămată B. G., domiciliat în ., nr.866, județul Dâmbovița și a fost obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 1140 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de refacerea sănătății.

A fost obligat inculpatul către partea civilă S. Județean de Urgență Târgoviște în conformitate cu art. 313 din Legea nr. 95/2004 la plata sumei de 2376, 54 lei cu dobânzi legale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare privind pe partea vătămată B. G..

În baza art. 274 alin. 1 cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 702,17, din care suma de 402,17 lei reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de urmărirea penală și suma de 300 reprezentând cheltuieli ocazionate de cercetarea judecătorească.

Potrivit art. 407 alin. 1 cod procedură penală, copia prezentei minute s-a comunicat procurorului, părții vătămate, inculpatului și părții civile S. Județean de Urgență Târgoviște.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 29/P/2013 înregistrat la Tribunalul Dâmbovița sub nr._, P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a trimis în judecată pe inculpatul M. C., fiul lui V. și A., născut la data de 5.02.1958 în Vlădeni, județul Dâmbovița, CNP_, domiciliat în ., județul Dâmbovița, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 alin. 1 cod penal, rap. la art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i cod penal, constând în aceea că 22.01.2013 a aplicat cu un cuțit o lovitură părții vătămate B. G., provocându-i o plagă penetrantă care i-a pus viața în pericol și a necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale.

Prin același act de acuzare s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 20 alin. 1 cod penal rap. la art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 lit. i din codul penal și respectiv art. 26 din codul penal rap. la art. 20 alin. 1 cod penal, cu referire la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i cod penal, față de M. A., fiul lui V. și A., născut în 2.12.1967 în ., domiciliat în comuna Vlădeni, ..

Existența faptei și vinovăția inculpatului au fost reținute în faza de urmărire penală în baza următorului probatoriu și anume: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, raport de constatare tehnico științifică criminalistică, raport de constatare tehnico științifică traseologică, raport de constatare tehnico științifică bio criminalistică, declarații parte vătămată, raport de expertiză medico legală parte vătămată, declarații învinuit, raport de constatare tehnico științifică, raport de expertiză medico legală M. C., declarații martori, raport de constatare tehnico științifică asupra comportamentului simulat, procesele verbale de confruntare, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Cu privire la latura civilă a cauzei, partea vătămată B. G. a declarat că se constituie parte civilă fără să facă precizări asupra cuantumului pretențiilor pe care le-a legat de cheltuieli cu tratamentul medicamentelor, examinări medicale periodice, inclusiv o presupusă incapacitate de muncă.

În cauză nu s-au dispus măsuri preventive, asigurătorii și de siguranță.

După sesizarea instanței, având în vedere modificările legislative intervenite la 1.02.2014, s-a dispus trimiterea cauzei în procedura de cameră preliminară potrivit art. 342 și urm. cod procedură penală.

În cadrul acestei proceduri s-au realizat comunicările prevăzute de art. 344 cod procedură penală și prin încheierea pronunțată în ședința din camera de consiliu din 28.03.2014, în baza art. 346 alin. 2 cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.29/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, încheiere definitivă prin care s-a dispus începerea judecății.

În conformitate cu disp. art. 374 alin. 3 cod procedură penală s-a luat act de constituirea de parte civilă a părții vătămate B. G. și s-a procedat la ascultarea acestuia, declarație aflată la fila 27 din dosarul de fond, care cu ocazia audierii arată că nu l-a lovit pe inculpat și a intenționat să-l apere pe B. I. de inculpat, nu l-a văzut decât pe M. A., fratele inculpatului care îl agresa pe B. I., intenția sa fiind de a-l scăpa pe acesta; când a mers să-l ajute pe B. I., M. A. l-a lovit cu pumnul, iar când s-a întors M. C. l-a lovit cu cuțitul: i-a reproșat inculpatului de ce a băgat cuțitul în el, el nu se afla sub influența alcoolului și nici nu a purtat cuțit.

Potrivit art. 83, 108 alin. 1 și 2 și art. 374 alin. 2 cod procedură penală, s-a procedat la audierea inculpatului în prezența apărătorului ales, declarație aflată la fila 25 din dosar, care recunoaște că l-a lovit pe partea vătămată în zona toracică, însă a fost în legitimă apărare, arătând că a fost lovit de partea vătămată pe la spate și a căzut în șanț, iar pe partea vătămată l-a lovit fratele său M. A.. A găsit jos un cuțit și cu acesta l-a lovit pe B. G.. Cât era jos partea vătămată a încercat să îl lovească și de aceea l-a lovit pentru a se apăra. T. a văzut că partea vătămată sângera în dreptul porții sale, acesta fiind cunoscut cu fapte penale și a avut conflicte cu mai multe persoane. Inițial arată că a avut un conflict verbal cu B. I. la o înmormântare și ulterior venind acasă l-a întâlnit din nou la un bar și l-a întrebat de ce l-a înjurat. Acesta a aruncat cu niște cutii de bere în el și nu a vrut să discute, moment în care partea vătămată l-a lovit pe la spate. Când era jos în șanț B. a tras de el să-l lovească și de aceea l-a lovit și el. Cuțit se afla la cca 30 de cm de geaca părții vătămate, nu era cuțitul lui și nu el nu vroia decât să se lămurească de ce B. I. l-a înjurat.

