Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1036/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Decizia nr. 1036/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 28-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR. 1036

Ședința publică din data de 28 octombrie 2015

Președinte - E. N.

Judecător - S. P. B.

Grefier - M. G.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de revizuentul condamnat R. A., deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 262 din Camera de Consiliu de la data de 11 august 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul revizuent R. A., în stare de deținere, personal și asistat de avocat ales P. C. B. din Baroul Prahova conform împuternicirii avocațiale . nr._ din 28.10.2015 aflată la fila 20 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, învederându-se că s-au depus concluzii formulate de revizuentul condamnat R. A., după care:

Conform dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod procedură penală și cu permisiunea instanței, avocatul ales a luat legătura cu revizuentul condamnat, aflat în stare de deținere.

Avocat S. C. depune cerere de acordare onorariu parțial pentru asistența juridică acordată din oficiu revizuentului R. A. până la prezentarea avocatului ales.

Avocatul ales al revizuentului condamnat și reprezentantul Ministerului Public având pe rând cuvântul arată că nu au cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, apreciind apelul în stare de judecată.

Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu sunt cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat ales P. C. B. având cuvântul pentru apelantul revizuent R. A., solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de prima instanță și pe fond rejudecând cauza să se admită cererea de revizuire formulată de acesta.

În susținerea motivelor de apel arată că la instanța de fond s-au administrat probatorii din care rezultă faptul că la data judecării recursului, respectiv 14.01.2014 recurentul inculpat R. A. se afla într-o imposibilitate efectivă de prezentare în fața instanței din motive medicale, existând la dosarul de fond, respectiv dosarul de recurs adeverință medicală în dovedire.

Tot în fața instanței de fond s-a depus un înscris cu dată certă din care rezultă că la data de 10 ianuarie 2014 deci înainte de judecarea recursului declarat de inculpat, acesta a despăgubit integral persoana vătămată F. D., care și-a manifestat intenția de a se împăca cu inculpatul R. A., precizând în înscrisul cu dată certă întocmit în formă autentică că nu mai are nici un fel de pretenții în latură penală.

Totodată, se arată că persoana vătămată a depus la termenul din 14.01.2014 o cerere prin care a solicitat acordarea unui termen pentru a-și angaja un avocat în vederea realizării împăcării părților, însă instanța de recurs a procedat la judecarea recursului, nu a ținut cont de faptul că prejudiciul fusese achitat integral de inculpat, ceea ce prin prisma dispozițiilor Codului penal anterior reprezenta cel puțin o circumstanță atenuantă de natură a conduce la o redozare a pedepsei aplicate în sensul micșorării acesteia.

Toată situația de fapt s-a dovedit prin înscrisuri, prin actele depuse la Judecătoria Târgoviște odată cu cererea de revizuire.

Instanța de fond nu a analizat aspectele prezentate astăzi și a respins cererea de revizuire, considerând că nu sunt întrunite condițiile de admitere.

Chiar dacă la momentul respectiv nu intraseră în vigoare dispozițiile Noului Cod penal și de procedură penală, totuși cel puțin față de achitarea integrală a prejudiciului în cazul infracțiunii de complicitate la furt constituia o circumstanță atenuantă legală de natură să conducă la reducerea limitelor de pedeapsă, în sensul micșorării pedepsei aplicate.

Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond rejudecând să se admită cererea de revizuire.

Din sentința atacată rezultă că nu se face o precizare clară dacă se respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire ori se respinge ca nefondată. Instanța de fond precizează în dispozitiv calea de atac a apelului, deși aceasta nu ar fi fost atacabilă cu apel decât în condițiile în care era admisibilă în principiu, dar respinsă ca nefondată analizând pe fond condițiile unei cereri de revizuire.

Numai în situația admiterii pe fond în principiu putea fi atacată cu apel.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul apreciază că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat, apreciind că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 453 Cod proc. penală.

Într-adevăr, motivele invocate nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 Cod proc. penală, ele putând însă formula obiectul unei contestații în anulare, respectiv de încetare a procesului penal dacă într-adevăr erau îndeplinite dispozițiile legale și cauza ar fi fost judecată după . dispozițiilor Noului Cod penal și de procedură penală însă cauza a fost judecată înainte de . acestora.

În mod corect s-a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă așa cum de altfel se precizează în considerentele hotărârii,

Solicită respingerea apelului declarat de revizuent, ca nefondat.

Avocat ales P. C. B. având cuvântul pentru apelantul revizuent R. A., precizează că la momentul judecării recursului inculpatul R. A. se afla într-o imposibilitate reală de prezentare în fața instanței de recurs din motive medicale, existând la dosarul instanței adeverință medicală doveditoare, nefiind de rea credință.

Apelantul revizuent R. A. având ultimul cuvânt arată că deși a plătit suma de 4.000 euro despăgubiri civile el este singurul arestat dintre toți inculpații din dosar, solicitând admiterea cererii de revizuire și reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.

CURTEA

Asupra apelului penal de față.

Examinând actele și lucrările dosarului, constată;

Prin sentința penală nr. 262 dată în Camera de Consiliu de la 11 august 2015 a Judecătoriei Târgoviște s-a respins cererea de revizuire introdusă de condamnatul R. A., (fiul lui M. și D., născut la data de 29.03.1977, CNP_), deținut în Penitenciarul Mărgineni, privind sentința penală nr. 809/27.12.2012 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 10/14.01.2014 a Curții de Apel Ploiești.

În baza art. 275 alin. 2 cod procedură penală, acesta a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, pe baza materialului administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ condamnatul R. A., fiul lui M. și D., născut la 29.03.1977, deținut în Penitenciarul Rahova a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 809 din 27.12.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 10/14.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

În drept au fost invocate disp. art. 452, art. 453 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, revizuientul arătând că la termenul de judecată din 14.01.2014 când instanța de recurs a procedat la judecarea cauzei a fost ignorată cererea de amânare formulată de persoana vătămată F. D. prin care acesta învedera că înțelege să se împace cu inculpatul, fiind despăgubit integral pentru prejudiciul cauzat de către inculpat.

Astfel, acesta a arătat că s-a solicitat acordarea unui ultim termen de judecată pentru ca persoana vătămată să își angajeze apărător în vederea concretizării împăcării părților, însă instanța de recurs a ignorat demersul procedural.

În atare situație, la data respectivă inculpatul s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se prezenta la instanță, fapt dovedit prin actele medicale înaintate prin intermediul apărătorului său, acesta fiind motivul pentru care nu a reușit să depună înscrisul ce dovedea achitarea despăgubirilor civile.

S-au depus la dosar: copie declarație atestată de către avocat D. G., note scrise formulate de către revizuient prin care se reiau susținerile din cererea de revizuire adresată instanței, adresă din 13.01.2014 emisă de Curtea de Apel Ploiești în cauza nr._, copie sentință penală nr. 30/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .

Instanța de fond a dispus atașarea dosarului nr._ în care a fost pronunțată decizia nr. 10/14.01.2014 prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. A. împotriva sentinței penale nr. 809/27.12.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.

Totodată, a fost atașat dosarul nr._ /a 1 al Curții de Apel Ploiești în care a fost pronunțată decizia penală nr. 199/10.03.2014 prin care a fost respinsă contestația în anulare formulată de condamnatul R. A. împotriva deciziei penale nr. 10/14.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Analizând actele și lucrările efectuate în cauză, prin prisma disp. art. 452 și următoarele Cod procedură penală, sub un prim aspect, prima instanță a reținut că potrivit art. 457 alin. 1 Cod procedură penală cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la art. 453 alin. 1 lit. f din același cod.

Pe de altă parte, s-a observat că cererea de revizuire formulată de condamnatul R. A. a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 456 alin 2 și 3 Cod procedură penală, acesta invocând ca temei legal pentru redeschiderea procedurilor penale dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a din același cod, iar faptele și mijloacele de probă pe care se bazează nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.

Față de cele ce preced, referitor la acestea din urmă s-a constatat că nu conduc în mod evident la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Astfel, prin decizia nr. 10 /14.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. A. împotriva sentinței penale nr. 809/27.12.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare pentru complicitate la furt calificat în formă continuată.

Susținerea revizuientului că la data soluționării recursului, respectiv 14.01.2014 acesta a invocat existența unei cauze de încetare a procesului penal, respectiv împăcarea părților, însă instanța de recurs a ignorat acest aspect este neîntemeiată, întrucât cauza fiind soluționată sub imperiul codului penal din 1969, împăcarea părților nu înlătura răspunderea penală pentru infracțiunea de furt calificat în forma complicității astfel că instanța de recurs nu putea să dispună încetarea procesului penal.

Hotărârea de condamnare a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă înainte de . codului penal, cu ocazia judecării recursului la termenul din 14.01.2014 avocatul revizuientului arătând că solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât între inculpat și partea civilă au avut loc unele discuții în vederea achitării prejudiciului cauzat prin fapta dedusă judecății, discuții care în perioada următoare vor fi finalizate, cu consecința încheierii unei tranzacții, în scris pe care urmează să îl prezinte instanței de control judiciar cu titlu de probă în circumstanțiere pentru dovedirea bunei credințe a inculpatului recurent.

Din aceeași decizie mai rezultă că același apărător a susținut că prin prisma dispozițiilor noului cod penal ce urma să intre în vigoare la 1.02.2014, între părți poate interveni împăcarea, o astfel de soluție fiind benefică ambelor părți.

Mai rezultă din practicaua deciziei nr. 10 / 14.01.2014 că cererea avocatului inculpatului a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât la dosar nu a fost depusă nici o dovadă că s-au efectuat demersuri în sensul celor susținute.

În raport de cele arătate mai sus, instanța de fond a constatat neîndeplinite condițiile prevăzute la alineatul 3 al art. 459 din codul de procedură penală, astfel că cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul condamnat R. A., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Pentru împrejurările de fapt și de drept detaliate în partea introductivă a prezentei decizii, în esență, personal și prin avocatul ales, acesta a susținut că respingerea cererii de revizuire privind sentința penală nr. 809/27.12.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 10/14 ianuarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, în a cărei executare se află în prezent, nu se justifică.

Aceasta întrucât sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute în art. 459 Cod proc. penală, respectiv a fost introdusă cu respectarea disp. art. 455 rap. la art. 457 alin. 2 din același cod, s-au invocat fapte și mijloace de probă care în mod evident duc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea unei hotărârii de condamnare.

Astfel, prin înscrisurile depuse la primul grad de jurisdicție, precum și lucrările existente în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște, s-a dovedit că la termenul din 14.01.2014, recurentul inculpat R. A. nu s-a prezentat la judecata recursului ordinar, din motivele medicale, deci s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a dovedi că achitase integral prejudiciul produs părții civile F. D., care prin declarația dată în formă autentică la 10 ianuarie 2014, și-a manifestat intenția de a se împăca, precizând totodată că nu mai are nici un fel de pretenții civile sau penale asupra acestuia.

Ca urmare, întrucât cererea de amânare a judecării căii ordinare de atac s-a respins de instanța de control judecătoresc ierarhic ordinar, procedându-se la soluționarea cauzei, raportat la prevederile art. 231 din Noul Cod penal, împrejurarea de fapt invocată impunea reținerea cel puțin ca și circumstanță atenuantă de natură a conduce la redozarea cuantumului pedepsei stabilite prin sentința penală nr. 809/27.12.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, apelantul revizuent fiind singurul dintre inculpați, care execută o pedeapsă cu închisoarea privativă de libertate pentru complicitate la furt calificat.

Apelantul revizuient a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire înregistrată la data de 29 iulie 2014 și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea acesteia urmând ca pe fond să se procedeze la reindividualizarea pedepsei stabilite prin hotărârea de condamnare, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Apelul nu este fondat.

Verificând sentința atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, față de motivele de reformare invocate de revizuientul condamnat R. A., precum și sub toate aspectele, de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 Cod proc. penală, rezultă că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, iar dispozițiile art.453 din același cod, ce reglementează revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, au fost legal interpretate.

Astfel, mai întâi este de observat că potrivit art.459 alin.3 Cod proc. penală în vigoare la data introducerii prezentei cereri de revizuire, admiterea acesteia în principiu și verificarea pe fond a motivelor de fapt pe care se întemeiază, este condiționată de constatarea instanței competente că respectiva cale extraordinară de atac, a fost promovată pentru cazurile enumerate sub art.453 alin.1 lit. a – f, alin.2 – alin.5 din același cod și rezultă suficiente date, care conduc în mod evident la stabilirea existenței unor temeiuri ce permit repunerea în discuție a hotărârilor judecătorești penale, intrate sub puterea lucrului judecat, de natură a atrage retractarea condamnărilor definitive, prin rejudecarea cauzei.

Rezultă de asemenea, că invocarea ca și motiv a descoperirii unor fapte și împrejurări, constituie caz de revizuire în sensul art. 453 alin.1 lit. a Cod proc. penală numai dacă acestea nu au fost cunoscute de instanță în ciclul procesual ordinar și deci, nu s-au analizat atunci când s-a dispus condamnarea definitivă, iar pe baza lor, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, după caz, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal, deci nu o eventuală ușurare a răspunderii penale a condamnatului, respectiv modificarea cuantumului pedepsei ori modalității de executare a acesteia.

Separat de acestea, Curtea reamintește și faptul că potrivit dispozițiilor art.459 Cod proc. penală, atât examinarea pe fond a motivelor invocate ca și temei al retractării, cât și rejudecarea cauzei în care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare definitivă, este condiționată de constatarea admisibilității în principiu a căii extraordinare de atac exercitate.

Sub acest ultim aspect, din analiza sistematică a textelor de lege anterior menționate, se justifică concluzia că în faza examinării admisibilității în principiu, instanța examinează cauza în Camera de Consiliu, fără citarea părților, procedură nepublică și premergătoare începerii judecății, având ca obiect, verificarea între altele și, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea de revizuire, conduc în mod evident la stabilirea existenței temeiurilor legale ce permit revizuirea, funcție de cazul invocat de revizuent, în speță, art.453 alin. 1 lit. a) Cod proc. penală.

Față de regulile procedurale anterior menționate, care sunt de strictă interpretare, la exercitarea controlului judecătoresc ierarhic se constată că respingerea cererii de revizuire introdusă de condamnatul R. A., ca inadmisibilă în principiu, privind sentința penală nr. 809 din 27 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr. 10/14.01.2014 a Curții de Apel Ploiești, este justificată.

Cum s-a reținut și la primul grad de jurisdicție, atât din motivarea în scris a cererii înregistrate pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 29 iulie 2014, cât și concluziile orale susținute în fața instanței de control judiciar, rezultă cu certitudine că în cadrul prezentei căi extraordinare de atac, în realitate, după respingerea contestației în anulare, obiect al dosarului penal nr._ /a1 (decizia penală nr. 199/10 martie 2014 a Curții de Apel Ploiești), condamnatul R. A. a înțeles să repună în discuție fapte, împrejurări și mijloace de probă asupra cărora în ciclul procesual ordinar s-au pronunțat hotărâri penale definitive.

Astfel, așa cum a explicat personal și prin avocatul ales, acesta a solicitat reverificarea unor cereri și împrejurări invocate la judecata recursului ordinar exercitat împotriva sentinței penale prin care, disjungându-se acțiunea civilă exercitată de partea civilă F. D., s-a soluționat numai latura penală a procesului, dispunându-se condamnarea acestuia la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare pentru complicitate la furt calificat în formă continuată săvârșită în septembrie 2008, nemulțumit fiind că la termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2014 s-a respins solicitarea de acordare a unui nou termen pentru finalizarea demersurilor efectuate în vederea achitării despăgubirilor civile solicitate de aceasta din urmă.

În atare situație, în mod legal prima instanță a apreciat că împrejurările de fapt invocate ca și motive ce ar conduce la retractarea sentinței penale de condamnare nu constituie o situație nouă care să nu fi fost cunoscută de instanțele judecătorești investite în ciclul procesual ordinar, deoarece din partea introductivă a deciziei penale nr. 10/14 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești rezultă că acestea au fost analizate și respinse ca neîntemeiate cu motivația că asistat fiind de avocat ales recurentul R. A. nu a depus la dosarul cauzei vreo dovadă privind efectuarea demersurilor referitoare la achitarea prejudiciului cauzat prin fapta dedusă judecății.

Or, dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. a) și alin. 4 Cod proc. penală sunt de strictă interpretare, instanțele judecătorești pronunțându-se, în mod constant, că o cerere de revizuire prin care se reiterează reaprecierea unor cereri și probatorii respinse în ciclul procesual ordinar, invocându-se aceleași împrejurări de fapt ca și apărări privind tragerea la răspundere penală, reprezintă o prelungire a probatoriului anterior și o reverificare a dovezilor reținute ca și concludente prin hotărâri judecătorești intrate sub puterea lucrului judecat.

Pe de altă parte, se constată că în mod corect prima instanță a reținut și faptul că intervenția împăcării părților, reglementată prin art. 231 Cod proc. penală pus în aplicare la 01.02.2014, ca și cauză de încetare a procesului penal în cazul inculpaților trimiși în judecată pentru participație la furt calificat prev. de art. 26 – art.208 alin. 1 lit. a, g, și i Cod penal 1969, nu putea fi invocată la termenul de judecată din 14 ianuarie 2014 deoarece judecata recursului a avut loc sub incidența legii penale în vigoare la aceea dată și care nu prevedea o astfel de posibilitate de stingere a acțiunii penale.

De altfel, atât sub legea procesual penală abrogată la 01 februarie 2014 cât și aceea în vigoare la data introducerii prezentei cereri de revizuire, existența unor probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, poate fi invocată ca și caz de repunere în discuție a hotărârilor penale definitive, numai prin contestație în anulare, cale extraordinară de atac de care revizuientul condamnat R. A. a și uzat, formând obiectul dosarului penal nr._ /a1 al Judecătoriei Târgoviște.

Separat de cele ce preced, Curtea constată că declarația datată ca fiind înregistrată sub nr. 01 din 10 iunie 2014 la Cabinetul de Avocatură G. D. din cadrul Baroului București, depusă ca și înscris nou prin care s-ar atesta voința părții civile F. D. privind stingerea acțiunii penale prin împăcarea părților, respectiv primirea sumei de 4.000 lei reprezentând daune morale și materiale solicitate în dosarul penal nr._, nu poate fi primită ca și cauză de modificare a cuantumului pedepsei judiciare, stabilită cu autoritate de lucru judecat.

Aceasta întrucât, conform dispozițiilor procedurale penale anterior menționate, orice motiv vizând atenuarea răspunderii penale ori aplicarea unui tratament sancționator mai blând contravine regulilor ce permit retractarea hotărârilor penale definitive, în procedura revizuiri, cazurile enumerate sub art. 453 alin.1 Cod proc. penală referindu-se la pronunțarea unei soluții diametral opuse aceleiași adoptate în ciclul procesual ordinar.

Prin urmare, finalitatea și funcția procesuală a revizuirii presupune descoperirea, strângerea și aducerea în fața instanțelor a unui material probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut, care ar permite constatarea pretinsei erori judiciare, și după caz, înlăturarea acesteia ori a soluțiilor în sensul dispunerii achitării ori înlăturării ca fiind netemeinice a soluțiilor de condamnare, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal, ceea ce nu s-a realizat în speță.

Rezultând așadar, în prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile cumulative ce permit admisibilitatea în principiu a cererii introduse la data de 29 iulie 2014 de către condamnatul R. A. privind revizuirea hotărârii de condamnare în executarea căreia se află în prezent, sentința primei instanțe se apreciază ca fiind justă și conformă legii.

În consecință, apelul declarat de acesta se va respinge în baza art. 421 pct. 1 lit. b rap. la art. 459 alin. 7 teza II Cod proc. penală, ca nefondat, urmând să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat, inclusiv acelea reprezentând onorariu parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu conform art. 90 alin. 1 Cod proc. penală, până la prezentarea avocatului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) rap. la art. 459 alin. 7 teza a II-a Cod proc. penală respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul condamnat R. A. fiul lui M. și D., născut la data de 29 martie 1977, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr. 262 din Camera de Consiliu de la data de 11 august 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.

Obligă apelantul la plata sumei de 265 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 lei reprezentând onorariu parțial pentru avocatul desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2015.

Președinte,Judecător,

E. N. S. P. B.

Grefier,

M. G.

Red. NE

Tehnored. GM

2 ex./03 decembrie 2015

Dosar fond nr._ Judec. Târgoviște

Judec. fond I. C. C.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1036/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI