Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 469/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Curtea de Apel PLOIEŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 469/2015 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 07-05-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 469

Ședința publică din data de 7.05.2015

PREȘEDINTE – I. S.

JUDECĂTOR - V. M.

GREFIER - M. E.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. I. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE, inculpatul P. G. I., fiul lui G. și A., ns. la data de 5.05.1987, domiciliat în ., ., județul Dâmbovița și partea civilă O. I., domiciliat în com. Doicești, ., ., împotriva sentinței penale nr.322 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care, a fost admisă în parte cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din art. 23 alin. 1/1 lit. c din Legea nr.205/2004 în art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr.205/2004.

În baza art. 180 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. G., fiul lui G. și A., născut la 05 mai 1987 în Târgoviște, Dâmbovița, domiciliat în Doicești, ., județul Dâmbovița, CNP_, la pedeapsa de 2 luni închisoare, persoană vătămată fiind Mihaese V. R., domiciliată în comuna Glodeni, ., județul Dâmbovița.

În temeiul art. 180 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. G. la pedeapsa de 2 luni închisoare, persoană vătămată fiind D. M., domiciliată în comuna Glodeni, ., județul Dâmbovița.

În baza art. 193 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. G. la pedeapsa de 3 luni închisoare, persoană vătămată fiind O. I., domiciliat în comuna Doicesti, ., ., județul Dâmbovița.

În temeiul art. 239 alin. 1 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. G. la pedeapsa de 10 luni închisoare, persoană vătămată fiind M. R. C. domiciliat în comuna Șotânga, .. 50, județul Dâmbovița.

În baza art. 239 alin. 1 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. G. la pedeapsa de 10 luni închisoare, persoană vătămată fiind O. E. domiciliat în Târgoviște, ..1 B, ..

În temeiul art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. G. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr.205/2004 cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. G. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 88 Cod penal, s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii din 7.08.2013.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b Cod penal.

În art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P. G. la plângerea prealabilă a persoanei vătămate N. V. domiciliat în ., .. 7, județul Dâmbovița, pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 Cod penal.

S-a luat act că partea civilă N. V. a renunțat la acțiunea civilă formulată împotriva inculpatului.

În temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, cu aplicarea art. 4 din Codul penal a achitat pe inculpatul P. G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991.

S-a luat act că persoanele vătămate Mihaese V. R., D. M., M. R. C. și O. E. V. nu s-au constituit părți civile.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă O. I. având ca obiect obligarea inculpatului la plata daunelor morale.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei către persoana vătămată O. I., cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, a fost obligată persoana vătămată N. V., la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul – inculpat P. G. I., personal și asistat de avocat B. D., apărător ales din Baroul Dâmbovița, lipsă fiind intimații – părți civile O. I., N. V. și intimații – persoane vătămate D. M., M. V. R., M. R. C. și O. E. V..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se învederează instanței că s-au depus la dosar motivele de apel formulate de inculpatul P. G. I..

Avocat B. D., având cuvântul pentru inculpat solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere pe care le și depune la dosar și arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.

Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.

Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că, înțelege să critice sentința penală nr.322 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, pentru netemeinicie, sub aspectul modului de individualizare a pedepsei, în sensul în care, în cauză, pedeapsa rezultantă nu este proporțională cu gravitatea acuzațiilor ce i se aduc inculpatului.

Ca situație de fapt, arată că la data de 06 august 2013, în jurul orelor 18.00, pe raza comunei Doicești, județul Dâmbovița, inculpatul P. G. I., le-a lovit pe Mihaese V. R. și pe D. M. și i-a amenințat (în acest timp ținând în mână un topor) pe N. V. și O. I.. În aceeași perioadă de timp, în loc public, inculpatul a lovit cu un topor un cal aparținând lui N. V. și a amenințat cu un topor pe O. N.. Sosite la fața locului organele de poliție au luat măsura conducerii inculpatului la sediul postului de poliție, însă pe traseu, acesta i-a amenințat pe subcomisarul de poliție O. E. V. și pe agentul șef principal de poliție M. R. C., ambii lucrători de poliție, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Prin comportamentul inculpatului, s-a produs o tulburare a ordinii și liniștii publice, având în vedere numărul de persoane agresate, amenințate în centrul și pe străzile comunei Doicești.

Consideră că pedepsele aplicate pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe sunt prea mici, față de modalitatea în care au fost comise faptele și față de urmările produse, inculpatul lovind pe cele două femei Mihaese V. R. și D. M., fără a fi provocat, abuzând de diferența de forță fizică dintre el și cele două persoane vătămate, precum și de temerea vizibilă a celor două și a cetățenilor prezenți, care s-au temut să intervină.

Susține că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile de teamă, având în că inculpatul este cunoscut ca un om violent, cu sancțiuni anterioare pentru fapte cu violență și care a lovit și alte persoane din aceeași comună și a adresat amenințări, inclusiv organelor de poliție.

De asemenea, consideră că pedepsele aplicate pentru infracțiunile de amenințare sunt prea mici, comparativ cu modalitatea de comitere a faptelor și cu urmările produse, întrucât inculpatul i-a amenințat cu moartea pe numitul O. I., pentru ca acesta să-și retragă plângerea penală, precum și pe martorul O. N., amenințare care le-a produs acestora o temere în contextul în care inculpatul este cunoscut ca un om violent, cu sancțiuni anterioare pentru fapte cu violență, dar și datorită faptului că acesta ținea în mână un topor, cu care anterior lovise calul numitului N. V..

Totodată, susține că pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni de ultraj sunt prea mici și nu sunt proporționale cu gravitatea acuzațiilor ce i se aduc inculpatului și cu urmările produse, deoarece, inculpatul, după încătușarea în vederea conducerii la sediul postului de poliție a devenit recalcitrant și pe parcursul drumului spre sediul postului de poliție a adresat amenințări cu acte de violență subcomisarului de poliție O. E. V. și agentului șef principal de poliție M. R. C., ambii din cadrul Secției nr.1 Poliție Rurală Târgoviște.

În opinia sa, aceste fapte au produs o tulburare a ordinii și liniștii publice, precum și o atingere a bunelor moravuri, având în vedere impactul social provocat de amenințările și injuriile aduse unor persoane ce reprezentau autoritatea statului și de la care cetățenii așteaptă protejarea vieții și integrității corporale, precum și a ordinii și liniștii publice.

Având în vedere numărul de persoane agresate și lovite, în centrul și pe străzile comunei Doicești, precum și sentimentul de nesiguranță creat prin săvârșirea faptelor, consideră că inculpatului trebuia să îi fie aplicat un spor de pedeapsă la pedeapsa cea mai grea aplicată, spor ce poate fi aplicat, conform art.33 lit.a Cod penal.

Față de cele mai sus expuse, apreciază că niciuna dintre circumstanțele concrete ale cauzei nu este de natură a atenua răspunderea inculpatului până la a o se aplica o pedeapsă atât de mică, pentru un număr mare de fapte, ci dimpotrivă, în cauză se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai mare, care să corespundă gravității infracțiunilor săvârșite.

În raport de cele ce preced, în temeiul art.421 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 din Legea nr.255/2013, pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate în parte, rejudecarea cauzei de către instanța de apel cu privire la inculpatul P. G. I. și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a acestuia la executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare, corespunzătoare pericolului social al faptei, urmând a se menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Totodată, solicită a se lua act de retragerea apelului declarat de partea civilă O. I., formulat împotriva aceleiași hotărâri.

Avocat B. D., având cuvântul pentru inculpatul P. G. I., solicită instanței admiterea apelului declarat de acesta, desființarea sentinței atacate, întrucât o consideră netemeinică, în ceea ce privește modul de executare a pedepsei, în stare de deținere.

Precizează că, inculpatul a recunoscut și regretat faptele pentru care a fost condamnat, acestea s-au produs pe fondul unui consum de alcool ceea ce nu îl scuză ci, poate atrage o agravantă.

De asemenea, arată că la instanța de fond a recunoscut, regretat faptele săvârșite și a solicitat judecarea sa conform procedurii simplificate, numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în sarcina sa, cu aplic. disp. art. 396 al.10 NCPP.

Instanța de fond a admis cererea formulată în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3 și aplicării unor pedepse orientate spre minimul special, dar ca modalitate de executare a dispus ca executarea să se facă în stare de detenție, sens în care solicită ca ținându-se cont de circumstanțele sale personale în sensul că se află într-o stare gravă de sănătate așa cum rezultă din documentele medicale aflate la dosar, are o afecțiune a ficatului Hepatita tip B și urmează un tratament special cu INTERFERON și totodată bunicii săi sunt bătrâni și bolnavi, acesta fiind singurul lor sprijin și întreținător de familie, solicită aplicarea art. 86/1 c.p.anterior, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Consideră că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și dacă pedeapsa se execută în stare de libertate sub supraveghere cu toate rigorile impuse de lege, cu precizarea că de la momentul săvârșirii faptelor nu a creat niciun fel de probleme în societate și a avut un comportament corespunzător.

În ceea ce privește apelul declarat de parchet solicită instanței respingerea acestuia ca fiind nefondat, cu precizarea că pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat pe noul cod penal este prevăzută și pedeapsa alternativă a amenzii pe lângă cea a închisorii, iar instanța de fond a apreciat în mod corect cuantumul pedepsei stabilite.

Referitor la susținerea reprezentantului parchetului în sensul că partea civilă nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal de frica inculpatului arată că acesta aspect nu a fost dovedit, iar partea civilă N. s-a împăcat cu inculpatul.

Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat.

Inculpatul P. G. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise, era în stare de ebrietate dată de la care el nu a mai consumat alcool, nu s-a sustras de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească, nu va fugi motiv pentru care solicită admiterea apelului său astfel cum a fost formulat și aplicarea disp. art. 86/1 c.p.

CURTEA,

Asupra apelurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.322 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, a fost admisă în parte cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din art. 23 alin. 1/1 lit. c din Legea nr.205/2004 în art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr.205/2004.

În baza art. 180 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. G., fiul lui G. și A., născut la 05 mai 1987 în Târgoviște, Dâmbovița, domiciliat în Doicești, sat Doicești, ., județul Dâmbovița, CNP_, la pedeapsa de 2 luni închisoare, persoană vătămată fiind Mihaese V. R., domiciliată în comuna Glodeni, ., județul Dâmbovița.

În temeiul art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 88 Cod penal, s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reținerii din 7.08.2013.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II-a, lit. b Cod penal.

În art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P. G. la plângerea prealabilă a persoanei vătămate N. V. domiciliat în ., .. 7, județul Dâmbovița, pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 Cod penal.

S-a luat act că partea civilă N. V. a renunțat la acțiunea civilă formulată împotriva inculpatului.

În temeiul art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, cu aplicarea art. 4 din Codul penal a achitat pe inculpatul P. G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr.61/1991.

S-a luat act că persoanele vătămate Mihaese V. R., D. M., M. R. C. și O. E. V. nu s-au constituit părți civile.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă O. I. având ca obiect obligarea inculpatului la plata daunelor morale.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei către persoana vătămată O. I., cu titlu de cheltuieli de judecată.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, a fost obligată persoana vătămată N. V., la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin Rechizitoriul nr.4359/P/2013 din data de 26.09.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște a fost trimis în judecată inculpatul P. G. I., pentru săvârșirea în concurs real și în stare de recidivă postexecutorie a infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.180 alin.1, art.193 alin.1, 239 alin.1 și 5, art.321 alin.1 Cod penal, art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 modificată și art.23 alin.1/1 lit.c din Legea nr.205/2004, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.37 alin.1 lit.b Cod penal.

În actul de sesizare s-a reținut în fapt, că în ziua de 06.08.2013, în jurul orelor 18,00, pe raza comunei Doicesti, inculpatul P. G. I. a agresat pe Mihaese V. R. și pe D. M. și i-a amenințat pe N. V. și O. I.. În aceeași perioadă de timp, în loc public, inculpatul a lovit cu un topor un cal aparținând lui N. V. și a amenințat cu un topor pe O. N.. Sosite la fața locului, organele de poliție au luat măsura conducerii inculpatului la sediul postului de poliție. Pe traseul spre sediul poliției, inculpatul i-a amenințat pe subcomisarul de poliție O. E. V. și pe agentul șef principal de poliție M. R. C., ambii lucrători de poliție fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Prin comportamentul inculpatului s-a produs o tulburare a ordinii și liniștii publice, având în vedere numărul de persoane agresate, amenințate în centrul și pe străzile comunei Doicești.

În cursul judecății, până la citirea actului de sesizare, persoanele vătămate N. V. și O. I. s-au constituit părți civile. Primul a solicitat să fie despăgubit cu suma de 5000 de lei cu titlu de daune materiale și morale, iar cel de-al doilea a solicitat să fie despăgubit cu 10.000 de lei cu titlu de daune morale.

Fiind ascultat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor și a solicitat ca judecata să se facă în baza prevederilor art. 320/1 din vechiul Cod de procedură penală.

La cererea părților civile, prima instanță a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, iar la solicitarea inculpatului a admis proba cu acte în circumstanțierea personală a acestuia, depunând la dosar Rezoluția de neîncepere a urmăririi din 29.01.2014 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.6584/P/2013, referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală nr.6584/P/2013; 9138/2013, fișă tratament nr.783/25.03.2013 emisă de CNAS București, scrisoare medicală, buletin de analize nr._ din 4.12.2012, fișa de inițiere și monitorizare a tratamentului hepatitei cronice B,C,D si cirozei hepatice B, C, D, alte înscrisuri medicale.

S-a întocmit în cauză și un referat de evaluare cu privire la inculpat.

Pentru probarea pretențiilor civile formulate de O. I., a fost ascultată martora D. A. M..

În ședința publică din 19 martie 2014 atât inculpatul, cât și partea civilă N. V. au declarat că s-au împăcat și că inculpatul a despăgubit-o pe partea civilă cu 800 lei, reprezentând daune materiale ( 500 de lei pentru tratamentul calului lovit) și 300 lei cu titlu de daune morale. Partea civilă a mai declarat că renunță la restul pretențiilor civile formulate în cauză.

În ședința publică din 30 aprilie 2014 procurorul a solicitat înlăturarea dispozițiilor legale referitoare la reținerea stării de recidiva postexecutorie, raportat la infracțiunile de lovire, amenințare, maltratare a animalului, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține starea de recidivă în raport cu infracțiunile menționate.

Analizând probele din dosar, instanța de fond a reținut că, la data de 06.08.2013, în jurul orelor 18:00, în centrul comunei Doicesti, în loc public, fără niciun motiv, inculpatul P. G. I., a aplicat lovituri părților vătămate Mihaese V. R. și D. M., împrejurare care a atras temerea cetățenilor prezenți.

În jurul orelor 18:30, în loc public, inculpatul P. G. I. a adresat amenințări părții vătămate O. I., pe motiv că a declarat împotriva unor prieteni de-ai săi în dosarul penal 3837/P/2013. În aceeași zi, în jurul orelor 19:30, înarmat cu un topor, pe . Doicești, fără niciun motiv, inculpatul a adresat amenințări părții vătămate N. V. și i-a lovit calul cu toporul.

În jurul orelor 20:00, înarmat cu un topor, P. G. I. s-a deplasat în apropierea magazinul martorului O. N., căruia i-a adresat amenințări, însă persoana vătămată nu a formulat plângere prealabilă.

Fiind depistat de organele de poliție, în loc public, în fața Primăriei Doicești, în prezența lucrătorilor de politie, inculpatul P. G. I. a folosit cuvinte obscene prin comportamentul avut aducând atingere bunelor moravuri.

Prin comportamentul inculpatului s-a produs o tulburare a ordinii și liniștii publice, având în vedere numărul de persoane agresate și amenințate, în centrul și pe străzile comunei Doicești. Aceste manifestări reprezintă o atingere adusă bunelor moravuri, manifestări incompatibile cu respectul reciproc și cu demnitatea umană.

După încătușarea în vederea conducerii la sediul postului de poliție, P. G. I. a devenit recalcitrant și pe parcursul drumului spre sediul postului de poliție a adresat amenințări cu acte de violență subcomisarului de poliție O. E. V. și agentului șef principal de poliție M. R. C., ambii din cadrul Secției nr.1 Politie Rurală Târgoviște.

Situația de fapt expusă mai sus a fost probată cu: declarațiile părților vătămate Mihaese V. R., D. M., N. V., O. I., M. R. C. și O. V. E. care au descris împrejurările în care au fost comise faptele, raportul de expertiză medico-legală nr. 242/V/7 08 2013 întocmit de SML Dâmbovița care a concluzionat că numita D. M. prezentă la data examinării leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 6.08.2013 prin lovire cu sau de corp dur, leziuni ce nu necesită îngrijiri medicale, declarațiile martorilor O. E., O. N., D. E., D. N., M. A., N. M. și T. G., care au descris acțiunile violente ale inculpatului, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică, declarația martorului D. D. care a declarat despre amenințările pe care inculpatul le-a adresat agenților de poliție cu ocazia imobilizării sale.

La termenul din 19 februarie 2014 procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 23 alin. 1 ind. 1 lit. c din Legea nr.205/2004 în art. 23 alin. 1 lit. e din același act normativ, care incriminează fapta de rănire a unui animal, cerere admisă de instanță.

Conform dispozițiilor art. 5 din NCP, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

La aplicarea legii penale mai favorabile, s-a avut în vedere decizia Curții Constituționale nr.265 din 06 mai 2014, precum și deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate după . deciziei CC, conform cărora nu se pot combina dispoziții din legi penale succesive, legea penală mai favorabilă aplicându-se global.

Examinând legile penale succesive pentru a o determina pe cea mai favorabilă, conform dispozițiilor art. 5 din NCP, s-a constatat că deși infracțiunile pentru care este trimis în judecată inculpatul, sunt pedepsite prin Noul Cod penal cu închisoarea în limite mai reduse, legea penală mai favorabilă în raport cu toate instituțiile de drept penal ce se impun a fi aplicate în cauză, dar și cu modalitatea de individualizare care se va arăta mai jos, o constituie Codul penal din 1969.

În concret, în speța dedusă judecății, instanța de fond s-a orientat la aplicarea pedepsei cu închisoarea considerate oportuna în raport cu pericolul social al infracțiunilor săvârșite de inculpat (infracțiuni în număr ridicat, comise în aceeași zi, în raport cu multe persoane vătămate, care vizează valori extrem de importante, cum ar fi viața, sănătatea, integritatea corporală a persoanelor, precum și autoritatea statului și care se săvârșesc cu intenție directă sau indirectă, pericol potentat și de personalitatea inculpatului care e recidivist, cu condamnări și sancțiuni administrative pentru infracțiuni cu violență).

Prin urmare, orientându-se la pedeapsa închisorii justificat de perseverența infracțională a inculpatului, prima instanță a considerat ca lege penală mai favorabilă Codul penal din 1969 și prin prisma tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni și al recidivei, instituit prin Noul Cod penal. Determinând în concret legea penală mai favorabilă cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, s-a constatat că este mai favorabilă legea penală veche, având în vedere că s-a rezumat la contopirea pedepselor aplicate, fără aplicarea unui spor, în timp ce, dacă s-ar aplica legea nouă ( prevederile art. 39 lit. b NCP ), ar fi obligatorie aplicarea pedepsei celei mai grele, la care se adaugă obligatoriu un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse. Tot așa, în cazul aplicării prevederilor ce reglementează recidiva, potrivit vechiului cod penal (art. 39 alin. 4), se poate aplica o pedeapsă până la maximul special, la care se poate adăuga un spor, în timp ce, conform prevederilor art. 43 alin. 5 din NCP, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru noile infracțiuni se majorează cu jumătate.

În drept, faptele inculpatului de a aplica lovituri persoanelor vătămate Mihaese V. și D. M., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal din 1969, precum și de a-l amenința cu moartea pe numitul O. I. pentru ca acesta să retragă plângerea penală, amenințare care i-a produs acestuia o temere în contextul în care inculpatul este cunoscut ca un om violent, cu sancțiuni anterioare pentru fapte cu violență și care, chiar în aceeași zi a lovit alte persoane din aceeași comună și a adresat amenințări altora, inclusiv organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193 Cod penal din 1969.

În drept, fapta inculpatului de a-i amenința pe agenții de poliție M. R. C. și O. E., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 239 alin. 1 și 5 Cod penal din 1969.

În drept, fapta inculpatului care în public a avut un comportament ce a produs o tulburare liniștii publice ( prin actele de violență și amenințările comise în aceeași zi asupra a cinci persoane, aflat fiind sub influența alcoolului), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 din Codul penal din 1969.

În drept, fapta inculpatului a lovi cu toporul calul aparținând părții vătămate N. V., provocând rănirea acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 23 alin.1 lit. e din Legea nr.205/2004.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal din 1969, respectiv comiterea unui număr mare de infracțiuni (unele cu violență) într-un timp scurt, în public, sub influența alcoolului, având în antecedente alte infracțiuni comise cu violență.

Prin urmare, pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, instanța de fond s-a orientat la pedeapsa cu închisoarea ale cărei limite au fost reduse cu o treime, ca urmare aplicării în cauză a prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, inculpatul recunoscând faptele și solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care și le-a însușit.

Cum din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an prin sentința penală nr. 277/2010 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr.678/2011 a Curții de Apel Ploiești, s-a reținut că, în raport cu această condamnare, a comis faptele prevăzute de art. 293 alin. 1 și 5 și art.321 alin. 1 Cod penal, în stare de recidivă postexecutorie, astfel că s-a făcut aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal, în raport cu aceste infracțiuni.

În baza art. 34 lit. b Cod penal 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, urmând să execute 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 88 Cod penal 1969 s-a dedus din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, timpul reținerii din 7 august 2013.

Conform dispozițiilor art. 12 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului cod penal, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitive a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Pentru aceste motive, în baza art. 71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. 1 teza II-a și lit. b Cod penal.

Examinând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991, s-a constatat că la data comiterii faptei, constituia infracțiune portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice.

Portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase a fost preluat ca infracțiune în prevederile art. 372 din Noul cod penal în următoarea formă: Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în . sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, înțepare sau lovire; b) arme neletale care nu sunt supuse autorizării ori dispozitive pentru șocuri electrice; c) substanțe iritant lacrimogene sau cu efect paralizant. Folosirea, fără drept, la adunări publice, manifestări culturale sportive, în locuri de distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun a obiectelor sau substanțelor prevăzute în alin. 1 se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda. Portul, fără drept, al obiectelor sau substanțelor prevăzute în alin. 1 la sediul autorităților publice, instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interese public ori în spațiile destinate desfășurării procesului electoral se pedepsește cu închisoare.”

S-a observat că portul obiectelor menționate în cuprinsul art. 372 constituie infracțiune doar dacă se realizează în anumite împrejurări sau locuri strict determinate de textul citat, printre care nu este enumerată și condiția cerută de vechiul text al art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr.61/1992, respectiv portul în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.

S-a impus prin urmare aplicarea în cauză a prevederilor art. 4 din Noul cod penal coroborat cu art. 3 din LPA a Codului penal și achitarea inculpatului în baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr.61/1992, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Cu privire la infracțiunea de amenințare săvârșită în dauna persoanei vătămate N. V., în baza art. 396 alin. 6 Cod procedură penală, raportat la art. 16 lit. g Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului P. G., având în vedere că în ședința publică din 19 martie 2014 părțile s-au împăcat, dând declarații în acest sens.

S-a luat act că partea civilă a renunțat la acțiunea civilă formulată împotriva inculpatului (în ședința publică din 19 martie 2014) și că, persoanele vătămate Mihaese V. R., D. M., M. R. C. si O. E. V. nu s-au constituit părți civile.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de O. I., a fost respinsă întrucât nu s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu în patrimoniul părții civile.

Astfel, martora D. M. audiată la cererea părții civile, nu a putut învedera împrejurări concrete din care să se poată trage concluzia că partea civilă a fost prejudiciată moral în urma comiterii infracțiunii de amenințare.

O. I. a solicitat despăgubirea sa cu suma de 5000 lei, pentru că a fost amenințat de inculpat în spațiul public în localitatea Doicești, învederând că îi este teamă de inculpat.

Fiind audiată, martora a declarat că părții civile îi este teamă să iasă în comunitate după conflict, că acesta nu a mai fost chemat să lucreze ca zilier pentru că “ probabil” P. G. îi intimidează, că nu poate menționa data din care să rezulte că inculpatul îi intimidează pe oameni cu scopul de a nu-l mai primi la muncă pe O. I. și că nu poate da numele vreunei persoane care ar fi vrut să-l cheme pe concubinul său O. I. la muncă.

S-a constatat că nu sunt probate împrejurări concrete din care să rezulte concluzia că O. I. a fost prejudiciat moral prin comiterea infracțiunii.

Cu privire la temeinicia acțiunii civile formulate de O. I., s-a reținut că au fost depuse la dosar rezoluția dispusă de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.6584/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale la data de 29 ianuarie 2014, rezoluție din care rezultă, dimpotrivă, că numitul O. I. încearcă să-l provoace pe inculpat în momentul în care îl întâlnește, dar ca P. G. nu dă curs provocărilor sale. Prin urmare, a reieșit din actele depuse o atitudine a părții civile care nu se caracterizează printr-o stare de temere, astfel încât nu poate fi considerată întemeiată acțiunea civilă prin care a solicitat despăgubirea sa pentru daune morale.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște, inculpatul P. G. I. și partea vătămată, constituită parte civilă în cadrul procesului penal - O. I., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, așa cum se va arăta în continuare:

În apelul său, P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște a solicitat în esență, admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, majorarea pedepselor aplicate inculpatului, având în vedere numărul mare de infracțiuni și de persoane implicate în incidentele produse din culpa inculpatului la data de 06 august 2013 pe raza comunei Doicești, județul Dâmbovița.

În apelul declarat, inculpatul preda G. I., a solicitat în esență, schimbarea modalității de executare a pedepsei, având în vedere că a recunoscut și regretat faptele comise, a mers pe procedura simplificată prev.de art.396 alin.10 Cod procedură penală și s-a împăcat cu unele părți vătămate.

Curtea, examinând hotărârea apelată în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conforma art.417 alin.2 Cod procedură penală, constată că apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și de inculpatul preda G. I. sunt nefondate și pe cale de consecință, urmează a fi respinse în baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, în timp ce apelul declarat de partea civilă O. I., a fost retras, în condițiile menționate în considerentele prezentei hotărâri.

Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor au fost corect reținute și pe larg descrise mai sus, nefiind contestate de părți.

Probele administrate în cauză, au fost bine analizate și interpretate de prima instanță, astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere modalitatea concretă de săvârșire a acestora, pericolul social creat, circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este la prima încălcare a legii penale, fiind recidivist în raport cu anumite infracțiuni din prezenta cauză, dar și împrejurarea că a manifestat o poziție sinceră, recunoscând și regretând faptele comise, solicitând judecarea pe procedura simplificată prev.de art.396 alin.10 Cod procedură penală.

În raport de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei rezultante aplicată inculpatului poate fi atins în cuantumul și modalitatea de executare stabilite anterior de prima instanță, astfel că nu se impune majorarea pedepselor aplicate inculpatului, astfel cum a solicitat P. de pe lângă judecătoria Târgoviște și nici redozarea pedepselor sau schimbarea modalității de executare, așa cum a solicitat în apelul său inculpatul P. G. I., având în vedere că este recidivist postexecutoriu în condițiile art.37 lit.b Cod penal.

Așa fiind, pe cale de consecință, în baza art.421 pct.1 lit.a Cod procedură penală, apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgoviște și inculpatul preda G. I., urmează a fi respinse ca nefondate.

Cu privire la apelul declarat de partea vătămată, constituită parte civilă în cadrul procesului penal - O. I., Curtea observă că la un termen anterior, a înțeles să-și retragă apelul declarat împotriva sentinței penale nr.322 din 18 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.

Urmează ca în temeiul art.415 alin.1 Cod procedură penală, Curtea să ia act de retragerea apelului declarat de partea civilă O. I..

Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I). – Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA TÂRGOVIȘTE și de către inculpatul P. G. I., fiul lui G. și A., ns.la 5.05.1987, în . ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr. 322 din 18.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște.

II). - Ia act de retragerea apelului declarat de partea vătămată constituită parte civilă în cadrul procesului penal O. I., domiciliat în com. Doicești, ., ., județul Dâmbovița, împotriva aceleiași sentințe penale.

Obligă apelantul – inculpat și apelantul – parte civilă O. I. la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7.05.2015.

Președinte,Judecător,

I. S. V. M.

Grefier,

M. E.

Red. I.S.

Tehnored.E.V.

10 ex./13.05.2015

d.f. nr._ Judecătoria Târgoviște

j.f. G. L.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr....		Tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art.371 NCP. Decizia... →

Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 469/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 469/2015. Curtea de Apel PLOIEŞTI