În ședință publică s-a procedat la audierea martorilor din acte S. C. (fila 44 dos.fond), S. M. (fila 45 dos.fond) - care și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală; martorul B. I. I. (fila 46 dos.fond) - care își menține declarația de la urmărirea penală, relatând că a avut o relație cu fiica fratelui inculpatului M. A., și crede că acesta a fost motivul incidentului. La cimitir nu l-a înjurat pe M. C., acesta l-a lovit fără motiv, iar când a mers să ia niște bere, M. C. a ieșit din domiciliul fratelui său, l-a înjurat și l-a lovit cu cuțitul în dozele de bere, după care a luat-o la fugă. M. C. nu l-a prins, iar partea vătămată văzând ce s-a întâmplat a venit să îl ajute. El a fost lovit de M. A., însă nu l-a lovit pe M. C.. A fugit M. A., l-a urmărit și a auzit că partea vătămată a fost lovită cu cuțitul însă nu a văzut. Știe că M. C. a avut un cuțit și nu partea vătămată care a venit din proprie inițiativă să-l ajute; martorul M. N. - (fila 48 dos.fond) arată că se afla în domiciliul său când a auzit gălăgie la locuința lui M. C. și împreună cu soțul său a mers în domiciliul acestuia. Pe stradă l-a întâlnit pe B. I., care avea niște cutii de bere în mână și îl amenința pe M. C. că îl va bate. Între timp a apărut B. G., care s-a îndreptat către M. C. și l-a lovit cu pumnul în cap, căzând în șanț. Soțul său l-a lovit cu pumnul pe B. G., care a căzut în șanț, după care l-a lovit pe B.. L-a luat pe soțul său, a intrat în curte și l-a văzut pe partea vătămată sângerând. Acesta era agresiv și se afla sub influența băuturilor alcoolice; martorul M. A. (fila 49 dos.fond) - arată că își menține declarațiile, B. I. l-a înjurat pe fratele să la o înmormântare, după care s-au retras acasă, inculpatul venind în locuința sa unde au consumat țuică. Între timp B. a venit să cumpere bere și înjurând inculpatul a ieșit din curte și a început să-l alerge. Pe lângă el a trecut partea vătămată care l-a lovit cu pumnul în cap pe inculpat, acesta a căzut în șanț și atunci el a aplicat o lovitură părții vătămate ce a determinat căderea lui. B. se afla în spatele lui B.. Văzându-l pe B. l-a alergat și nu știe ce s-a întâmplat, iar la îndemnul soției și fiicei a intrat în curtea fratelui său, iar pe partea vătămată l-a văzut că sângera. La scurt timp a venit un echipaj de poliție; martorul P. G. (fila 126 dos. fond) - arată că își menține declarația, a auzit că cei doi s-au certat și l-a despărțit pe M. C. de B. care este nepotul său. A auzit lumea că cei doi s-au certat și ulterior a aflat că partea vătămată a fost înjunghiată, dar nu știe de ce; martorul C. I. (fila 127 dos.fond) - arată că își menține declarația de la urmărirea penală; martorul G. C. (fila 128 dos.fond), arată că a auzit gălăgie, a ieșit afară și l-a văzut pe partea vătămată plină de sânge. L-a ridicat pe partea vătămată care nu se afla sub influența alcoolului, însă nu l-a văzut pe inculpat. A mers cu partea vătămată la spital care se afla în stare grav; martorul Butură I. (fila 129 dos.fond) - relatează că a fost la o înmormântare unde B. I. a adresat înjurături către mormântul unde se afla inculpatul și s-a iscat o încăierare, după care a plecat. Ulterior a aflat că între M. C. și B. G. a avut loc un scandal, și că partea vătămată a fost lovită; martorul M. A. (fila 130 dos.fond) - își menține declarația de la urmărirea penală, arată că a mers la locul incidentului după ce acesta se terminase și a auzit că B. G. a fost tăiat de către inculpat; martora Ganda C., declarație aflată la fila 131 dos.fond, arată că incidentul a avut locv la 10 -20 de metri de locuința sa, era întuneric și l-a auzit pe partea vătămată strigând că a fost tăiat de către inculpat; martorul B. A. (fila 132 dos.fond) - arată că a auzit de le vecini că partea vătămată a fost tăiată cu cuțitul de către inculpat; martorul Belețu N. (fila 133 dos.fond) - arată că se afla la cimitir și a văzut când între inculpat și Baicus-a ivit un scandal, certându-se pe un lăutar care cânta la mormânt. S-a întors în domiciliu, a auzit gălăgie în stradă și în drumul său către casă a fost surprins din spate de B. I., care era alergat de către inculpat, au trecut pe lângă el, au ajuns pe un teren viran, și l-a văzut pe B. că a căzut, iar M. Constnaitn s-a dus peste el. I-a avertizat să se potolească. Nu a apucat bine să se uite la el, l-a văzut pe B. când s-a repezit asupra lor, l-a luat pe M. C. și l-a aruncat, in acel moment a venit fratele inculpatului, care i-a dat un pumn părții vătămate, a căzut jos, după care a auzit că partea vătămată a fost înjunghiată și l-a văzut scoțându-și cuțitul din piept și a spus că a fost omorât. A mers cu cuțitul în mână și plin de sânge până în dreptul porții lui M. C. unde a aruncat cuțitul. M. C. sau fratele acestuia avea un topor în mână și i-a spus victimei că dacă nu-i ajunge îi taie gâtul. Ulterior au venit organele de poliție; martorul B. R. C. - în declarația de la fila 156, arată că își menține declarațiile date și că tatăl său a intervenit în conflict pentru a-l ajuta pe B., acesta a încercat să-l ridice pe B. din șanț, M. A. i-a aplicat un pumn în gură și atunci l-a văzut pe inculpat când i-a aplicat o lovitură de cuțit tatălui său; martorul B. G. - în declarația sa de la fila 158 dos.fond, relatează că a doua zi a auzit că partea vătămată a fost tăiată de M. C. și că scandalul a fost început de B. care a fost ajutat de B.. Arată că a fost amenințat de partea vătămată să nu vină să dea declarație și a obținut ordin de restricție; partea vătămată a fost căsătorit cu fiica lui; martorul P. S., în declarația dată la fila 160 dos.fond - arată că a ieșit afară după ce scandalul s-a terminat și a văzut că partea vătămată a fost dusă la spital și din zvonuri a aflat că acesta a fost tăiat.

