Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2015 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 18/2015
ROMÂNIA
C. DE A. TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr.18/CU
Ședința publică din 13 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr.M. V.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra contestației formulate de către condamnatul P. S. (fiul lui N. și A., născut la data de 21.05.1974, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Miercurea C.) împotriva sentinței penale nr.3 din 19 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa condamnatului și a reprezentantului Ministerului Public.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale participanților la proces au fost consemnate în încheierea din 27 februarie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13 martie 2015. Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C. DE A.
Asupra căii de atac de față,
1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /30 ianuarie 2015, petentul P. S. a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 3/19 ianuarie 2015 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ .
În motivarea contestației, petentul critică temeinicia sentinței Tribunalului Harghita, subliniind că deși i-a fost admisă contestația la executarea sentinței penale nr. 1003/2014 a Tribunalului Dâmbovița și prima instanță a dedus din pedeapsa care i-a fost aplicată prin această sentință o parte din durata reținerii, a arestării preventive și deja executată, nu a scăzut integral perioada în care el a fost arestat preventiv pentru infracțiuni concurente.
Analizând contestația pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a susținerilor și concluziilor petentului și ale reprezentantului Ministerului Public precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv –specific și neagravării situației în propria cale de atac, se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 3/19 ianuarie 2015, Tribunalul Harghita:
-a admis contestația formulată de petentul P. S. împotriva sentinței penale 1003 din data de 26 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată petentului prin sentința penală de mai sus, de 10 ani 10 luni și 20 de zile închisoare perioada reținerii, arestării preventive și perioada executată din 04.11.2005 la 21.09.2007.
-a menținut deducerea perioadelor reținerii, arestării preventive și perioadelor executate din 11.09.2008 la 11.12.2009 și de la 08.12.2011 la zi.
-a anulatmandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1406/2014 din data de 08.10.2014, emis în baza sentinței penale 1003 din 26 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, definitivă prin necontestare și a dispus emiterea unui nou mandate conform prezentei.
-în baza art 275 alin. 3 din Codul de procedură penală, a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.
În motivarea acestei hotărâri, s-a reținut că prin sentința penală 1003 din data de 26 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal_, s-a admis sesizarea formulată de C. de executări penale din cadrul Tribunalului Dâmbovița privind de condamnatul P. S. și s-a dispus aplicarea legii mai favorabile cu privire la condamnările avute de acesta.
Deși în sentința penală nr. 54 din 28 ianuarie 2014, prin care i s-au contopit anterior pedepsele, instanța a dedus și perioada 04.11.2005 la 21.09.2007, după aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a omis să deducă toate perioadele executare de către petent.
3. Considerentele instanței de control. În primul rând, constată că, prin sentința penală nr. 1003/26 septembrie 2014 a Tribunalului Dâmbovița, definitivă la 8 octombrie 2014 prin necontestare, s-a dispus modificarea post judicium a pedepselor stabilite și aplicate în sarcina petentului P. S. prin:
-sentința penală nr.116/11.05.2012 pronunțată în dosarul penal nr._ de Tribunalul B., definitivă prin decizia penală nr.118/30.10.2012 a Curții de A. B.(fapte comise în vara anului 2008 – ianuarie 2009),
-sentința penală nr.45/23.02.2010 pronunțată în dosarul penal nr.1815._ de către Tribunalul Harghita, definitivă prin decizia penală nr.57/1.10.2010 a Curții de A. Târgu M., fapte sept.2008),
-sentința penală nr.2468/12.12.2011 pronunțată în dosarul nr._/197/2011 de Judecătoria B., definitivă prin decizia penală nr.400R din 26.03.2012 a Curții de A. B., (faptă din 4.06.2008);
-sentința penală nr.59/24.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ , definitivă prin neapelare la 21.03.2012 (fapte comise în august 2011)
-sentința penală nr.66/11.02.2011 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul B., definitivă prin decizia penală nr.93/. a Curții de A. B., (fapte decembrie 2009 -29 ianuarie 2010).
-sentința penală nr.54/28.01.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovita în dosarul penal nr._, definitivă la 16.04.2014 prin decizia penală nr.408/16.04.2014 a Curții de A. Ploiești
Prin aceeași sentință, s-a constatat aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 6 alin. 1 Cod penal prin sentința penală 716/20.06.2014 a Tribunalului Dâmbovița.
Ca urmare a contopirii pedepselor stabilite și aplicate prin hotărârile menționate mai sus, petentului i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 10 ani, 10 luni și 20 zile închisoare pe care o execută în prezent, din care instanța a scăzut perioada deja executată, de la 11 septembrie 2008 la 11 decembrie 2009 și de la 8 decembrie 2011, la zi.
În al doilea rând, constată că, prin sentința penală nr. 54/28 ianuarie 2014 a Tribunalului Dâmbovița, din pedeapsa aplicată prin această hotărâre, instanța a dedus perioada reținerii, a arestării preventive și perioada executată, de la 4 noiembrie 2005 la 21 septembrie 2007 și de la 11 septembrie 2008, la zi, hotărârea sub acest aspect intrând în puterea de lucru judecat.
Cum pedepsele indicate în sentința penală nr. 54/2014 sunt componente ale contopirii realizate prin sentința penală nr. 1003/2014 a Tribunalului Dâmbovița, instanța de contopire ar fi trebuit să deducă din pedeapsa rezultantă întreaga perioadă a reținerii, arestării preventive și deja executată care a fost computată prin sentința nr. 54/2014.
Omisiunea computării întregii perioade indicate în această hotărâre poate fi complinită pe calea contestației la executare promovate de petent. Astfel, această omisiune s-a descoperit, la sesizarea petentului, pe durata executării pedepsei aplicate în final prin sentința penală nr. 1003/2014 a Tribunalului Harghita, și, întrucât prin deducerea acestei perioade se tinde practic la micșorarea pedepsei rămase de executat, această împrejurare constituie motiv de contestație la executare, potrivit art. 598 alin. 1 lit. d C. pr. P..
Tribunalul Harghita, sesizat cu contestația la executare promovată de petent a făcut, la rândul său, o computare doar parțială: din 4 noiembrie 2005 până în 21 septembrie 2007, din 11 septembrie 2008 până în 11 decembrie 2009 și din 8 decembrie 2011 la zi, fără să deducă și perioada 11 decembrie 2009-8 decembrie 2011, care, așa cum arătam, fusese scăzută din pedeapsă prin sentința nr. 54/2014.
În lumina considerentelor enunțate, contestația petentului P. S. este fondată, urmând ca, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. P., să fie admisă, cu consecințele desființării în parte a sentinței penale nr. 3/19 ianuarie 2015 a Tribunalului Harghita și deducerii în al doilea grad din pedeapsa de 10 ani, 10 luni și 20 zile închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 1003/26 septembrie 2014 a Tribunalului Dâmbovița, în baza art. 36 alin. 3 și art. 88 C. pen. din 1969, a duratelor reținerii și arestării preventive, precum și a perioadei deja executate, după cum urmează: începând cu data de 4 noiembrie 2005 până la data de 21 septembrie 2007 și începând cu data de 11 septembrie 2008, la zi.
4. Cheltuielile judiciare avansate de stat în al doilea grad. Având în vedere soluția principală adusă contestației în baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în contestație vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru petent în soluționarea contestației, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
1. În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C. pr. P., admite contestația formulată de petentul P. S. (fiul lui N. și A., născut la data de 21.05.1974, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Miercurea C.) împotriva sentinței penale nr. 3/19 ianuarie 2015 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ și, în consecință:
2. Desființează în parte sentința penală atacată și, soluționând cauza:
2.1. În baza art. 36 alin. 3 și art. 88 C. pen. din 1969, scade din pedeapsa de 10 ani, 10 luni și 20 zile închisoare, aplicată petentului P. S. prin sentința penală nr. 1003/26 septembrie 2014 a Tribunalului Dâmbovița, duratele reținerii și arestării preventive, precum și perioada deja executată, după cum urmează: începând cu data de 4 noiembrie 2005 până la data de 21 septembrie 2007 și începând cu data de 11 septembrie 2008, la zi.
2.2. Menține restul dispozițiilor sentinței penale contestate, privind:
-admiterea contestației formulate de petentul P. S. în contra executării sentinței penale nr. 1003/26 septembrie 2014 a Tribunalului Dâmbovița;
-anularea mandatului de executarea a pedepsei închisorii nr. 1406/8 octombrie 2014 emis de Tribunalul Dâmbovița;
-emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei potrivit hotărârii date în contestația la executare formulată de petent;
-aplicarea dispozițiilor art. 275 alin. 3 C. pr. P..
3. În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare avansate de stat în contestație rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru petent, în sumă de 100 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
4. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2015.
Președinte,
dr.M. V.
Grefier,
G. C.
Red./thred.M.V./13.03.2015/3ex.
| ← Pornografia infantilă. Legea 678/2001 art. 18. Decizia nr.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 207/2015. Curtea de Apel TÂRGU... → |
|---|
