Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice. Art.337 NCP. Decizia nr. 1157/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1157/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 18-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
Decizia penală nr. 1157
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015
Președinte - P. M. F.
Judecător - M. V. T.
Grefier – D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și inculpatul N. D. împotriva sentinței penale nr. 152 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat N. D. asistat de apărător ales I. P. din cadrul Baroului Dâmbovița.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat I. P. având cuvântul pentru apelantul inculpat N. D. depune la dosar motive de apel și solicită încuviințarea probei testimoniale cu martorii S. A. și R. F. ultima fiind asistentă medicală de la Unitatea de primiri urgențe din cadrul Spitalului Județean de Urgențe Târgoviște.
Precizează că insistă în administrarea acestei probe având în vedere că la instanța de fond cauza a fost repusă pe rol tocmai pentru audierea martorei R. F., care nu a fost audiată datorită plecării din țară la acel moment. De asemenea, mai arată că nici martorul din acte S. A. nu a mai fost audiat la instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul învederează instanței că în cauză nu se justifică audierea martorilor solicitați, în raport de înscrisurile existente la dosar și probele administrate până în prezent în cauză.
Avocat I. P. pentru apelantul inculpat arată că în cauză este necesară audierea acestor martori cu atât mai mult cu cât martorul S. A. a declarat la urmărire penală că agenții de poliție nu au fost prezenți în camera de gardă și nu i-au solicitat inculpatului recoltarea probelor biologice.
Curtea respinge cererea de probatorii solicitată de către apelantul inculpat prin apărător ales, raportat la probele administrate în cauză la instanța de fond, dar și la împrejurarea imposibilității obiective de prezentare a acestor persoane care nu se află în țară și nici nu se cunoaște adresa acestora din străinătate.
De asemenea, îi aduce la cunoștință apelantului inculpat N. D. că potrivit disp. 420 alin.4 rap. la art.83 alin.1 lit. a) Cod procedură penală are dreptul de a nu da nici o declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa. Apelantul inculpat N. D. precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținând cele declarate în cauză până în prezent.
Avocat I. P. având cuvântul pentru apelantul inculpat N. D. arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, de asemenea precizează că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților, în sensul că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul disp. art.420 alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul în dezbateri învederează instanței că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.
Hotărârea este nelegală având în vedere că instanța de fond, dispunând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea probelor biologice, s-a pronunțat conform legii noi, iar pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, s-a pronunțat în baza legii vechi, pentru ca în final aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni să se realizeze potrivit legii vechi.
Aplicând în integralitate dispozițiile legii vechi, se observă că acestea sunt mai favorabile inculpatului, atât prin prisma regimului sancționator al concursului de infracțiuni, cât și a modalității de individualizare a executării pedepsei,
În ceea ce privește temeinicia hotărârii arată că pedepsele stabilite de către prima instanță sunt orientate spre minimul acestora, într-un cuantum nejustificat raportat la probele administrate în cauză, la atitudinea inculpatului și la pluralitatea de infracțiuni, apelantul inculpat nefiind la prima încălcare a dispozițiilor legii penale pentru fapte de același gen, fapta din 16.11.2012 având ca urmare și producerea unui accident auto soldat cu pagube materiale.
Pentru cele expuse în precedente solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului în raport de cele învederate.
Avocat I. P. având cuvântul pentru apelantul inculpat N. D. susține că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, materialul probator administrat în cauză conduce fără dubiu la o soluție de achitare.
Prima instanță a dat eficiență numai materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, înlăturând nejustificat depozițiile martorilor B. S. și C. M. administrate in fața instanței de judecată.
Din depoziția martorului C. M., rezultă cu certitudine faptul că inculpatul nu a refuzat recoltarea probelor biologice, ci lucrătorii de politie care l-au însoțit la Spitalul Județean i-au permis părăsirea incintei spitalului. Martorul B. S., a declarat că nu-și amintește ce a declarat la nivelul urmăririi penale, însă a dat acea declarație după dictarea agenților de politie afirmând că i-a fost jenă de aceștia și că atât el cât și celălalt martor S. A., semnatari ai procesului-verbal de constatare a refuzului de recoltare a probelor biologice, se aflau în stare de ebrietate.
În cauză există cel puțin un dubiu, dacă nu o certitudine cu privire la faptul că apelantul inculpat ar fi refuzat recoltarea de probe biologice, dubiu care totdeauna profită inculpatului.
Având în vedere faptul că pentru infracțiunile imputate nu sunt probe din care să rezulte vinovăția inculpatului apelant, în temeiul disp.art.421 pct.2 lit. a) Cod procedură penală solicită admiterea apelului declarat de către inculpat, desființarea sentinței apelate și rejudecând, să se dispună achitarea apelantului inculpat în temeiul disp. art. 16 alin. l lit. c) Cod procedură penală.
În ceea ce privește apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Apreciază că instanța a procedat în mod legal având în vedere disp. art. 10 din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Codului penal din 2009.
Potrivit acestui text de lege la tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică legea nouă numai în condițiile în care cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă.
Ori, în speța dedusă judecății cele două infracțiuni comise în concurs au fost săvârșite la data de 14.ii. 2012 și, respectiv, 16.11.2012, când în vigoare era vechiul Cod penal.
Raportat la cele susținute, nici motivul de netemeinicie invocat de reprezentantul Ministerului Public nu poate fi primit, potrivit căruia pedeapsa este prea blândă ținând cont de faptul că apelantul inculpat a comis a doua infracțiune la un interval de două zile față de prima. Comiterea celei de-a doua infracțiuni a avut loc în contextul în care lucrătorii de politie i-au permis părăsirea incintei spitalului, fără să mai fie supus recoltării probelor biologice și fără să i se aducă la cunoștință faptul că i s-a reținut permisul de conducere.
Apelantul inculpat N. D. în ultimul cuvânt, potrivit disp. art.389 alin.1 Cod procedură penală, învederează instanței că nu a refuzat recoltarea probelor biologice pentru că nu i s-a solicitat acest lucru. Agentul de poliție i-a comunicat la momentul respectiv să-l caute a doua zi pe traseu să-i restituie permisul de conducere.
Solicită restituirea permisului de conducere întrucât este șofer de profesie. În acest fel își câștigă existența, în plus având și un copil încadrat într-un grad de handicap, copil care în urma desfacerii căsătoriei i-a fost încredințat soției, dar față de care își face, în continuare, datoria de părinte.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, din actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Hotârărea Judecătoriei Târgoviște
Prin sentința penală nr. 152 din data de 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr._ s-au dispus următoarele:
În baza art. 337 Cod penal rap. la art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002 rep., art. 5 Cod penal, art. 38 alin. 1 Cod penal rap. la art. 33 lit. a) vechiul Cod penal, a fost condamnat inculpatul N. D., fiul lui I. și E., născut la 14 aprilie 1960, domiciliat în . Voievozilor, .. 4, județul Dâmbovița, fără forme legale în mun. Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, CNP_, la un an închisoare.
În temeiul art. 335 alin. 2 Cod penal rap. la art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 rep., art. 5 Cod penal, art. 38 alin. 1 Cod penal rap. la art. 33 lit. a) vechiul Cod penal, a fost condamnat inculpatul N. D., la 6 luni închisoare.
Conform art. 34 alin. 1 lit. b) vechiul Cod penal, cu art. 5 Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa rezultantă de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) vechiul Cod penal.
În baza art. 81 vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În baza art. 82 vechiul Cod penal, s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 2 ani prevăzut de lege.
S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 vechiul Cod penal, privind revocarea pedepsei, în situația în care acesta va săvârși cu intenție o nouă infracțiune în cursul termenului de încercare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. 5 vechiul Cod penal.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința respectivă, prima instanță de judecată a reținut, în esență, că inculpatul N. D. la data de 14.11.2012, în jurul orelor 23:00, a condus autoturismul marca Peugeot, cu nr._ . Fiind oprit regulamentar de organele de poliție și apoi condus la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și a părăsit incinta spitalului.
De asemenea, la data de 16.11.2012, în jurul orelor 08:00, a condus autoturismul marca Peugeot, cu nr._, pe . din municipiul Târgoviște, având dreptul de a conduce autovehicule suspendat, cu rezultatul producerii unui accident auto soldat cu pagube materiale.
Situația mai sus menționată a fost reținută în baza declarațiilor inculpatului N. D., declarațiilor martorului B. S., declarațiilor martorului S. A., procesului verbal de constatare refuzului de a-i fi prelevate probe biologice înregistrat cu nr._ la 15.11.2012, procesului verbal de sesizare înregistrat cu nr._ la 15.02.2013, procesului verbal de consemnare a refuzului de a fi audiat și de a semna procesul verbal de constatare a infracțiunii, înregistrării video pe suport CD, declarațiilor martorului B. I. și procesului verbal de constatare înregistrat cu nr._ la 20.11.2012.
Întrucât inculpatul a săvârșit două infracțiuni mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în cauză s-a reținut incidența concursului de infracțiuni prev. de art. 38 alin 1 Cod penal rap. la art. 33 lit. a) vechiul Cod penal.
La individualizarea pedepselor pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 Cod penal respectiv gradul de pericol social și circumstanțele săvârșirii faptelor, vârsta acestuia - 55 de ani și împrejurarea că este cunoscut cu antecedente penale, astfel cum rezultă fi fișa de cazier judiciar.
În aplicarea pedepsei pentru fiecare dintre infracțiuni au fost avute în vedere disp. art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În acest sens, s-a reținut că infracțiunea prev. de art. 337 Cod penal este pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 5 ani, în timp ce în reglementarea art. 87 alin 5 din OUG nr. 195 /2002 limitele pedepsei erau de la 2 la 7 ani închisoare.
S-a observat că legea mai favorabilă o reprezintă încadrarea astfel cum este dată prin dispozițiile art. 337 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 335 alin 2 Cod penal, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 6 luni și 3 ani închisoare sau amendă, în timp ce în reglementarea anterioară, prevăzută de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, limitele de pedeapsă erau cuprinse între 6 luni și 3 ani sau amendă.
Cu privire la această faptă instanța de fond a constatat că legea mai favorabilă o reprezintă încadrarea dată prin disp. art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/ 2002 întrucât limitele amenzii sunt mai mici (între 500 și 30.000 lei) pe legea veche decât în cadrul amenzii prevăzute de art. 335 alin 2 Cod penal, unde limita minimă a amenzii este de 180 zile amendă a câte 10 lei, respectiv 1800 lei.
Pedepsele aplicate pentru faptele deduse judecății au fost contopite potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b) vechiul Cod penal.
Cu privire la acest aspect, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 5 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Referitor la modalitatea de executare, în considerarea disp. art. 5 Cod penal instanța de fond a apreciat că dispozițiile vechiului Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei art. 81 Cod penal sunt mai favorabile.
S-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 vechiul Cod penal, în sensul că pedeapsa rezultantă este mai mică de 2 ani închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni - acesta nu este cunoscut cu antecedente, penale, prin efectul reabilitării de drept - și s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare. În acest sens, instanța de fond a avut în vedere vârsta inculpatului - 55 de ani, faptul că este căsătorit, este administrator al unei societăți.
Căile de atac
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apeluri atât P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște cât și inculpatul N. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște a formulat apel la data de 24 aprilie 2015, precizând că instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea probelor biologice, conform legii noi, iar pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, în baza legii vechi, pentru ca în final aplicarea dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni să se realizeze potrivit legii vechi.
Apreciază că dispozițiile legii vechi, sunt mai favorabile inculpatului, atât prin prisma regimului sancționator al concursului de infracțiuni, cât și a modalității de individualizare a executării pedepsei,
Cu privire la temeinicia hotărârii s-a arătat că pedepsele stabilite de către prima instanță sunt orientate spre minimul acestora, într-un cuantum nejustificat raportat la probele administrate în cauză, la atitudinea inculpatului și la pluralitatea de infracțiuni, apelantul inculpat nefiind la prima încălcare a dispozițiilor legii penale pentru fapte de același gen, fapta din 16.11.2012 având ca urmare și producerea unui accident auto soldat cu pagube materiale.
Inculpatul N. D. a declarat apel la data de 30 aprilie 2015 învederând că prima instanță a dat eficiență numai materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, înlăturând nejustificat depozițiile martorilor B. S. și C. M. administrate in fața instanței de judecată.
Astfel, din depoziția martorului C. M., rezultă cu certitudine faptul că el nu a refuzat recoltarea probelor biologice, ci lucrătorii de politie care l-au însoțit la Spitalul Județean i-au permis părăsirea incintei spitalului. Martorul B. S., a declarat că nu-și amintește ce a declarat la nivelul urmăririi penale, însă a dat acea declarație după dictarea agenților de politie afirmând că i-a fost jenă de aceștia și că atât el cât și celălalt martor S. A., semnatari ai procesului-verbal de constatare a refuzului de recoltare a probelor biologice, se aflau în stare de ebrietate.
A mai arătat inculpatul N. D. că în cauză există cel puțin un dubiu, dacă nu o certitudine cu privire la faptul că ar fi refuzat recoltarea de probe biologice, dubiu care îi profită persoanei sale.
În cauză nu sunt probe din care să rezulte vinovăția, motiv pentru care a solicitat achitarea sa.
Apelantul inculpat N. D. a solicitat administrarea probei testimoniale cu martora R. F. și martorul din acte S. A., cererea de probatorii fiind respinsă de către instanța de apel, raportat la probele administrate în cauză la instanța de fond, dar și la împrejurarea imposibilității obiective de prezentare a acestor persoane care nu se află în țară și nici nu se cunoaște adresa acestora din străinătate.
Apelantul inculpat N. D. prezent personal în fața Curții a învederat că nu dorește să furnizeze o nouă declarație în fața instanței de apel, menținând cele declarate în cauză pe parcursul urmării penale și al cercetării judecătorești.
Aprecierea Curții
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, respectiv sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art.417 Cod procedură penală și art. 418 Cod procedură penală, precum și a ansamblului materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște este întemeiat, urmând a fi admis, în timp ce calea de atac formulat de către inculpatul N. D. este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Aspecte care privesc situația de fapt
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște nr. 6842/P/2012 înregistrat sub nr._ la Judecătoria Târgoviște a fost trimis în judecată inculpatul N. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 87 alin 5 din OUG nr. 195/2002 rep. și art. 86 alin 2 din OUG nr. 195/2002 rep. infracțiuni aflate în concurs conform art. 33 lit. a) vechiul Cod penal.
S-a arătat în actul de sesizare a instanței că la data de 14.11.2012 în jurul orei 23.00, a condus autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, fiind oprit de către agenții de poliție și condus la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, unde a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei și a părăsit incinta spitalului.
S-a mai arătat că la data de 16.11.2012, în jurul orei 8.00, a condus autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ pe . din municipiul Târgoviște, având dreptul de a conduce autovehicule suspendat, producând un accident auto soldat cu pagube materiale.
Curtea reține că din procesul-verbal întocmit la 14.11.2012 de organele de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Dâmbovița - Serviciul Rutier, întocmit în prezența martorilor – asistenți S. A. și B. S., reiese împrejurarea că inculpatul N. D. a fost oprit în mod regulamentar în trafic, în jurul orei 23:00, în timp ce circula pe DJ 711 cu autoturismul marca Peugeot, cu nr._ .
Întrucât acesta emana halenă alcoolică, s-a procedat la testarea sa cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,72 mg/l alcool pur în aerul expirat, la orele 23:02. S-a mai constatat că inculpatul se afla singur în autoturism. Toate împrejurările prezentate au fost stabilite și de înregistrarea cu aparatura video montată pe autoturismul organelor de poliție cu nr. MAI -_. Din cuprinsul procesului - verbal mai rezultă și faptul că inculpatul N. D. a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște în vederea recoltării probelor biologice. Acesta a refuzat prelevarea probelor biologice și de asemenea, a refuzat să dea o declarație scrisă cu privire la cele întâmplate, iar apoi a părăsit camera de gardă a spitalului înjurând și amenințând agenții de poliție.
Nu au fost făcute obiecțiuni sau mențiuni cu privire la cele consemnate în procesul verbal de către martorii – asistenți, iar conducătorul auto a refuzat să semneze și să dea o declarație, aspect constatat prin procesul-verbal de consemnare a refuzului, întocmit în prezența acelorași martori-asistenți.
Aspectele reținute în cuprinsul procesului-verbal sunt întărite și de înregistrarea video, aflată la dosar pe suport CD, care demonstrează atitudinea recalcitrantă a inculpatului încă de la momentul opririi în trafic. Imaginile video au surprins momentul în care inculpatul N. D. a refuzat de mai multe ori testarea aerului expirat, el acceptând în final să sufle în etilotest la insistențele unuia dintre agenții de poliție.
Din declarația martorului S. A., rezultă că la data de 14.11.2012, în jurul orelor 23:40, se afla la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște împreună cu martorul B. S. și cu numitul N. A., pentru rezolvarea problemelor de sănătate ale unui alt prieten. Acesta a arătat că în fața Unității primiri urgențe - camera de gardă a observat doi polițiști care se aflau lângă un bărbat (inculpatul N. D.) și purtau discuții contradictorii cu acesta. Martorul se afla la aproximativ 2 -3 m de locul în care se aflau polițiștii și a reținut din discuțiile lor că bărbatul care se afla cu cei doi polițiști se afla acolo pentru a i se preleva probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Inculpatul a devenit agresiv, înjurând și amenințând polițiștii că „îi va muta la Maramureș” și apoi a părăsit incinta spitalului. Martorul a fost abordat ulterior de agenții de poliție pentru a semna procesul – verbal de constatare și pentru a da o declarație scrisă cu privire la cele văzute și auzite în seara respectivă.
Martorul B. S. a asistat, în același context, la cele întâmplate în incinta Spitalului Județean de Urgență Târgoviște și a declarat că a observat cum inculpatul N. D. a devenit agresiv verbal cu agenții de poliție care îl însoțeau și a plecat brusc de lângă aceștia, către ieșirea din spital, înjurându-i și amenințându-i că ”îi va muta în nordul țării”. Fiind audiat ulterior, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, martorul a arătat că nu mai vrea să fie chemat sau audiat de către organele judiciare și că în fapt, nu a auzit nimic despre ceea ce s-a întâmplat în seara respectivă întrucât se afla sub influența alcoolului.
Aceeași susținere a fost făcută de martor și cu ocazia audierii în ședința publică din 2.12.2014.
Din fișa Unității primiri urgențe nr._, întocmită de personalul medical la acel moment, reiese faptul că la data de 14.11.2012, la orele 23:28, agentul principal de poliție M. M. l-a adus pe inculpat la camera de gardă pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Se mai arată că la aceeași dată, la orele 23:45, acesta a părăsit camera de gardă, refuzând recoltarea probelor biologice.
La propunerea inculpatului, a fost audiat martorul T. I., care a declarat în mod fals că la data de 14.11.2012, s-a aflat în autoturismul condus de N. D., împreună cu o altă persoană. Ulterior, la data de 20.02.2013, în urma vizionării imaginilor surprinse de camera video montată pe autoturismul poliției, martorul T. I. a retractat cele declarate, arătând că nu s-a aflat în autoturism la acea dată și nu cunoaște ce a făcut N. D. în aceea zi.
Martorul C. M., propus de asemenea de inculpat, a dat o declarație la 29.01.2013, din care reiese că la data săvârșirii faptei, în jurul orelor 23:00 s-a deplasat de la locuința unde domiciliază f.f.l, pe . la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, întrucât se simțea rău. La camera de gardă fiind foarte aglomerat, a fost rugat să aștepte fără a fi înregistrat de personalul medical, timp în care a stat în curtea spitalului, în fața bisericii, pentru a se ruga.
Întorcând capul, a observat autoturismul poliției din care a coborât inculpatul împreună cu un agent de poliție cu care purta discuții în contradictoriu. În autoturism se afla și un agent de poliție care nu a coborât. Martorul a arătat că îl cunoaște pe inculpat din vedere, de la Primăria Răzvad și ulterior s-a întâlnit cu el la sediul PSD la 9.12.2012. În continuare, martorul a declarat că nu a auzit în totalitate ce discutau cei doi însă a auzit cum agentul de poliție îi spunea inculpatului că „dacă vrea el, îi ia sânge și îl face”. După aceasta, a mai auzit cum agentul de poliție ce rămăsese în autoturism a ieșit la cererea colegului său și i-a înmânat actele personale ce aparțineau inculpatului. Totodată, unul dintre agenți i-a reținut permisul de conducere, recomandându-i inculpatului să îl caute până dimineață dacă dorește să își recupereze permisul de conducere. Astfel, N. D. ar fi plecat iar polițiștii i-au depistat pe cei doi martori - asistenți ce se aflau în fața scărilor, la . gardă. Martorul C. M. nu a putut preciza dacă inculpatul a intrat în incinta spitalului.
După acest incident, martorul a rămas în fața bisericii pentru a se ruga, iar apoi a plecat acasă fără a mai merge la camera de gardă pentru a i se lua tensiunea, întrucât a început să se simtă mai bine. De asemenea, a mai arătat că înainte de a da declarația în calitate de martor, a fost contactat de inculpatul N. D., care l-a rugat să relateze cele întâmplate în curtea spitalului.
Din declarația dată de acest martor la instanță, la data de 21.10.2014, rezultă că unul dintre agenții de poliție a coborât din autoturism însoțit de inculpat, s-au îndreptat către camera de gardă însă inculpatul a rămas pe scările de la ., agentul de poliție a revenit și a restituit inculpatului documentele personale și ale autoturismului acestuia, fără a restitui și permisul de conducere.
Restul declarației dată de acest martor coincide cu cea furnizată în cursul urmăririi penale.
Fiind audiat, inculpatul N. D. a arătat, în acord cu declarația martorului C. M. că, în fapt, el nu a fost recalcitrant față de organele de poliție și chiar nu a fost lăsat să vorbească în autoturismul poliției, în drumul către spital. Acesta a mai arătat faptul că nu i s-a dat un bon rezultat în urma testării aerului expirat pentru a-l semna și că a semnat în curtea spitalului procesul verbal întocmit de agentul M. M.. Totodată, inculpatul a contestat faptul că același agent de poliție i-a reținut permisul de conducere fără a-i elibera o dovadă înlocuitoare. Inculpatul a susținut că a plecat de la spital întrucât polițiștii au întârziat foarte mult recoltarea probelor biologice iar apoi i-au spus să plece acasă și să revină să îl caute pe agentul de poliție pe același traseu până la ora 08.00 dimineața.
Inculpatul a declarat totuși, la data de 14.02.2013, în prezența apărătorului ales, că „ nu a fost de acord” să i se preleveze probe biologice întrucât agentul de poliție i-a spus să îi dea un răspuns favorabil până dimineața zilei următoare, altfel nu îi va preda permisul de conducere.
Curtea observă că, în cazul în care agenții de poliție ar fi intenționat să procedeze în afara cadrului legal nu l-ar fi condus pe inculpatul N. D. la spital sau cel puțin nu l-ar fi introdus în camera de gardă, unde se afla personalul medical ce a întocmit fișa Unității de primiri urgențe nr._. De asemenea, agenților de poliție le-ar fi fost imposibil să acționeze în mod ilegal de la momentul la care s-a înregistrat rezultatul testării aerului expirat (peste 0,40 mg/l), întrucât acest rezultat impunea obligația de a se recolta probe biologice iar evitarea acestei obligații nu ar fi putut fi justificată de agenții de poliție.
În plus, declarațiile inculpatului nu se coroborează cu înscrisurile aflate la dosar, mai exact, bonul emis în urma testării aerului expirat cu aparatul marca Drager este semnat de inculpat, iar procesul verbal de constatare a infracțiunii nu este semnat de acesta.
Declarația martorului C. M. va fi înlăturată întrucât este vădit neverosimilă și părtinitoare. Astfel, acesta susține că a parcurs pietonal o distanță foarte lungă pentru un om ce se simte rău noaptea la orele 23.00, pentru a ajunge la spital. Odată ajuns, a rămas în afara spitalului pentru a se ruga în fața bisericii într-o zonă neiluminată, astfel încât nu a fost văzut la acel moment. Ulterior, după ce discuția dintre inculpat și polițiști a luat sfârșit, martorul nu a mai mers la camera de gardă pentru a fi consultat întrucât se simțea mai bine. Declarația martorului C. M. trebuie privită și în contextul în care, în cauză, inculpatul a mai propus și un alt martor, T. I., care s-a dovedit a fi dat declarații mincinoase. De asemenea, însuși martorul C. M. a arătat că înainte de a da prezenta declarație, inculpatul a luat legătura cu el.
Cu privire la schimbarea declarației de către numitul B. S., se apreciază că singura declarație relevantă în cauză și care se coroborează cu celelalte mijloace de probă este prima, dată la 15.01.2013.
Deși acest martor a încercat să acrediteze ideea că starea de ebrietate în care s-a aflat l-a împiedicat să își amintească cele întâmplate, declarația dată de martor se coroborează cu procesul-verbal întocmit de agenții de poliție, cu declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul S. A., precum și cu documentele întocmite la Unitatea de primiri urgențe a Spitalului Județean de Urgență Târgoviște (filă Unitatea de primiri urgențe, proces - verbal de consemnare a refuzului de a fi audiat).
Se mai reține din procesul – verbal de constatare nr. 6975/16.10.2012, că la data de 16.11.2012, în jurul orelor 08:00, inculpatul N. D. a condus autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_, pe . din municipiul Târgoviște, intrând în coliziune cu un alt autoturism, accident constatat de organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Târgoviște - Biroul rutier. S-a constatat că inculpatul N. D. avea dreptul de a conduce autovehicule suspendat din data de 14.11.2012, ca urmare a refuzului recoltării probelor biologice celor prezentate de mai sus.
Nu au fost făcute obiecțiuni sau mențiuni cu privire la cele consemnate în procesul verbal de către martorii – asistenți și conducătorul autoturismului.
Din adresa transmisă de către Serviciul Rutier din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Dâmbovița, rezultă că inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere la data de 14.11.2012 ca urmare a săvârșirii faptei prev. de art. 87 alin 5 din OUG nr. 195/2002 republicată conform înscrisurilor atașate: raport de reținere a permisului de conducere, proces verbal de aducere la cunoștință a reținerii permisului de conducere și a suspendării dreptului de a conduce implicit, dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, proces verbal privind refuzul de a fi audiat.
Din declarația martorei B. I., reiese că la data de 16.11.2012, în timp ce conducea autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare_, în jurul orelor 08:00, a încetinit pentru a acorda prioritate unui pieton, moment în care a fost acroșată de autoturismul condus de inculpatul N. D. care se afla în spatele său și nu a păstrat distanța reglementară.
Aceeași susținere a fost făcută de martoră și cu ocazia audierii sale de către prima instanță de judecată, la data de 2.12.2014.
Inculpatul a declarat la data de 14.02.2013, în prezența apărătorului ales, că nu i s-a adus la cunoștință în data de 14.11.2012, în interiorul Spitalului Județean de Urgență Târgoviște, de către organele de poliție, că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule sau că i s-a întocmit dosar penal pentru refuzul de a i se recolta probe biologice.
Acesta a încercat să sugereze o rea-credință din partea organelor de poliție, care nu și-ar fi respectat obligațiile de serviciu și i-ar fi permis inculpatului să plece însă i-au reținut permisul de conducere fără a elibera o dovadă înlocuitoare pentru a fi „recompensați” eventual în viitor de către inculpat. Cu altă ocazie, inculpatul a încercat să sugereze că procesul a fost fabricat la „comanda politică” a partidelor adversare, încercând și în acest fel să deturneze cercetările efectuate de la aflarea adevărului în cauză.
Probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, astfel cum au fost învederate anterior, fac dovada vinovăției pe deplin a inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Aspecte care privesc încadrarea juridică a faptelor și sancționarea acestora
Fapta inculpatului N. D., care la data de 14.11.2012, în jurul orelor 23:00, a condus autoturismul marca Peugeot, cu număr de înmatriculare_, fiind oprit regulamentar de organele de poliție și apoi condus la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, unde a refuzat recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și a părăsit incinta spitalului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei”, prev. de art. 337 Cod penal.
Fapta inculpatului N. D., care la data de 16.11.2012, în jurul orelor 08:00, a condus autoturismul marca Peugeot, cu număr de înmatriculare_, pe . din municipiul Târgoviște, având dreptul de a conduce autovehicule suspendat, cu rezultatul producerii unui accident auto soldat cu pagube materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are exercitarea dreptului de a conduce suspendată”, prev. de art. 335 alin 2 Cod penal.
Pentru a aprecia în acest fel, Curtea observă că legea penală mai favorabilă în ansamblul său, raportat în mod concret la situația juridică a inculpatului N. D., în conformitate cu principiul desprins din Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014 publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 2 mai 2014, este legea nouă, adică noul Cod penal.
În acest sens, se constată că în ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis atât în varianta prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cât și în cea prev. de art. 335 alin 2 Cod penal, limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 6 luni la 3 ani închisoare sau amendă.
În ceea ce privește infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, potrivit incriminării prev. de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, aceasta era sancționată cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar potrivit incriminării actuale, prev. de art. 337 Cod penal, aceasta este sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Având în vedere că, pentru motivele ce se vor arăta, Curtea urmează a se orienta la aplicarea unei pedepse penale cu închisoarea executată efectiv în regim de detenție, legea penală mai favorabilă inculpatului N. D. este, așa cum am menționat noul Cod penal.
Astfel, se observă pe de o parte că în speța dedusă judecății nu sunt incidente circumstanțe atenuante legale, astfel că pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni nu pot coborî sub minimul special prevăzut de lege al fiecăreia.
Pe de altă parte, dată fiind comiterea celor două infracțiuni în concurs real, se mai observă că aplicarea acestei instituții juridice în speța concretă ar fi mai dezavantajoasă față de inculpatul N. D. în virtutea vechiului Cod penal, potrivit căruia, în baza art. 34 alin. 1 lit. b) ar avea de executat 2 ani de închisoare, fără aplicarea vreunui spor; în timp ce în virtutea noului Cod penal, potrivit art. 39 alin. 1 lit. b), inculpatul N. D. ar avea de executat doar 1 an și 2 luni închisoare.
În ceea ce privește argumentul invocat de către inculpatul N. D., în sensul că instanța de fond i-a aplicat în mod corect - raportat la prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012 - dispozițiile vechiului Cod penal acesta este unul eronat din punct de vedere juridic.
Astfel, potrivit textului de lege invocat “tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi, atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabile”.
Acest text nu se interpretează, însă per a contrario, în sensul că dacă toate infracțiunile din structura pluralității au fost comise sub legea veche, atunci este obligatoriu să se aplice vechea lege.
Dacă ar fi așa, ar însemna să se anuleze practic disp. art. 5 Cod penal cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, ceea ce nu poate fi acceptat.
Curtea apreciază că inculpatului N. D. nu i se poate aplica decât o pedeapsă rezultantă cu executarea efectivă a acesteia, avându-se în vedere criteriile prev. de art. 74 alin. 1 Cod penal, astfel:
- inculpatul N. D. a dat dovadă de lipsă de respect față de autoritățile statului român raportat la care a avut o atitudine sfidătoare;
- starea de pericol creată prin săvârșirea celor două infracțiuni a fost una reală, concretă, în condițiile in care inculpatul a și produs un accident de circulație la data de 16 noiembrie 2012, soldat cu pagube materiale;
- inculpatul N. D. a comis cea de-a doua infracțiune – de conducere a unui vehicul fără permis – la nici 48 de ore de la momentul în care i se suspendase dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice;
- inculpatul N. D. nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind inclusiv sancționat administrativ cu amendă în cuantum de 500 lei, prin Ordonanța nr. 2757 din 11 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, tot pentru comiterea unei fapte penale la regimul circulației pe drumurile publice și anume tot aceea prev. de art.86 alin.2 din OUG nr. 195/2002 republicată – conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată;
-în fața instanței de apel inculpatul a avut, de asemenea un comportament agresiv și necooperant.
Având în vedere cele expuse anterior, Curtea consideră că nicio altă modalitate de individualizare a executării pedepsei în afara executării acesteia în regim de detenție nu conduce la realizarea scopurilor preventiv dar și sancționator al pedepsei penale.
De asemenea, se impune, raportat la prevederile art. 67 alin. 1 Cod penal aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care să implice exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 ani, față de natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, a împrejurărilor cauzei și a persoanei inculpatului, aceasta fiind absolut necesară.
În altă ordine de idei, se mai observă, în acord cu susținerile reprezentantului Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște că instanța de fond a amalgamat în mod nepermis prevederile legale aparținând atât vechilului Cod penal cât și noului Cod penal, ceea ce a condus la încălcarea evidentă a Deciziei Curții Constituționale mai sus amintite care prevăd expres că “dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile”.
Față de cele astfel reținute, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr. 152 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Se va desființa, în parte, sentința atacată și rejudecând:
În baza art.386 C.p.p. și art.5 C.pen. se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 rep., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N. D., în infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis, prev. de art. 335 alin . 2 C.pen., text de lege în baza căruia îl va condamna la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art.386 C.p.p. și art.5 C.pen. se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea, prev. de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 rep., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N. D., în infracțiunea de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C.pen., text de lege în baza căruia îl va condamna la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art.39 lit. b) C.pen. se vor contopi pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se vor adăuga 1/3 din cealaltă pedeapsă de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare.
Se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 lit. a) și b) C.pen. pe o durată de 2 ani.
Se va aplica pedeapsa accesorie prev. de art.65 rap. la art.66 lit. a) și b) C. pen.
Vor fi înlăturate disp. art.81 și urm. din C.pen. anterior.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. D. împotriva aceleiași sentințe.
Având în vedere și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr. 152 din 21 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Desființează, în parte, sentința atacată și rejudecând:
În baza art.386 C.p.p. și art.5 C.pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 rep., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N. D., în infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis, prev. de art. 335 alin . 2 C.pen., text de lege în baza căruia îl condamnă la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art.386 C.p.p. și art.5 C.pen. schimbă încadrarea juridică din infracțiunea, prev. de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 rep., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N. D., în infracțiunea de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C.pen., text de lege în baza căruia îl condamnă la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art.39 lit.b) C.pen. contopește pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se adaugă 1/3 din cealaltă pedeapsă de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare.
Aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art.66 lit. a și b C.pen. pe o durată de 2 ani.
Aplică pedeapsa accesorie prev. de art.65 rap. la art.66 lit. a și b C.pen.
Înlătură disp. art.81 și urm. din C.pen. anterior.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul N. D.,CNP_, fiul lui I. și E., născut la 14 aprilie 1960, domiciliat în . Voievozilor, .. 4, județul Dâmbovița, fără forme legale în mun. Târgoviște, ., ., județul Dâmbovița, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 18 noiembrie 2015.
Președinte Judecător
P. M. F. M. V. T.
Grefier
D. C.
Red. MVT/tehnored. DC
5 ex.17.12.2015
d.f._ Judecătoria Târgoviște
j.f. C. C.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3113/2006
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