Pe latură civilă au fost audiați martorii V. F. și P. G., declarații aflate la file 178-181, iar în circumstanțiere pentru inculpat martorul S. C. (fila 182 dos.fond).

S-au depus înscrisuri pe latură civilă de către persoana vătămată și anume, o scrisoare medicală, buletin de analize medicale, iar de către inculpat prin apărător ales, sentința civilă 515/7.10.2014.

Constatând imposibilitatea audierii martorilor din acte G. I. M. și Pârsă M., motivat de faptul că din procesele verbale de executare a mandatelor rezultă că sunt plecați în străinătate, instanța a făcut aplicarea disp. art. 381 alin. 7 cod procedură penală și a procedat la citirea declarațiilor în ședință publică de către grefierul de ședință.

În cadrul dezbaterilor s-a pus în discuție cererea formulată de către inculpat prin apărător ales, în sensul de a se reține legitima apărare și de a se schimba încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în fapta de lovire, argumentele fiind detaliate în notele scrise.

În vederea deliberării s-a dispus amânarea pronunțării.

Examinând întreg materialul probator administrat în cauză, atât la urmărirea penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 22.01.2013, lucrători din cadrul Secției de poliție rurală nr.6 Moreni, au fost sesizați prin intermediul SNAU 112 în legătură cu un incident produs pe raza comunei Vlădeni, în urma căruia partea vătămată B. G. a suferit o plagă penetrantă, ce a impus internarea acestuia în secția chirurgie toracică a Spitalului Județean de Urgență Târgoviște.

Cercetările efectuate în cauză, au relevat că în 22.01.2013, aflat împreună cu familia la o înmormântare în cimitirul din .-a implicat într-o dispută cu B. I. I. căruia i-a reproșat starea de ebrietate și comportamentul neadecvat. Referindu-se la cele petrecute, B. I. I. a susținut în contradictoriu cu M. C. că în incident a fost lovit nejustificat cu pumnul de către consăteanul său în condițiile prezenței printre alții și a părții vătămate B. G..

În jurul orelor 17,00 inculpatul s-a alăturat fratelui său și martorilor S. M. și B. I., împreună cu care au consumat băuturi alcoolice în curtea imobilului ce aparține lui M. A., situat nu departe de locuința martorului B. I. I..

Referindu-se la cele petrecute ulterior, inculpatul a pretins că pe tot parcursul serii l-a auzit pe B. I. proferând amenințări și cuvinte jignitoare la adresa sa și a familiei fratelui său, provocări care l-au determinat să iasă în stradă și să ceară socoteală celui pe care l-a reîntâlnit în deplasarea spre domiciliu, având cu el mai multe cutii de bere. În replică, martorul B. I. a afirmat legat de același incident că întâlnindu-l pe inculpat acesta l-a înjurat și l-a amenințat cu moartea, după care aplecându-se M. C. a scos din încălțămintea pe care o purta un cuțit a cărui lamă martorul a pretins că a văzut-o lucind în iluminatul stradal. În același context martorul a declarat că în stradă a recepționat o lovitură în zona abdomenului, s-a apărat cu una dintre cele două doze cu bere care a fost tăiată și abandonată la fața locului. Cei doi s-au angajat într-o alergare, martorul fiind urmărit și ajuns de inculpat în apropierea unei intersecții unde s-a produs confruntarea propriu-zisă căruia i s-au alăturat succesiv, partea vătămată B. G. și fratele inculpatului M. A..

Încercând să descrie împrejurările în care s-a implicat în conflict, partea vătămată a afirmat că a fost sesizată de incident de către tatăl martorului B. I., la îndemnul căruia a pornit spre locul unde a recunoscut în semiîntuneric pe cel care se afla în vizită și pe M. A. (este de remarcat că datorită iluminatului necorespunzător B. G., l-a confundat pe inculpat cu fratele acestuia). La fața locului victima a fost surprinsă de o lovitură care i-a fost aplicată cu pumnul, urmată de o alta realizată cu cuțitul de M. C..

Este relevant în acest sens că B. M., tatăl martorului B. I. a afirmat că a ieșit în stradă să vadă ce s-a petrecut și a auzit lumea comentând cu privire . cu cuțitul săvârșită deja asupra părții vătămate.

Este evident prin urmare că această afirmație a martorului contrazice susținerile părții vătămate, după cum la fel de contradictorie este și declarația martorului Belețu N. care a susținut că în timp ce se deplasa pe stradă, l-a recunoscut pe B. I. I. alergat de învinuit, prins de acesta în încleștarea dintre cei doi intervenind partea vătămată care l-a îndepărtat pe M. C. prin „aruncare” dincolo de marginea drumului public. A fost indicat drept autor al lovirii cu cuțitul în aceste condiții făptuitorul M. A..

Nu există nici un dubiu că prima parte a incidentului s-a consumat între M. C. și B. I. I., confuzia în care s-a aflat B. G. privitor la identitatea celui din tabăra adversă fiind lămurită cu ocazia confruntării din 17.10.2013 când pusă față în față cu tatăl celui în sprijinul căruia s-a implicat, partea vătămată nu a fost în măsură să convingă că în stradă l-ar fi găsit alături de B. I. și M. A..

Puțin plauzibil se dovedește a fi și afirmația învinuitului M. C. în sensul că nu el a avut asupra sa cuțitul, inclusiv precizarea legată de modul în care a dobândit arma și a lovit cu aceasta numai ca să se apere.

S-a stabilit prin coroborarea probelor testimoniale că a existat un conflict inițial între M. C. și B. I. I. la care s-au alăturat de o parte și de cealaltă B. G. și M. A., fiecare dintre aceștia din urmă plecând spre locul confruntării din poarta celor două imobile situate vis-a-vis.

Acțiunea părții vătămate a inclus aruncarea și proiectarea la oarecare distanță a învinuitului, astfel că între victimă și M. C. s-a creat o distanță ce a împiedicat pe cel cu cuțitul să-l folosească, mai ales că prin modul în care a descris lovirea, M. C. s-a străduit să convingă asupra faptului că era ținut și imobilizat de B. G. car el-a apucat de haină și nu i-a mai permis să se ridice de la sol.

Asupra cuțitului corp delict s-au realizat o constatare tehnico științifică dactiloscopică cât și o constatare tehnico – științifică biocriminalistică. Pe mânerul și lama acestui cuțit nu s-au pus în evidență într-o primă examinare urme papilare, pentru ca ulterior prin raportul biocrominalistic să se rețină că microurma cu fragmente de celule epiteliale identifică pe mânerul din material plastic al cuțitului provenea cel mai probabil de la partea vătămată B. G. al cărui profil genetic corespunde și cu cealaltă urmă biologică de sânge descoperită pe lama cuțitului.

Prezența urmelor biologice ce provin de la victimă se explică și prin faptul că imediat ce a fost lovit cu cuțitul B. G. a fost cel care în mod ostentativ, în fața celor prezenți și-a extras din zona toracelui arma și ulterior a aruncat-o în curtea imobilului ce aparținea inculpatului de unde a fost ridicată și predată organelor de poliție de către Belețu N..

Conform concluziilor raportului de expertiză medico legală, partea vătămată a prezentat o plagă înjunghiată penetrantă, subclavicular și parasternal stâng cu hemotorax alăturat unui hematom la buza superioară stângă și două zone excoriate pe cotul stâng.

S-a acordat pentru aceste leziuni de violență produse prin lovire cu corp tăietor – înțepător – plaga de la nivelul hemitoracelui stâng și respectiv prin lovire cu și de corpuri dure – celelalte leziuni traumatice circa 25 de zile de îngrijiri medicale, traumatismele fiind de natură să pună în primejdie viața victimei.

Pornind de la aceste concluzii medico – legale care nu fac referire nici la unghiul de incidență pentru lovitura cu obiect tăietor – înțepător și nici asupra lungimii minime a lamei care a penetrat cavitatea toracică, s-a realizat o altă constatare tehnică științifică criminalistică asupra obiectelor de vestimentație cu care a fost îmbrăcat în seara incidentului B. G..

A fost descoperită o singură urmă de tăiere pe geaca victimei care s-a localizat în zona dintre stern și mamelonul stâng, aceea a avut lungimea de 15 mm, textura materialului din care este confecționată geaca fiind prezentă și pe lama cuțitului corp delict sub forma unor microfibre textile.

Sub aspectul recunoașterii tentativei la infracțiunea de omor de către inculpatul M. C., poate fi considerată utilă și constatările criminalistice care l-a privit învinuit și pe fratele său în vederea depistării comportamentului simulat al acestora.

Rapoartele întocmite în cadrul Serviciului criminalistic al IPJ Dâmbovița au relevat în concluziile lor că recunoașterea învinuitului M. C. corespunzător căreia el a fost cel care a lovit cu cuțitul, nu a fost însoțită de trasee fiziologice specifice unor modificări pentru comportamentul simulat. În mod corespunzător, pentru întrebările relevante, inclusiv cea dacă „el este autorul loviturii cu cuțitul”, aprecierea specialistului privitoare la M. A. completează concluziile primului raport și îl consfințește pe învinuit drept autor al traumatismului major provocat părții vătămate.

Desigur că o cercetare aprofundată a locului faptei realizată imediat după incident care să privească toate momentele confruntării celor implicați ar fi fost de natură să lămurească și identitatea persoanei care a purtat cuțitul și l-a adus la fața locului.

În condițiile agitației produse și a refugierii învinuitului, a fratelui său și a familiei în curtea locuinței, au existat noi amenințări proferate de ambele părți în momentul în care victima și-a pierdut cunoștința și a fost transportată la cea mai apropiată unitate sanitară unde s-a intervenit chirurgical.

Probele administrate în faza urmăririi penale, probe la care inculpatul a achiesat, necontestându-le, probe în privința cărora în urma verificărilor realizate în procedura camerei preliminare, s-a constatat legitimitatea administrării lor, confirmă săvârșirea de către acest inculpat a faptei.

Esențiale în stabilirea situației de fapt reținută în actul de sesizare au fost: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, raportul de constatare tehnico științifică criminalistică, raportul de constatare tehnico științifică traseologică, raportul de constatare tehnico științifică bio criminalistică, declarații parte vătămată, raportul de expertiză medico legală parte vătămată, declarații învinuit, raportul de constatare tehnico științifică, raportul de expertiză medico legală M. C., declarații martori, raportul de constatare tehnico științifică asupra comportamentului simulat, procesele verbale de confruntare, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, precum și probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătorești și nu în ultimul rând atitudinea parțială a inculpatului care recunoaște că l-a lovit pe partea vătămată în zona toracică, însă a fost în legitimă apărare.

Poziția oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, inițial la urmărirea penală a susținut că el a aplicat lovitura cu cuțitul întrucât s-ar fi aflat într-o presupusă stare de provocare, ulterior pe parcursul cercetării judecătorești invocă legitima apărare, este contrazisă de probatoriul administrat în cauză, care infirmă apărarea inculpatului, din coroborarea probelor rezultă existența unui prin conflict între M. C. și B. I. I. la care s-au alăturat de o parte și de cealaltă parte B. G. și M. A., fiecare dintre aceștia pornind spre locul confruntării din poarta celor două imobile situate vis-a-vis. Partea vătămată s-a apropiat de cei 2 care erau unul peste celălalt, l-a lovit pe cel de deasupra și l-a aruncat (Mănecu A.) care s-a întors și i-a aplicat un pumn părții vătămate, care fiind sub efectul loviturii, s-a dezechilibrat și din spate a venit M. C. care i-a aplicat o lovitură în zona pieptului.

Reținerea circumstanței atenuante a legitimei apărări presupune ca acțiunea inculpatului să fie pentru a înlătura un atac material direct și injust care pune în pericol persoana sa, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea faptei.

Instanța de fond a reținut însă că, în cauză, nu rezultă că acțiunea victimei a fost îndreptată asupra inculpatului și acesta nefiind stăpân pe acțiunile sale a procedat la lovirea părții vătămate, dimpotrivă inculpatul profitând de dezechilibrul victimei și de îmbulzeala creată a folosit cuțitul cu care a lovit în zona pieptului pe cei din preajma sa, după care s-a retras în fugă, proferând mai multe amenințări la adresa victimei „ce nu-ți ajunge, hai că-ți tai beregata”.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege (art.19 cod penal) pentru a se reține legitima apărare invocată de inculpat prin apărător ales.

Totodată, cu ocazia dezbaterilor, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din art.20 alin. 1 rap. la art. 174 alin.1 – 175 alin. 1 lit. i cod penal, (art.32 rap. la art. 188 Noul cod penal), în art. 180 alin. 2 (art.193 noul cod penal) – lovire sau alte violențe, motivat de faptul că lipsește intenția inculpatului în aplica o lovitură părții vătămate care să-i pună în primejdie viața, probele evidențiind faptul că a fost în legitimă apărare.

Instanța de fond nu primit argumentele apărării expuse în notele scrise și susținute oral de către inculpat prin apărător ales privind schimbarea încadrării juridice a faptei, determinat de faptul că toate probele administrate, inclusiv raportul de constatare medico legală, relevă că în urma incidentului partea vătămată a primit o lovitură în zona toracică, provocându-i o plagă penetrantă care a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale și care a pus în pericol viața părții vătămate.

A existat corespunzător modului în care s-a săvârșit acțiunea materială, o intenție de suprimare a vieții părții vătămate.

Actul de folosire a obiectului vulnerant a fost unic, dar intensitatea cu care s-a aplicat lovitura materializată în plagă penetrantă care a generat un hemotorax califică atitudinea autorului ca fiind specifică unei tentative la o infracțiune de omor săvârșit în loc public.

Exercitarea actului de violență cu un cuțit, presupune un act de executare menit să aducă atingere relației sociale privind viața unei persoane și reprezintă o acțiune care poate crea condiția procurii rezultatului prevăzut de infracțiunea de omor. Totodată, arma cu care s-a acționat (cuțitul), zona lezată, implică sub aspectul elementului intelectiv dar si volitiv, reprezentarea inculpatului de a produce rezultatul infracțiuni din formă consumată.

În acest context cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, urmează a fi respinsă, încadrarea juridică a faptei fiind cea dată de actul de acuzare.

Pentru considerentele enunțate s-a constatat, că în speță, sunt îndeplinite cerințele art. 396 alin. 2 cod procedură penală, dispunându-se condamnarea inculpatului pentru fapta săvârșită la 22.01.2013 și care în drept întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor simplu.

În ceea ce privește forma agravantă de la lit. i din vechiul cod penal (săvârșirea în public) aceasta nu a fost preluată în noul cod penal în art. 189 cod penal.

La data săvârșirii faptei, aceasta întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 alin. 1 cod penal rap. la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i cod penal, însă această faptă este prevăzută și pedepsită conform reglementărilor în vigoare la data pronunțării de disp. art. 32 rap. la art. 188 alin. 1 cod penal și care constituie potrivit art. 5 din același cod legea penală mai favorabilă.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului au fost avute în vedere în conformitate cu art. 74 cod penal, împrejurările și modul de comitere a faptei – seara, a aplicat cu un cuțit o lovitură părții vătămate provocându-i o plagă penetrantă care i-a pus în pericol viața; starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, și anume dreptul la viață, integritate corporală; natura și gravitatea rezultatului produs (plagă penetrantă care a pus viața în pericol a victimei; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială.

Pe lângă criteriile generale de individualizare expuse, instanța urmează a da eficiență și circumstanțelor atenuante prevăzută de legiuitor în art. 75 alin. 2 lit. b cod penal și anume - lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea corectă a acestuia înainte de săvârșirea faptei în cadrul familiei și societății, îndeplinirea îndatoririlor sociale, precum și vârsta înaintată a inculpatului, astfel că instanța potrivit art. 76 alin. 1 cod penal, va reduce cu o treime limitele pedepsei aplicate.

Prin prisma acestor criterii instanța de fond a apreciat că prin aplicarea inculpatului a unei pedepse de 3 ani și 4 luni închisoare este de natură să realizeze scopul de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de formare a unei noi atitudini față de normele legii penale și regulile de conviețuire socială, dar și funcțiile de măsură de constrângere și de mijloc de reeducare și reinserție socială a acestuia, pedeapsă care urmează a fi executată în regim privativ de libertate.

Cum pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului alături de pedeapsa închisorii este prevăzută și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, față de art.66 alin. 1 cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a cod penal (dreptul de a fi ales în activitățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b cod penal (dreptul de a ocupa o funcție care implică serviciul autorității de stat), lit. h cod penal (dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe o perioadă de 3 ani care se va executa în condițiile art. 68 cod penal.

Având în vedere infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, s-a apreciat de către prima instanță că în cauză se justifică aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, h cod penal, pedeapsă ce se va executa conform art. 65 alin. 3 cod penal.

Referitor la latura civilă a cauzei s-a reținut că în faza urmăririi penale partea vătămată s-a constituit parte civilă fără a preciza cuantumul cheltuielilor, însă pe parcursul cercetării judecătorești a solicitat daune materiale și morale în cuantum de 30.000 lei.

Probele administrate pe latură civilă, respectiv înscrisuri și martori (V. F. și P. G. A. filele 178-181 din dosar), confirmă că partea vătămată, ulterior externării a mers la spital aproximativ 3 luni de zile pentru recuperare, suportând cheltuielile de transport și de cele mai multe ori cei doi martori au prestat diverse activități în gospodăria părții vătămate, astfel încât latura civilă urmează a fi admisă în parte, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 1140 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de refacerea sănătății către partea vătămată.

În privința daunelor morale solicitate, instanța de fond a apreciat că acestea nu se justifică.

În baza art. 404 alin. 4 lit. f și art. 255 cod penal, s-a dispus restituirea obiectelor de vestimentație care au aparținut părții vătămate (tricou de culoare bleumarin și o giacă din piele de culoare neagră) și îi pune în vedere să le păstreze până la pronunțarea unei soluții definitive în cauză.

Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 18 februarie 2015 Tribunalul Dâmbovița, din oficiu, în baza art.278 și urm. C.pr.penală a dispus completarea minutei și a dispozitivului sentinței penale nr.75/20.01.2015 în sensul că în loc de disp. art.75 lit.b cod penal, urmează să se rețină disp. art.75 alin.2 lit.b cod penal.

S-a menținut celelalte dispoziții din minuta și dispozitivul sentinței, dispunându-se ca îndreptarea să se facă pe ambele exemplare ale hotărârii.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, apel inculpatul M. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând potrivit motivelor scrise de apel că pedeapsa aplicată este excesivă, atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, solicitând a se dispune reducerea duratei pedepsei și modificarea formei de executare, în sensul aplicării disp. art.91 cod penal, referitor la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a susținut în acest sens prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu că reindividualizarea judiciară a pedepsei se impune în raport de circumstanțele personale ale inculpatului care are o vârstă înaintată și este lipsit de antecedente penale, iar cu prilejul ultimului cuvânt inculpatul susține că nu a avut intenția să suprime viața victimei, pe cuțit nu se regăsesc amprentele sale și a acționat în legitimă apărare.

Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de probele noi administrate în apel, conform art.420 alin.5 C.pr.penală, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale în materie, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și în limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de inculpat nu este fondat, după cum se va arăta în continuare:

Instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, din care rezultă atât existența faptei pentru care inculpatul apelant M. C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, cât și săvârșirea acesteia cu vinovăție, în forma cerută de lege, de către inculpat.

Au fost avute astfel în vedere: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, raportul de constatare tehnico științifică criminalistică, raportul de constatare tehnico științifică traseologică, raportul de constatare tehnico științifică bio criminalistică, declarațiile părții vătămate, raportul de expertiză medico legală privind pe partea vătămată, raportul de constatare tehnico științifică, raportul de expertiză medico legală privind pe inculpatul M. C., declarații martorilor, raportul de constatare tehnico științifică asupra comportamentului simulat, procesele verbale de confruntare, declarațiile inculpatului, fișa de cazier judiciar a inculpatului.

Pe baza acestor mijloace de probă, legal administrate (astfel cum s-a constatat prin încheierea pronunțată de judecătorul de cameră preliminară la data de 28 martie 2014) în mod corect s-a reținut și rezultă că la data de 22.01.2013, pe raza comunei Vlădeni, județ Dâmbovița, cu ocazia unei înmormântări, s-a produs un conflict în cadrul căruia inculpatul a intervenit și a aplicat cu un cuțit o lovitură părții vătămate B. G., în zona toracică, căruia i-au fost produse leziuni traumatice care au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, punându-i totodată în primejdie viața.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.27/V/23.01.2013 eliberat de S.M.L. Dâmbovița, partea vătămată a prezentat leziuni de violență ce s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înțepător în zona hemitoracelui stâng, precum și prin lovire cu și de corpuri dure, acestea din urmă constând în hematomul buzei superioare și excoriații pe cotul stâng.

Prin același raport de expertiză, s-a stabilit că data de producere a leziunilor este 22.01.2013, iar lovitura cu corpul tăietor înțepător a fost aplicată victimei din față spate, lateral stâng-dreapta, neputându-se face aprecieri cu privire la unghiul de incidență a lovituri și nici asupra lungimii minime a lamei obiectului tăietor înțepător, deoarece plaga a fost suturată, însă apreciindu-se că lățimea maximă a lamei tăietoare a fost de 1,8 – 2 cm.

Curtea constată că încadrarea juridică dată faptelor prin sentința apelată este corectă și corespunde situației de fapt și formei de vinovăție cu care a acționat inculpatul, în mod judicios reținându-se tentativa la infracțiunea de omor în formă simplă, ca urmare a corectei determinări a legii penale mai favorabile conform art.5 alin.1 cod penal, prin efectul succesiunii legilor penale în timp, intervenită de la momentul săvârșirii faptei și până la soluționarea cauzei în primă instanță.

Astfel, se constată că instanța de fond în mod judicios a observat că prin noul cod penal intrat în vigoare pe parcursul judecății, la data de 1 februarie 2014, a fost eliminată din cadrul formei agravate ori calificate a infracțiunii de omor, circumstanța săvârșirii faptei în public, reglementată anterior de disp. art.175 alin.1 lit.i cod penal din 1969.

În aceste condiții, cum în speță nu sunt incidente niciuna din celelalte circumstanțe agravante care determină forma calificată a infracțiunii de omor în cadrul noii legi penale, instanța de fond a observat în mod corect că față de fapta săvârșită de inculpat urmează a-și produce efectele disp. art.5 alin.1 c.penal ce reglementează legea penală mai favorabilă, întrucât în mod evident, dispozițiile din noua lege penală intrată în vigoare pe parcursul judecății sunt mai favorabile prin aceea că infracțiunea săvârșită urmează a fi încadrată juridic în forma tip și nu în forma calificată, iar pentru infracțiunea tip pedeapsa principală este în mod evident mai redusă.

Prin urmare, se constată că la primul grad de jurisdicție s-a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor ce reglementează legea penală mai favorabilă, astfel cum acestea au fost interpretate potrivit deciziei 265/2014 a Curții Constituționale a României care a statuat că disp. art.5 alin.1 cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În al doilea rând, se constată că în mod judicios instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului privind săvârșirea faptei în stare de legitimă apărare, precum și solicitarea acestuia de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire sau alte violențe.

În acest sens, s-a reținut în mod corect faptul că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de lege, pentru existența legitimei apărări ca o cauză justificativă care atrage inexistența caracterului penal al faptei, respectiv acelea prevăzute de art.19 alin.2 cod penal, care prevăd că este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.

Or, în speță, nu pot fi îndeplinite aceste condiții întrucât, pe de o parte nu a existat o acțiune directă a victimei împotriva inculpatului, care să îmbrace forma atacului material direct imediat și injust, sub efectul căreia inculpatul să fie nevoit să riposteze prin săvârșirea infracțiunii.

Dimpotrivă, pe baza amplului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale în mod judicios s-a stabilit că prima parte a incidentului s-a consumat între inculpatul-apelant M. C. și martorul B. I. I., fiind generat acest conflict de însuși inculpatul apelant, ulterior victima intervenind în conflict împreună cu martorul M. A., în încercarea de a-l neutraliza, însă fără ca victima să exercite o acțiune directă și injustă împotriva inculpatului, acesta a aplicat victimei o lovitură cu un cuțit în zona pieptului, profitând de dezechilibrul victimei și de îmbulzeala creată în scopul de a îndepărta participanții la conflict, dată fiind împrejurarea că acest incident s-a derulat cu ocazia unei înmormântări ce a avut loc la acea dată în localitatea respectivă.

Este adevărat că pe mânerul și lama cuțitului nu au fost identificate urme papilare aparținând inculpatului, ci numai cele aparținând victimei B. G., împrejurare deplin explicabilă în raport de faptul că, după ce cuțitul a pătruns în corpul victimei, în zona toracelui, victima a apucat cuțitul cu ambele mâini și în prezența persoanelor aflate la fața locului și-a extras singur cuțitul pe care l-a aruncat în curtea imobilului, de unde a fost ridicat și predat organelor de poliție, de către martorul Belețu N..

Împrejurarea că prin rapoartele de constatare tehnico-științifică dactiloscopică și biocriminalistică nu au fost evidențiate pe cuțitul respectiv urme papilare aparținând inculpatului, nu este în măsură însă să conducă de plano la excluderea vinovăției inculpatului.

Dimpotrivă, depozițiile martorilor oculari, coroborate cu răspunsurile furnizate la confruntările efectuate de organul de urmărire penală, precum și cu declarația părții vătămate constituită parte civilă în procesul penal, dar și cu constatările raportului de expertiză medico-legală, conduc la concluzia existenței faptei și vinovăției inculpatului, relevante fiind în acest sens toate aceste mijloace de probă deși depozițiile martorilor au fost valorificate prin prisma secvențelor vizualizate în mod direct de fiecare martor în parte, date fiind împrejurările în care a avut loc săvârșirea faptei.

Așa fiind, curtea constată că în mod judicios au fost înlăturate susținerile inculpatului privind săvârșirea faptei în stare de legitimă apărare ori de provocare, cu atât mai mult cu cât nu pot fi reținute aceste cauze justificative sau circumstanțe atenuante, atât timp cât violența inițială a fost exercitată de însuși inculpatul apelant M. C., care a generat conflictul cu martorul B. I. I..

Soluția de condamnare a inculpatului este deci legală, iar în privința criticilor ce vizează greșita individualizare a pedepsei principale, se constată că acestea nu pot fi fondate atât timp cât instanța de fond a reținut deja, în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante facultative judiciare prev. de art.75 alin.2 lit.b cod penal, reducând pedeapsa sub limita minimă specială, cu o treime, potrivit art.76 alin.1 cod penal, situând-o la limita minimă permisă de lege prin efectul aplicării acestor circumstanțe atenuante.

Ca atare, în privința duratei pedepsei, se constată că nu pot fi operate reformări în condițiile în care aceasta este situată la limita minimă specială prevăzută de textele legale incriminatoare, raportat la cele cu efect de atenuare a pedepsei, iar cât privește modalitatea de executare, curtea constată că de asemenea criticile sunt neîntemeiate, întrucât natura infracțiunii, modul și împrejurările de săvârșire și în special urmările create asupra valorii sociale ocrotite de lege, fac incompatibilă executarea într-o modalitate nonprivativă de libertate.

În speță fiind vorba despre o infracțiune îndreptată împotriva vieții, comisă prin folosirea unui obiect vulnerant, urmată de lovirea victimei în zone vitale, în prezența unei mulțimi de persoane participante la un eveniment, la rândul său tragic, în contextul în care violența inițială a fost determinată tot de conduita inculpatului, nu poate fi apreciată ca fiind în măsură să satisfacă condiția prevăzută de art.91 alin.1 lit.d cod penal, privitor la aplicarea pedepsei și executarea acesteia în modalitatea supravegherii conduitei pentru o perioadă determinată, deci în afara regimului privativ de libertate.

Prin urmare, curtea constată că, la primul grad de jurisdicție s-a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art.74 cod penal, raportate la natura faptei, gravitatea acesteia, modul și împrejurările concrete de comitere și circumstanțele personale ale inculpatului, valorizându-se deja, prin reținerea circumstanțelor atenuante facultative judiciare, atât lipsa antecedentelor penale ale acestuia, precum și vârsta și celelalte aspecte ce caracterizează persoana sa, astfel că pedeapsa principală stabilită la primul grad de jurisdicție a fost corect proporționalizată atât ca întindere cât și ca modalitate de executare.

În consecință, curtea va respinge ca nefundat apelul declarat de inculpat, conform art.421 pct.1 lit.b c.pr.penală, sentința atacată precum și încheierea de îndreptare a erorii materiale fiind legale și temeinicie sub toate aspectele analizate,

Văzând și disp. art.275 alin.2 c.pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. C. împotriva sentinței penale nr. 75/20.01.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 18.02.2015 pronunțată de aceeași instanță.

Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 mai 2015.

Președinte, Judecător,

M. D. C. G.

Grefier,

S. A.

Red. G.C./ S.A, MM.

5 ex./28.05.2015

Dos. fond_, Tribunalul Dâmbovița.

Jud. fond T. Z..

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 313/2015. Curtea de Apel...		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 467/2015. Curtea de... →

Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 485/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 485/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI