Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Decizia nr. 459/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 459/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 06-05-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA NR.459

Ședința publică din data de 06 mai 2015

Președinte – C. R.

Judecător - I. N.

Grefier - D. R. D.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I.

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpații P. M. M., fiul lui D. și E., născut la 29 octombrie 1986, în Târgoviște, domiciliat în ., ., județ Dâmbovița, CNP_ și C. I., fiul lui G. și E., născut la 28 decembrie 1983, în Târgoviște, domiciliat în ., ., județ Dâmbovița, CNP_, împotriva sentinței penale nr. 81 din data de 26 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care s-au dispus următoarele:

În baza art. 371 Noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin.2, 10 Noul Cod procedura penală a fost condamnat inculpatul P. M. M., fiul lui D. și E., născut la 29 octombrie 1986, în Târgoviște, domiciliat în ., județ Dâmbovița, CNP_, la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice comisă la 20 aprilie 2014.

În temeiul art. 67 alin.1 Noul Cod penal rap. la art. 66 alin.1 lit. a, b Noul Cod penal s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an de la executarea pedepsei principale.

Conform art. 91 Noul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit în baza art. 92 Noul Cod penal.

Potrivit art. 93 alin.1 Noul Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă și să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin.3 Noul Cod penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul unei unități stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița (Parcul Dalles aparținând Primăriei Bucșani – lucrări întreținere, parc, spații verzi sau S. de Sport aparținând Primăriei Bucșani – lucrări de întreținere, spații verzi, lucrări împrejmuire, alte lucrări de întreținere) corespunzător domiciliului inculpatului, pe o perioadă de 30 zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin.4 Noul Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 96 Noul Cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei în cazul nerespectării obligațiilor impuse sau a săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere.

În temeiul art. 404 alin.4 lit. a) Nou Cod de procedură penală rap. la art.72 alin.1 Noul Cod Penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii din data de 22 aprilie 2014.

Conform art. 399 alin.1 Noul Cod procedură penală s-a menținut măsura controlului judiciar față de inculpat.

Prin aceeași sentință, potrivit art. 371 Noul Cod penal cu aplic. art. 41 alin.1 Noul Cod penal, art. 396 alin.2,10 Noul Cod Penal a fost condamnat inculpatul C. I., fiul lui G. și E., născut la 28 decembrie 1983, în Târgoviște, domiciliat în ., ., județ Dâmbovița, CNP_, la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice comisa la 20 aprilie 2014.

În baza art. 15 alin.2 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2013 a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 470/29 noiembrie 2012 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin nerecurare (dosar nr._ ) și s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare, alături de pedeapsa de 5 luni închisoare, aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute în total 2 ani și 5 luni închisoare.

Conform art. 65 alin.1 Noul Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea pe durata executării pedepsei a drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b Noul Cod penal mai sus menționate.

Potrivit art. 404 alin.4 lit. a Noul Cod penal rap. la art.72 alin.1 Noul Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii din data de 21 aprilie 2014, din prezenta cauză, precum și a reținerii și a arestului preventiv din perioada 26 august 2012-15 septembrie 2012 (dosar nr._ ).

În baza art. 399 alin.1 Nou Cod de procedură penală s-a menținut măsura controlului judiciar față de inculpat.

În temeiul art. 112 alin.1 lit. b Nou Cod de procedură penală s-a dispus confiscarea toporului și a țevii metalice, obiecte folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunii, depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Dâmbovița, potrivit dovezii . nr._/23 aprilie 2014.

În baza art. 46 alin.1 Nou Cod de procedură penală s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul F. D. și înregistrarea unui dosar cu indicativ nou cu termen de judecată la data de 19 martie 2015, sens în care s-a dispus citarea inculpatului.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat P. M. M., prezent și asistat de avocat N. V., potrivit împuternicirii avocațiale ./2015, atașată la fila 7 din dosar și apelantul inculpat C. I., prezent și asistat de avocat M. I., în substituire pentru avocat din oficiu C. L., potrivit delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2015, atașată la fila 17.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat din oficiu M. I., pentru apelantul inculpat C. I., solicită amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată, pentru lipsă de apărare și angajare apărător, întrucât la termenul anterior instanța s-a pronunțat pe măsura preventivă.

Întrebat fiind de către Curte care este motivul pentru care nu și-a angajat avocat până la acest termen, apelantul-inculpat C. I. învederează instanței că nu a avut timp, are doi copilași și se va duce la muncă să poată plăti onorariul pentru avocat.

Apelantul-inculpat P. M. M., prin avocat ales, arată că nu mai are cereri de formulat și nu se opune admiterii cererii de amânare a cauzei formulată de apărătorul apelantului inculpat C. I., pentru pregătirea apărării.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pentru garantarea efectivă a dreptului la apărare, arată că nu se opune la acordarea unui nou termen de judecată, conform art. 356 alin.3 Cod pr. penală.

Curtea, constatând că în cauză a fost acordat termen intermediar la data de 20 aprilie 2015, când s-a discutat măsura preventivă ce fusese menținută de către instanța de fond pentru ambii inculpați, că de la această dată până la termenul de judecată din data de 06 mai 2015, apelantul inculpat avea posibilitatea să-și angajeze apărător, cu atât mai mult cu cât apelul declarat de acesta a fost înregistrat în urmă cu două luni, respinge cererea formulată de apelantul inculpat C. I., în sensul de a acorda un nou termen de judecată pentru a-și angaja avocat, având în vedere și susținerile de la acest termen, în sensul că nu are posibilități materiale.

Pentru apelantul inculpat C. I., avocat M. I., solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, sens în care depune adeverința nr. 12/26 aprilie 2015 eliberată de P. R..

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu încuviințarea probei solicitate.

Curtea, constatând că proba este relevantă pentru soluționarea prezentei căi de atac, admite cererea formulată de apărătorul din oficiu al apelantului inculpat C. I., prin depunerea unui înscris.

Ambii inculpați, întrebați fiind, arată că nu doresc să dea declarații în fața instanței de control judiciar și că își mențin declarațiile date în fața instanței de fond.

Curtea, luând act de declarațiile părților, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată apelurile declarate de inculpații P. M. M. și C. I. în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea căilor de atac formulate în cauză.

Avocat N. V., apărător ales pentru apelantul inculpat P. M. M., solicită admiterea apelul formulat împotriva sentinței penale nr. 81 din 26 februarie 2015, pe care o critică în ceea ce privește alegerea pedepselor și individualizarea acestora.

Susține că deși inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a infracțiunii săvârșite, a colaborat cu organele de anchetă pentru aflarea adevărului și a fost judecat prin procedura simplificată, instanța de fond, deși a reținut aceste aspecte, nu a individualizat în mod corect pedeapsa aplicată.

De asemenea, nu a ținut cont că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întreținere, a făcut dovada unei conduite ireproșabile până la momentul comiterii acestei infracțiuni, așa încât, condamnarea sa la cinci luni de închisoare, cu suspendare, este mult prea severă, raportat la situația concretă.

Mai mult, apreciază că instanța de fond în mod eronat a avut în vedere că antecedența unei amenzi administrative, aceasta nefiind trecută în cazierul judiciar, astfel că individualizarea pedepsei a fost nelegală și netemeinică.

Totodată, arată apărătorul ales al apelantului inculpat P. M. M. că infracțiunea săvârșită are ca variantă amenda penală, care este perfect aplicabilă în acest caz, sancțiunea pecuniară fiind suficientă pentru realizarea scopului pedepsei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.421 pct.2 Cod procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe, iar rejudecând, să se pronunțe o hotărâre de condamnare la pedeapsa amenzii penale, reduse cu o pătrime, conform beneficiului procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției.

La interpelarea instanței, apelantul inculpat P. M. M., arată că nu este încadrat în muncă și că îl ajută familia.

Avocat M. I., apărător desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat C. I., arată că și acesta a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 81 din 26 februarie 2015, inițial criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, însă față de poziția procesuală expres manifestată în fața Curții, critică această hotărâre în latură penală, respectiv, a mers pe recunoaștere, a primit o pedeapsă de cinci luni pentru infracțiunea din prezentul dosar, la care s-a contopit prin adunare, pedeapsa de doi ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 470 din 29 noiembrie 2012 a Judecătoriei Târgoviște, rezultanta fiind de doi ani și cinci luni închisoare.

Învederează că inculpatul are cinci copii, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și că apelul declarat vizează doar latura penală, considerând că pedeapsa ce i-a fost aplicată este mult prea mare și față de art. 371 Cod penal, ce prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu amenda, solicită să se aprecieze asupra cuantumului pedepsei, în sensul aprecierii asupra posibilității reducerii ei sau înlocuirii cu amendă, redusă cu un sfert, așa cum s-a solicitat anterior și pentru celălalt apelant inculpat, deoarece rezultatul pentru familie este dificil de evaluat.

În plus, apreciază că măsura amenzii sau reducerea pedepsei efective și-ar putea atinge la fel de bine scopul, neexistând semne că în aceste circumstanțe va săvârși alte fapte cu consecințe juridice.

Față de acest lucru, solicită admiterea apelului în latură penală, desființarea sentinței penale, în ceea ce privește infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și, în principal, înlocuirea pedepsei cu închisoarea, cu pedeapsa amenzii, redusă cu un sfert, datorită poziției procesuale, iar dacă se trece peste această poziție procesuală, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei la minimul special prevăzut de lege.

Apelantul inculpat C. I., întrebat fiind, arată că este angajat la croitorie, dar pentru că s-a întâmplat acest eveniment, și-a dat demisia.

De fapt, este angajat dar o să-și dea demisia, dacă i se acordă ocazia, se va duce înapoi, are venitul minim pe economie, respectiv 900 lei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de inculpații P. M. M. și C. I., susținând că hotărârea pronunțată de Judecătoria Târgoviște este legală și temeinică iar pedepsele aplicate celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice sunt just individualizare, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.74 Cod penal și nu există temeiuri care să justifice o redozare a acestora sau aplicarea sancțiunii penale a amenzii pentru inculpatul P. M.. Astfel, pedepsele sunt orientate către minimul incriminator iar la stabilirea cuantumului acestora, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpați, modalitatea de comitere a acestora, modul violent în care aceștia au acționat, provocând scandal în public, provocând temerea și indignarea persoanelor aflate în zona conflictului iar raportat la datele care caracterizează persoanele inculpaților, se poate constata că aceștia nu sunt la primul impact cu legea penală, inculpatul C. I. fiind recidivist, situație în care pedepsele sunt aplicate să-și atingă scopul prevăzut de lege și nu se impune a fi reindividualizate.

Apelantul inculpat P. M. M., având cuvântul personal, recunoaște fapta, îi pare rău pentru ce a făcut și solicită, dacă se poate, să se schimbe încadrarea pe care o are, întrucât se poate descurca să achite o amendă pentru fapta făcută.

Apelantul inculpat C. I., având cuvântul personal, arată că îi pare rău pentru ce a făcut și solicită, dacă se consideră că se poate aplica o amendă, să o poată plăti cum poate.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din data de 26 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în temeiul disp. art. 371 Noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin.2,10 Noul Cod procedura penală a fost condamnat inculpatul P. M. M., fiul lui D. și E., născut la 29 octombrie 1986, în Târgoviște, domiciliat în ., județ Dâmbovița, CNP_, la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice comisa la 20 aprilie 2014.

Conform art. 91 Noul Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabili în baza art. 92 Noul Cod penal.

În baza art. 93 alin.3 Noul Cod penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul unei unități stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița (Parcul Dalles aparținând Primăriei Bucșani– lucrări întreținere, parc, spații verzi sau S. de Sport aparținând Primăriei Bucșani – lucrări de întreținere, spații verzi, lucrări împrejmuire, alte lucrări de întreținere) corespunzător domiciliului inculpatului, pe o perioadă de 30 zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin.4 Noul Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.96 Noul Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei în cazul nerespectării obligațiilor impuse sau a săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere.

În temeiul art. 404 alin.4 lit. a Nou Cod de procedură penală rap. la art.72 alin.1 Noul Cod Penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii din data de 22 aprilie 2014.

Conform art. 399 alin.1 Noul Cod procedură penală s-a menținut măsura controlului judiciar față de inculpat.

Prin aceeași sentință, potrivit art. 371 Noul Cod penal cu aplic. art. 41 alin.1 Cod penal, art. 396 alin. 2, 10 Noul Cod Penal a fost condamnat inculpatul C. I., fiul lui G. și E., născut la 28 decembrie 1983, în Târgoviște, domiciliat în ., ., județ Dâmbovița, CNP_, la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice comisă la 20 aprilie 2014.

În baza art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/24 octombrie 2013 a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 470/29 noiembrie 2012 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin nerecurare (dosar nr._ ) și s-a dispus executarea pedepsei de 2 ani închisoare alături de pedeapsa de 5 luni închisoare, aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute în total 2 ani și 5 luni închisoare.

Conform art. 65 alin.1 Noul Cod penal i s-a interzis inculpatului exercitarea pe durata executării pedepsei a drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b Noul Cod penal mai sus menționate.

În baza art. 399 alin.1 Nou Cod de procedură penală s-a menținut măsura controlului judiciar față de inculpat.

Conform art. 46 alin.1 Nou Cod de procedură penală s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul F. D., urmând a se înregistra dosar cu indicativ nou iar în cauza disjunsă s-a acordat termen de judecată la data de 19 martie 2015, cu citarea inculpatului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a reținut că prin Rechizitoriul nr. 2417 din data de 20 octombrie 2014 au fost trimiși în judecată inculpații P. M. M., C. I. și F. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburarea liniștii și ordinii publice prevăzute de art. 371 Noul Cod de procedură penală.

În fapt, s-a reținut că data de 20 aprilie 2014, în jurul orelor 16.00 inculpații, prin folosirea de violențe, cu bâte, țevi metalice și topoare au provocat scandal în public pe DJ 711 în . și liniștea publică și provocând temerea și indignarea sătenilor.

Situația de fapt mai sus menționată a fost întemeiată de procuror pe următoarele mijloace de probă: procese verbale de cercetare la fața locului și planșă foto, declarații de martor, declarațiile inculpaților.

Prin încheierea din 12 decembrie 2014, în temeiul art. 346 alin. (2) Noul Cod de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea rechizitoriului cu nr. 2417/P/2014 din data de 20 octombrie 2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, precum și a dispozițiilor legale referitoare la administrarea probelor și efectuarea actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

În cursul judecății, inculpații P. M. M. și C. I. au recunoscut săvârșirea faptei și au fost de acord ca judecata să se desfășoare conform probelor administrate în faza de urmărire penală.

Inculpatul F. D. nu a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art. 374 alin.4 Noul Cod procedura penală.

Față de inculpați, pe parcursul urmăririi penale, a fost dispusă măsura controlului judiciar, măsură ce a fost menținută prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din 03 noiembrie 2014 și de instanță prin încheierile din 9 ianuarie 2015 și din 19 februarie 2015.

Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că aspectele de fapt prezentate în rechizitoriu sunt confirmate, inculpații P. M. M. și C. I. făcându-se vinovați de desfășurarea activităților reținute în rechizitoriu.

S-a reținut că situația de fapt a rezultat din ansamblul probelor administrate, inculpații P. M. M. și C. I. au recunoscut săvârșirea infracțiunii, declarațiile acestora coroborându-se cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, declarațiile inculpatului F. D., declarațiile martorilor M. B. A., S. G., I. F., C. A., Palea G., C. A., R. M., Bolontoc G., R. Richard I., Ș. V. F., C. M., Maghiran I. G..N. F. R. M., T. M., T. R..

Astfel, la data de 20 aprilie 2014, pe raza comunei Băleni, în zona sediului Primăriei, în timp ce inculpații P. M. M. și C. I. se aflau în autoturismul marca BMW X5 condus de martorul N. F., acesta a fost blocat în trafic de un alt autoturism din care a coborât inculpatul F. D., zis P.. Inculpatul F. D. avea în mâini două pistoale cu care a tras spre inculpatul P., nimerindu-l în obrazul stâng iar după ce acesta a căzut, inculpatul a început să îl lovească până și-a pierdut cunoștința.

Că incidentul s-a petrecut pe raza comunei Băleni, în zona sediului Primăriei, a rezultat de declarațiile inculpaților P. M.-M. și C. I. și de depozițiile martorilor N. F., M. B. A., S. G., R. M. și prezintă importanță sub aspectul circumstanțelor comiterii faptei ulterioare.

La aceeași dată, în jurul orei 15.30, inculpații P. M.-M. și C. I. s-au deplasat din comuna Bucșani, . Băleni, . domiciliul martorilor T. R. și T. M. L. unde s-au înarmat cu bâte din lemn, țevi metalice și topoare. Martorii I. F. și C. A., T. R. și T. M. L. au confirmat această situație de fapt.

Ulterior, inculpații P. M.-M. și C. I. s-au deplasat către locuința inculpatului F. D. și înarmați cu o țeavă metalică și un topor, au început să provoace scandal. În curtea locuinței inculpatului F. D., împreună cu acesta se mai aflau prietenii săi, numiții R. Richard I., Ș. V. F., R. M. și Maghiran I. G. care avea autoturismul marca Opel Frontera, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare_ staționat pe stradă, în fața porții.

Cu obiectele pe care le aveau asupra lor inculpații P. M.-M. și C. I. au provocat distrugeri autoturismului.

În momentul în care inculpații provocau distrugeri autovehiculului, din curtea imobilului a ieșit inculpatul F. D. însoțit de prietenii săi. Inculpatul C. I. a reușit să fugă, însă inculpatul P. M. M. nu a reușit să urce în autoturism, fiind prins de inculpatul F. D. care l-a lovit cu pumnii și picioarele.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto a rezultat că autoturismul marca Opel Frontera cu nr. de înmatriculare_, staționat în fața locuinței inculpatului F. D., prezenta distrugeri la capota motor, aripa stângă față, geamuri portiere stânga față și dreapta spate, geamuri de protecție a farurilor și lămpilor de semnalizare.

Din raportul de expertiză medico-legală nr.93/4/22 aprilie 2014 a rezultat că inculpatul P. M. M. a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce în data de 20 aprilie 2014, prin loviri directe, repetate, cu corp dur, lovire de suprafață dură, rugoasă, împroșcare cu proiectil mic, posibil tras cu armă neletală și lovire cu corp tăietor.

Că inculpații P. M.-M. și C. I. au tulburat ordinea și liniștea publică prin violențe comise împotriva autoturismului și prin amenințări și atingeri grave aduse demnității persoanelor s-a reținut că rezultă din declarațiile martorilor Palea G., C. A., Bolontoc G., R. Richard I., Ș. V. F., C. M., Maghiran I. G., R. M., G. E..

Martorii R. Richard I. și Ș. V. F. au declarat că, în timpul exercitării actelor de violență asupra autovehiculului, au stat într-un garaj, fiindu-le frică.

Evaluând probele administrate în cauză instanța de fond a constatat că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel încât a dispus condamnarea inculpaților P. M.-M. și C. I. pentru comiterea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, faptă comisă cu intenție indirectă, prin prevederea rezultatului faptei și acceptarea posibilității producerii acestuia.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpaților săvârșită cu vinovăție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută de art. 371 din Noul Cod penal.

Pentru inculpatul C. I., prima instanță a reținut starea de recidivă prev. de art. 41 alin.1 Noul Cod penal, infracțiunea dedusă judecății fiind sancționată cu o pedeapsă de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă (mai mare de un an) și comisă după ce inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81- art. 82 Noul Cod Penal prin sentința penală nr. 470 din 29 noiembrie 2012 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin nerecurare (dosar nr._ ).

La alegerea pedepselor și individualizarea cuantumului acestora, prima instanță a avut în vedere, potrivit art. 74 Noul Cod penal, pericolul social concret al faptei și periculozitatea inculpaților, evaluate după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, a mijloacelor folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța de fond a avut în vedere, în primul rând, limitele pedepselor prevăzute de lege, reduse cu o treime în cazul pedepsei închisorii și cu o pătrime în cazul pedepsei amenzii penale, în contextul utilizării de către aceștia a procedurii simplificate conform recunoașterii acuzației.

Au fost astfel subliniate, în special, condițiile în care au acționat inculpații, după ce inculpatul F. D. a acționat în mod violent asupra inculpatului P., în trafic, când, aparent fără un motiv întemeiat, a tras asupra acestuia cu două pistoale, modul de operare (după procurarea unor instrumente adecvate ce puteau constitui chiar mijloace de apărare, ziua, într-o zi de sărbătoare religioasă), cu scopul răzbunării dar și într-o stare de tensiune cauzată de comportamentul anterior al inculpatului F. D., tulburarea efectiv produsă ordinii și liniștii publice, celelalte urmări, constând în distrugerile produse autoturismului marca Opel Frontera, ce nu aparținea inculpatului F. D..

Totodată, au fost avute în vedere și atitudinea sinceră manifestată de inculpatul P. și actele în circumstanțiere personală depuse de acesta (caracterizări, are un copil minor), respectiv relativ sinceră, în cazul inculpatului C., adoptată pe parcursul urmăririi penale.

Instanța de fond a avut în vedere și natura antecedentelor penale în cazul inculpatului C., acesta fiind condamnat pentru comiterea infracțiunii de încăierare, respectiv violare de domiciliu. În cazul inculpatului P. s-a constatat existența unei amenzi administrative aplicate pentru fapte de o altă natură (art.85 alin.1, 2 din O.U.G. nr.195/2002).

Față de aceste toate aspecte, prima instanță a aplicat inculpaților câte o pedeapsă de 5 luni închisoare, apropiată de minimul special al pedepsei închisorii (3 luni), redus cu o treime (2 luni), pedeapsa cu amendă penală fiind considerată insuficientă pentru realizarea scopului pedepsei.

Față de săvârșirea infracțiunii în interiorul termenului de încercare de 4 ani, în cazul inculpatului C. I. instanța de fond a constatat aplicabile dispozițiile art. 15 din Legea nr.187/2012 referitoare la punerea în aplicare a noului cod penal, care prevăd că în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior intrării în vigoare a noului cod penal, dacă persoana condamnată săvârșește o nouă infracțiune, instituția revocării acestui beneficiu, se aplică și după . noului cod penal.

Astfel, instanța de fond a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei și a dispus executarea acestei pedepse alăturat celei aplicate prin prezenta, inculpatul având de executat pedeapsa totală de 2 ani și 5 luni închisoare.

Singura modalitate de executare a pedepsei de 2 ani și 5 luni închisoare fiind cea în detenție raportat la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare.

Totodată, instanța de fond a apreciat necesar a interzice inculpatului, în baza art.67 alin.1 Noul Cod Penal rap. la art. 66 alin.1 lit. a, b Noul Cod penal, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an de la executarea pedepsei principale.

În temeiul art.65 alin.1 Noul Cod penal a interzis inculpatului exercitarea pe durata executării pedepsei a drepturilor prev. de art. 66 alin.1 lit. a, b Noul Cod penal mai sus menționate.

Potrivit art. 404 alin.4 lit. a Noul Cod procedura penala rap. la art.72 alin.1 Noul Cod Penal a fost dedusă din pedeapsă, durata reținerii din data de 21 aprilie 2014 din prezenta cauză, precum și reținerea și arestarea preventivă din perioada 26 august 2012 – 15 septembrie 2012 (dosar nr._ ).

În baza art. 399 alin.1 Noul Cod procedura penala a fost menținută măsura controlului judiciar față de inculpat, fiind în continuare necesar un control asupra acestuia, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P. M. M., ca modalitate de executare a pedepsei, prima instanță a considerat că se impune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în raport de persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Conform art. 67 alin.1 Noul Cod penal rap. la art. 66 alin.1 lit. a, b Noul Cod penal, apreciind necesar a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an de la executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 92 Noul Cod penal a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani.

Totodată, în baza art. 93 alin.1 Noul Cod penal s-a dispus obligarea inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă și să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit art. 93 alin.3 Noul Cod penal s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul unei unități stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița (Parcul Dalles aparținând Primăriei Bucșani – lucrări întreținere, parc, spații verzi sau S. de Sport aparținând Primăriei Bucșani – lucrări de întreținere, spații verzi, lucrări împrejmuire, alte lucrări de întreținere) corespunzător domiciliului inculpatului, pe o perioadă de 30 zile lucrătoare.

Conform art. 91 al.4 Noul Cod penal i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Noul Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei în cazul nerespectării obligațiilor impuse sau a săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere.

În temeiul art. 404 alin.4 lit. a Noul Cod procedura penală rap. la art.72 alin.1 Noul Cod penal s-a dedus din pedeapsă durata reținerii din data de 22 aprilie 2014.

