Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 546/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 546/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 26-05-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 546
Ședința publică din data de 26.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. M.
Judecător - G. C.
Grefier - S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul P. N. I., fiul lui G. și al lui M., născut la 02 iulie 1970, domiciliat în com. Cerașu, ., J. Prahova, împotriva sentinței penale nr. 63/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat P. N. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Inculpatul P. N. I. arată că nu dorește să fie asistat de apărător.
Depune un înscris constând într-o caracterizare de la Primăria Comunei Cerașu.
Curtea ia act de manifestarea de voință a inculpatului și de înscrisul depus în ședință publică.
Apelantul și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul disp. art. 420 alin. (6) din Noul Cod de procedură penală constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea acestuia.
Apelantul-inculpat P. N. I., având cuvântul, arată că regretă fapta săvârșită și învederează instanței că are nevoie de permisul de conducere întrucât nu are alte venituri, fiind nevoit să se folosească de autovehicul pentru a câștiga mijloacele necesare întreținerii sale . Solicită admiterea apelului, desființarea in parte a hotărârii atacate si să i se permită sa conducă autovehicule.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică, instanța de fond a aplicat disp. art. 85 alin. 2 lit. g Cod penal și a impus inculpatului obligația de a nu conduce autovehicule pe drumurile publice, această obligație fiind legală.
Apelantul-inculpat P. N. I., având ultimul cuvânt, arată că dorește să îi fie înlăturată interdicția de a nu conduce autovehicule pe drumurile publice.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 63/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen, art.396 alin.10 C.pr.pen s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului P. N. I. (fiul lui G. si M., cetatean roman, studii medii, stagiu militar neîndeplinit, fara antecedente penale, născut la 02.07.1970 în or. Vălenii de M. jud. Prahova, domiciliat în com. Cerasu . jud. Prahova posesor al CI . nr._ CNP_) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 C. pen.
În baza art. 83 alin. 1 C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
g) să nu conducă autoturisme sau alte autovehicule pentru care este necesar permis de conducere.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 696/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Valenii de M. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P. N. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. și ped. de art.337 C.pen.
Prin încheierea din 26.02.2015 a judecătorului de cameră preliminară s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 696/P/2014 și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul P. N. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. și ped. de art.337 C.pen.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă și nu a contestat mijloacele de proba de la dosar.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului P. N. I., declarația martorului C. M. – C., declarația martorului D. I. R., proces – verbal de depistare, rezultatul aparatului alcooltest, proces verbal de consemnare a refuzului inculpatului de a fi testat cu aparatul alcooltest, buletin de examinare clinică, certificatul de cazier judiciar al inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 13), cauza fiind judecată, la cererea acestuia, fără readministrarea probatoriului din cursul urmăririi penale, potrivit disp. 375 și 377 C.pr.pen., inculpatul recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată și însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 6 aprilie 2014, în jurul orei 01,50, pe raza comunei Cerașu jud. Prahova, organele de poliție din cadrul Secției de poliție rurală Drajna au oprit, autoturismul marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpatul P. N. I.. Întrucât conducătorul auto prezenta halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,60 mg/l alcool pur în aerul expirat. În momentul în care a văzut valoarea indicată de etilotest, inculpatul a fugit spre domiciliu. După aproximativ 40 de minute, inculpatul s-a întors la fața locului, iar organele de poliție l-au condus pe inculpat la Spitalul Orășenesc Vălenii de M., pentru a i se recolta probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei. In prezenta cadrelor medicale inculpatul a refuzat recoltarea de probe biologice.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului P. N. I. care, la data de 06.04.2014, a refuzat sa se supună prelevării de mostre biologice in vederea stabilirii alcoolemiei după ce a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe drumurile publice in stare de ebrietate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prev. și ped. de art.337 C.pen.
Analizând conținutul constitutiv al infracțiunii, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește latura obiectivă a acesteia, în speță s-a realizat elementul material al infracțiunii, respectiv refuzul inculpatului de a se supune prelevării de mostre biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Urmarea imediată este crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației rutiere, prin raportare la caracterul de infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, al acestei fapte. Cât privește legătura de cauzalitate, în cazul infracțiunilor de pericol, ca în speța de față, aceasta rezultă din însăși săvârșirea faptei, și este dovedită prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenție indirectă, căci, deși inculpatul nu a urmărit producerea stării de pericol pentru cei implicați în circulația pe drumurile publice, a prevăzut și a acceptat totuși producerea unei astfel de urmări.
Având în vedere toate considerentele enunțate, potrivit art.396 C.proc.pen., instanța constată – dincolo de orice îndoială rezonabilă – că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmând să opereze răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă și impunându-se, deci, stabilirea unei pedepse.
În concret, cât privește natura pedepsei ce urmează a fi aplicată, precum și cuantumul acesteia, instanța de fond s-a raportat la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen, apte să asigure realizarea scopului și funcțiilor acesteia.
Instanța de fond a apreciat că, în cauză, prin raportare la urmările, pericolul social concret al faptei nu este unul minor, ci, dimpotrivă.
În ceea ce privește situația personală a inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta este în vârstă de 44 de ani, are studii medii, are un loc de muncă, este integrat în societate și nu este cunoscut cu antecedente penale. Totodată, în fața instanței de judecată inculpatul a adoptat o atitudine sinceră, demonstrând ca înțelege consecințele faptei sale și le regretă.
Astfel, luând în considerare toate acest aspecte, instanța se va orienta către pedeapsa cu închisoarea, apreciind că aplicarea amenzii nu ar fi suficientă, prin prisma scopului sancționator și preventiv al pedepsei.
Din perspectiva limitelor legale de pedeapsă aplicabile, instanța de fond a avut în vedere incidența art. 396 alin. 10 C.proc.pen. în speța de față, întrucât inculpatul a recurs la procedura reglementată de art. 375 C.proc.pen., recunoscând învinuirea ce i s-a adus. Astfel, instanța va proceda la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen., noile limite speciale aplicabile fiind de 8 luni, respectiv de 3 ani și 4 luni închisoare.
Punând în balanță considerentele anterior menționate, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin 10 C.proc.pen.
Pe cale de consecință, instanța de fond a stabilit inculpatului o pedeapsă cu închisoarea pe o durată de 1 an, pe care o apreciază ca fiind corespunzătoare faptei deduse judecății și suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al sancțiunii.
În ceea ce priveste individualizarea executării pedepsei, instanta de fond a reținut că în cauza sunt îndeplinite condițiile pentru a fi incidentă instituția amânării executării pedepsei, prevăzute de art. 83 Cod penal. Astfel, pedeapsa stabilită este mai mică de 2 ani închisoare -respectiv 1 an închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar acesta și-a manifestat explicit acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, astfel cum s-a reținut în cuprinsul încheierii de ședință. De asemenea, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii – faptul că se află la un prim conflict cu legea penală, precum și de posibilitățile sale de îndreptare - prin raportare la vârsta sa, nivelul de educație și profilul său, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Totodată, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii sale la răspundere penală, ci, dimpotrivă, a avut o atitudine cooperantă, atât în cursul urmăririi penal, cât și în faza de judecată.
De asemenea, prima instanță a apreciat că mediul carceral nu ar avea o influență benefică asupra inculpatului, iar aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Față de aceste considerente, în baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
De asemenea, prin raportare la obligațiile facultative prevăzute de art. 85 alin. (2) C. pen. ce pot fi instituite pe durata termenului de supraveghere, având în vedere specificul infracțiunii săvârșite, instanța a stabilit în sarcina inculpatului, cu titlu de măsură de supraveghere, obligația de a nu conduce autoturisme sau alte autovehicule pentru care este necesar permis de conducere.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probațiune al Tribunalului Prahova.
De asemenea, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.404 alin 4 C.proc. pen. și va atrage atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere și obligațiile impuse, respectiv cazurile de revocare a amânării executării pedepsei prevăzute de art.88 C.pen.(dacă după amânarea aplicării pedepsei, cu intenție sau cu intenție depășită, persoana săvârșește o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii; dacă pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credință nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse).
Cu privire la cheltuielile judiciare, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, reprezentând cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală și faza de judecată.
Impotriva sentintei a exercitat apel inculpatul P. N. I., solicitand inlaturarea interdictiei de a conduce vehicule stabilita de prima instanta care a dispus amanarea aplicarii prdepsei de 1 an inchisoare pentru infractiunea de refuz sau sustragere de la prelevare de mostre biologice prev. de art. 337 Cod penal, intrucat ii este necesar permisul de conducere pentru a conduce autotractorul taf prin padure.
Curtea, examinand sentinta apelata in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, potrivit art. 417 Cod proced. penala si in limitele impuse de art. 418 si 419 Cod proced. penala, expune urmatoarele:
Starea de fapt reținută de instanța de fond este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, in baza carora inculpatul a fost judecat, potrivit solicitarii sale, in cadrul procedurii simplificate prev.de art. 375 Cod proced. penala, rezultand ca in data de 6.04.2014 a refuzat sa se supuna prelevarii de mostre biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, dupa ce a condus autoturismul cu nr.de inmatriculare_ pe drumurile pubice in stare de ebrietate.
In urma aprecierii temeiniciei respectivelor dovezi, constand in recunoasterea inculpatului care se coroboreaza si este confirmata de declaratiile martorilor C. M. C. si D. I. R., de inscrisuri constând în procesul verbal de depistare, rezultatul aparatului etiloltest, buletinul de examninare clinica si procesul verbal de consemnare al refuzului inculpatului de a i se recolta probe biologice, aceeasi instanta a pronuntat in mod legal și temeinic condamnarea sa pentru infractiunea de refuz sau sustragere de la prelevare de mostre biologice, constatandu-se, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiunea prev. de art. 337 Cod penal si a fost savarsita de inculpat cu forma de vinovatie a intentiei.
Apelantul nu contesta situatia de fapt si nici macar tratamentul sanctionator adoptat de prima instata, care s-a orientat catre o pedepsa catre minimul rezultat in urma reducerii cu o trieme a limitelor prev. de lege, consecinta a recunoasterii invinuirii, a carei aplicare a amanat-o pe durata termenului de supraveghere de 2 ani prev. de art. 82 Cod penal, solicitand insa inlaturarea masurii de supraveghere prev. de art. 85 alin.2 lit. g Cod penal, aceea de a nu conduce anumite vehicule stabilite de instanta, in speta interzicandu-i-se sa conduca autoturisme si alte autovehicule pentru care este necesar permis de conducere, prin raportare la specificul infractiunii comise.
Un atare motiv de apel nu poate fi primit, judecatorul fondului manifestand suficienta clementa, atunci cand a stabilit cuantumul pedepsei cat si modalitatea de individualizare judiciara a executarii prev. de art. 83 Cod penal, si mai mult decat atat, atunci cand a impus inculpatului o singura obligatie dintre cele zece mentionate de art.85 alin. 2 Cod penal, prin inlaturarea acesteia ajungandu-se ca sanctunea sa nu mai fie in masura sa realizeze rolul eduativ si preventiv cerut de lege.
In consecinta, fata de considerentele ce preced, in conformitate cu disp. art. 421 pct.1 lit.b Cod proced. penala, se va respinge, ca nefondat, apelului declarat de inculpat.
Vazand si disp. art. 275 alin.2 Cod proced. Penala,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. N. I. împotriva sentinței penale nr. 63/19.03.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. .
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2015.
Președinte, Judecător,
D. M. G. C.
Grefier,
S. A.
Red. D.M.
Tehnored. S.A.
5 ex./09.06.2015
Dos. fond_, Judecătoria Vălenii de M..
Jud. fond D. G. C. I..
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 467/2015. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