În baza art. 399 alin.1 Noul Cod procedura penală, a fost menținută măsura controlului judiciar față de inculpat, constatându-se că motivele avute în vedere la luarea măsurii preventive impun în continuare un control strict asupra libertății de mișcare a inculpatului.

Conform art. 112 alin.1 lit. b Noul Cod procedura penală, s-a dispus confiscarea toporului și a țevii metalice, obiecte folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunii, depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Dâmbovița, potrivit dovezii . nr._/23 aprilie 2014.

Totodată, în baza art. 46 alin.1 Noul Cod procedura penală, pentru buna desfășurare a judecății, întrucât soluționarea acțiunii penale în privința inculpatului F. D. necesită administrarea probei cu martori și o durată mai mare a judecății, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul F. D., înregistrându-se dosar cu indicativ nou.

Împotriva sentinței penale nr. 81 din 26 februarie 2015, în termen legal au declarat apel inculpații P. M. M. și C. I., care au criticat soluția instanței de fond de netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, susținând, în esență, că în raport de poziția procesuală adoptată, privind recunoașterea în totalitate a faptei imputate și persoana fiecăruia, o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimul special prevăzut de lege și chiar amenda penală, stabilită alternativ în textul incriminator, ar fi în egală măsură aptă să contribuie la reeducarea acestora.

Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea căilor de atac formulate, desființarea în parte a sentinței și în rejudecare, aplicarea unei sancțiuni cu amenda penală, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei închisorii la minimul special.

Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de criticile invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, conform art.417 alin.2 Cod procedură penală, constată că aceasta este legală și temeinică iar apelurile declarate de inculpați nu se justifică, pentru considerentele ce urmează:

Pe baza probelor și mijloacelor probatorii administrate pe parcursul urmăririi penale, constând în: procesele verbale de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor M. B. A., S. G., I. F., C. A., Palea G., C. A., R. M., Bolontoc G., R. Richard I., Ș. V. F., C. M., N. F., declarațiile persoanelor vătămate P. M. M., M. I. G., ce se coroborează cu declarațiile date de inculpați, în condițiile prev. de art. 374 alin.4, art. 375 și art. 377 Cod procedură penală, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior și care nu a fost contestată de vreunul dintre inculpați.

Printr-o justă evaluare și interpretare a acestora, conform art. 103 Cod proc. penală, în mod corect s-a stabilit că la data de 20 aprilie 2014, în jurul orelor 14, inculpații, prin folosirea de violențe, cu bâte, țevi metalice și topoare au provocat scandal public pe D.J. 711 din . și liniștea publică și provocând temerea și indignarea sătenilor.

Raportat la situația de fapt expusă și reținând că inculpații au comis faptele cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv intenție directă, prev. de art. 16 alin.3 lit.a) Cod penal, condamnarea fiecăruia, în temeiul disp. art.371 Cod penal este temeinică și legală, încadrarea juridică stabilită fiind corespunzătoare faptei și vinovăției fiecăruia.

De asemenea, având în vedere că inculpații au recunoscut fapta, în modalitatea expusă în actul de sesizare și și-au însușit probatoriile administrate pe parcursul urmăririi penale și reținerea disp. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă, este justă.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C. I., se constată, raportat la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 470 din 29 noiembrie 2012 a Judecătoriei Târgoviște, că infracțiunea dedusă judecății a fost comisă înăuntrul termenului de încercare stabilit prin aceasta, așa încât, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 41 alin.1 Cod penal, revocarea beneficiului suspendării condiționate cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin hotărârea anterior arătată, este justă și conformă disp. art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2013, astfel că, alăturarea acestei pedepse celei stabilite în cauza de față, este temeinică și legală.

Referitor la individualizarea judiciară a sancțiunii se constată, contrar criticilor de netemeinicie invocate de inculpați că instanța de fond a evaluat în mod corespunzător criteriile prev. de art. 74 Cod penal. Au fost avute, astfel, în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, conduita avută de inculpați în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, situația socială și familială a fiecăruia, așa încât, aplicarea unei pedepse de 5 luni închisoare, situată în apropierea limitei minime prevăzută de textul de lege incriminator, este o pedeapsă justă, aptă să răspundă scopului privind asigurarea prevenției speciale și generale, motiv pentru care nu se justifică reindividualizarea acesteia, astfel cum s-a solicitat.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P. M. M., se constată că instanța de fond a luat în considerare că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are caracterizări favorabile din partea autorităților locale, motive pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art.91 Cod penal, în cauză fiind îndeplinite toate cerințele legale în acest sens.

Totodată, în mod corect s-a dispus obligarea inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere să respecte măsurile prev. de art. 93 alin.1 Cod penal și să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, potrivit art. 93 alin.3 din același cod.

În ceea ce privește însă durata acestei din urmă măsuri, respectiv, pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare, deși este inferioară limitei minime de 60 de zile prevăzute de lege, nu poată fi modificată în calea de atac a inculpatului, în cauză fiind incidente disp. art. 418 Cod proc. penală.

Raportat la gradul relativ ridicat de pericol social al faptei, ce rezultă din circumstanțele concrete de comitere, mijloacele folosite și consecințele produse, Curtea, în acord cu argumentele primei instanțe, constată că aplicarea sancțiunii amenzii este insuficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului în spiritul respectării normelor de drept penal și adaptării conduitei sale la cerințele acestora, iar pe de altă parte, nu se impune dat fiind că inculpatul nu a făcut dovada obținerii de venituri.

Pentru aceleași considerente, nu se justifică nici reducerea cuantumului pedepsei la minimul special, de 2 luni, critica invocată de inculpat fiind și sub acest aspect, nefondată.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C. I., se constată, contrar criticilor de netemeinicie pe care le-a invocat, că pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată acestuia este justă, chiar blândă, raportat atât la circumstanțele reale ale faptei, așa cum au fost arătate în precedent, dar mai ales la statutul de recidivist al acestuia, motive pentru care nu se impune diminuarea cuantumului pedepsei și cu atât mai puțin, aplicarea unei amenzi penale, pedeapsa aplicată de instanța de fond, în cuantumul și modalitatea de executare fiind singura de natură să contribuie la reeducarea acestuia. În plus, inculpatul nu a făcut dovada obținerii de venituri, așa încât, solicitarea de aplicare a unei amenzi penale nu se justifică.

Constatând că pedeapsa de 2 ani și 5 luni închisoare, aplicată apelantului inculpat C. I. este consecința revocării beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 470 din 29 noiembrie 2012 a Judecătoriei Târgoviște, iar nu a evaluării necorespunzătoare a criteriilor prev. de art. 74 Cod penal, criticile de netemeinicie invocate se privesc ca nefondate.

Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că sentința primei instanțe este temeinică și legală iar apelurile declarate de inculpați sunt nefondate, în temeiul disp. art.421 alin.1 pct.1 lit.b) Cod procedură penală va respinge căile de atac formulate, ca nefondate, cu obligarea fiecărui inculpat la cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 275 alin.2 Cod procedură penală, inclusiv în privința onorariului pentru apărătorii desemnați din oficiu, față de incidența disp. art. 90 alin.1 lit.a) Cod procedură penală, stabilite potrivit art. 5 alin. 1 lit. b) din Protocolul Comun nr._/2008 al Ministerului Justiției și nr. 1693/2008 al Uniunii Naționale a Barourilor din România din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.421 pct.1 lit. b) Cod procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații P. M. M. (fiul lui D. și E., ns. la 29 octombrie 1986), cu domiciliul în ., ., jud. Dâmbovița și domiciliul ales la C.. av. N. V., cu sediul în Târgoviște, Calea Ploiești, .. C, . și C. I. (fiul lui G. și E., ns. la 28 decembrie 1983), cu domiciliul în ., ., jud. Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 81 din 26 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.

În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe apelantul inculpat P. M. M. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei onorariu avocat oficiu până la prezentarea avocatului ales, și pe apelantul inculpat C. I. la plata sumei de 500 lei cu același titlu, din care 300 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, ambele onorarii urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 mai 2015.

Președinte, Judecător,

C. R. I. N.

Grefier

D. R. D.

Tehnored I.N./DDR.

5 ex./12.06.2015

Dosar fond_ Judecătoria Târgoviște

Jud. fond D. M.

Operator de date caracter personal

Notificare 3113/2006

← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 469/2015....		Tulburarea de posesie. Art.256 NCP. Decizia nr. 481/2015. Curtea... →

Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Decizia nr. 459/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Decizia nr. 459/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI